ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 355/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 164 din 20

februarie 2003, Tribunalul Iași i-a condamnat pe inculpații:

- N.L.V. în baza art. 211 alin. (2)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

și art. 13 C. pen., la 2 pedepse de câte 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, inculpatul urmând să

execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

- T.B.V.I. și

- B.B.M. ambii în baza art. 211

alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

99 C. pen. și art. 13 C. pen., la câte 4 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaților N.L.V.,

T.B.V.I. și B.B. pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare

conform art. 86

2

C. pen.

Inculpații au fost obligați să se

supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

C. pen.

În cauză a mai fost condamnat și

inculpatul M.D. în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen., la

două pedepse de câte 6 ani și respectiv, 8 ani închisoare, urmând să execute,

conform art. 33 și art. 34 C. pen., pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea

art. 64 și art. 71 C. pen.

Inculpații au fost obligați în

solidar, iar inculpații minori în solidar și cu părțile responsabile

civilmente, la 5.000.000 lei daune morale către partea civilă M.C., respingând

celelalte pretenții ale părții civile.

În condițiile legii, inculpații au

fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în

noaptea de 16 august 2001, inculpații M.D. și N.L. s-au deplasat în terenul din

apropierea satului Dealul Morii din comuna Vânători la coliba părții vătămate

M.C., cu intenția de a sustrage pepeni.

În momentul în care partea vătămată

a ieșit din colibă, alertată de lătratul câinilor, inculpatul M.D. i-a aplicat

o lovitură cu parul în zona capului și după cădere, a lovit-o peste mâini și

picioare.

Partea vătămată a reușit să fugă

într-un lan cu porumb, iar inculpații au sustras mai mulți pepeni, cauzând un

prejudiciu în sumă de 100.000 lei.

Partea vătămată a necesitat 11-13

zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

În noaptea de 1 noiembrie 2001,

inculpații M.D., N.L.V., B.B. și T.B.V.I. au hotărât să sustragă oi de la stâna

aparținând părții vătămate C.C., amplasată pe malul râului Siret.

Ajungând la locul faptei, în jurul

orelor 2,00, inculpații au lovit cu bâtele câinii de la stână și în momentul în

care partea vătămată R.C. a ieșit din colibă să vadă ce se întâmplă, aceasta a

fost lovită cu parul, în cap, de către inculpatul M.D.

Inculpații au

obligat-o pe partea vătămată să rămână în colibă, legând ușa acesteia cu o

sârmă și apoi au sustras două oi, pe care le-au vândut numitului V.C. cu suma

de 1.000.000 lei.

Prejudiciul evaluat la1.600.000 lei,

nu a fost recuperat.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, care a criticat-o pentru

greșita încadrare juridică a faptelor și în dispozițiile art. 211 alin. (2

1

)

lit. b) C. pen., greșita obligare la plata daunelor morale și a inculpaților

B.B. și T.B.V., care nu au participat la săvârșirea faptei cauzatoare a

prejudiciului, pentru omisiunea confiscării sumei de 1.000.000 lei, care nu a

servit la despăgubirea părții vătămate și individualizarea greșită a

pedepselor, solicitând micșorarea acestora, precum și de către inculpații N.L.,

B.B., M.D. și T.B.V., care au solicitat reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 226 din 17

iunie 2003, Curtea de Apel Iași a luat act de retragerea apelului de către inculpatul

M.D., a admis apelurile parchetului și ale celorlalți inculpați, a desființat

hotărârea atacată și, în rejudecare, a schimbat încadrarea juridică pentru

inculpații minori în art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea

art. 99 și art. 13 C. pen., menținând pedepsele stabilite și pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare inculpatului N.L.V. și reducând pedepsele

aplicate inculpaților B.B.M. și T.B.V.I. de la câte 4 ani închisoare la câte 2

ani ți 6 luni închisoare, fiecare.

Au fost înlăturate, pentru cei 3

inculpați minori, dispozițiile art. 86

1

, art. 86

2

și art.

86

3

C. pen., aplicând dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen.

Inculpații au fost obligați la

8.000.000 lei despăgubiri către partea civilă C.C.

S-a dispus confiscarea sumei de 1.000.000

lei de la inculpatul T.B.V.

A fost înlăturată obligarea

inculpaților, în solidar, la plata daunelor morale de 5.000.000 lei către

partea civilă M.C., obligând la plata acestei sume numai pe inculpații M.D. și

N.L., în solidar, acesta din urmă în solidar și cu partea responsabilă

civilmente.

