ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 355/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 164 din 20 februarie 2003, Tribunalul Iași i-a condamnat pe inculpații: - N.L.V. în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 13 C. pen., la 2 pedepse de câte 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. - T.B.V.I. și - B.B.M. ambii în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 13 C. pen., la câte 4 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaților N.L.V., T.B.V.I.

și B.B. pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare conform art. 86 2 C. pen. Inculpații au fost obligați să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen. În cauză a mai fost condamnat și inculpatul M.D. în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen., la două pedepse de câte 6 ani și respectiv, 8 ani închisoare, urmând să execute, conform art. 33 și art. 34 C. pen., pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. Inculpații au fost obligați în solidar, iar inculpații minori în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la 5.000.000 lei daune morale către partea civilă M.C., respingând celelalte pretenții ale părții civile.

În condițiile legii, inculpații au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în noaptea de 16 august 2001, inculpații M.D. și N.L. s-au deplasat în terenul din apropierea satului Dealul Morii din comuna Vânători la coliba părții vătămate M.C., cu intenția de a sustrage pepeni. În momentul în care partea vătămată a ieșit din colibă, alertată de lătratul câinilor, inculpatul M.D. i-a aplicat o lovitură cu parul în zona capului și după cădere, a lovit-o peste mâini și picioare. Partea vătămată a reușit să fugă într-un lan cu porumb, iar inculpații au sustras mai mulți pepeni, cauzând un prejudiciu în sumă de 100.000 lei. Partea vătămată a necesitat 11-13 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

În noaptea de 1 noiembrie 2001, inculpații M.D., N.L.V., B.B. și T.B.V.I. au hotărât să sustragă oi de la stâna aparținând părții vătămate C.C., amplasată pe malul râului Siret. Ajungând la locul faptei, în jurul orelor 2,00, inculpații au lovit cu bâtele câinii de la stână și în momentul în care partea vătămată R.C. a ieșit din colibă să vadă ce se întâmplă, aceasta a fost lovită cu parul, în cap, de către inculpatul M.D. Inculpații au obligat-o pe partea vătămată să rămână în colibă, legând ușa acesteia cu o sârmă și apoi au sustras două oi, pe care le-au vândut numitului V.C. cu suma de 1.000.000 lei. Prejudiciul evaluat la1.600.000 lei, nu a fost recuperat. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, care a criticat-o pentru greșita încadrare juridică a faptelor și în dispozițiile art. 211 alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., greșita obligare la plata daunelor morale și a inculpaților B.B.

și T.B.V., care nu au participat la săvârșirea faptei cauzatoare a prejudiciului, pentru omisiunea confiscării sumei de 1.000.000 lei, care nu a servit la despăgubirea părții vătămate și individualizarea greșită a pedepselor, solicitând micșorarea acestora, precum și de către inculpații N.L., B.B., M.D. și T.B.V., care au solicitat reducerea pedepselor. Prin decizia penală nr. 226 din 17 iunie 2003, Curtea de Apel Iași a luat act de retragerea apelului de către inculpatul M.D., a admis apelurile parchetului și ale celorlalți inculpați, a desființat hotărârea atacată și, în rejudecare, a schimbat încadrarea juridică pentru inculpații minori în art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 13 C. pen., menținând pedepsele stabilite și pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare inculpatului N.L.V.

și reducând pedepsele aplicate inculpaților B.B.M. și T.B.V.I. de la câte 4 ani închisoare la câte 2 ani ți 6 luni închisoare, fiecare. Au fost înlăturate, pentru cei 3 inculpați minori, dispozițiile art. 86 1 , art. 86 2 și art. 86 3 C. pen., aplicând dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen. Inculpații au fost obligați la 8.000.000 lei despăgubiri către partea civilă C.C. S-a dispus confiscarea sumei de 1.000.000 lei de la inculpatul T.B.V. A fost înlăturată obligarea inculpaților, în solidar, la plata daunelor morale de 5.000.000 lei către partea civilă M.C., obligând la plata acestei sume numai pe inculpații M.D. și N.L., în solidar, acesta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente.

