ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6628/2004

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 206 din 18 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, în dosarul nr. 3130/P/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații T.V., G.E., G.E., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.V.

la o pedeapsă de un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnate inculpatele G.E. și G.E. la câte 2 ani închisoare fiecare. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnate inculpatele G.E. și G.E. la câte un an și 6 luni închisoare fiecare. În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnate inculpatele G.E. și G.E. la câte un an și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatele G.E.

și G.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante de câte 2 ani închisoare, aplicate fiecărui inculpat, pe durata termenului de încercare de câte 4 ani, pentru fiecare inculpat, conform art. 82 C. pen. S-a atras atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii, Apelor și Pădurilor București. S-a dispus scoaterea din cauză a D.G.F.P.C.F.S. Caraș Severin. În baza art. 348 și art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false, menționate în adresa nr. 3848/III/13/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpații T.V. (în calitate de administrator la societatea comercială V. SRL Crușovăț), G.E. și G.E. (contabile la aceeași societate), deși au comercializat în mod real și efectiv produse agricole (cartofi de sămânță și îngrășăminte chimice) primite de la diverși furnizori din țară, mai exact au vândut astfel de produse, primind în schimb cupoane agricole de la țăranii din județ și din cele învecinate, au efectuat aceste operațiuni, fără intenția de a înșela statul, decontând cupoanele agricole la trei societăți bancare, B.A., B.C. și B.R.D. din orașul Băile Herculane, în limita echivalentului valoric al cupoanelor, prin activitatea desfășurată neprejudiciind în nici un mod statul sau unitățile bancare.

Împotriva sentinței penale nr. 206 din 18 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, inculpații G.E., G.E., T.V. și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului București. Prin decizia penală nr. 356/ A din 18 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 3077/2004 au fost admise toate apelurile declarate. A fost desființată sentința penală nr. 206 din 18 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 3130/2003 și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Caraș Severin. Împotriva deciziei penale nr. 356/ A din 18 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 3077/2004 au declarat recurs inculpații T.V., G.E.

și G.E. Înalta Curte examinând din oficiu cauza, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de cei trei inculpați sunt inadmisibile. Inadmisibilitatea căii de atac intervine atunci când ea nu este prevăzută de lege. Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală. Din economia textului menționat rezultă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesuală penală prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces. Potrivit art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. „pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.” Din examinarea textului rezultă cu claritate că deciziile pronunțate ca instanțe de apel, de curțile de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. Or, deciziile pronunțate ca instanțe de apel de curțile de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, sunt definitive, nemaiputând fi atacate cu recurs, potrivit prevederilor art. 416 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc.

pen., combinat cu art. 385 1 alin. (1) lit. e) teza II C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații T.V., G.E. și G.E. împotriva deciziei penale nr. 356/ A din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații T.V., G.E. și G.E. împotriva deciziei penale nr. 356/ A din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2004.