ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3316/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3316/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Bihor, prin sentința

penală nr. 87 din 29 martie 1999, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului D.V.,

pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe

deosebit de grave.

Prin aceeași sentință, în baza art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a

dispus și achitarea inculpatului B.S.L. pentru comiterea infracțiunilor,

prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., art. 25,

raportat la art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

25, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același

cod.

Au fost înlăturate măsurile

asiguratorii luate în cursul urmăririi penale.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc.

pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului D.V. și s-a

dedus prevenția de la 28 ianuarie 1999, la punerea în libertate. S-a constata

că inculpatul B.S.L. a fost arestat preventiv în perioada 28 ianuarie 1999, 12

martie 1999.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că prin rechizitoriul nr. 571 din 23 februarie 1999 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul B.S.L. a fost trimis în judecată pentru

infracțiunea de înșelăciune, în convenții cu consecințe deosebit de grave,

instigare la fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 26, raportat la

art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., art. 25, raportat la art. 289 și art. 25,

raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ultimele

două și în concurs real toate trei. Prin același act a mai fost trimis în

judecată și inculpatul D.V., pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții cu

consecințe deosebit de grave, prin art. 215 alin. (3) și (5) C. pen.

Inculpatul B.S.L. în calitate de

asociat și administrator la SC C.I. SRL Oradea, înmatriculată la Registrul

Comerțului sub nr. J.05/986/1993. Societatea și-a început activitatea în luna

iulie 1998, derulând numai operațiuni de import și comerț en-gross cu produse

petroliere.

SC C.I. SRL a închiriat depozitul de

carburanți SCAD Oradea, Calea Borșului și spații pentru birouri în Oradea,

puncte de lucru pe care nu le-a declarat organelor abilitate. De asemenea a

angajat câțiva lucrători printre care, o contabilă, martora P.M., ca și

secretara pe învinuita P.R.F., care printre atribuțiile de serviciu avea și

acelea de emitere de facturi, chitanțe fiscale, ordine de plată, încasări și

depuneri în numerar, conducerea registrului de casă și alte acte de evidență

contabilă primară, reprezenta unitatea în relațiile cu Banca T., sucursala

Oradea, unde alături de administrator avea specimen de semnătură.

La începutul lunii august 1998,

inculpatul B.S.L. în calitate de administrator al SC C.I. SRL a stabilit

relații comerciale cu SC R. SRL Oradea și profitând de numele socrului său

B.G., director la SC M. SA Tileagd, a aflat de metodologia de lucru, prețul și

condițiile de livrare a produselor petroliere de către SC R. SRL.

La sfârșitul lunii iulie 1998,

inculpatul D.V. care s-a cunoscut cu inculpatul B.S.L. în urmă cu câțiva ani în

Iași, a venit la Oradea în interes de afaceri, în urma unei convorbiri

telefonice cu inculpatul B.S.L., care i-a propuse să-și înființeze o firmă și

astfel, la 31 iulie 1998, prin cesionare, inculpatul D.V. a devenit asociat

unic și administrator al SC P.C.I. SRL, înregistrată la O.R.C. Bihor, sub nr.

L.05/82/1992, schimbându-și sediul și extinzând obiectul de activitate, cu

import-export și comerț cu ridicata și cu amănuntul de produse petroliere.

La data de 13 august 1998 SC P.C.I.

SRL și-a deschis cont de virament la B.R.D., Sucursala Oradea.

