ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 791/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 397 din 14

decembrie 2000 a Tribunalului Militar București, a fost condamnat, între alții

și inculpatul seg. rez. G.A.M. la:

- 2 pedepse a câte 2 ani închisoare

pentru infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de

către o persoană, după ce permisul de conducere i-a fost reținut, în baza art. 36

alin. (2) din Decretul nr. 328/1966;

- 2 pedepse de câte 2 ani închisoare

pentru săvârșirea a două fapte de instigare la infracțiunea de fals intelectual

prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen.;

- 2 pedepse a câte un an și 6 luni

închisoare, pentru două infracțiuni de uz de fals, în baza art. 291 teza I C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani

închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a

dispus revocarea suspendării condiționată a executării pedepsei de 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 44 din 17 iunie 1998 a

Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin neapelare, care a fost adăugată la

pedeapsa de 2 ani închisoare, astfel că inculpatul va executa 2 ani și 6 luni

închisoare.

Au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata indicată de art. 71 din

același cod.

S-a reținut că inculpatul a

determinat cu intenție, în baza unor rezoluții distincte, în lunile noiembrie

și decembrie 1997, pe plt. rez. B.M. să falsifice cu prilejul întocmirii, două

dovezi prin care i se permitea să conducă, după reținerea permisului de

conducere.

Folosind aceste acte false,

inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, deși avea permisul de

conducere reținut.

Anterior, același inculpat a fost

condamnat prin sentința penală nr. 44 din 17 iunie 1998 a Tribunalului Giurgiu,

definitivă prin neapelare, la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor de încredințare a unui autoturism pentru a fi condus

pe drumurile publice de către o persoană ce nu posedă permis de conducere,

prevăzută de art. 36 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966, și ultraj, prevăzută

de art. 239 alin. (1) C. pen., dispunându-se suspendarea condiționată a

executării pedepsei, în condițiile prevăzute de art. 81 și art. 82 C. pen.

Prin decizia penală nr. 94 din 12 aprilie

2001 a Tribunalului Militar Teritorial, apelurile declarate de inculpați, împotriva

sentinței penale de mai sus, au fost respinse.

Inculpatul G.A.M., nemulțumit de

această decizie, a declarat recurs și a fost respins, ca nefondat, prin decizia

penală nr. 350 din 18 octombrie 2001 a Curții Militare de Apel, rămasă

definitivă prin sentința penală nr. 397 din 14 decembrie 2000 a Tribunalului

Militar București.

Împotriva tuturor acestor hotărâri,

procurorul general, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 4

teza a II-a C. proc. pen., a declarat, recurs în anulare, socotind că acestea

au fost pronunțate cu încălcarea legii, în ceea ce-l privește pe inculpatul G.A.M.

Astfel, s-au aplicat nelegal

prevederile art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa rezultantă de 6 luni

închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia aplicată prin

sentința penală nr. 44 din 17 iunie 1998 a Tribunalului Giurgiu, cât și pentru

neaplicarea dispozițiilor de grațiere integrală și condiționată a unor pedepse

aplicate în prezenta cauză, cât și pentru cele aplicate prin sentința penală nr.

44/1998 a Tribunalului Giurgiu.

Recursul în anulare este fondat.

Examinându-se actele cauzei, în

raport de criticile aduse precum și din oficiu, Curtea, constată că

într-adevăr, cu privire la inculpatul G.A.M., s-au aplicat cu totul eronat

prevederile art. 83 C. pen., față de pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 44 din 17 iunie 1998 a Tribunalului Giurgiu,

în loc de a se fi aplicat dispozițiile art. 85 C. pen.

Se va reține aceasta, deoarece

instanțele nu au observat că, faptele deduse judecății în prezenta cauză, sunt

concurente cu cele pentru care a fost judecat și condamnat prin sentința penală

nr. 44 din 17 iunie 1998 a Tribunalului Giurgiu (definitivă prin neapelare).

Astfel, prin sentința penală nr. 44 din 17 iunie 1998 se reține că cele două

infracțiuni, inculpatul G.A.M. le-a comis la 28 iulie 1997, iar faptele din

prezenta cauză, judecate de instanțele militare au fost săvârșite la 30

noiembrie 1997 și 8 decembrie 1997, deci înainte ca făptuitorul G.A.M. să fi fost

condamnat definitiv pentru faptele din 28 iulie 1997 sau pentru vreuna din ele.

Ca atare, ne aflăm în fața unui

concurs real de infracțiuni, astfel cum e prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

și deci nici una din fapte nu s-a comis în termenul de încercare, pentru a se

putea legal trece la revocarea suspendării prevăzută de art. 83 C. pen., cu a

sa urmare imediată și consecință legală, de a se adăuga în întregime cuantumul

pedepsei suspendate la pedeapsa nouă, ce se aplică pentru noile sau noua faptă

penală comisă.

Așa fiind, în cauză operează

prevederile art. 85 alin. (1) C. pen. și trebuia dispusă anularea suspendării

condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 44 din 17

iunie 1998. Apoi văzând că atât faptele, pentru care a fost condamnat

inculpatul și nici acesta (nefiind recidivist) nu sunt exceptate de la

grațierea intervenită prin Legea 543/2002 se impunea a se constata grațierea

integrală și condiționată, prin aplicarea art. 1 și art. 7 din actul de

clemență susmenționat, pentru infracțiunile prevăzute de art. 36 alin. (3) din

Decretul nr. 328/1966 și de art. 239 alin. (1) C. pen.

