ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 847/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentele părți civile S.L. și S.A. și de inculpatul T.A. împotriva deciziei penale nr.208/A din 11 octombrie 2001 a Curții de Apel Oradea. S-a prezentat intimatul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu, apărător ales, avocat V.U., pentru recurentele părți civile și apărător desemnat din oficiu, avocat B.D., pentru recurentul inculpat lipsă. Au lipsit și celelalte părți. Procedura îndeplinită. Apărătorul recurentului inculpat a cerut admiterea recursului și în rejudecarea cauzei, menținerea hotărârii instanței de fond și respingerea recursurilor părților civile, susținând motivele scrise depuse în cauză.

Apărătorul recurentelor părți civile solicită casarea hotărârilor atacate și achitarea sumei datorate cu c/val.taxelor vamale. Obligarea inculpatului, totodată, la plata sumei de 6.150.000 lei cheltuieli de transport și 25 milioane lei daune morale. Se cere achitarea cheltuieli de judecată. Totodată, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat. Procurorul a concluzionat în sensul admiterii recursului declarat de partea civilă S.L. și obligarea inculpatului la plata integrală a despăgubirilor și respingerea, ca tardiv a recursului declarat de partea civilă S.A. Cât privește recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Inculpatul arată că este de acord cu apărarea făcută prin apărător.

C U R T E A Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.169 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Bihor a condamnat printre alții, pe inculpatul T.A. pentru patru infracțiuni prevăzute și pedepsite de art.264 Cod penal, favorizarea infractorului, la pedepse de câte un an și 6 luni închisoare. În baza art.34 lit.b din Codul penal s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare. În baza art.81 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata prevăzută de art.82 din Codul penal. În baza art.350 Cod procedură penală, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului T.A.. În baza art.14 Cod procedură penală i-a obligat pe inculpații T.A.

și C.V. în solidar la 3000 DM în persoana părții civile L.E. (pct.1), la 17.000 DM în persoana părții civile D.S., pe inculpații C.V., P.I.D. și T.A. în solidar la 15.000 DM către partea civilă Maier Ileana; pe inculpații P.I.D., T.L.N. și S.M. la 9000 DM în persoana părții civile S.L. și A. S-a dispus totodată obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 6/7 aprilie 1999, a fost furat de pe str.1 Decembrie 1918 din Careil, un autoturism „Mercedes 250” cu număr de înmatriculare SCK-1413 proprietatea părții vătămate L.E. din Germania, autoturism care a fost găsit ulterior într-un garaj din Cartierul Rogerius din Oradea, închiriat de inculpatul P.I.D., pe numele soției sale.

Autoturismul a fost găsit modificat, fiindu-i înlocuite negtine și radiocasetofonul, dispărându-i și actele originale care demonstrau proprietatea părții vătămate asupra bunului, și datorită faptului că a suferit un prejudiciu evaluat la 3000 DM, aceasta s-a constituit parte civilă în cauză. Pentru comiterea acestei infracțiuni au fost acuzați inculpatul C.V. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat cu consecințe grave și T.A. și P.I.D. în sensul că l-a ajutat pe acesta prin acte de complicitate. În seara zilei de 7 martie în cluj Napoca a dispărut un microbuz „W.T.”, care a fost procurat de partea vătămată D.S., ulterior autoturismul ajungând în Arad în proprietatea martorului M.C., care a susținut că l-a primit de la inculpații C.V.

și T.A., de această infracțiune fiind acuzați inculpații C.V. pentru furt calificat cu consecințe grave, P.I.D. și T.A. au comis acte de complicitate. La data de 21 aprilie 1999, din municipiul Cluj-Napoca a dispărut autoturismul marca „N.T.” proprietatea părții vătămate T.S., acesta ajungâns în posesia martorului T.A. din Arad, care lucra ca paznic la un parc de dezmembrări, pe autoturism fiind aplicate numere false pentru a nu putea fi indentificat anterior, de comiterea acestei infracțiuni fiind acuzați inculpații C.V. că a sustras bunul, P.I.D. și T.A. că i-au facilitat actele de sustragere, fiind complici. În noaptea de 21/22 mai 1998 a dispărut din parcarea situată în localitatea Sânmartin, jud.Bihor, un autoturism „Audi 80” proprietatea părților civile S.L.

și S.A. În baza datelor furnizate de organele de poliție, s-a stabilit că autorii sustragerii sunt inculpații S.M.I., P.I.D. și T.L.N. În seara zilei de 25 aprilie 1999, persoane inițial necunoscute au încercat să sustragă un autoturism proprietatea părții civile M.I., dar când au încercat să-l sustragă, s-a declanșat alarma, iar persoanele implicate au fugit, fiind prinși de organele de poliție. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, părțile civile S.L. și S.A., precum și inculpații C.V., P.I.D., S.M.I., T.L.N. și T.A. Prin apelul parchetului s-a cerut înlăturarea achitării inculpaților C.V. și P.I.D., întrucât din probele administrate rezultă că și aceștia au participat la comiterea furtului, schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul T.A.

