ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6340/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 894 din 11 iunie 2003, Judecătoria Buftea a condamnat pe inculpatul N.I. la: - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără permis de conducere, prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționată a restului de 626 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 851 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin neapelare, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză.

Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 383 din 25 februarie 1999 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia penală nr. 691 din 4 mai 1999 a Tribunalului București, și a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, urmează să execute 4 ani închisoare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 19 mai 2003, inculpatul N.I. a fost depistat conducând pe drumurile publice un autoturism fără a poseda carnet de conducere. Tribunalul București, secția I penală și Curtea de apel București, secția I penală, prin deciziile nr. 1266 din 12 septembrie 2003 și respectiv, nr. 2363/ R din 23 octombrie 2003, au respins, ca nefondate, apelul și recursul declarate de inculpat.

Împotriva acestor hotărâri, în temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare criticându-le ca fiind pronunțate cu încălcarea legii. În motivarea recursului în anulare procurorul general a arătat că: - în mod corect instanțele au reținut că anterior comiterii faptei din cauza de față, inculpatul N.I.

a mai suferit patru condamnări definitive pentru fapte concurente; - prin sentința penală nr. 851 din 12 iulie a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin neapelare, au fost contopite pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 106 din 15 decembrie 1999 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 965 din 23 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, sentința penală nr. 1067 din 14 iunie 2000 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare și sentința penală nr. 1209 din 29 noiembrie 2000 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 179 din 31 ianuarie 2001 a Tribunalului București, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa de 5 ani închisoare, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 7 iunie 2002 pentru un rest de 626 zile închisoare; - prin sentința penală nr. 383 din 25 februarie 1999 a Judecătoriei Buftea, definitivă la 24 mai 1999, inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, dar pentru care nu s-a dispus nici anularea suspendării condiționate și nici contopirea ei cu pedepsele la care a fost condamnat anterior, deși faptele erau concurente; - fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită la 19 mai, adică în perioada în care inculpatul beneficia de liberarea condiționată,

dar și în intervalul de timp situat ca termen de încercare pentru pedeapsa de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat; - deși corect instanțele au dispus revocarea suspendării condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare, în mod eronat au dispus și executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, omițând să constate că aceasta a fost executată în totalitate, prin privare de libertate, în perioada 26 ianuarie 1989 – 7 iunie 2002, când a fost liberat condiționat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiuni concurente între care se afla și aceasta.

S-a concluzionat că din moment ce pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționată a executării a fost inclusă, ca urmare a contopirii cu celelalte trei pedepse în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, întrucât erau concurente, și din care inculpatul a executat perioada cuprinsă între 26 ianuarie 1999 – 7 iunie 2002, în care este inclusă și durata acesteia, în mod nejustificat s-a hotărât ca inculpatul să o execute, din nou, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, deoarece procedând în acest fel, s-a dispus ca acesta să execute de două ori aceeași pedeapsă, mai precis încă 2 ani închisoare, deja executată. Recursul în anulare este fondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că susținerile din recursul în anulare sunt corecte, iar critica întemeiată.

Într-adevăr, din moment ce pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 383 din 25 februarie 1999 a Judecătoriei Buftea pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate prin sentința penală nr. 894 din 11 iunie a Judecătoriei Buftea ce formează obiectul recursului în anulare de față este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 851 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, din care inculpatul a executat perioada cuprinsă între 26 ianuarie 1999 până la 7 iunie 2002, când a fost liberat condiționat, în care se cuprinde și durata acesteia (pedeapsa de 2 ani închisoare) instanțele nu mai puteau să dispună, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării și executarea acesteia ci numai să constate că aceasta a fost executată.

Neprocedând în acest fel, instanțele au pronunțat hotărâri nelegale, deoarece nejustificat au dispus ca inculpatul să execute în plus o pedeapsă de 2 ani închisoare care era deja executată. Această situație rezultă explicit și din conținutul sentinței penale nr. 1972 din 13 octombrie 2004 a Judecătoriei Buftea prin care s-a constat concurența infracțiunii pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare cu infracțiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, prin sentința penală nr. 851/2001 a Judecătoriei Giurgiu.

Pentru considerentele arătate, urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile atacate numai în ce privește dispoziția de executare și a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 383/1999 a Judecătoriei Buftea pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării și a constatat că aceasta a fost executată, în perioada 26 ianuarie 1999 – 7 iunie 2002, inculpatul urmând să execute numai pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauză. Cheltuielile judiciare urmează a fi suportate de stat, iar onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului N.I., urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 894 din 11 iunie 2003 a Judecătoriei Buftea, deciziei penale nr. 1266 A din 12 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală și deciziei penale nr. 2363/ R din 23 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul N.I. Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea constatării că pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 383 din 25 februarie 1999 a Judecătoriei Buftea a cărei revocare a suspendării condiționate a executării s-a dispus este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, prin sentința penală nr. 851/2001 a Judecătoriei Giurgiu și neconstatarea că această pedeapsă este executată.

Constată că infracțiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentința penală nr. 383 din 25 februarie 1999 a Judecătoriei Buftea este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 851 din 12 martie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, astfel cum s-a dispus și prin sentința penală nr. 1972 din 13 octombrie 2004 a Judecătoriei Buftea. Înlătură dispoziția de executare a acestei pedepse. Constată că această pedeapsă a fost executată în perioada 26 ianuarie 1999 – 7 iunie 2001, astfel că, în final, inculpatul N.I. urmează să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în cauză. Anulează mandatul de executare a pedepsei emis în baza hotărârilor atacate și dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauză.

Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2004.