În data de 28 august 1998, la

inițiativa inculpatului B.S.L., inculpatul D.V. s-a prezentat la SC R. SRL

Oradea, la directorul de vânzări, martorul T.G., recomandându-se că vine din

partea lui B.S.L. și a solicitat livrarea către SC P.C.I. SRL a trei cisterne

cu carburanți 106.000 litri de benzină. SC R. SRL a livrat către SC P.C.I. SRL

doar 36.000 litri benzină, în valoare de 136.800.000 lei, achitându-se 50

milioane lei în numerar, iar 86.800.000 lei, prin ordin de plată la B.R.D. la

data de 31 august 1998, întreaga sumă fiind primită de inculpatul D.V. de la

inculpatul B.S.L., care a negat acest lucru, deși așa cum rezultă din factura

SC C., a cumpărat cantitatea de 36.000 litri benzină de la SC P.C.I. SRL, fără

să existe vreun document justificativ, care să ateste că plata s-a făcut la 4

septembrie 1998, sau după această dată. Scrisul de completare a formularului

tipizat aparținând inculpatului B.S.L., conform constatării tehnico-științifice

grafologice.

SC R. SRL Oradea, prin înșelăciune

atât la încheierea convenției cât și în executarea ei, prin ingineria

financiar-bancară orchestrată de inculpatul B.S.L., a fost păgubită cu

613.539.110 lei.

La data de 31 august 1998, D.V. a

înmânat biletul la ordin completat la toate rubricile de pe verso, emis de SC

P.C.I. SRL, pentru suma de 570 milioane lei, scadentă la data de 15 septembrie

1998, avizat de acesta, semnat și ștampilat, însă T.G., directorul de vânzări,

însă acesta nu l-a primit deoarece nu era girat de B.S.L., acesta fiind cel

care dădea credibilitate și garanție întregii afaceri, privind plata către SC

R. SRL.

A doua zi inculpatul B.S.L. a

înmânat personal acel bilet la ordin lui T.G., completat la girant cu datele

sale afirmând și verbal că, garantează plata benzinei, livrate către SC P.C.I.

SRL.

Fără să realizeze stratagema la care

s-a recurs, apreciind că tranzacția urmează să se deruleze în mod onest, SC R.

SRL Oradea a livrat în zilele de 2, 3 și 10 septembrie 1998, către SC P.C.I.

SRL, 71.100 litri motorină, în valoare de 199.080.041 lei, conform avizelor de

însoțire a mărfii și 107.100 litri benzină conform avizului de înscriere a

mărfii. Valoarea totală a celor 107.100 litri benzină fiind de 414.069 lei.

Valoarea totală a carburanților

livrați de SC R. SRL, către SC P.C.I. SRL în perioada de mai sus fiind de

613.539.110 lei, mai mare extrapolat la suma din biletul la ordin de 570

milioane lei, cu care s-a garantat, datorită faptului că în acel interval de

timp prețul carburanților s-a majorat ca urmare a devalorizării monedei

naționale, în raport cu dolarul SUA, preț cu care B.S.L. a comunicat societății

R. că D.V. este de acord.

La data de 15 septembrie 1998, SC R.

SRL a depus la B.R.D., Sucursala Oradea, biletul la ordin pentru a-și încasa suma

scadentă reprezentând contravaloarea produselor petroliere către SC P.C.I. SRL,

plata ce a fost refuzată la data de 16 septembrie 1998, din lipsă de

disponibil.

În această situație, partea vătămată

SC R. SRL Oradea a sesizat organele de urmărire penală, împotriva lui D.V. și

B.S.L.

Cercetările și probele administrate

în cauză au evidențiat reaua-credință cu care coinculpații au acționat, în

inducerea în eroare a SC R. SRL, cu prilejul realizării tranzacției de livrare

a 178100 carburanți, în valoare de 613.539.110 lei garantată cu bilet la ordin

de B.S.L., dar care a negat că s-ar fi constituit girant, pentru acea sumă

însușită pe nedrept de cei doi inculpați.

Perseverența infracțională a

inculpaților B.S.L. a culminat în zilele de 9 și 11 septembrie 1998, când prin

învinuita P.R.F. a reușit să depășească vigilența funcționarilor de la B.T.,

Sucursala Oradea, prin înscrisurile legale ca formă și competență, atestau în

fals, operațiuni de încasare și plată, în numerar, care, în realitate nu s-au

efectuat, acele operațiuni fiind apoi consemnate în evidențele contabile ale SC

C.I. SRL de către învinuita P.R.F.

