ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3582/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea a II-a, punctul 6 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, împotriva sentinței penale nr. 2683 din 6 decembrie 1999 a Judecătoriei Satu Mare, deciziei penale nr. 568/ A din 27 noiembrie 2000 a Tribunalului Satu Mare și deciziei penale nr. 677/ R din 2 octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea, pentru motivul că judecarea cauzei în fond a avut loc în lipsa apărătorului, deși prezența acestuia era obligatorie. Prin sentința penală nr. 2683 din 6 decembrie 1999 a Judecătoriei Satu Mare, inculpatul T.R.

a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. Din durata pedepsei aplicate s-a dedus timpul arestării preventive de la 5 la 19 ianuarie 1998. S-a reținut că, în perioada 28 aprilie – 24 octombrie 1997, împreună cu B.T.A. (condamnat în cauză), inculpatul T.R. a sustras autoturismele părților vătămate N.D., K.Ș.

și S.L. Tribunalul Satu Mare și Curtea de Apel Oradea au respins apelul și recursul declarate de inculpat. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate pronunțate cu încălcarea legii și rejudecarea cauzei. S-a susținut că infracțiunile deduse judecății sunt pedepsite cu închisoare de la 3 la 15 ani, asistența juridică a inculpatului fiind obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 171 alin. (3) C. proc. pen. Inculpatul T.R. a avut apărător ales, dar, la termenul din 15 noiembrie 1999, când a avut loc judecarea cauzei, au lipsit amândoi, nefiind desemnat nici apărător din oficiu. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc.

pen., hotărârea judecătorească a instanței de fond este lovită de nulitate absolută. Concluziile scrise depuse de apărătorul inculpatului la data de 29 noiembrie 1999, ulterior judecării în fond a cauzei, nu suplinesc absența acestuia, dreptul la apărare al părții fiind încălcat. Examinând recursul în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat. Din încheierea de ședință din data de 15 noiembrie 1999 (dosar 5400/1998 al Judecătoriei Satu Mare) rezultă că inculpatul T.R. a fost prezent la judecarea în fond a cauzei, fiind în stare de libertate. În ultimul cuvânt, el a cerut achitarea, declarându-se nevinovat. Este adevărat că apărătorul său ales a lipsit la dezbateri, dar instanța a amânat pronunțarea în mod succesiv, la datele de 29 noiembrie 1999 și respectiv 6 decembrie 1999, ceea ce i-a permis avocatului să depună concluzii scrise.

Data depunerii acestor concluzii, 29 noiembrie 1999, și amânarea încă o dată a pronunțării în cauză, de la acest termen la 6 decembrie 1999, demonstrează că instanța de judecată a respectat dreptul la apărare al inculpatului, luând act de susținerile formulate de avocatul ales al acestuia. Sentința penală a fost pronunțată pe data de 6 decembrie 1999, după ce toate părțile puseseră concluzii în cauză, inclusiv inculpatul T.R. prin apărătorul său ales, în modalitatea arătată mai sus. În aceste împrejurări, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că dreptul la apărare al inculpatului T.R. a fost respectat, instanța luând toate măsurile de a cunoaște atât poziția sa procesuală cât și apărările formulate de avocatul său ales, garantându-i, astfel, pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 2683 din 6 decembrie 1999 a Judecătoriei Satu Mare, deciziei penale nr. 568 din 27 noiembrie 2000 a Tribunalului Satu Mare și deciziei penale nr. 677 din 2 octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea, privind pe intimatul inculpat T.R. Văzând dispozițiile art. 414 1 C. proc. pen. și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 2683 din 6 decembrie 1999 a Judecătoriei Satu Mare, deciziei penale nr. 568 din 27 noiembrie 2000 a Tribunalului Satu Mare și deciziei penale nr. 677 din 2 octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea, privind pe intimatul inculpat T.R. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2004.