ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4826/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4826/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 156 din 20

februarie 2003, Tribunalul Iași i-a condamnat pe inculpații:

- P.G.,

- în baza art. 20 C. pen., raportat

la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și

art. 37 lit. b) C. pen., la 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani, instanța

înlăturând art. 176 lit. c) C. pen.;

- în baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a), d), e) și h) C. pen. și cu aplicarea

art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b), art. 33 lit. a) C. pen., la 8 ani

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând să execute

pedeapsa de 12 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani.

S-a făcut aplicarea art. 64 și art.

71 C. pen.

- I.C.,

- în baza art. 20 C. pen., raportat

la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.,

la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

- art. 211 alin. (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) și h) C. pen., anterior modificării

prin Legea nr. 169/2002, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și cu art. 33

lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând să execute 5

ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o durată de 3 ani.

S-a făcut aplicația art. 64 și art.

71 C. pen.

A fost menținută arestarea

preventivă a inculpaților, dedusă prevenția de la 11 ianuarie 2003 și

prelungită durata arestării de la 28 martie 2003.

Inculpații au fost obligați în

solidar și cu părțile responsabile civilmente I.C. și E., să plătească

Spitalului Clinic nr. 3 Iași, suma de 26.317.279 lei cheltuieli spitalizare,

iar părții civile H.L. suma de 100 milioane lei daune materiale și 200 milioane

lei daune morale.

A fost respinsă cererea părții

civile H.L. de obligare a inculpaților la plata unei prestații periodice.

A fost instituit sechestrul

asigurator asupra imobilului apartament aparținând părților responsabile

civilmente.

Inculpații au fost obligați în

solidar și cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile H.L.

3.000.000 lei cheltuieli de judecată și cheltuieli judiciare în sumă de

1.500.000 lei, către stat, în care au fost incluse onorariile pentru apărătorii

din oficiu, ce au fost avansate din fondul Ministerului Justiției.

Instanța a reținut, în fapt, că în

seara de 6 ianuarie 2002, după ce au consumat alcool într-un bar din com.

Ruginoasa, jud. Iași, inculpații P.G. și I.C. au hotărât să-l agreseze pe

numitul U.M., cu care aveau un conflict mai vechi, în care scop s-au înarmat cu

bâte și au plecat spre discoteca din aceeași localitate.

Negăsindu-l pe cel căutat,

inculpații s-au îndreptat spre propriile domicilii.

Pe drum, inculpații au observat-o pe

partea vătămată H.L. și, fără nici un motiv, inculpatul P.G. i-a aplicat, pe la

spate, o lovitură cu bâta în zona capului, doborând-o la pământ. În această

poziție partea vătămată a fost lovită în continuare de către inculpatul P.G.,

precum și de către inculpatul I.C., folosind și acesta din urmă o bâtă.

Fiind văzuți de martorul C.A.A.,

care se deplasa spre casă, inculpații au fugit și s-au ascuns pe o uliță din

apropiere.

Martorul sus-numit nu a acordat

vreun ajutor părții vătămate, depărtându-se.

Partea vătămată s-a ridicat și s-a

îndreptat spre locuința bunicului ei, însă, a fost urmărită și ajunsă de

inculpați, care i-au aplicat din nou lovituri cu bâtele peste cap, aducând-o în

stare de inconștiență. În aceste împrejurări, la propunerea inculpatului P.G.,

inculpatul I.C. i-a sustras părții vătămate din buzunar portofelul, care

conținea actele de identitate, cartele telefonice și suma de 1000 lei.

Portofelul a fost dus de inculpatul

I.C. la domiciliul său, de unde a fost ulterior ridicat de organul de poliție.

Din concluziile Raportului

medico-legal al S.M.L. Iași nr. 24 din 14 februarie 2002, rezultă că H.L.

prezintă diagnosticul: traumatism cranio-facial complex cu hematom extradural

acut frontal dr.; hidro-hematom subdural frontal dr.; fractură cominutivă

sinusolă dr.; fractură complexă de etaj anterior al bazei craniului; epistaxis

bilateral.

Leziunile necesită 35-40 zile

îngrijiri medicale, iar lipsa de substanță osoasă post-operatorie conferă o

infirmitate fizică permanentă în proporție de 15-20 %.

