ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6628/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6628/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor penale
de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 206
din 18 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, în dosarul nr.
3130/P/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.
d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații T.V., G.E., G.E., pentru
infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 40 din Legea
nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., a fost condamnat inculpatul T.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.V. la o
pedeapsă de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și
art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.V. să execute pedeapsa cea
mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 40 din Legea
nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., au fost condamnate inculpatele G.E. și G.E. la câte 2 ani închisoare
fiecare.
În baza art. 290 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnate inculpatele G.E. și
G.E. la câte un an și 6 luni închisoare fiecare.
În baza art. 291 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnate inculpatele G.E. și
G.E. la câte un an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și
art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatele G.E. și G.E. să execute
pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a
dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante de câte 2
ani închisoare, aplicate fiecărui inculpat, pe durata termenului de încercare
de câte 4 ani, pentru fiecare inculpat, conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenția fiecărui
inculpat asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 14 și art. 346
alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea
civilă Ministerul Agriculturii, Apelor și Pădurilor București.
S-a dispus scoaterea din
cauză a D.G.F.P.C.F.S. Caraș Severin.
În baza art. 348 și art. 445
C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false, menționate în adresa
nr. 3848/III/13/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.
Pentru a pronunța această
hotărâre, prima instanță a reținut că inculpații T.V. (în calitate de
administrator la societatea comercială V. SRL Crușovăț), G.E. și G.E.
(contabile la aceeași societate), deși au comercializat în mod real și efectiv
produse agricole (cartofi de sămânță și îngrășăminte chimice) primite de la
diverși furnizori din țară, mai exact au vândut astfel de produse, primind în
schimb cupoane agricole de la țăranii din județ și din cele învecinate, au
efectuat aceste operațiuni, fără intenția de a înșela statul, decontând
cupoanele agricole la trei societăți bancare, B.A., B.C. și B.R.D. din orașul
Băile Herculane, în limita echivalentului valoric al cupoanelor, prin
activitatea desfășurată neprejudiciind în nici un mod statul sau unitățile
bancare.
Împotriva sentinței penale
nr. 206 din 18 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin au
declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, inculpații G.E.,
G.E., T.V. și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și
Mediului București.
Prin decizia penală nr. 356/
A din 18 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.
3077/2004 au fost admise toate apelurile declarate.
A fost desființată sentința
penală nr. 206 din 18 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în
dosarul nr. 3130/2003 și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul
Caraș Severin.
Împotriva deciziei penale
nr. 356/ A din 18 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în
dosarul nr. 3077/2004 au declarat recurs inculpații T.V., G.E. și G.E.
Înalta Curte examinând din
oficiu cauza, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. pen., combinat cu art.
385
6
alin. (1) și art. 385
7
alin. (1) C. proc. pen.,
constată că recursurile declarate de cei trei inculpați sunt inadmisibile.
Inadmisibilitatea căii de
atac intervine atunci când ea nu este prevăzută de lege.
Potrivit art. 129 din
Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate
și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Așadar, posibilitatea
provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată
prin însăși legea fundamentală.
Din economia textului
menționat rezultă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile
premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac
determinate de lege.
Legea procesuală penală prin
norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura,
concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care
să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări
materiale sau morale părților din proces.
Potrivit art. 385
1
alin. (1) lit. e) C. proc. pen. „pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate,
ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de
apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus
rejudecarea cauzelor.”
Din examinarea textului
rezultă cu claritate că deciziile pronunțate ca instanțe de apel, de curțile de
apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor nu sunt supuse căii de atac a
recursului.
Or, recunoașterea unei căi
de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o
încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare
ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, în raport
de dispozițiile art. 385
1
C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi
atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz,
nedefinitive.
Or, deciziile pronunțate ca
instanțe de apel de curțile de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor,
sunt definitive, nemaiputând fi atacate cu recurs, potrivit prevederilor art.
416
1
alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen.
Față de cele menționate mai
sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385
15
alin.
(1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., combinat cu art. 385
1
alin. (1) lit. e) teza II C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile,
recursurile declarate de inculpații T.V., G.E. și G.E. împotriva deciziei
penale nr. 356/ A din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.
Potrivit art. 192 alin. (2)
C. proc. pen., va obliga pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000
lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibile, recursurile declarate de inculpații T.V., G.E. și G.E. împotriva
deciziei penale nr. 356/ A din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă pe fiecare recurent
la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 9 decembrie 2004.