ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5567/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 139 din 27

februarie 2004, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpații:

- O.I.R.C. la 5 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 16 din Legea nr. 243/2000, și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 83 C. pen., a fost

revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 97 din 14 martie 2002, a Judecătoriei Sighetu

Marmației, și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată,

inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen.

A fost menținută starea de arest și

s-a dedus, din pedeapsă, durata arestării preventive, de la 21 iunie 2003 la

zi.

-

S.I.

la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

a) C. pen. și la 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și e) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest și

s-a dedus, din pedeapsă durata arestării preventive, de la 23 iunie 2003, la

zi.

- P.V.

la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și a art. 74 lit. a)

și art. 76 lit. b) C. pen. și alin. ultim C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat, pe un

termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 17 din Legea nr.

143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 943,8 gr. heroină aflată la

Camera de corpuri delicte a I.G.P.

În esență, s-au reținut următoarele:

În luna iunie 2003, în urma unor

informații obținute anterior de polițiștii din cadrul Centrului zonal de

combatere a criminalității organizate și antidrog Cluj, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Maramureș a autorizat infiltrarea unui agent acoperit, cu numele de

cod L., pentru descoperirea și identificarea persoanelor ce se ocupă cu

traficul ilicit de droguri.

Ulterior, prin intermediul agentului

acoperit și, în urma cercetărilor efectuate, s-a reținut că inculpatul S.I., în

baza unei înțelegeri prealabile, i-a furnizat inculpatului O.I.R.C., droguri de

mare risc, pentru a fi oferite spre vânzare, iar inculpatul P.V. a intermediat

vânzarea-cumpărarea de droguri.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 132 din 21 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de cei trei inculpați.

Totodată, a menținut starea de arest

a acestora și a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive.

Prin recursurile declarate,

inculpații au solicitat, în principal, casarea hotărârilor și achitarea, iar,

în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond ori la

procuror, invocând următoarele:

- cercetarea penală a fost începută

și s-a desfășurat abuziv și tendențios, cu încălcarea dispozițiilor legale

(urmărirea și înregistrarea convorbirilor telefonice s-a realizat fără să

existe autorizarea necesară, iar investigatorul acoperit a fost, în realitate,

un instigator);

- probele în cursul cercetărilor

penale au fost obținute nelegal și, deci, ele trebuie înlăturate;

- O.I.R.C. a fost atras, în mod

premeditat, într-o cursă, de către investigatorul sub acoperire, ceea ce

contravine dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen.;

- amestecul transportat de O.I.R.C.

a fost pus în autoturismul inculpatului P.V., în realitate, de către organele

de poliție;

- raportul preliminar de expertiză

care reține prezența heroinei în amestecul transportat este lovit de nulitate,

deoarece nu poartă ștampila expertului, iar raportul definitiv de expertiză

este, de asemenea, nul, pentru că se întemeiază pe concluziile raportului

preliminar și reproduce concluziile acestuia (este inexplicabil cum a fost

posibilă înaintarea, în aceeași zi, a probelor la laboratorul de expertize

criminalistice București; efectuarea în aceeași zi a analizelor chimice și

întocmirea, în aceeași zi, a raportului preliminar);

- este nejustificată și nelegală

respingerea cererii de efectuare a unei expertize, cu respectarea legii, în

faza cercetării judecătorești, prin invocarea unor considerente administrative;

- abuzul organelor de urmărire

penală s-a extins și asupra fazei cercetării judecătorești, prin îndemnarea

martorilor de a nu se prezenta, în urma citării lor la instanță;

- hotărârea de condamnare a fost

pronunțată numai pe baza probelor strânse în cursul urmăririi penale (greșit

interpretate), încălcându-se principiile publicității, oralității, nemijlocirii

și contradictorialității;

- respingerea nejustificată a

probelor solicitate în apărare, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul

judecății;

- participația inculpatului S.I.,

căruia nu i s-a asigurat interpret, deși se știa că nu înțelege terminologia

juridică în limba română, a fost reținută numai pe baza declarației

inculpatului O.I.R.C., dată la urmărirea penală, care a fost retractată, la

instanță, de către acesta;

- este necesară efectuarea

cercetării judecătorești și completarea probelor (prin identificarea și

ascultarea numitului N., efectuarea unei expertize asupra conținutului

substanței predată de inculpatul O.I.R.C. agentului L., depunerea la dosar a

înregistrărilor telefonice).

