ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 847/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 847/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-au
luat în examinare recursurile declarate de recurentele părți civile S.L. și S.A.
și de inculpatul T.A. împotriva deciziei penale nr.208/A din 11 octombrie 2001
a Curții de Apel Oradea.
S-a
prezentat intimatul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat B.A.,
apărător desemnat din oficiu, apărător ales, avocat V.U., pentru recurentele
părți civile și apărător desemnat din oficiu, avocat B.D., pentru recurentul
inculpat lipsă. Au lipsit și celelalte părți.
Procedura
îndeplinită.
Apărătorul
recurentului inculpat a cerut admiterea recursului și în rejudecarea cauzei,
menținerea hotărârii instanței de fond și respingerea recursurilor părților
civile, susținând motivele scrise depuse în cauză.
Apărătorul
recurentelor părți civile solicită casarea hotărârilor atacate și achitarea
sumei datorate cu c/val.taxelor vamale. Obligarea inculpatului, totodată, la
plata sumei de 6.150.000 lei cheltuieli de transport și 25 milioane lei daune
morale. Se cere achitarea cheltuieli de judecată. Totodată, solicită
respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Procurorul
a concluzionat în sensul admiterii recursului declarat de partea civilă S.L. și
obligarea inculpatului la plata integrală a despăgubirilor și respingerea, ca
tardiv a recursului declarat de partea civilă S.A.
Cât
privește recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca
nefondat.
Inculpatul
arată că este de acord cu apărarea făcută prin apărător.
C U R T E A
Asupra
recursurilor de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.169 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Bihor a condamnat
printre alții, pe inculpatul T.A. pentru patru infracțiuni prevăzute și
pedepsite de art.264 Cod penal, favorizarea infractorului, la pedepse de câte un
an și 6 luni închisoare.
În
baza art.34 lit.b din Codul penal s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai
grea de un an și 6 luni închisoare.
În
baza art.81 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe
durata prevăzută de art.82 din Codul penal.
În
baza art.350 Cod procedură penală, s-a dispus punerea în libertate a
inculpatului T.A..
În baza art.14 Cod procedură penală i-a obligat pe inculpații T.A.
și C.V. în solidar la 3000 DM în persoana părții civile L.E. (pct.1), la 17.000
DM în persoana părții civile D.S., pe inculpații C.V., P.I.D. și T.A. în
solidar la 15.000 DM către partea civilă Maier Ileana; pe inculpații P.I.D., T.L.N.
și S.M. la 9000 DM în persoana părții civile S.L. și A.
S-a dispus totodată obligarea inculpaților la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
că, la data de 6/7 aprilie 1999, a fost furat de pe str.1 Decembrie 1918 din
Careil, un autoturism „Mercedes 250” cu număr de înmatriculare SCK-1413
proprietatea părții vătămate L.E. din Germania, autoturism care a fost găsit
ulterior într-un garaj din Cartierul Rogerius din Oradea, închiriat de
inculpatul P.I.D., pe numele soției sale. Autoturismul a fost găsit modificat,
fiindu-i înlocuite negtine și radiocasetofonul, dispărându-i și actele
originale care demonstrau proprietatea părții vătămate asupra bunului, și
datorită faptului că a suferit un prejudiciu evaluat la 3000 DM, aceasta s-a
constituit parte civilă în cauză.
Pentru
comiterea acestei infracțiuni au fost acuzați inculpatul C.V. pentru comiterea
infracțiunii de furt calificat cu consecințe grave și T.A. și P.I.D. în sensul
că l-a ajutat pe acesta prin acte de complicitate.
În
seara zilei de 7 martie în cluj Napoca a dispărut un microbuz „W.T.”, care a
fost procurat de partea vătămată D.S., ulterior autoturismul ajungând în Arad
în proprietatea martorului M.C., care a susținut că l-a primit de la inculpații
C.V. și T.A., de această infracțiune fiind acuzați inculpații C.V. pentru furt
calificat cu consecințe grave, P.I.D. și T.A. au comis acte de complicitate.