Lămurindu-se în acest mod

antecedentele penale ale inculpatului G.A.M. și trecându-se la analiza

persoanei sale, ce nu e recidivist și în raport de data comiterii faptelor

deduse judecății, în prezenta cauză, instanțele militare trebuiau să rețină că

și parte din pedepsele aplicate în acest dosar (pentru infracțiuni

neexceptate), beneficiază de grațierea integrală și condiționată prevăzută de

aceeași Lege de grațiere nr. 543/2002, respectiv pentru infracțiunile prevăzute

de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.

Astfel, după ce se va constata și

această grațiere de pedepse, se reține în final că, inculpatul G.A.M. are de

executat două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea de instigare

la fals intelectual prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen., faptele

fiind în concurs real.

Ca atare, prin aplicarea art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., se vor recontopi aceste 2 pedepse aplicate prin

sentința penală nr. 397 din 14 decembrie 2000 a Tribunalului Militar București

și se va dispune aplicarea celei mai grele și anume de 2 ani închisoare.

Ținând seama de toate elementele în

care s-au săvârșit faptele, consecințele acestora precum și datele ce

caracterizează persoana inculpatului G.A.M., rejudecând întreaga cauză, în

limita celor analizate și numai cu privire la acest făptuitor și văzând că

recursul în anulare este în favoarea sa, se apreciază că prezintă garanții

socio-morale pentru aplicarea prevederilor art. 81 și art. 82 C. pen.

În consecință, pedeapsa rezultantă

de 2 ani închisoare, nu va fi executată prin privare de libertate ci prin

suspendare, condiții în care se vor înlătura prevederile art. 71 și art. 64 C.

pen.

Totodată aflându-ne în situația

aplicării și a art. 85 alin. (3) C. pen., alături de art. 81 C. pen., se

constată că termenul de încercare de 4 ani, s-a împlinit deja, la 30 iunie

2002, calculul acestui termen începând a se face, de la data rămânerii definitive

a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată, și anume

30 iunie 1998.

Pentru toate aceste considerente, în

baza art. 414

1

C. proc. pen., se va admite recursul în anulare și în

sensul celor analizate vor fi casate hotărârile atacate.

Se mai constată că inculpatul a fost

arestat preventiv în prezenta cauză, în perioada de la 14 noiembrie 2001, la 1

august 2002.

Se vor anula vechile mandate de

executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței nr. 397 din 14 decembrie 2000 a Tribunalului Militar

București, deciziei nr. 94 din 12 aprilie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial

București și deciziei nr. 350 din 18 octombrie 2001 a Curții Militare de Apel,

privind pe inculpatul G.A.M.

Casează hotărârile atacate cu

privire la inculpatul G.A.M. și rejudecând:

Înlătură dispozițiile art. 83 C.

pen., cu privire la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare pentru care s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul art. 81 și

art. 82 C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 44 din 17 iunie 1998 a

Tribunalului Giurgiu.

Aplică dispozițiile art. 85 C. pen.,

cu privire la această pedeapsă rezultantă, constatând că faptele pentru care a

fost condamnat inculpatul G.A.M. prin sentința penală nr. 44 din 17 iunie 1998

sunt concurente cu faptele pentru care este judecat inculpatul în dosarul nr. 82/2000

al Tribunalului Militar București și pentru care a fost condamnat prin sentința

nr. 397 din 14 decembrie 2000 a Tribunalului Militar București.

Descontopește pedepsele aplicate

inculpatului G.A.M. prin sentința penală nr. 44 din 17 iunie 1998 a

Tribunalului Giurgiu (definitivă prin neapelare) înlăturând aplicarea art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor și

anume:

- pedeapsa de 4 luni închisoare

aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 36 alin.

(3) din Decretul nr. 328/1966;

- pedeapsa de 6 luni închisoare

aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 239 alin.

(1) C. pen.

În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr.

543/2002 se constată că cele două pedepse sus-menționate sunt grațiate în

întregime și condiționat.

Descontopește și pedepsele aplicate

inculpatului G.A.M. prin sentința nr. 397 din 14 decembrie 2000, pronunțată de

Tribunalul Militar București, înlăturând aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen.

Repune pedepsele în individualitatea

lor și anume:

- două pedepse de câte un an și 6

luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.;

- două pedepse de câte 2 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr.

328/1966 și

- două pedepse de către 2 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C.

pen.

Potrivit art. 1 și art. 7 din Legea nr.

453/2002 constată că cele două pedepse de câte 2 ani închisoare aplicate

inculpatului G.A.M. prin sentința nr. 397 din 14 decembrie 2000 a Tribunalului

Militar București pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din

Decretul nr. 328/1966 sunt grațiate integral și condiționat.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește restul pedepselor aplicate inculpatului G.A.M. prin

sentința nr. 397 din 14 decembrie 2000 în pedeapsa cea mai grea, și anume 2 ani

închisoare.

Înlătură aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Conform art. 85 alin. (3) C. pen. și

cu aplicarea art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, pe termenul de încercare de

4 ani și care se constată împlinit la data de 30 iunie 2002, conform art. 85 alin.

(3) C. pen.

Constată că inculpatul G.A.M. a fost

arestat preventiv în prezenta cauză, în perioada de la 14 noiembrie 2001, la 1

august 2002.

Anulează vechile mandate de

executare.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 februarie 2003.