Deși inculpatul D.V. a realizat

ilegalitățile care s-au efectuat, nu a sesizat organele de urmărire penală, și

după ce a primit suma de 32 milioane lei, din afacerea ilegală de la inculpatul

B.S.L. a părăsit țara înainte de data de 15 septembrie 1998, sustrăgând-se de

la urmărirea penală și distrugând toate actele societății P.C.I. SRL.

Pentru a justifica proveniența celor

107.100 litri benzină transportată și depozitată de SC C.I. SRL și apoi

valorificată de către acest agent economic, deși în realitate a fost

achiziționată de SC P.C.I. SRL, de la SC R. SRL și doar depozitată în custodie

la unitatea de mai sus, inculpatul B.S.L. a întocmit factura pentru 108.000

litri benzină, în valoare totală de 410.391.360 litri, prin care a încercat să

dovedească că a cumpărat acea cantitate de carburant de la o firmă din

București.

Având în vedere că în această

operațiune comercială, aparent realizată între firma din București și SC C.I.

SRL s-a comis infracțiunea de evaziune fiscală, a cărei cercetare nu s-a putut

finaliza, în baza art. 38 și art. 45 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus

disjungerea cauzei în vederea continuării și finalizării cercetărilor penale și

judecarea lui B.S.L., eventual a celorlalți participanți, separat pentru aceste

fapte.

Deși SC P.C.I. SRL nu avea cont la

B.T., Sucursala Oradea, inculpatul B.S.L., împreună cu învinuita P.R.F. au

făcut demersuri, prin care firma a devenit titulară de cont în banca

respectivă. Inculpatul B.S.L. a solicitat apoi B.T. să elibereze către SC

P.C.I. SRL în numerar suma de 193.675.680 lei, scopul achiziționării de cereale

de la persoane fizice, cerere ce a fost aprobată cu rapiditate de conducerea

băncii. Inculpatul B.S.L. a mai întocmit o cerere cu data de 10 septembrie

1998, în numele SC P.C.I. SRL, prin care a solicitat aceleiași bănci suma de

147.599.683 lei în același scop, cerere ce a rămas la învinuita P.R.F. spre

rezolvare.

Casiera de serviciu învinuita C.C.F.,

la instanțele învinuitei P.R.F., la rândul său determinată de inculpatul

B.S.L., cu încălcarea atribuțiilor de serviciu și a normelor B.N.R., a eliberat

foaia de vărsământ, prin care a atestat în fals că a primit suma de 193.075.680

lei de la SC C.I. SRL și că a eliberat acea sumă către SC P.C.I. SRL, lucru

contestat de inculpatul D.V. Operațiunea de plată a fost înregistrată de

învinuita P.R.F. în registrul de casă al SC C.I. SRL.

În data de 10 septembrie 1998,

învinuita P.R.F. s-a deplasat din nou la B.T., unde a depus cerere scrisă în

ziua precedentă de către inculpatul B.S.L., prin care a solicitat eliberarea

către SC P.C.I. SRL, în numerar a sumei de 147.599.683 lei, în scopul

achiziționării de cereale de la persoane fizice.

De această dată, casiera de serviciu

învinuita A.M., la insistențele învinuitei P.R.F., la rândul său determinată de

inculpatul B.S.L., prin încălcarea atribuțiilor de serviciu și normelor B.N.R.,

privind operațiunile de casă, a confirmat în fals că SC C.I. SRL, a depus în

numerar în contul SC P.C.I. SRL, suma de 147.599.683 lei, eliberând foaia de

vărsământ, precum și faptul că suma respectivă a fost eliberată în numerar lui

D.V. Și această operațiune a fost înregistrată de către învinuita P.R.F., în

registrul de casă al SC C.I. SRL.

