ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5567/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 139 din 27 februarie 2004, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpații: - O.I.R.C. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 243/2000, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 97 din 14 martie 2002, a Judecătoriei Sighetu Marmației, și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest și s-a dedus, din pedeapsă, durata arestării preventive, de la 21 iunie 2003 la zi. - S.I. la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. și la 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest și s-a dedus, din pedeapsă durata arestării preventive, de la 23 iunie 2003, la zi. - P.V. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

și alin. ultim C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat, pe un termen de încercare de 5 ani. În temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 943,8 gr. heroină aflată la Camera de corpuri delicte a I.G.P. În esență, s-au reținut următoarele: În luna iunie 2003, în urma unor informații obținute anterior de polițiștii din cadrul Centrului zonal de combatere a criminalității organizate și antidrog Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a autorizat infiltrarea unui agent acoperit, cu numele de cod L., pentru descoperirea și identificarea persoanelor ce se ocupă cu traficul ilicit de droguri.

Ulterior, prin intermediul agentului acoperit și, în urma cercetărilor efectuate, s-a reținut că inculpatul S.I., în baza unei înțelegeri prealabile, i-a furnizat inculpatului O.I.R.C., droguri de mare risc, pentru a fi oferite spre vânzare, iar inculpatul P.V. a intermediat vânzarea-cumpărarea de droguri. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 132 din 21 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei trei inculpați. Totodată, a menținut starea de arest a acestora și a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive.

Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat, în principal, casarea hotărârilor și achitarea, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond ori la procuror, invocând următoarele: - cercetarea penală a fost începută și s-a desfășurat abuziv și tendențios, cu încălcarea dispozițiilor legale (urmărirea și înregistrarea convorbirilor telefonice s-a realizat fără să existe autorizarea necesară, iar investigatorul acoperit a fost, în realitate, un instigator); - probele în cursul cercetărilor penale au fost obținute nelegal și, deci, ele trebuie înlăturate; - O.I.R.C. a fost atras, în mod premeditat, într-o cursă, de către investigatorul sub acoperire, ceea ce contravine dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc.

pen.; - amestecul transportat de O.I.R.C.

a fost pus în autoturismul inculpatului P.V., în realitate, de către organele de poliție; - raportul preliminar de expertiză care reține prezența heroinei în amestecul transportat este lovit de nulitate, deoarece nu poartă ștampila expertului, iar raportul definitiv de expertiză este, de asemenea, nul, pentru că se întemeiază pe concluziile raportului preliminar și reproduce concluziile acestuia (este inexplicabil cum a fost posibilă înaintarea, în aceeași zi, a probelor la laboratorul de expertize criminalistice București; efectuarea în aceeași zi a analizelor chimice și întocmirea, în aceeași zi, a raportului preliminar); - este nejustificată și nelegală respingerea cererii de efectuare a unei expertize, cu respectarea legii, în faza cercetării judecătorești, prin invocarea unor considerente administrative; - abuzul organelor de urmărire penală s-a extins și asupra fazei cercetării judecătorești, prin îndemnarea martorilor de a nu se prezenta, în urma citării lor la instanță; - hotărârea de condamnare a fost pronunțată numai pe baza probelor strânse în cursul urmăririi penale (greșit interpretate), încălcându-se principiile publicității, oralității, nemijlocirii și contradictorialității; - respingerea nejustificată a probelor solicitate în apărare, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății; - participația inculpatului S.I.,

căruia nu i s-a asigurat interpret, deși se știa că nu înțelege terminologia juridică în limba română, a fost reținută numai pe baza declarației inculpatului O.I.R.C., dată la urmărirea penală, care a fost retractată, la instanță, de către acesta; - este necesară efectuarea cercetării judecătorești și completarea probelor (prin identificarea și ascultarea numitului N., efectuarea unei expertize asupra conținutului substanței predată de inculpatul O.I.R.C. agentului L., depunerea la dosar a înregistrărilor telefonice). Recursurile declarate de inculpați sunt fondate. Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Din economia acestui text de lege, rezultă, așadar, că probele strânse în cursul urmăririi penale nu pot servi drept temei de condamnare, ci numai ca temei de trimitere în judecată. Pentru a servi drept temei pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești, probele strânse în cursul urmăririi penale și invocate în rechizitor, drept temei de sesizare a instanței, trebuie verificate în cursul cercetării judecătorești în mod nemijlocit, oral și contradictoriu în ședință publică în conformitate cu dispozițiile art. 289 și art. 290 C. proc. pen.

Numai după verificarea acestor probe, inclusiv privitor la legalitatea obținerii lor în condițiile arătate cu respectarea principiilor oralității, nemijlocirii, contradictorialității, publicității și după administrarea din oficiu, sau la cererea părților, ori oricăror alte probe necesare aflării adevărului, instanța poate reține, motivat, care dintre probe exprimă adevărul și pe această bază, să pronunțe soluția ca unicul rezultat impus de probe. Or, în cauză, deși inculpații recurenți au negat constant faptele și vinovăția și au invocat nelegalitatea probelor obținute în faza de urmărire penală, solicitând verificarea constatărilor făcute de organele de poliție printr-o expertiză, prin audierea unor martori, și prin alte probe solicitate oral și în scris, instanța în mod nejustificat după ce a încuviințat unele dintre probe, a revenit apoi asupra lor, iar pe altele le-a respins.

Procedând în acest mod, instanța lipsită de rol activ a pronunțat hotărârea de condamnare numai pe baza unei cercetări judecătorești superficiale, care s-a rezumat la audierea martorilor H.M., C.A. și B.P., prin ale căror declarații nu s-a ajuns la stabilirea certă a adevărului și care nu oferă suportul probator necesar pronunțării unei soluții temeinice și legale. Așa fiind, se impune casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru reluarea și completarea probațiunii prin administrarea probelor cerute de inculpați și de către procuror și a celor încuviințate de instanță, în cursul cercetării judecătorești și asupra cărora instanța a revenit, în mod nejustificat prin încheierea din 24 februarie 2004. În cazul martorilor care au fost ascultați la urmărirea penală, dacă va fi imposibilă aducerea lor la instanță, se va proceda conform prevederilor art. 327 alin. (2) C. proc.

pen. Pentru aflarea adevărului, instanța urmează, desigur, să administreze orice alte probe necesare aflării adevărului și pronunțării unei soluții temeinice și legale. Curtea, consideră că în raport de natura infracțiunilor imputate inculpaților și de complexitatea probațiunii care urmează a fi efectuată, în scopul asigurării unei bune desfășurări a cercetării judecătorești, în condiții care să nu fie periclitată aflarea adevărului, este necesară menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații O.I.R.C., S.I. și P.V. împotriva deciziei nr. 132 din 21 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 139 din 27 februarie 2004 a Tribunalului Cluj și trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță, Tribunalul Cluj. Menține măsura arestării preventive a inculpaților O.I.R.C. și S.I. Onorariul apărătorului din oficiu care l-a asistat pe inculpatul P.V. în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2004.