La
data de 21 aprilie 1999, din municipiul Cluj-Napoca a dispărut autoturismul
marca „N.T.” proprietatea părții vătămate T.S., acesta ajungâns în posesia
martorului T.A. din Arad, care lucra ca paznic la un parc de dezmembrări, pe
autoturism fiind aplicate numere false pentru a nu putea fi indentificat
anterior, de comiterea acestei infracțiuni fiind acuzați inculpații C.V. că a
sustras bunul, P.I.D. și T.A. că i-au facilitat actele de sustragere, fiind
complici.
În
noaptea de 21/22 mai 1998 a dispărut din parcarea situată în localitatea
Sânmartin, jud.Bihor, un autoturism „Audi 80” proprietatea părților civile S.L.
și S.A.
În
baza datelor furnizate de organele de poliție, s-a stabilit că autorii
sustragerii sunt inculpații S.M.I., P.I.D. și T.L.N.
În
seara zilei de 25 aprilie 1999, persoane inițial necunoscute au încercat să sustragă
un autoturism proprietatea părții civile M.I., dar când au încercat să-l
sustragă, s-a declanșat alarma, iar persoanele implicate au fugit, fiind
prinși de organele de poliție.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor,
părțile civile S.L. și S.A., precum și inculpații C.V., P.I.D., S.M.I., T.L.N.
și T.A.
Prin
apelul parchetului s-a cerut înlăturarea achitării inculpaților C.V. și P.I.D.,
întrucât din probele administrate rezultă că și aceștia au participat la
comiterea furtului, schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de
inculpatul T.A. din art.264 Cod penl în tentativă la infracțiunea de furt
calificat și confiscarea bunurilor ridicate de la inculpați, bunuri folosite de
aceștia la comiterea spargerilor și a sustragerii autoturismelor.
Părțile
civile apelante au solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor civile,
astfel cum au precizat la instanța de fond, iar inculpații au cerut reducerea
pedepselor ca urmare a modificării aduse de OUG nr.207/2000, ținându-se seama
de lipsa antecedentelor penale ale acestora și de atitudinea lor sinceră pe
parcursul procesului.
Prin
decizia penală nr.208/A din 11 octombrie 2001 Curtea de Apel oradea a admis
apelurile declarate de parchet și de inculpați, a dispus descontopirea
pedepselor rezultante în pedepsele componente și prin schimbarea încadrării
juridice a faptelor, în sensul înlăturării alin.3 s-au redus pedepsele aplicate
după cum urmează:
-
inculpatul C.V. a fost condamnat în final la o pedeapsă rezultantă de 4 ani
închisoare;
-
inculpatul P.I.D. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani
închisoare, încălcându-se și dispoziția de achitare pentru două infracțiuni de
complicitate la furt calificat;
-
inculpaților S.I. și și T.L.A. li s-au redus pedepsele la câte 2 ani și 6 luni
închisoare și respectiv 2 ani și 2 luni închisoare, dispunându-se suspendarea
sub supraveghere potrivit art.86
1
Cod penal pe termenul prevăzut de
art.86
2
din Codul penal;
-
inculpatul T.A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.
S-a
dispus confiscarea în folosul statului a bunurilor ridicate de la inculpat.
În
sfârșit s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile S.L.
și S.A., menținându-se restul dispozițiilor.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs inculpatul T.A., solicitând casarea deciziei
atacate și menținerea soluției instanței de fond, iar în subsidiar aplicarea
circumstanțelor atenuante și ca atare, reducerea pedepsei aplicate sub minimul
special.
Părțile
civile au cerut casarea hotărârilor pronunțate și obligarea inculpaților la
plata sumei de 2921 USD reprezentând drepturile vamale datorate, 6.150.000 lei
cheltuieli ocazionate pentru depistarea autoturismului și 25 milioane lei daune
morale cât și a sumei de 9 milioane lei onorariu de avocat.
