ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2098/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 149 din 2

iulie 2003 a Tribunalului Sibiu, inculpatul

M.P.M.

a fost condamnat la următoarele pedepse:

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 12 noiembrie 1999 – Austria).

În baza art. 85 C. pen., s-a dispus

anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 66/1996 a Judecătoriei Sibiu

(definitivă la 3 februarie 1996) pentru comiterea infracțiunii prevăzută de

art. 279 alin. (1) C. pen. și contopirea acesteia cu pedeapsa de 4 ani

închisoare, aplicată prin prezenta sentință penală, în baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4

ani închisoare.

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. (furtul autovehiculului, septembrie 1997 – Germania);

- 3 ani și 3 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

(furtul tăblițelor de înmatriculare - septembrie 1997);

- un an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu

nr. fals de înmatriculare prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr.

328/1966.

S-a dispus descontopirea pedepsei de

5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 266 din 13

noiembrie 2000 a Tribunalului Alba în pedepsele componente, plus cea de un an

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 66/1996 a Judecătoriei Sibiu și

înlăturarea sporului de 6 luni.

În baza art. 39 alin. (1), raportat

la art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de 4 ani închisoare, 3 ani

și 3 luni închisoare și un an și 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta

hotărâre cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 66/1996

a Judecătoriei Sibiu pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C.

pen. și cu cele trei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 282 alin. (2), raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., un an închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 3 ani și 6

luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) – art. 284

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu

art. 37 lit. a) C. pen.

Inculpatul va executa pedeapsa cea

mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare

cu a doua pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani,

sporită la 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată, durata executată de la 19 decembrie 1997 la 14 aprilie

2000 și de la 3 august 2000 la 23 ianuarie 2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului M.P.M., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (1) și (2) lit. a), b), c) și e) C. pen. (fapta din 23 septembrie 1997 –

Germania).

S-a luat act că părțile vătămate R.

Austria și A.M. Germania nu s-au constituit părți civile întrucât, în primul

caz, prejudiciul a fost recuperat prin plata sumei de către o societate de

asigurare, iar în al doilea caz, prin restituirea bunului sustras.

Cererile de introducere în cauză în

calitate de părți civile a societăților de asigurare și a părții vătămate A.E.,

precum și cererea de disjungere a soluționării laturii civile au fost respinse.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea bunurilor folosite pentru săvârșirea infracțiunii (o

geantă, un pistol pneumatic, o mască și îmbrăcămintea aflate la Tribunalul

Wells Austria).

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 585.300 silingi austrieci,

respectiv a echivalentului în lei al acesteia la data executării, în măsura în

care suma nu va servi la despăgubirea asiguratului.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă

de 10.000.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 12 noiembrie 1995,

inculpatul M.P.M., mascat și înarmat cu un pistol, i-a amenințat pe funcționarii

Băncii R. din localitatea Aistershein – Austria și a sustras suma de 585.300

silingi.

În luna septembrie 1997, în timp ce

se afla în Germania, inculpatul a sustras dintr-un târg de mașini un autoturism

marca BMW, spărgând cutia de siguranță și folosind, astfel, cheia originală a

mașinii. Totodată, a sustras tăblițele de înmatriculare ale unui autoturism pe

care le-a montat la mașina furată pe care a condus-o pe drumurile publice cu

număr fals de înmatriculare.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerile părților vătămate, procese-verbale de cercetare a locului

faptelor și de ridicare a urmelor matriale constatate, rapoarte

tehnico-științifice de identificare a urmelor dactiloscopice, declarațiile

martorilor, declarațiile inculpatului care, cu excepția infracțiunii de

tâlhărie comisă la bancă, a recunoscut săvârșirea celorlalte fapte reținute în

sarcina sa.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 339/ A din 7 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, deducând prevenția și dispunând obligarea inculpatului la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul M.P.M., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârilor atacate și achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru

infracțiunea de tâlhărie, și reducerea pedepselor aplicate pentru infracțiunile

de furt calificat și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu nr.

fals de înmatriculare.

Totodată, recurentul inculpat a

învederat nelegalitatea măsurii confiscării sumei de 585.300 silingi dispusă în

temeiul art. 118 lit. d) C. pen. și a contopirii pedepselor concurente operată

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

, 18,

14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție, constată că acesta este nefondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect

situația de fapt și au stabilit în mod just vinovăția inculpatului M.P.M.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Martorii prezenți în bancă în

momentul comiterii faptei au reținut amănunte ale înfățișării și vestimentației

inculpatului și au indicat semnalmentele autovehiculului cu care acesta a

plecat de la locul faptei.

Pe o sticlă din plastic abandonată

lângă hainele purtate de inculpat și pe plăcuțele de înmatriculare ale

autoturismului au fost descoperite amprentele digitale ale inculpatului.

Toate aceste probe au fost corect

interpretate și coroborate de instanța de fond, vinovăția inculpatului fiind

indubitabilă.

Pentru aceste considerente, critica

formulată prin motivele de recurs privind greșita condamnare a inculpatului

M.P.M., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., nu este fondată și nu poate fi primită.

Cât privește modul de

individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că acesta s-a făcut cu deplina respectare a dispozițiilor

art. 72 C. pen.

Instanțele de judecată au reținut în

mod just pericolul social concret al faptelor comise, împrejurările și

consecințele acestora.

Inculpatul M.P.M. a dovedit o

periculozitate socială sporită, acționând înarmat, săvârșind în mod repetat

fapte antisociale soldate cu prejudicii considerabile.

Curtea apreciază că pedepsele

aplicate recurentului inculpat sunt în măsură să asigure prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni și resocializarea inculpatului, astfel că nu se impune

modificarea acestora.

Curtea constată că instanța de fond

a aplicat în mod corect dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., contopind toate pedepsele aplicate condamnatului pentru fapte concurente

cu cele deduse judecății aplicând un spor de pedeapsă de 2 ani la pedeapsa

rezultantă de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 2 ani.

Nici critica formulată privind

greșita confiscare de la inculpat a sumei de 585.300 silingi austrieci nu este

fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen.,

lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii se confiscă dacă

nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la

despăgubirea acesteia.

Cum în cauză partea vătămată, banca,

a fost despăgubită cu suma sustrasă de o societate de asigurare, iar cererea de

introducere a asiguratorului în cauză a fost formulată tardiv la data de 11

iunie 2003, după citirea actului de sesizare a instanței de judecată și

audierea inculpatului care în au avut loc la 26 iunie 2002, în mod temeinic și

legal a procedat instanța de fond dispunând confiscarea sumei de bani de

585.300 șilingi austrieci de la inculpat.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să respingă ca nefondat recursul inculpatului M.P.M.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din pedeapsa aplicată de la 19 decembrie 1997 la 17 mai 2000 și de la 3

august 2000 la 23 ianuarie 2001.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.P.M. împotriva deciziei penale nr. 339 din 7 octombrie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata executată de la 19 decembrie 1997 la 17 mai 2000 și de la

3 august 2000 la 23 ianuarie 2001.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 aprilie 2004.