Leziunile au pus în pericol viața

sus-numitului.

Inculpații și-au recunoscut

vinovăția, inclusiv împrejurarea atacării părții vătămate fără niciun motiv,

aceasta neprovocându-i în vreun fel.

La încadrarea juridică instanța a

motivat înlăturarea dispozițiilor art. 176 lit. c) C. pen., forma tentativei

pentru inculpatul P.G. prin aceea că sentința penală nr. 539 din 15 octombrie

2002 a Tribunalului Iași, prin care acesta a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175

lit. i) C. pen., la 8 ani închisoare, nu este definitivă, fiind atacată cu apel

de către inculpat, în curs de soluționare la Curtea de Apel Iași.

Împotriva sentinței penale

pronunțate în prezenta cauză au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Iași și inculpații P.G. și I.C.

Parchetul a criticat hotărârea

pentru greșita schimbare a încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen.,

din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175

lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., înlăturând agravanta

prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen., deși inculpatul a mai săvârșit o

infracțiune de omor, nefiind condiționată incidența acestei agravante de

rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru fapta anterioară.

Inculpații au solicitat reducerea

pedepselor.

Prin decizia penală nr. 219 din 12

iunie 2003, Curtea de Apel Iași a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Iași și inculpați, desființând în parte, în latura penală,

hotărârea și, rejudecând, după descontopirea pedepselor stabilite pentru

fiecare inculpat:

- pentru inculpatul P.G., a

înlăturat mențiunea schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută

de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) și art. 176 lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

A menținut pedeapsa principală de 12

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani.

A redus pedeapsa de la 8 ani la 6

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. a), d), e) și h) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 75 lit. c) C.

pen. și art. 37 lit. b) C. pen., înlăturând dispozițiile art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și e) C. pen.

A contopit pedepsele astfel

stabilite, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani

închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

- pentru inculpatul I.C., a redus

pedeapsa de 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) și h) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen. și art. 99 C. pen., înlăturând dispozițiile art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite, dispunând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii și dedusă prevenția de la 20 februarie 2003, la 12

iunie 2003, menținând măsura arestării preventive a inculpaților.

Instanța de control judiciar a

considerat întemeiată critica parchetului privind greșita înlăturare a

agravantei prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen., în cazul inculpatului P.G.,

apreciind că nu necesar ca, pentru omorul săvârșit anterior, să existe o

hotărâre definitivă de condamnare.

Apelurile inculpaților au fost

admise pentru corectarea individualizării pedepselor pentru infracțiunea de

tâlhărie, acestea fiind reduse.

Împotriva acestei decizii penale

inculpatul P.G. a declarat recurs, solicitând, prin motivul depus în scris și

susținut oral, reducerea pedepselor.

Verificând hotărârea atacată în baza

lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este

întemeiat pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 17 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu, conform alin. (3) al

textului de lege menționat.

În baza art. 385

7

alin.

(1) C. proc. pen., vor fi extinse efectele recursului inculpatului P.G. și cu

privire la inculpatul I.C. pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Situația de fapt în cauză a fost

temeinic stabilită, corect reținută și este dovedită prin mijloacele de probă

invocate în motivarea hotărârilor, administrate legal în cursul urmăririi

penale și în cel al judecății.

Încadrarea juridică dată faptelor,

însă, de la cea făcută prin actul de sesizare a instanței până la cea reținută

prin decizia instanței de apel, nu este legală, cu toate corecțiile care au

intervenit în diferitele etape ale judecății.

În ce privește agravanta prevăzută

de art. 176 lit. c) C. pen., omorul săvârșit de către o persoană care a mai

săvârșit un omor, acest element circumstanțial poate fi reținut numai atunci

când pentru primul omor, consumat sau în forma tentativei a intervenit o

hotărâre definitivă de condamnare, ori infractorul este judecat concomitent în

aceeași cauză, pentru acest omor și pentru cel săvârșit ulterior.

În prima ipoteză vinovăția

inculpatului pentru primul omor este stabilită prin hotărârea definitivă, iar

în cea de a doua, instanța este competentă să stabilească vinovăția

inculpatului pentru ambele infracțiuni, reținând în caz afirmativ, agravanta

prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen., pentru cel de al doilea omor, cu

aplicarea dispozițiilor art. 33 C. pen.