Recursurile declarate de inculpați

sunt fondate.

Potrivit art. 200 C. proc. pen.,

urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la

existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea

răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună

trimiterea în judecată.

Din economia acestui text de lege,

rezultă, așadar, că probele strânse în cursul urmăririi penale nu pot servi

drept temei de condamnare, ci numai ca temei de trimitere în judecată.

Pentru a servi drept temei pentru

pronunțarea unei hotărâri judecătorești, probele strânse în cursul urmăririi

penale și invocate în rechizitor, drept temei de sesizare a instanței, trebuie

verificate în cursul cercetării judecătorești în mod nemijlocit, oral și

contradictoriu în ședință publică în conformitate cu dispozițiile art. 289 și

art. 290 C. proc. pen.

Numai după verificarea acestor

probe, inclusiv privitor la legalitatea obținerii lor în condițiile arătate cu

respectarea principiilor oralității, nemijlocirii, contradictorialității,

publicității și după administrarea din oficiu, sau la cererea părților, ori

oricăror alte probe necesare aflării adevărului, instanța poate reține, motivat,

care dintre probe exprimă adevărul și pe această bază, să pronunțe soluția ca

unicul rezultat impus de probe.

Or, în cauză, deși inculpații

recurenți au negat constant faptele și vinovăția și au invocat nelegalitatea

probelor obținute în faza de urmărire penală, solicitând verificarea

constatărilor făcute de organele de poliție printr-o expertiză, prin audierea

unor martori, și prin alte probe solicitate oral și în scris, instanța în mod

nejustificat după ce a încuviințat unele dintre probe, a revenit apoi asupra

lor, iar pe altele le-a respins.

Procedând în acest mod, instanța

lipsită de rol activ a pronunțat hotărârea de condamnare numai pe baza unei

cercetări judecătorești superficiale, care s-a rezumat la audierea martorilor

H.M., C.A. și B.P., prin ale căror declarații nu s-a ajuns la stabilirea certă

a adevărului și care nu oferă suportul probator necesar pronunțării unei

soluții temeinice și legale.

Așa fiind, se impune casarea

hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru reluarea și

completarea probațiunii prin administrarea probelor cerute de inculpați și de

către procuror și a celor încuviințate de instanță, în cursul cercetării

judecătorești și asupra cărora instanța a revenit, în mod nejustificat prin

încheierea din 24 februarie 2004.

În cazul martorilor care au fost

ascultați la urmărirea penală, dacă va fi imposibilă aducerea lor la instanță,

se va proceda conform prevederilor art. 327 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru aflarea adevărului, instanța

urmează, desigur, să administreze orice alte probe necesare aflării adevărului

și pronunțării unei soluții temeinice și legale.

Curtea, consideră că în raport de

natura infracțiunilor imputate inculpaților și de complexitatea probațiunii

care urmează a fi efectuată, în scopul asigurării unei bune desfășurări a

cercetării judecătorești, în condiții care să nu fie periclitată aflarea

adevărului, este necesară menținerea măsurii arestării preventive a

inculpaților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de inculpații O.I.R.C., S.I. și P.V. împotriva deciziei nr. 132 din

21 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 139 din 27 februarie 2004 a Tribunalului Cluj și trimite cauza

pentru rejudecare la prima instanță, Tribunalul Cluj.

Menține măsura arestării preventive

a inculpaților O.I.R.C. și S.I.

Onorariul apărătorului din oficiu

care l-a asistat pe inculpatul P.V. în sumă de 400.000 lei va fi plătit din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 octombrie 2004.