Analizând
ansamblul probator administrat în cauză, Curtea constată următoarele:
Referitor
la recursul declarat de inculpatul T.A., din expunerea pe larg a situației de
fapt reținută de instanțe, în mod corect a stabilit instanța de apel că acesta
se aface vinovat de săvârșirea a trei infracțiuni de complicitate la furt
calificat și o tentativă de furt calificat, activitatea lui infracțională
îndeplinind toate elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost
trimis în judecată. Toate actele materiale săvârșite circumscriu faptelor de
complicitate materială: s-a înțeles cu inculpații anterior săvârșirii faptelor,
a confecționat cheile false cu care au fost deschise acele autoturisme,
ulterior a vândut acele autoturisme, împărțind banii.
Ca
atare, primul motiv de recurs care vizează greșita încadrare juridică dată
faptei este nefondat, și urmează a fi înlăturat.
Sub
aspectul individualizării pedepsei aplicate se constată că au fost avute în
vedere toate criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv
pericolul social ridicat al faptelor, perseverența infracțională cât și datele
ce caracterizează persoana inculpatului, încât nu se justifică aplicarea
circumstanțelor atenuante.
În
ce privește recursul părții civile S.A., se constată că acesta a fost declarat
cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.363 raportat la art.385
3
din Codul de procedură penală și ca atare va fi respins, ca tardiv.
Referitor
la recursul declarat de partea civilă S.L., Curtea, pentru considerentele ce
vor fi expuse, îl va admite și va extinde efectele și asupra recursului părții
civile S.A.
Evaluând
probatoriile administrate, Curtea potrivit art.14 din Codul de procedură penală
și a art.998 din Codul civil va dispune obligarea în solidar a inculpaților P.I.D.,
S.M. și T.L. la plata echivalentului în lei a sumei de 9000 DM la data plății,
sumă de altfel solicitată de recurentele părți civile la data constituirii de
parte civilă, operând principiul disponibilității.
De
altfel, mai trebuie observat că această sumă acoperă întreg prejudiciu creat.
Cererea
formulată în cadrul recursului declarat de părțile civile care vizează și
c/val. taxelor vamale, nu poate fi primită, pe de o partea acestea
neprefigurând un prejudiciu cert și care până în prezent nici nu a fost
solicitată iar pe de alta, acest aspect urmează a fi clarificat la momentul
executării hotărârii rămase definitive.
Totodată,
față de valoarea bunului și a stării psihice create prin furtul acestuia că se
justifica obligarea acelorași inculpați la plata sumei de 10 milioanel lei cu
titlu de daune morale.
Față
de cheltuielile de transport ocazionate de depistarea autoturismului,
inculpații urmează a fi obligați și la plata sumei de 6.150.000 lei și
9.000.000 lei cheltuieli judiciare, astfel cum au fost solicitate și
justificate de părțile civile.
Văzând și prevederile art.192
alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A.
împotriva deciziei penale nr.208/A din 11 octombrie 2001 a Curții de Apel
Oradea
.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă
S.A.
împotriva aceleiași decizii penale.
Admite recursul declarat de partea civilă S.L. și extinde
efectele acestuia și cu privire la partea civilă
S.A.
Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală
nr.169 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Bihor cu privire la soluționarea acțiunii
civile promovată de părțile civile recurente.
Obligă pe inculpații P.I.D., S.M. și T.L.N., solidar,
la plata echivalentului în lei a sumei de 9.000 DM la data plății, la 6.150.000
lei cheltuieli de transport și la câte 10 milioane lei cu titlu de daune morale
pentru fiecare parte civilă.
Obligă pe inculpatul T.A. la plata sumei de
1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând
onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă în solidar pe inculpații P.I.D., S.M. și T.L.N. la plata
sumei de 9 milioane lei cheltuieli judiciare către părțile civile S.L. și S.A.
Onorariul în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului
P.I.D., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie
2003.