ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 510/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 510/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
41 din 12 februarie 2002 Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul A.G.F.
pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit.
c), e), g) cu aplicarea art.13 C. pen. la 3 ani închisoare; l-a mai condamnat
la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1)
lit. e) și i) cu aplicarea art. 13 C. pen. și la 5 ani închisoare pentru
infracțiunea prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. a) și i) cu aplicarea
art. 13 C. pen.
Conform art. 33
lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute
pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea
art. 71, 64 C. pen.
S-a computat din
pedeapsă durata reținerii și arestării preventive.
Inculpatul a fost
obligat să achite părții civile B.D.M. 2.000 DM și părții civile F.Ș. 20.000 DM
sau echivalentul în lei a acestor sume la data plății.
S-a constatat că
paguba cauzată părții vătămate P.V. a fost reparată.
Pentru a hotărî
astfel instanța a reținut că într-o noapte din luna iunie 1996 inculpatul a
furat autoutilitara părții civile B.D., pe care a vândut-o lui P.V. cu suma de
9.000 DM.
S-a mai reținut că
la data de 18 mai 1998 în jurul orelor 14,00 a fost furat autoturismul marca
Mercedes Benz 124 aparținând cetățeanului german K.R.. S-a stabilit că
autoturismul a fost furat de inculpatul A.G.F. care l-a ascuns în garajul
martorului G.G. unde a fost găsit de organele de poliție.
În ziua de 9 august
1999 inculpatul a furat autoturismul Mercedes 250 aparținând părții civile F.Ș.,
parcat pe o stradă din Satu Mare.
Inculpatul a
încercat să scoată autoturismul furat din oraș. Pe drumul spre localitatea
Tășnad organele de poliție au instalat un dispozitiv de control. Lucrătorii de
poliție aflați în acest dispozitiv au putut să-l observe pe inculpat la volanul
autoturismului furat apropiindu-se de dispozitiv. La încercarea de a-l opri
inculpatul a forțat trecerea ceea ce a făcut necesar uzul de armă.
Nici prin acesta nu
s-a realizat însă stoparea inculpatului.
Prin decizia penală
nr. 194/A/2002 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva deciziei
a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru
reținerea unei situații de fapt necorespunzătoare realității, motiv de casare
prevăzut de art. 385
9
pct.18 C. proc. pen.
Recursul este
fondat pentru alte motive decât cele arătate de inculpat.
În cauză instanțele
au reținut o stare de fapt corespunzătoare realității în acord cu probele
administrate, au făcut o încadrare juridică corectă și au pronunțat pedepse
just individualizate.
Au fost avute în
vedere probele administrate care combat apărările inculpatului ce nu recunoaște
faptele.
În acest sens
elocvente sunt declarațiile lucrătorilor de poliție care la 9 august 1999 l-au
văzut pe inculpat conducând autoturismul Mercedes furat și forțând dispozitivul
special constituit pentru a-l opri. Declarațiile lucrătorilor de poliție sunt
credibile și de natură a infirma apărările inculpatului, având în vedere că
până în anul 1994 acesta lucrase în cadrul I.P.J. Satu Mare alături de cei doi
lucrători de poliție care l-au recunoscut.
Cât privește furtul
comis la 18 mai 1998 de inculpat acesta a fost de asemenea neîndoielnic probat.
Astfel s-a stabilit
cu certitudine că anterior comiterii furtului inculpatul a închiriat garajul
unde a fost găsit autoturismul furat. În acest garaj cu ocazia percheziției
s-au găsit dispozitive speciale de forțare a încuietorilor ușilor
autoturismelor și chei brute de contact pentru mai multe tipuri de autoturisme.
S-a mai stabilit că dispozitivele de efracție au fost comandate de inculpat și
executate la S.C. „A” S.A. Satu Mare.
Cât privește
infracțiunea de furt calificat comisă în iunie 1996, cum pentru aceasta la data
comiterii faptei legea prevedea pedeapsa maximă de 5 ani închisoare rezultă că
potrivit art. 122 și 124 C. proc. pen. este prescrisă la data judecării cauzei
deoarece au trecut mai mult de 7 ani și 6 luni de la săvârșirea ei.
Așa fiind, Curtea
în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul
inculpatului, va casa hotărârile pronunțate, va descontopi pedepsele și va
înceta procesul penal pentru infracțiunea din iunie 1996. Recontopind pedepsele
rămase va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani
închisoare. Va menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul
declarat de inculpatul A.G.F. împotriva deciziei penale nr. 194/A din 3
octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
Casează decizia
sus-menționată și sentința penală nr. 41 din 12 februarie 2002 a Tribunalului
Satu Mare cu privire la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 –
209 alin. (1) lit. c), e), g) C.pen., cu aplicarea art.13 C.pen. (fapta din 27
iunie 1996).
Înlătură prevederile
art. 33 – 34 lit. b) C.pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele
componente de:
- 3 ani închisoare
pentru infracțiunea prevăzută de art.208 – 209 alin. (1) lit. c), e), g) cu
aplicarea art.13 C.pen. (punctul 1 din rechizitoriu):
- 4 ani închisoare
pentru infracțiunea prevăzută de art.208 – 209 alin. (1) lit. e) și i) cu
aplicarea art.13 C.pen. (punctul 2 din rechizitoriu);
- 5 ani închisoare
pentru infracțiunea prevăzută de art.208 – 209 alin. (1) lit. e) și i), cu
aplicarea art. 13 C.pen. (punctul 4 din rechizitoriu).
În baza art.11 pct.2
lit.b raportat la art.10 lit.g C.proc.pen., cu aplicarea prevederilor art.122
și 124 C.pen., încetează procesul penal pentru infracțiunea de furt calificat,
prevăzută de art.208 – 209 alin. (1) lit. c), e), g) cu aplicarea art.13
C.pen., (fapta din 27 iunie 1996).
În baza art. 33 lit. a)
– 34 lit. b) C.pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul A.G.F.
să execute, în final 5 ani închisoare.
Menține restul
dispozițiilor hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 28 ianuarie 2004.