ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1311/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 719 din 21

octombrie 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe următorii inculpați:

- T.V. la 6 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39, raportat la art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit restul de pedeapsă de 935 zile

rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 219 din 11 iunie 1998 a Tribunalului Iași, definitivă prin

neapelare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni,

în final 7 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus

reținerea și arestarea preventivă de la 31 martie 2003, la zi.

- U.C. la 6 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 64 și

art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 31 martie 2003,

la zi.

- M.M.I. la 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata

arestării preventive și a reținerii de la 31 martie 2003, la zi și s-a menținut

starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că părțile vătămate nu

s-au constituit părți civile.

În temeiul art. 118 lit. c) C. pen.,

s-a confiscat de la fiecare inculpat câte 1.666.000 lei.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că, inculpații T.V.,

U.C. și M.M.I., se cunosc de mai mult timp, iar în seara zilei de 13 martie

2003, după ce au consumat băuturi alcoolice în mai multe baruri, s-au deplasat

în același scop la barul A.F. T.C.E., unde este vânzător numitul H.D.C.

În seara zilei de 13 martie 2003, în

jurul orelor 22,45, toți cei trei inculpați au intrat în barul A.F. T.C.E.,

s-au așezat la o masă și au comandat câte o bere.

Într-o altă încăpere a aceluiași bar

se aflau numiții T.G., L.M. și M.G., care însă nu aveau posibilitatea să-i

observe pe inculpați.

În jurul orelor 23,00, numitul

H.D.C., la terminarea programului de lucru le-a solicitat inculpaților să-și

termine consumația. Apoi acesta s-a deplasat spre frigiderul, aflat lângă masa

inculpaților și a închis combina muzicală. În momentul în care s-a întors, spre

tejghea, H.D.C. a fost lovit, cu pumnul, în zona capului, de inculpatul T.V.

Partea vătămată a căzut în genunchi,

lângă tejghea, moment în care toți cei trei inculpați, s-au apropiat și au

lovit-o cu pumnii și picioarele.

Inculpatul T.V., a luat de pe

tejghea un cuțit cu care l-a amenințat pe numitul H.D.C. pentru a-l împiedica

să se ridice de jos, iar în acest timp, inculpații U.C. și M.M.I., au luat de

pe rafturi sticle cu băuturi alcoolice, pe care le-au ascuns în hainele cu care

erau îmbrăcați.

Inculpatul T.V., profitând de starea

în care se afla partea vătămată, a căutat-o în buzunarele pantalonilor,

sustrăgându-i suma de 4.500.000 lei.

Inculpatul M.M.I., a luat combina

muzicală, iar inculpatul U.C. a sustras sticle cu băuturi alcoolice și

răcoritoare.

În acest moment a venit în sala

alăturată barului, numitul T.G., care nu a mai reușit să vadă ce se întâmplă,

întrucât inculpatul U.C. l-a lovit imediat, cu o sticlă în cap. T.G. s-a

ridicat și a ieșit din bar, pe o altă ușă.

Același inculpat, a sustras de pe

tejghea suma de 60.000 lei, apoi cei trei inculpați au părăsit barul, având

asupra lor bunurile sustrase și s-au deplasat, cu un taxi, la ferma S., într-un

cămin, în care locuiau temporar inculpații T.V. și M.M.I.

Inculpații au consumat, în acest

loc, din bunurile sustrase, după care U.C., a luat combina muzicală și s-a

deplasat la locuința sa din municipiul Iași.

Cu ocazia percheziției efectuate la

domiciliul acestui din urmă inculpat a fost ridicată concubina muzicală, cu

cele două boxe detașabile sustrase, care a fost restituită părții vătămate

H.D.C.

De pe o sticlă cu Coca-Cola, aflată

în fața barului sus-menționat, a fost ridicată, cu ocazia cercetării la fața

locului, o urmă papilară, care, potrivit raportului de constatare

tehnico-științifică, a fost creată cu „degetul mijlociu de la mâna dreaptă a

inculpatului U.C.”.

În cauză au fost efectuate mai multe

prezentări pentru recunoașterea din grup de persoane, ocazie cu care partea

vătămată H.D.C. i-a recunoscut pe toți cei trei inculpați, arătând activitățile

desfășurate de fiecare din ei.

Partea vătămată a arătat că se

constituie parte civilă în cauză, cu suma de 5.000.000 lei, reprezentând

contravaloarea sticlelor cu băuturi alcoolice și răcoritoare sustrase de

inculpați.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalului Iași și inculpații T.V., U.C.

