ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1948/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1948/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din 27 februarie

2002, Tribunalul Sibiu i-a condamnat, printre alții, pe inculpații:

A.I. în baza art. 20 raportat la

art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la 7 ani și 6 luni închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o perioadă de un an.

- în baza art. 322 alin. (1), (2) și

(3) C. pen., la 8 luni închisoare.

- în baza art. 321 alin. (1) și (2)

C. pen., la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6

luni, sporită la 7 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de un an.

Conform art. 71 C. pen., au fost

interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

executării pedepsei.

A fost dedusă arestarea preventivă a

inculpatului de la 28 august 2001, menținând măsura privativă de libertate.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bâte.

S.N. în baza art. 322 alin. (1), (2)

și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 9 luni închisoare.

- în baza art. 321 alin. (1) și (2)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 luni închisoare.

- în baza art. 180 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la

1.500.000 lei amendă.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) și d) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 luni

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a fost

revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1437 din 24 noiembrie 1998 a Judecătoriei

Sibiu, inculpatul urmând să execute și această pedeapsă, în total un an și 9

luni închisoare.

Inculpații A.I. și S.N. au fost

obligați, primul la plata sumei de 25.264.070 lei și ambii, în solidar și cu

ceilalți inculpați din cauză, la 10.530.290 lei, către Spitalul Clinic Județean

Sibiu cu titlu de cheltuieli spitalizare.

Inculpatul S.N., în subsidiar cu

ceilalți inculpați, mai puțin inculpatul A.I., a fost obligat la suma de

176.820 lei către Spitalul Clinic Județean Sibiu și ambii inculpați la plata

sumei de 238.175 lei către aceiași parte civilă.

Inculpatul S.N. a fost obligat, în

solidar cu inculpații S.P. jr. și S.V. la plata sumei de 3.550.000 lei

despăgubiri către partea civilă A.P. precum și la plata sumei de 500.000 lei cu

titlu de daune morale.

Inculpații A.I. și S.N., în solidar

cu ceilalți inculpați, au fost obligați la 2.800.000 lei despăgubiri civile

către partea civilă, inculpat A.N., căruia i-a fost respinsă cererea de

acordare de daune morale, precum și la 2.000.000 lei despăgubiri civile către

partea civilă S.V., căreia, de asemenea, i s-a respins cererea de acordare a

daunelor morale.

A fost respinsă cererea

inculpatului, parte civilă A.I. de acordare a daunelor morale.

Inculpații au mai fost obligați la

cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut, în esență, că în

noaptea de 20 iulie 2001, aproximativ orele 23,oo, pe fondul consumului de

alcool și a unei stări conflictuale mai vechi, în fața barului din comuna

Roșia, județul Sibiu, inculpații S.P. jr., S.V. și S.N., frați, l-au atacat

pentru a-l bate pe inculpatul P.O. În ajutorul acestuia a intervenit partea

vătămată A.P., spre care cei trei frați și-au îndreptat actele agresive,

lovind-o și doborând-o la pământ.

Prin intervenția și a altor

persoane, partea vătămată A.P. a scăpat și a fugit pe malul pârâului din

apropierea satului, unde a rămas toată noaptea.

Fiind alertați de inculpatul P.O.,

inculpații A.N. și A.I., tatăl și, respectiv, fratele părții vătămate A.P.,

însoțiți de inculpații P.O. și P.G. și înarmați cu bâte, răngi, cuțite, etc.,

i-au găsit pe frații inculpați S. în centrul comunei, care erau împreună și cu

inculpatul U.M., declanșându-se o bătaie între cele două tabere care a durat

circa 15 - 20 minute, soldată cu leziuni traumatice pentru a căror vindecare au

fost necesare între 16 și 80 zile îngrijiri medicale.

În încăierare inculpatul A.I. i-a

aplicat inculpatului S.V. o lovitură cu cuțitul în torace, cauzându-i o plagă

penetrantă parasternală stg. cu pneumotorax masiv.

După acest moment, grupul din care

făcea parte inculpatul A.I. s-a retras, iar inculpatul S.V. a fost transportat

la Spitalul Clinic Județean Sibiu și supus unei intervenții chirurgicale.

Expertiza medico-legală efectuată

concluzionează că leziunile descrise mai sus i-au pus victimei S.V. viața în

primejdie.

Pe durata încăierării, gesturile,

strigătele și expresiile triviale folosite de participanți au trezit în plină

noapte locuitorii centrului comunei Roșia, tulburându-le grav liniștea și

inducându-le o stare de temere, mulți ieșind în stradă.

Au suferit leziuni partea vătămată

A.P., pentru a căror vindecare au fost necesare 8 - 9 zile îngrijiri medicale;

inculpatul, parte vătămată A.I., care a necesitat 50 - 55 zile îngrijiri

medicale pentru vindecare și inculpatul, parte vătămată A.N., care a necesitat

70 - 80 zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații A.I., A.N., S.P., S.V., S.N. și U.M., precum și partea

civilă A.P.

Inculpatul A.I., prin motivele

scrise a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de

art. 182 C. pen. și reducerea pedepsei, iar personal în ultimul cuvânt și-a

susținut nevinovăția.

Inculpatul S.N. a solicitat

achitarea.

Prin decizia penală nr. 261 din 1

octombrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondate apelurile

declarate în cauză, constatând că faptele imputate inculpaților sunt dovedite,

încadrarea juridică este legal făcută, iar pedepsele sunt corect

individualizate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații A.I., care a solicitat achitarea pentru infracțiunea

de tentativă omor calificat și constatarea intervenirii grațierii pentru

celelalte pedepse iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. și inculpatul S.N., care nu l-a

motivat în scris, lipsind de la judecată, pentru care apărătorul desemnat din

oficiu a solicitat în principal achitarea și, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea atacată pe baza

lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de recurs

ale inculpatului A.I., întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17 și 15 C. proc. pen., sunt, în parte, fondate, iar cele invocate

pentru inculpatul S.N., întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., nu sunt fondate.