Atâta vreme cât o altă instanță a

pronunțat o hotărâre pentru primul omor, până la rămânerea definitivă a

acesteia inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.

În cauză, însă, deși instanța de

apel a interpretat diferit condițiile în care sunt încadrate dispozițiile art.

176 lit. c) C. pen., întrucât la data pronunțării era definitivă sentința

penală nr. 539 din 15 octombrie 2002 a Tribunalului Iași, urmare respingerii

apelului inculpatului P.G. prin decizia penală nr. 98 din 18 martie 2003 a

Curții de Apel Iași, neatacată cu recurs, sunt complinite cerințele acestui

element circumstanțial, nefiind cazul casării deciziei din acest motiv.

Încadrarea juridică a infracțiunii

de tâlhărie și în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., cu aplicarea

art. 13 C. pen., este greșită.

Această modalitate agravată a avut

vreuna din urmările arătate în art. 182 C. pen., configurează infracțiunea

complexă, alcătuită din infracțiunile de furt și vătămare corporală gravă.

Concomitent însă, instanțele au

reținut că actele de violență, prin modalitatea exercitării lor și starea de

pericol creată pentru viața părții vătămate, realizează și conținutul

infracțiunii de omor în forma tentativei.

Cele două încadrări juridice se

exclud întrucât forma vinovăției în săvârșirea actelor de violență la

infracțiunea de omor este intenția, iar la infracțiunea prevăzută de art. 182

alin. (1) C. pen., este praeterintenția.

De urmare, reținând că legal au fost

caracterizate actele de violență comise de inculpați ca întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, va fi înlăturată din

încadrarea juridică pentru infracțiunea de tâlhărie, a agravantei prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., în redactarea anterioară adoptării Legii

nr. 169/2002, pentru ambii inculpați.

Instanțele au aplicat nelegal

pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 C.

pen., inculpatului minor I.C.

Potrivit art. 109 alin. (3) C. pen.,

pedepsele complementare nu se aplică minorului.

Prin hotărârile pronunțate în cauză,

inculpatului I.C. i-au fost aplicate, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20

C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99

și urm. C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 3 ani.

Casând hotărârile și pentru acest

motiv, va fi înlăturată pedeapsa complementară aplicată sus-numitului inculpat.

Referitor la critica formulată prin

recursul inculpatului P.G. cu privire la individualizarea pedepselor, se

constată că la stabilirea sancțiunilor s-a ținut seama de criticile prevăzute

de art. 72 C. pen., faptele săvârșite având un ridicat grad de pericol social,

generic și concret, iar inculpatul mai fiind condamnat atât pentru omor, forma

tentativei, cât și pentru tâlhărie.

Schimbând încadrarea juridică pentru

infracțiunea de tâlhărie se va proceda la o nouă individualizare a pedepselor

pentru ambii inculpați.

Față de cele ce preced, recursul

inculpatului P.G. va fi admis, procedând corespunzător pentru înlăturarea

greșelilor constatate.

Conform art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va

deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul arestării preventive de la 11

ianuarie 2002, la 29 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 219 din 12 iunie 2003 a Curții de

Apel Iași.

Casează hotărârea atacată, precum și

sentința penală nr. 156 din 20 februarie 2003 a Tribunalului Iași, numai cu

privire la soluționarea laturii penale.

Extinde efectele recursului și

asupra inculpatului I.C.

Înlătură aplicarea dispozițiilor

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă

aplicată fiecărui inculpat, în pedepsele componente, pe care le repune în

individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică pentru inculpatul P.G., din infracțiunea prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) și h) C. pen., cu aplicarea art. 13, art.

75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 75 lit. c) și

art. 37 lit. b) C. pen., text în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 6 ani

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea

mai grea de 12 închisoare și 7 ani pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. a), d), e) și h) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 99 C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 13 și art. 99 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă

pe inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare.

Înlătură pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de

3 ani, aplicată inculpatului minor pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 și

următoarele C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea

mai grea, de 5 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, perioada reținerii și arestării preventive de la 11 ianuarie

2002, până la 29 octombrie 2003.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului P.G., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiție.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2003.