și M.M.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul parchetului se critică

sentința pentru nelegalitate, în sensul greșitei confiscări și a greșitei

soluționări a acțiunii civile. Instanța nu a citat în cauză pe partea civilă

A.F. T.C.E. care s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de

12.484.867 lei, reprezentantul societății fiind H.C. și nu H.D.C., audiat în

instanță în această calitate, și care era doar barman. Fiind greșit soluționată

latura civilă a cauzei, este nelegală confiscarea sumei de 5 milioane lei,

reprezentând prejudiciul nerecuperat de la inculpați, în temeiul reținut greșit

ca fiind art. 118 lit. c) C. pen., în loc de 118 lit. d) din același cod.

În apelurile lor, inculpații critică

sentința pentru netemeinicie, în sensul că pedepsele pronunțate sunt prea severe,

solicitând a fi reduse în acord cu infracțiunea comisă și persoana lor.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 471 din 18 decembrie 2003, a admis recursul declarat de parchet, a

desființat hotărârea atacată și, rejudecând cauza, a înlăturat dispozițiile

art. 118 lit. c) C. pen., privind confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de

câte 1.666.000 lei și i-a obligat pe inculpații T.V., U.C. și M.M.I. să achite

părții civile A.F. T.C.E. suma de 5.000.000 lei despăgubiri civile, prejudiciu

nerecuperat, obligația fiind solidară.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-au respins apelurile formulate de

inculpați, s-a menținut starea de arest a acestora și s-a dedus din pedepsele

aplicate durata arestării preventive de la 21 octombrie 2003, la zi.

Inculpații apelanți au fost obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au

declarat recursuri inculpații T.V., U.C. și M.M.I., care au solicitat, în

principal, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de

tâlhărie în cea de furt, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și e) C.

pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Ulterior, la termenul de judecată

stabilit, inculpatul T.V. a declarat că își retrage recursul.

Cum potrivit art. 385

4

alin. (2) și art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor oricare

dintre părți își pot retrage recursul, urmează a se lua act în acest sens.

În ce privește recursurile declarate

de inculpații U.C. și M.M.I., examinând hotărârea atacată în raport de motivele

invocate, cât și din oficiu, verificând probele administrate, Curtea constată

să sunt nefondate.

Din examinarea textului art. 211

alin. (1) C. pen., rezultă că infracțiunea de tâlhărie se săvârșește cu

intenție directă, această formă de vinovăție trebuind să existe atât în raport

de acțiunea principală, de furt, cât și în raport cu acțiunea adiacentă de

punere a victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra prin

exercitarea de violențe sau amenințări asupra acesteia.

Mai mult, pentru realizarea laturii

subiective a acestei infracțiuni, este obligatoriu ca, prin acțiunea adiacentă,

făptuitorul să urmărească unul din scopurile prevăzute de art. 211 alin. (1) C.

pen., respectiv furtul, păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor

infracțiunii.

Deci, în speță, corect instanțele au

apreciat că faptele inculpaților U.C. și M.M.I. de a lovi cu pumnii și

picioarele, pe partea vătămată H.D.C. și a sustrage băuturi alcoolice,

răcoritoare și o combină muzicală, reprezintă infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a)

C. pen.

În raport de cele reținute, primul

motiv de recurs al inculpaților prin care au solicitat schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de furt nu poate fi primită.

Cu privire la cuantumul pedepselor

aplicate, se constată că nu sunt elemente de reapreciere, în sensul solicitat,

instanțele făcând o justă individualizare prin respectarea criteriilor generale

prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama și de circumstanțele aparținând

faptelor cât și ale făptuitorilor.

Pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare și 6 ani

închisoare, pentru inculpații U.C. și respectiv M.M.I., corespund unei individualizări

proporționale, de natură prin durata lor să asigure atât finalitatea preventivă

cât și cea educativă.

Se constată, deci, că și al doilea

motiv de recurs prin care s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate, nu este

fondat.

Întrucât motivele de recurs sunt

neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența

unor cazuri dintre cele prevăzute de art. 359

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursurile inculpaților

U.C. și M.M.I.

Se va deduce din pedepsele aplicate

inculpaților timpul reținerii și arestării preventive de la 31 martie 2003 la 5

martie 2004.

Recurenții inculpați vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor pentru

apărarea din oficiu, care se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.M.I. și U.C. împotriva deciziei penale nr. 471 din 18

decembrie 2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 31 martie 2003 la

5 martie 2004.

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul T.V. împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de

câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

martie 2004.