ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4397/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 178 din 16

martie 2006 a Tribunalului Iași au fost condamnați inculpații P.C., în baza art.

211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., la 10 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 61 alin. (1) C.

pen., s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 6 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3365/2003 a Judecătoriei Iași și

s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 722 zile din acea pedeapsă

cu pedeapsa aplicată în cauză de 10 ani și 6 luni închisoare, s-a adăugat un

spor de 4 luni închisoare și s-a stabilit ca inculpatul să execute 10 ani și 10

luni închisoare și A.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 9 ani închisoare. Conform art.

61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea din executarea pedepsei de 5 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 387 din 3 iulie 2001 a

Tribunalului Iași și s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 626

zile din acea pedeapsă, cu pedeapsa aplicată în cauză, de 9 ani închisoare, s-a

adăugat un spor de 4 luni închisoare și s-a stabilit ca inculpatul să execute

pedeapsa de 9 ani și 4 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

64 C. pen., pentru ambii inculpați, s-a menținut starea de arest a acestora și

s-au dedus din pedepsele aplicate perioadele reținerii și arestării preventive

de la 1 iunie 2006 la zi.

S-a constatat acoperit prin

restituire prejudiciul cauzat părții vătămate P.M.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut, în fapt, că în seara de 31 mai 2005, partea vătămată aflată

sub influența băuturilor alcoolice consumate anterior s-a deplasat la Stația

Gară din municipiul Iași și s-a așezat pe o bancă așteptând tramvaiul.

Inculpații A.C. și P.C. s-au

apropiat de partea vătămată și au început să converseze cu aceasta. Simțindu-se

amenințată partea vătămată s-a ridicat de pe bancă, pentru a părăsi zona.

În acest moment inculpatul P.C. l-a

prins cu ambele brațe de încheietura mâinii, smulgându-i ceasul O. Brățara

metalică a ceasului s-a rupt și a căzut la pământ, ceasul fiind luat de P.C. La

solicitarea părții vătămate de a-i fi restituit ceasul, P.C. i-a spus că va

înapoia acest bun dacă le va da de băut câte o bere. Sub acest pretext, cei doi

inculpați au atras partea vătămată  într-un gang situat între două blocuri,

slab iluminat.

În timp ce P.C. ținea partea

vătămată de vorbă, A.C. printr-un gest violent i-a rupt buzunarul de la piept

al cămășii, de unde a sustras 1.350.000 lei.

După aceasta inculpații au fost la

un bar consumând bere cu prietenii lor L.G. și M.E., fiind apoi surprinși de

organele poliției sesizate de către partea vătămată.

Asupra lui A.C. s-au găsit banii

sustrași, iar asupra lui P.C. ceasul însușit de la partea vătămată.

Prejudiciul a fost acoperit prin

restituirea bunurilor sustrase.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost reținute în baza procesului verbal de constatare a

infracțiunii întocmit de organele de urmărire penală, a plângerii și

declarațiilor părții vătămate, a declarațiilor martorilor D.S., V.C., M.E.D. și

L.G., probe coroborate cu declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel Iași, secția penală,

prin decizia penală nr. 138 din 11 mai 2006, a respins apelurile declarate de

inculpații P.C. și A.C. împotriva hotărârii primei instanțe considerând

nefondate criticile formulate de aceștia în sensul greșitei individualizări a

pedepselor.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a considerat că sancțiunile aplicate inculpaților au fost

stabilite cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., și că nu există motive

de reducere a cuantumului respectivelor pedepse.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs ambii inculpați, care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au susținut că pedepsele aplicate sunt prea

severe, solicitând reducerea lor.

Recursurile declarate nu sunt

întemeiate.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpaților A.C. și P.C. în săvârșirea la 31 mai 2005, în jurul

orelor 22,00, a infracțiunii de tâlhărie în forma calificată, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Probele administrate în cauză,

menționate anterior, au confirmat că la data arătată, cei doi inculpați au

acostat-o pe partea vătămată și i-au sustras prin folosirea violenței ceasul de

la mână și suma de 1.350.000 lei din buzunar, fiind prinși imediat după

comiterea faptei de către organele poliției.

Referitor la pedepsele aplicate de

10 ani și 6 luni închisoare inculpatului P.C. și de 9 ani închisoare

inculpatului A.C. sporite conform art. 61 alin. (1) C. pen., cu câte 4 luni se

constată că instanțele, au avut în mod corect în vedere, conform art. 72 C.

pen., pericolul social deosebit de grav al faptei, împrejurările săvârșirii ei,

întinderea prejudiciului cauzat părții vătămate și situația personală a celor

doi făptuitori, aflați în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C.

pen., infracțiunea fiind comisă după liberarea condiționată din executarea unor

pedepse privative de libertate aplicate pentru tâlhărie și furt calificat.

Se mai constată că aceste pedepse

sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpaților.

Întrucât au fost respectate aceste

dispoziții legale, iar din analiza dosarului nu se constată existența unor

împrejurări care să justifice reducerea pedepselor aplicate, criticile

formulate de inculpați, în sensul greșitei individualizări a sancțiunilor nu

pot fi primite.

Față de considerentele arătate,

constatând neîntemeiate motivele de recurs invocate și nerezultând, din analiza

actelor dosarului, cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod,

urmează a respinge recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la

cheltuieli judiciare către stat.

Se vor deduce din pedepsele aplicate

perioadele reținerii și arestării preventive de la 1 iunie 2005 la 10 iulie

2006 pentru fiecare inculpat și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul

din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

A.C. și P.C. împotriva deciziei penale nr. 138 din 11 mai 2006 a Curții de Apel

Iași, secția penală.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării

preventive de la 1 iunie 2005 la 10 iulie 2006, pentru ambii inculpați.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 220 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iulie 2006.