Situația de fapt a fost bine

stabilită și corect reținută de către instanțe și rezultă, osebit de

declarațiile inculpaților care au format cele două tabere aflate în încăierare,

și din procesul verbal de constatare, planșa foto, declarațiile martorilor

T.V., B.I., S.M., S.G.D., A.V., coroborate cu actele medico-legale care atestă

leziunile suferite de participanții la încăierare, gravitatea acestora și

numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.

Relațiile dintre familiile S. și A.

s-au deteriorat, așa cum rezultă din declarația inculpatului S.P., urmare

neînțelegerilor în folosirea unui teren cu iarbă.

Atât inculpatul A.I., cât și

inculpatul S.N., recunosc participarea la conflict, alături de ceilalți

inculpați, fiind adversari în încăierare.

Declarațiile acestora, potrivit

cărora niciunul nu a fost agresiv ci fiecare s-a apărat, trebuiesc coroborate

cu declarațiile celorlalți inculpați care, la rândul lor, nu au lovit pe nimeni

ci au respins atacurile îndreptate împotriva lor și în aceeași măsură cenzurate

și raportate la urmările atât asupra integrității corporale a unora dintre ei,

cât și în privința relațiilor de conviețuire socială.

Încadrarea juridică reținută

realizează concordanța faptelor cu condițiile prevăzute în textele de lege

aplicate.

Inculpatul A.I. a fost identificat

fără nici un dubiu ca autor al loviturii cu cuțitul, aplicată părții vătămate,

inculpat S.V.

Din materialul probator rezultă că,

în cadrul încăierării, inculpații din cele două tabere s-au constituit în

grupuri mai mici, alăturându-se unii altora în ajutor în funcție de nevoi.

Inculpații P.O., S.P. și S.N.

precizează că i-au văzut pe inculpații A.I. și S.V. bătându-se.

Inculpatul, parte vătămată S.V.

declară constant că cel care l-a lovit cu cuțitul este inculpatul A.I., iar

martorii T.V. și B.I. confirmă că încă la locul faptei, partea vătămată l-a

indicat pe acest inculpat ca fiind autorul loviturii.

Fapta, astfel săvârșită, realizează

conținutul infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Cererea de schimbare a încadrării

juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C.

pen., nu este întemeiată. Inculpatul lovind cu cuțitul într-o zonă vitală, cu

intensitate, a prevăzut posibilitatea suprimării vieții victimei pe care, chiar

dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, acționând, astfel, cu forma de vinovăție a

intenției.

Infracțiunea de vătămare corporală

gravă forma simplă, implică vinovăția în forma praeterintenției, făptuitorul

prevăzând rezultatul faptei dar neacceptându-l, socotind fără temei că el nu se

va produce, căci, nu l-a prevăzut, deși trebuia și putea să-l prevadă, ceea ce

nu este cazul în raport cu modul în care a acționat inculpatul A.I.

Recursul inculpatului A.I. este însă

fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

15 C. proc. pen.

În adevăr, potrivit art. 1 din Legea

nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, pedepsele de 8 luni,

stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) și (3) C.

pen. și respectiv, de 6 luni închisoare, stabilită pentru infracțiunea

prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., sunt grațiate.

Așa fiind, admițând recursul, vor fi

casate hotărârile pronunțate în cauză în privința inculpatului A.I. înlăturând dispozițiile

privind concursul de infracțiuni și sporul de 4 luni închisoare și repunând

pedepsele în individualitatea lor.

Constatând grațiate cele două

pedepse, inculpatul A.I. urmează să execute numai pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an.

Recursul inculpatului S.N. urmează

să fie respins ca nefondat, nerezultând nici din examinarea din oficiu a

hotărârilor existența vreunui caz de casare.

Situația de fapt, așa cum s-a

arătat, a fost corect reținută și în ce îl privește pe inculpatul S.N., iar

pedepsele au fost individualizate în raport cu criticile prevăzute de art. 72

C. pen., pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare fiind necesară realizării

scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Faptul că acest inculpat urmează să

execute în total un an și 9 luni închisoare este consecința revocării

suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 1437 din 24 noiembrie 1998 a Judecătoriei Sibiu,

pedeapsă care constituie și primul termen al recidivei prevăzută de art. 37

lit. a) C. pen., în condițiile căreia a comis infracțiunile din prezenta cauză.

Inculpatul S.N. este exceptat,

conform art. 4 din Legea nr. 543/202, de la grațiere.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va

deduce timpul arestării preventive a inculpatului A.I. de la 28 august 2001, la

16 aprilie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 261/ A din 1 octombrie 2002 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 31 din 27 februarie 2002 a Tribunalului Sibiu, numai cu privire la

incidența Legii nr. 543/2002, referitoare la grațierea unor pedepse.

Înlătură aplicarea dispozițiilor

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., precum și sporul de 4 luni

închisoare și repune pedepsele stabilite în individualitatea lor.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, constată grațiate pedepsele de 8

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1),

(2) și (3) C. pen. și, respectiv, 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., stabilite

inculpatului A.I., care urmează, astfel, să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 august 2001, la 16 aprilie

2003.

Menține restul dispozițiilor

hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.N. împotriva aceleași decizii.

Obligă pe inculpatul S.N. să

plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului A.I., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 aprilie 2003.