ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5046/2003

Asupra recursului în anulare de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 124 din 25 ianuarie 2002, pronunțată în baza art. 85 C. pen., Judecătoria Oradea a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.A. prin sentința penală nr. 1366/1996 a Judecătoriei Oradea. A descontopit pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.A., în pedepsele componente de 4 luni și respectiv 5 luni închisoare, înlăturând sporul de o lună închisoare. În baza art. 25 raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 36 cu referire la art. 33 și art. 34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care a adăugat un spor de o lună închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an și o lună închisoare.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la 160.000.000 lei despăgubiri civile către părțile civile F.I. și F.R. Instanța a reținut că inculpatul a determinat cu intenție pe soții T. să vândă părților vătămate F.I. și R. un apartament, cu privire la care Judecătoria Oradea a emis o ordonanță de executare silită imobiliară, și să săvârșească, astfel, infracțiunea de înșelăciune în dauna acestora. Prin decizia penală nr. 349/A din 12 iunie 2003, Tribunalul Bihor - Oradea a admis apelul declarat de părțile civile F.I. și R. și a majorat despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul de la 160.000.000 lei la 486.000.000 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 762/R/10 octombrie 2002, a admis recursul declarat de inculpat, a casat cele două hotărâri atacate și a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2) și (3) și art. 13 C. pen. A înlăturat aplicarea art. 36, art. 33 și art. 34 C. pen. și a menținut sentința primei instanțe cu privire la obligarea inculpatului la despăgubiri civile în sumă de 160.000.000 lei către părțile civile F.I. și R. Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârilor recurate. Împotriva tuturor acestor hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc.

pen., considerând că instanțele au pronunțat hotărâri contrare legii în ceea ce privește soluționarea laturii civile a procesului penal. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că obligarea inculpatului C.A. la plata despăgubirilor civile în sumă de 159.600.000 lei trebuia să se facă în solidar cu inculpații T.A. și T.L.G. (condamnați definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) cu aplicarea art. 13 C. pen., prin decizia penală nr. 832/R din 16 septembrie 1999 a Curții de Apel Oradea), iar nu distinct, fiind vorba de mai mulți inculpați care au contribuit la producerea prejudiciului părților vătămate. Solidaritatea între debitori este o consecință normală a comiterii în comun a unei asemenea fapte generatoare de prejudicii.

Recursul în anulare este fondat. Într-adevăr, inculpatul C.A. împreună cu inculpații T.A.M. și T.L.G., au produs un prejudiciu în sumă de 159.600.000 lei părților civile F.I. și R., situație care rezultă din hotărârile judecătorești menționate. Obligarea distinctă a inculpatului C.A. la despăgubiri, fără mențiunea solidarității cu ceilalți doi inculpați (condamnați anterior și obligați la plata aceleiași sume către părțile vătămate constituite părți civile), este nelegală, întrucât, astfel, părțile civile au două titluri executorii, obținând pentru același apartament o dublă despăgubire. Chiar dacă, în final, inculpatul C.A. a fost achitat, răspunderea civilă a acestuia este legal stabilită în baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art 998 C. civ., achitarea dispunându-se în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., caz în care potrivit art. 346 alin. (2) C. proc. pen., instanța poate obliga la repararea pagubei materiale. În consecință, Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate numai cu privire la modul de soluționare a laturii civile a procesului penal și va dispune obligarea inculpatului C.A. în solidar cu inculpații T.A.M. și T.L.G. la plata sumei de 159.600.000 lei către părțile civile F.I. și F.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 124 din 25 ianuarie 2002 a Judecătoriei Oradea, deciziei penale nr. 349 din 12 iunie 2002 a Tribunalului Bihor și deciziei penale nr. 762 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, privind pe inculpatul C.A. Casează hotărârile atacate numai cu privire la modul de soluționare a laturii civile a procesului penal. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., obligă pe inculpatul C.A. să plătească suma de 159.600.000 lei în solidar cu inculpații T.A.M. și T.L.G., către părțile civile F.I. și F.R. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2003.