- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
- Data
- 5 noiembrie 2003
Decizia nr. 4991/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 676/2003 a Tribunalului București
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 676 din 15 iulie 2003, Tribunalul București i-a condamnat pe inculpații: - C.D.; - în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen., la 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., parte vătămată D.E; - în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen., la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., parte vătămată Z.J.E.; - în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.
și art. 13 C. pen., la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., parte vătămată S.S.; - în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată C.G.; - în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen., la 5 ani și 6 luni închisoare, parte vătămată G.N. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
A fost dedusă detenția de la 13 septembrie 2001 la zi și prelungită măsura arestării preventive de la 5 august 2003, la 3 septembrie 2003 inclusiv. - C.R.G.; - în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., art. 13 C. pen., la două pedepse de câte 3 ani închisoare și o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare; - în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., art. 13 C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare; - în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99, 109 și art. 13 C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare; - în baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 13 C. pen., la un an și 6 luni închisoare.
În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. A fost dedusă detenția inculpatului de la 13 septembrie 2001 și prelungită măsura arestării preventive de la 5 august 2003, la 24 august 2003. Inculpații au fost obligați în solidar, iar inculpatul minor și cu părțile responsabile civilmente la 4.000.000 lei despăgubiri către partea civilă Z.J.E., la echivalentul în lei a 140 dolari S.U.A. către partea civilă C.G., pe inculpatul C.R.G. cu părțile responsabile civilmente la 1.800.000 lei către partea civilă S.M., iar pe inculpatul C.D. la 7.000.000 lei către partea civilă G.N.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate C.A. și că partea vătămată D.E. a decedat, iar soțul acesteia nu s-a constituit parte civilă. S-a luat act că partea vătămată S.S. nu s-a constituit parte civilă. S-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 2.950.000 lei. Inculpații au fost obligați, inculpatul C.R.G. în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat și onorarii apărători oficiu. Instanța a reținut, în fapt, că în perioada 28 iulie 2001 – 1 septembrie 2001 cei doi inculpați, frați, au săvârșit mai multe infracțiuni de tâlhărie și furt, după cum urmează:
La data de 28 iulie 2001, în timp ce partea vătămată D.E. se deplasa împreună cu soțul, martorul D.C. în București pe str. Vatra Luminoasă, i-a fost smuls de la gât lanțul din aur de către inculpatul C.R.G. Pentru a o împiedica să îl urmărească pe făptuitor, inculpatul C.D. i-a pus piedică părții vătămate, ambii inculpați reușind să fugă. Inculpații au fost recunoscuți de către soții D. din albumul foto și au fost identificați cu ocazia procedurii recunoașterii din grup. Prejudiciul, în sumă de 3.500.000 lei, nu a fost recuperat.
La data de 31 iulie 2001, inculpatul C.R.G., însoțit de fratele său, inculpatul C.D., a smuls de la gâtul părții vătămate S.S. lănțișorul din aur, ambii făptuitori fugind și ascunzându-se într-un bloc din apropierea Parcului Morarilor din București, sector 2. Ambii inculpați au fost identificați de partea vătămată atât din albumul foto, cât și în procedura recunoașterii din grup.
La data de 21 august 2001, în stația de pe b-dul Ferdinand din București partea vătămată Z.J.E. a fost agresată de inculpatul C.R.G. în momentul în care vroia să urce în troleibuz, smulgându-i de la gât lănțișorul. Partea vătămată a reușit să prindă lănțișorul, rămânându-i o parte din lănțișor. În timp ce se uita după inculpat, partea vătămată a fost atacată de către inculpatul C.D., care i-a smuls și partea din lănțișor rămasă, ambii inculpații fugind. Ambii inculpați au fost recunoscuți din grup de către partea vătămată.
La data de 1 septembrie 2001, partea vătămată C.G., însoțită de martorul O.M., a fost acostată de cei doi inculpați pe șos. Pantelimon. Cunoscându-i pe inculpați și știind că au un comportament antisocial, partea vătămată a acceptat să poarte o discuție. Inculpatul C.R.G. a întrebat-o pe partea vătămată dacă are bani și la răspunsul negativ al acesteia, a controlat-o în buzunare, după care i-a cerut telefonul mobil. De frică partea vătămată i l-a dat, moment în care cei doi inculpați au fugit. Fiind urmăriți de partea vătămată și martorul O.M., inculpatul C.D. i-a amenințat cu un cuțit, cerându-le să nu mai vină după ei.
În ziua de 11 august 2001, în timp ce partea vătămată G.N. se afla în stația de autobuz pe b-dul Ferdinand, inculpatul C.D. i-a smuls de la gât lănțișorul din aur după care a lovit-o cu palma peste ceafă și a fugit. Inculpatul a fost identificat de partea vătămată din albumul foto și în procedura recunoașterii din grup.
La data de 8 iulie 2001, inculpatul C.R.G. a deposedat-o prin violență de lănțișorul din aur pe partea vătămată S.M., aflată în stația R.A.T.B. de la capătul liniei 69. Partea vătămată l-a identificat pe inculpat în albumul foto și cu ocazia recunoașterii din grup.
La data de 18 februarie 2001, inculpatul C.R.G., ajutat de V.P., prin efracție a sustras din autoturismul părții vătămate C.A., parcat pe str. Făinari, sector 2, un radio casetofon. La scurt timp inculpatul a fost oprit de organul de poliție, fiind recuperat bunul sustras. Inculpatul C.R.G. a recunoscut săvârșirea unora dintre faptele imputate, în timp ce inculpatul C.D. nu a recunoscut participarea sa la niciuna dintre infracțiuni. Împotriva acestei hotărâri ambii inculpați au declarat apel, solicitând reducerea pedepselor. Prin decizia penală nr. 559 din 22 septembrie 2003, Curtea de Apel București a respins apelurile inculpaților ca nefondate, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.D., care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de recurs privește cazul de casare arătat de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu este fondat. Așa cum rezultă din mijloacele de probă legal administrate în cursul procesului penal, inculpatul C.D., împreună cu fratele său, C.R.G., într-un interval scurt de timp, a săvârșit 4 infracțiuni de tâlhărie, osebit de fapta din 11 august 2001, pe care a comis-o singur. Modul de operare a fost același, respectiv atac prin surprindere doar asupra unor persoane de sex feminin, de regulă în absența altor persoane care i-ar fi putut urmări. Atât generic, cât și concret, faptele săvârșite prezintă un ridicat grad de pericol social. La individualizarea pedepselor pentru fiecare infracțiune au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și pe lângă pericolul social al infracțiunilor a fost constatată și periculozitatea inculpatului – recurent, condamnat anterior pentru infracțiuni de furt și având statutul de recidivist. Față de cele ce preced, cererea de reducere a pedepsei nu este întemeiată, sancțiunea fiind corect individualizată și, totodată, necesară realizării scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Cum nici din examinarea hotărârii, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, recursul inculpatului C.D. urmează să fie respins ca nefondat. Din pedeapsa aplicată urmează să fie dedus timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 septembrie 2001, la 5 noiembrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 559 din 22 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 septembrie 2001, la 5 noiembrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2003.