ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6340/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 894 din 11

iunie 2003, Judecătoria Buftea a condamnat pe inculpatul

N.I.

la:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism

fără permis de conducere, prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționată a restului de 626 zile închisoare rămas

neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

851 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin neapelare,

rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză.

Prin aceeași hotărâre, în temeiul

art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 383 din 25

februarie 1999 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia penală nr. 691

din 4 mai 1999 a Tribunalului București, și a dispus executarea acesteia pe

lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, urmează să execute 4 ani

închisoare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că la data de 19 mai 2003, inculpatul N.I. a fost

depistat conducând pe drumurile publice un autoturism fără a poseda carnet de

conducere.

Tribunalul București, secția I

penală și Curtea de apel București, secția I penală, prin deciziile nr. 1266

din 12 septembrie 2003 și respectiv, nr. 2363/ R din 23 octombrie 2003, au

respins, ca nefondate, apelul și recursul declarate de inculpat.

Împotriva acestor hotărâri, în

temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C.

proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare criticându-le ca fiind

pronunțate cu încălcarea legii.

În motivarea recursului în anulare

procurorul general a arătat că:

- în mod corect instanțele au

reținut că anterior comiterii faptei din cauza de față, inculpatul N.I. a mai

suferit patru condamnări definitive pentru fapte concurente;

- prin sentința penală nr. 851 din

12 iulie a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin neapelare, au fost contopite

pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 106 din 15 decembrie 1999 a

Tribunalului Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 965 din 23 februarie

2001 a Curții Supreme de Justiție, sentința penală nr. 1067 din 14 iunie 2000 a

Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare și sentința penală nr. 1209 din

29 noiembrie 2000 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin decizia

penală nr. 179 din 31 ianuarie 2001 a Tribunalului București, urmând ca acesta

să execute, în final, pedeapsa de 5 ani închisoare, pedeapsă din executarea

căreia a fost liberat condiționat la data de 7 iunie 2002 pentru un rest de 626

zile închisoare;

- prin sentința penală nr. 383 din

25 februarie 1999 a Judecătoriei Buftea, definitivă la 24 mai 1999, inculpatul

a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare a cărei executare a fost

suspendată condiționat, dar pentru care nu s-a dispus nici anularea suspendării

condiționate și nici contopirea ei cu pedepsele la care a fost condamnat

anterior, deși faptele erau concurente;

- fapta ce face obiectul prezentei

cauze a fost săvârșită la 19 mai, adică în perioada în care inculpatul

beneficia de liberarea condiționată, dar și în intervalul de timp situat ca

termen de încercare pentru pedeapsa de 2 ani închisoare a cărei executare a

fost suspendată condiționat;

- deși corect instanțele au dispus

revocarea suspendării condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare, în mod

eronat au dispus și executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză,

omițând să constate că aceasta a fost executată în totalitate, prin privare de

libertate, în perioada 26 ianuarie 1989 – 7 iunie 2002, când a fost liberat

condiționat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiuni

concurente între care se afla și aceasta.

S-a concluzionat că din moment ce

pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru care s-a dispus revocarea suspendării

condiționată a executării a fost inclusă, ca urmare a contopirii cu celelalte

trei pedepse în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, întrucât erau

concurente, și din care inculpatul a executat perioada cuprinsă între 26

ianuarie 1999 – 7 iunie 2002, în care este inclusă și durata acesteia, în mod

nejustificat s-a hotărât ca inculpatul să o execute, din nou, pe lângă pedeapsa

aplicată în cauză, deoarece procedând în acest fel, s-a dispus ca acesta să

execute de două ori aceeași pedeapsă, mai precis încă 2 ani închisoare, deja

executată.

Recursul în anulare este fondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că susținerile din recursul în anulare sunt corecte, iar

critica întemeiată.

Într-adevăr, din moment ce pedeapsa

de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 383 din 25 februarie

1999 a Judecătoriei Buftea pentru care s-a dispus revocarea suspendării

condiționate prin sentința penală nr. 894 din 11 iunie a Judecătoriei Buftea ce

formează obiectul recursului în anulare de față este concurentă cu

infracțiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare prin

sentința penală nr. 851 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, din care

inculpatul a executat perioada cuprinsă între 26 ianuarie 1999 până la 7 iunie

2002, când a fost liberat condiționat, în care se cuprinde și durata acesteia

(pedeapsa de 2 ani închisoare) instanțele nu mai puteau să dispună, ca urmare a

revocării suspendării condiționate a executării și executarea acesteia ci numai

să constate că aceasta a fost executată.

Neprocedând în acest fel, instanțele

au pronunțat hotărâri nelegale, deoarece nejustificat au dispus ca inculpatul

să execute în plus o pedeapsă de 2 ani închisoare care era deja executată.

Această situație rezultă explicit și

din conținutul sentinței penale nr. 1972 din 13 octombrie 2004 a Judecătoriei

Buftea prin care s-a constat concurența infracțiunii pentru care s-a aplicat

pedeapsa de 2 ani închisoare cu infracțiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa

de 5 ani închisoare, prin sentința penală nr. 851/2001 a Judecătoriei Giurgiu.

Pentru considerentele arătate,

urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile atacate numai în ce

privește dispoziția de executare și a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 383/1999 a Judecătoriei Buftea pentru care s-a dispus

revocarea suspendării condiționate a executării și a constatat că aceasta a

fost executată, în perioada 26 ianuarie 1999 – 7 iunie 2002, inculpatul urmând

să execute numai pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauză.

Cheltuielile judiciare urmează a fi

suportate de stat, iar onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a

inculpatului N.I., urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 894 din 11 iunie 2003 a

Judecătoriei Buftea, deciziei penale nr. 1266 A din 12 septembrie 2003 a

Tribunalului București, secția I penală și deciziei penale nr. 2363/ R din 23

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpatul N.I.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la omisiunea constatării că pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 383 din 25 februarie 1999 a Judecătoriei Buftea a cărei

revocare a suspendării condiționate a executării s-a dispus este concurentă cu

infracțiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, prin

sentința penală nr. 851/2001 a Judecătoriei Giurgiu și neconstatarea că această

pedeapsă este executată.

Constată că infracțiunea pentru care

s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentința penală nr. 383 din 25

februarie 1999 a Judecătoriei Buftea este concurentă cu infracțiunile pentru

care s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 851 din

12 martie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, astfel cum s-a dispus și prin sentința

penală nr. 1972 din 13 octombrie 2004 a Judecătoriei Buftea.

Înlătură dispoziția de executare a

acestei pedepse.

Constată că această pedeapsă a fost

executată în perioada 26 ianuarie 1999 – 7 iunie 2001, astfel că, în final,

inculpatul N.I. urmează să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în

cauză.

Anulează mandatul de executare a

pedepsei emis în baza hotărârilor atacate și dispune emiterea unui nou mandat

pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauză.

Onorariul de avocat, în sumă de

400.000 lei, cuvenit apărătorului din oficiu, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 noiembrie 2004.