ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5514/2005

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1430 din 3

noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, modificată, în parte,

prin decizia penală nr. 114 din 17 februarie 2005 a Curții de Apel București,

rămasă definitivă prin decizia nr. 3122 din 18 mai 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, au fost condamnați, după cum urmează

inculpații:

- C.N., la două pedepse de 9 și,

respectiv, 7 ani și 6 luni închisoare, pentru două infracțiuni prevăzute de art.

211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare;

- Z.I., la 2 pedepse, una de 10 ani

și alta de 8 ani și 6 luni închisoare, pentru 2 infracțiuni prevăzute de art. 211

alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., pentru ambele infracțiuni.

A fost revocată liberarea

condiționată pentru restul de 355 zile, neexecutat din pedeapsa anterioară de 3

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1816/1997 a Judecătoriei

Buftea și, în urma contopirii acestuia cu fiecare din pedepsele aplicate în

cauză, s-a dispus să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

- A.C.,

la 2 pedepse de 9 ani și 6 luni

închisoare și alta de 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211

alin. (1) lit. a) și e) C. pen., dispunându-se să se execute pedeapsa cea mai

grea, de 9 ani și 6 luni închisoare.

Pentru toți inculpații, a fost menținută

starea de arest și s-a dedus, din pedepsele rezultante, durata arestării

preventive de la 14 iulie 2003.

Inculpații au fost obligați, în

solidar, la despăgubiri civile, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței

penale sus-menționate.

Împotriva deciziei nr. 3122 din 18

mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, inculpații C.N.,

Z.I. și A.C. au introdus două contestații, prima înregistrată la 1 iulie 2005,

care face obiectul dosarului nr. 3447/2005 și alta înregistrată la 9 iunie

2005, care face obiectul dosarului nr. 3624/2005, conexate prin încheierea de

ședință din 28 septembrie 2005, prin care aceștia au solicitat anularea

deciziei sus-menționate, invocând prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Dezvoltând, în fapt, temeiul de drept

invocat prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., cei trei contestatori au

cerut admiterea contestației în anulare, motivând că la judecarea cauzei,

instanța supremă nu a luat în considerare probele solicitate prin memoriile

depuse, pe care le-au nominalizat, punctual, prin cele două contestații care,

ulterior, au fost conexate.

În urma examinării admisibilității

contestației, în raport de cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., Înalta

Curte constată că nici unul dintre motivele invocate de către contestatori nu

se încadrează între cele expres și limitativ arătate în textul sus-menționat.

Nu este fondat nici motivul susținut

oral, în ședința publică, de apărătorul contestatorului C.N., în sensul că, la

data judecării recursului, 18 mai 2005, de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, procedura de citare cu inculpatul C.N. nu a fost legal

îndeplinită și că, deci, se impune anularea deciziei nr. 3122/2005 pentru cazul

prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Sub acest aspect, se constată că, la

termenul din 18 mai 2005, când Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în

examinare recursurile celor 3 inculpați, aceștia au fost prezenți la judecarea recursurilor,

în stare de arest, asistați de apărători.

Așa fiind, urmează să fie respinsă

contestația în anulare, ca nefondată, cu obligarea contestatorilor la cheltuieli

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatorii C.N., Z.I. și A.C. împotriva deciziei

penale nr. 3122 din 18 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Obligă pe contestatori la plata

sumei de câte 100 RON (1.000.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de câte 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 septembrie 2005.