A fost, corespunzător, schimbată

încadrarea juridică și pentru inculpatul M.D., menținând pedepsele pentru

fiecare infracțiune și pedeapsa rezultantă.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpații B.B.M., N.L.V. și T.B.V., solicitând,

personal și prin apărători, reducerea pedepselor și dispunerea suspendării

executării acestora sub supraveghere.

Hotărârea instanței de apel a fost

atacată cu recurs de către partea civilă C.C. care, oral, a solicitat

menținerea obligării inculpaților la plata despăgubirilor civile.

Verificând hotărârea atacată în baza

materialului de la dosar, Curtea constată, pe de o parte, că motivele de recurs

invocate de către inculpați și întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu sunt fondate iar, pe de

altă parte, că recursul părții civile C.C. a fost declarat tardiv.

Din mijloacele de probă,

administrate în cursul procesului penal și indicate prin hotărârile pronunțate,

rezultă că inculpații recurenți au săvârșit infracțiunile imputate, cărora

instanța de control judiciar le-a stabilit încadrarea juridică legală.

Inculpații au recunoscut atât în

cursul urmăririi penale, cât și în cel al judecății săvârșirea infracțiunilor reținute.

La alegerea sancțiunii s-a ținut

seama de dispozițiile art. 100 C. pen., apreciindu-se corect că pentru

îndreptarea inculpaților minori nu este suficientă luarea unei măsuri

educative.

Pedepsele aplicate inculpaților de

către instanța de apel au fost just individualizate, în raport cu criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a avut în vedere, astfel, gradul

ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, susținut și de

împrejurările comiterii acesteia, respectiv, prin atacarea, în grup, a părții

vătămate R.C. noaptea, în câmp, producându-i leziuni la cap.

Anchetele sociale efectuate atestă,

cu excepția inculpatului B.B.M., elev anul II Grup Școlar-Pașcani, abandonul

școlar al celorlalți inculpați și faptul că infracțiunea este consecința anturajului

acestora.

De altfel, din datele de la dosar

rezultă că inculpații sunt cercetați și în altă cauză pentru săvârșirea de

infracțiuni, fiind arestați preventiv în dosarul nr. 3327/P/2001 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Pașcani.

Aplicând inculpaților B.B.M. și

T.B.V.I. pedepse cu închisoarea la nivelul minimului special prevăzut de lege,

iar inculpatului N.L.V. în apropierea acestuia, în considerarea pluralității de

infracțiuni, instanța de apel a valorificat în cadrul individualizării

judiciare, și datele, atâtea câte sunt, de caracterizare pozitivă a

făptuitorilor, îndeosebi cele care relevă, în raport de vârsta acestora, că au

personalitatea în formare și nu au mențiuni în cazierul judiciar.

Funcțiile pedepsei însă, de

constrângere și reeducare, precum și scopul acesteia, de prevenire a săvârșirii

de noi infracțiuni, nu pot fi realizate, așa cum întemeiat s-a constatat prin

hotărârea atacată, decât prin executarea sancțiunii prin privare de libertate.

Față de cele ce preced, recursurile

inculpaților B.B.M., N.L.V. și T.B.V.I. urmează să fie respinse, ca nefondate,

neconstatându-se nici din examinarea hotărârilor, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., existența vreunui caz de casare care să poată fi luat

în considerare din oficiu.

Examinând recursul părții civile,

C.C. în raport cu dispozițiile legale referitoare la condițiile exercitării

căii de atac, Curtea constată că acesta este tardiv.

Potrivit art. 385

3

, cu

referire la art. 363 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge

de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri.

Partea civilă C.C. fiind prezentă la

dezbaterea cauzei în apel, termenul de 10 zile pentru exercitarea recursului

curge de la data pronunțării hotărârii, respectiv 17 iunie 2003.

Formulând cererea de recurs la data

de 16 septembrie 2003, se constată că recursul este tardiv, astfel încât, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se va dispune

respingerea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.B.M., N.L.V. și T.D.V. împotriva deciziei penale nr.

226 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Iași.

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de partea civilă C.C. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă pe recurentul inculpat N.L.V.

și pe recurenta parte civilă la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Obligă pe inculpații B.B. și T.D.V.

la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 ianuarie 2004.