A fost, corespunzător, schimbată încadrarea juridică și pentru inculpatul M.D., menținând pedepsele pentru fiecare infracțiune și pedeapsa rezultantă. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpații B.B.M., N.L.V. și T.B.V., solicitând, personal și prin apărători, reducerea pedepselor și dispunerea suspendării executării acestora sub supraveghere. Hotărârea instanței de apel a fost atacată cu recurs de către partea civilă C.C. care, oral, a solicitat menținerea obligării inculpaților la plata despăgubirilor civile. Verificând hotărârea atacată în baza materialului de la dosar, Curtea constată, pe de o parte, că motivele de recurs invocate de către inculpați și întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., nu sunt fondate iar, pe de altă parte, că recursul părții civile C.C. a fost declarat tardiv. Din mijloacele de probă, administrate în cursul procesului penal și indicate prin hotărârile pronunțate, rezultă că inculpații recurenți au săvârșit infracțiunile imputate, cărora instanța de control judiciar le-a stabilit încadrarea juridică legală. Inculpații au recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât și în cel al judecății săvârșirea infracțiunilor reținute. La alegerea sancțiunii s-a ținut seama de dispozițiile art. 100 C. pen., apreciindu-se corect că pentru îndreptarea inculpaților minori nu este suficientă luarea unei măsuri educative. Pedepsele aplicate inculpaților de către instanța de apel au fost just individualizate, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a avut în vedere, astfel, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, susținut și de împrejurările comiterii acesteia, respectiv, prin atacarea, în grup, a părții vătămate R.C. noaptea, în câmp, producându-i leziuni la cap. Anchetele sociale efectuate atestă, cu excepția inculpatului B.B.M., elev anul II Grup Școlar-Pașcani, abandonul școlar al celorlalți inculpați și faptul că infracțiunea este consecința anturajului acestora. De altfel, din datele de la dosar rezultă că inculpații sunt cercetați și în altă cauză pentru săvârșirea de infracțiuni, fiind arestați preventiv în dosarul nr. 3327/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani. Aplicând inculpaților B.B.M.

și T.B.V.I. pedepse cu închisoarea la nivelul minimului special prevăzut de lege, iar inculpatului N.L.V. în apropierea acestuia, în considerarea pluralității de infracțiuni, instanța de apel a valorificat în cadrul individualizării judiciare, și datele, atâtea câte sunt, de caracterizare pozitivă a făptuitorilor, îndeosebi cele care relevă, în raport de vârsta acestora, că au personalitatea în formare și nu au mențiuni în cazierul judiciar. Funcțiile pedepsei însă, de constrângere și reeducare, precum și scopul acesteia, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu pot fi realizate, așa cum întemeiat s-a constatat prin hotărârea atacată, decât prin executarea sancțiunii prin privare de libertate.

Față de cele ce preced, recursurile inculpaților B.B.M., N.L.V. și T.B.V.I. urmează să fie respinse, ca nefondate, neconstatându-se nici din examinarea hotărârilor, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., existența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu. Examinând recursul părții civile, C.C. în raport cu dispozițiile legale referitoare la condițiile exercitării căii de atac, Curtea constată că acesta este tardiv. Potrivit art. 385 3 , cu referire la art. 363 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri. Partea civilă C.C. fiind prezentă la dezbaterea cauzei în apel, termenul de 10 zile pentru exercitarea recursului curge de la data pronunțării hotărârii, respectiv 17 iunie 2003. Formulând cererea de recurs la data de 16 septembrie 2003, se constată că recursul este tardiv, astfel încât, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., se va dispune respingerea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.B.M., N.L.V. și T.D.V. împotriva deciziei penale nr. 226 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Iași. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă C.C. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă pe recurentul inculpat N.L.V. și pe recurenta parte civilă la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Obligă pe inculpații B.B. și T.D.V. la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2004.