din art.264 Cod penl în tentativă la infracțiunea de furt calificat și confiscarea bunurilor ridicate de la inculpați, bunuri folosite de aceștia la comiterea spargerilor și a sustragerii autoturismelor. Părțile civile apelante au solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor civile, astfel cum au precizat la instanța de fond, iar inculpații au cerut reducerea pedepselor ca urmare a modificării aduse de OUG nr.207/2000, ținându-se seama de lipsa antecedentelor penale ale acestora și de atitudinea lor sinceră pe parcursul procesului. Prin decizia penală nr.208/A din 11 octombrie 2001 Curtea de Apel oradea a admis apelurile declarate de parchet și de inculpați, a dispus descontopirea pedepselor rezultante în pedepsele componente și prin schimbarea încadrării juridice a faptelor, în sensul înlăturării alin.3 s-au redus pedepsele aplicate după cum urmează: - inculpatul C.V.

a fost condamnat în final la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare; - inculpatul P.I.D. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, încălcându-se și dispoziția de achitare pentru două infracțiuni de complicitate la furt calificat; - inculpaților S.I. și și T.L.A. li s-au redus pedepsele la câte 2 ani și 6 luni închisoare și respectiv 2 ani și 2 luni închisoare, dispunându-se suspendarea sub supraveghere potrivit art.86 1 Cod penal pe termenul prevăzut de art.86 2 din Codul penal; - inculpatul T.A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare. S-a dispus confiscarea în folosul statului a bunurilor ridicate de la inculpat. În sfârșit s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile S.L.

și S.A., menținându-se restul dispozițiilor. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul T.A., solicitând casarea deciziei atacate și menținerea soluției instanței de fond, iar în subsidiar aplicarea circumstanțelor atenuante și ca atare, reducerea pedepsei aplicate sub minimul special. Părțile civile au cerut casarea hotărârilor pronunțate și obligarea inculpaților la plata sumei de 2921 USD reprezentând drepturile vamale datorate, 6.150.000 lei cheltuieli ocazionate pentru depistarea autoturismului și 25 milioane lei daune morale cât și a sumei de 9 milioane lei onorariu de avocat.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, Curtea constată următoarele: Referitor la recursul declarat de inculpatul T.A., din expunerea pe larg a situației de fapt reținută de instanțe, în mod corect a stabilit instanța de apel că acesta se aface vinovat de săvârșirea a trei infracțiuni de complicitate la furt calificat și o tentativă de furt calificat, activitatea lui infracțională îndeplinind toate elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Toate actele materiale săvârșite circumscriu faptelor de complicitate materială: s-a înțeles cu inculpații anterior săvârșirii faptelor, a confecționat cheile false cu care au fost deschise acele autoturisme, ulterior a vândut acele autoturisme, împărțind banii.

Ca atare, primul motiv de recurs care vizează greșita încadrare juridică dată faptei este nefondat, și urmează a fi înlăturat. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate se constată că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv pericolul social ridicat al faptelor, perseverența infracțională cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, încât nu se justifică aplicarea circumstanțelor atenuante. În ce privește recursul părții civile S.A., se constată că acesta a fost declarat cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.363 raportat la art.385 3 din Codul de procedură penală și ca atare va fi respins, ca tardiv. Referitor la recursul declarat de partea civilă S.L., Curtea, pentru considerentele ce vor fi expuse, îl va admite și va extinde efectele și asupra recursului părții civile S.A.

Evaluând probatoriile administrate, Curtea potrivit art.14 din Codul de procedură penală și a art.998 din Codul civil va dispune obligarea în solidar a inculpaților P.I.D., S.M. și T.L. la plata echivalentului în lei a sumei de 9000 DM la data plății, sumă de altfel solicitată de recurentele părți civile la data constituirii de parte civilă, operând principiul disponibilității. De altfel, mai trebuie observat că această sumă acoperă întreg prejudiciu creat. Cererea formulată în cadrul recursului declarat de părțile civile care vizează și c/val. taxelor vamale, nu poate fi primită, pe de o partea acestea neprefigurând un prejudiciu cert și care până în prezent nici nu a fost solicitată iar pe de alta, acest aspect urmează a fi clarificat la momentul executării hotărârii rămase definitive.

Totodată, față de valoarea bunului și a stării psihice create prin furtul acestuia că se justifica obligarea acelorași inculpați la plata sumei de 10 milioanel lei cu titlu de daune morale. Față de cheltuielile de transport ocazionate de depistarea autoturismului, inculpații urmează a fi obligați și la plata sumei de 6.150.000 lei și 9.000.000 lei cheltuieli judiciare, astfel cum au fost solicitate și justificate de părțile civile. Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva deciziei penale nr.208/A din 11 octombrie 2001 a Curții de Apel Oradea . Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă S.A. împotriva aceleiași decizii penale. Admite recursul declarat de partea civilă S.L. și extinde efectele acestuia și cu privire la partea civilă S.A. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr.169 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Bihor cu privire la soluționarea acțiunii civile promovată de părțile civile recurente. Obligă pe inculpații P.I.D., S.M. și T.L.N., solidar, la plata echivalentului în lei a sumei de 9.000 DM la data plății, la 6.150.000 lei cheltuieli de transport și la câte 10 milioane lei cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă.

Obligă pe inculpatul T.A. la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă în solidar pe inculpații P.I.D., S.M. și T.L.N. la plata sumei de 9 milioane lei cheltuieli judiciare către părțile civile S.L. și S.A. Onorariul în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului P.I.D., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2003.