ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5046/2003

Asupra recursului în anulare de

față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 124 din 25

ianuarie 2002, pronunțată în baza art. 85 C. pen., Judecătoria Oradea a anulat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată

inculpatului C.A. prin sentința penală nr. 1366/1996 a Judecătoriei Oradea.

A descontopit pedeapsa de 6 luni

închisoare aplicată inculpatului C.A., în pedepsele componente de 4 luni și

respectiv 5 luni închisoare, înlăturând sporul de o lună închisoare.

În baza art. 25 raportat la art. 215

alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe același

inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 36 cu referire la art.

33 și art. 34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an

închisoare la care a adăugat un spor de o lună închisoare, pedeapsa rezultantă

fiind de 1 an și o lună închisoare.

În baza art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la 160.000.000 lei despăgubiri

civile către părțile civile F.I. și F.R.

Instanța a reținut că inculpatul a

determinat cu intenție pe soții T. să vândă părților vătămate F.I. și R. un

apartament, cu privire la care Judecătoria Oradea a emis o ordonanță de

executare silită imobiliară, și să săvârșească, astfel, infracțiunea de

înșelăciune în dauna acestora.

Prin decizia penală nr. 349/A din 12

iunie 2003, Tribunalul Bihor - Oradea a admis apelul declarat de părțile civile

F.I. și R. și a majorat despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul

de la 160.000.000 lei la 486.000.000 lei, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

penală nr. 762/R/10 octombrie 2002, a admis recursul declarat de inculpat, a

casat cele două hotărâri atacate și a dispus achitarea inculpatului în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2) și (3) și art.

13 C. pen.

A înlăturat aplicarea art. 36, art.

33 și art. 34 C. pen. și a menținut sentința primei instanțe cu privire la

obligarea inculpatului la despăgubiri civile în sumă de 160.000.000 lei către

părțile civile F.I. și R. Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârilor

recurate.

Împotriva tuturor acestor hotărâri,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct.

7

1

teza I C. proc. pen., considerând că instanțele au pronunțat

hotărâri contrare legii în ceea ce privește soluționarea laturii civile a

procesului penal.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că obligarea inculpatului C.A. la plata despăgubirilor civile în

sumă de 159.600.000 lei trebuia să se facă în solidar cu inculpații T.A. și

T.L.G. (condamnați definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) cu aplicarea art. 13 C. pen., prin

decizia penală nr. 832/R din 16 septembrie 1999 a Curții de Apel Oradea), iar

nu distinct, fiind vorba de mai mulți inculpați care au contribuit la

producerea prejudiciului părților vătămate. Solidaritatea între debitori este o

consecință normală a comiterii în comun a unei asemenea fapte generatoare de

prejudicii.

Recursul în anulare este fondat.

Într-adevăr, inculpatul C.A.

împreună cu inculpații T.A.M. și T.L.G., au produs un prejudiciu în sumă de

159.600.000 lei părților civile F.I. și R., situație care rezultă din

hotărârile judecătorești menționate.

Obligarea distinctă a inculpatului

C.A. la despăgubiri, fără mențiunea solidarității cu ceilalți doi inculpați

(condamnați anterior și obligați la plata aceleiași sume către părțile vătămate

constituite părți civile), este nelegală, întrucât, astfel, părțile civile au

două titluri executorii, obținând pentru același apartament o dublă

despăgubire.

Chiar dacă, în final, inculpatul

C.A. a fost achitat, răspunderea civilă a acestuia este legal stabilită în baza

art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art 998 C. civ., achitarea

dispunându-se în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., caz în care potrivit art. 346 alin. (2) C. proc. pen., instanța

poate obliga la repararea pagubei materiale.

În consecință, Curtea va admite

recursul în anulare, va casa hotărârile atacate numai cu privire la modul de

soluționare a laturii civile a procesului penal și va dispune obligarea

inculpatului C.A. în solidar cu inculpații T.A.M. și T.L.G. la plata sumei de

159.600.000 lei către părțile civile F.I. și F.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 124 din 25 ianuarie 2002 a Judecătoriei

Oradea, deciziei penale nr. 349 din 12 iunie 2002 a Tribunalului Bihor și

deciziei penale nr. 762 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, privind

pe inculpatul C.A.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la modul de soluționare a laturii civile a procesului penal.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., obligă pe inculpatul C.A. să plătească suma de

159.600.000 lei în solidar cu inculpații T.A.M. și T.L.G., către părțile civile

F.I. și F.R.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2003.