Depunerea și eliberare sumei de

147.599.683 lei practic nu s-a efectuat, însă s-au întocmit înscrisuri, care

atestau în fals acea operațiune.

Pentru a-i achita pe inculpați,

prima instanță a motivat că potrivit actelor și lucrărilor din dosarul cauzei și

necontestat de inculpați, între SC P.C.I. SRL Oradea al cărei administrator era

inculpatul D.V. și SC R. SRL Oradea, s-a realizat

Tranzacția comercială, vânzătorul SC

R. SRL, parte civilă în cauză, acceptând în schimbul carburanților vânduți un

bilet la ordin, pentru suma de 570.000.000 lei. Biletul la ordin valabil

neînscris în fals, a fost girat la cererea părții civile de inculpatul B.S.L.,

acest lucru a reprezentat garanția acceptată și acceptabilă de natură a

determina partea civilă să livreze marfa.

Pentru a se putea reține

înșelăciunea în convenție este necesar, se motivează în sentință, că inducerea

în eroare sau menținerea în eroare a persoanei contractante să fie hotărâtoare

în lipsa ei, încheierea sau executarea convenției să nu se realizeze. În speță,

într-o primă fază inculpatul D.V. s-a prezentat cu un ordin de plată, care nu a

fost acceptat punându-se drept condiție, girarea acelui ordin de către

inculpatul B.S.L., iar când acesta a girat, condiția fiind realizată, partea

civilă s-a considerat satisfăcută și a livrat societății administrate de

inculpatul D.V. carburantul în valoare de 570.000.000 lei. Consideră prima

instanță că în această situație partea civilă și-a asumat riscuri contractuale

normale, considerându-se îndestulată odată cu garantarea contravalorii mărfii

de către B.S.L.

S-a mai motivat că nu există nici o

probă din care să rezulte vreo faptă de natură penală ori alte mijloace

frauduloase, care să fi determinat partea civilă să livreze marfa. Faptul că

ulterior inculpatul D.V. ar fi încasat sumele de bani din vânzarea mărfii și nu

ar fi plătit marfa obținută în condițiile arătate, nu angajează răspunderea

penală a acestuia simpla neexecutare a unei obligații luate în cadrul unei

convenții civile, nu are caracter penal.

Chiar dacă inculpatul D.V. s-a

angajat prin biletul la ordin girat de B.S.L., că va exista obligația până la o

anumită dată, știind că nu-și va putea respecta angajamentul, fapta nu are

caracter penal, atâta timp cât nu s-a uzat de mijloace amăgitoare, pentru a convinge

partea adversă că se va executa convenția în termen. În fine potrivit

principiului dreptului civil, oricine se angajează, este obligat să-și execute

întocmai obligația luată.

Mai mult, pentru garantarea

respectării obligației asumate prin convenție se pot însera clauze sau pacte,

în baza cărora, creditorul, poate chema mai ușor la răspundere pe cale civilă

și pe debitorul, care nu-și execută obligația, se arată că în speță o astfel de

clauză a constituit-o girarea de către B.S.L. a respectării obligațiilor

asumate prin convenție.

Aceleași considerente sunt valabile

se arată în sentință și pentru a nu se putea reține în sarcina inculpatului

B.S.L., participarea în calitate de complice la săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune.

Celelalte considerente expuse în

rechizitoriu, privind înființarea de societăți comerciale și presupune

inginerii financiare nu au nici suport probatoriu și nici vreo legătură de

cauzalitate cu fapta de înșelăciune dedusă judecății.

Împotriva acestei sentințe, în

termen, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și partea

civilă SC R. SRL Oradea.

Parchetul a solicitat desființarea

hotărârii și condamnarea inculpaților, pentru infracțiunile, pentru săvârșirea

cărora au fost trimiși în judecată.

S-a motivat că planul infracțional a

fost conceput de inculpatul B.S.L. și că acesta s-a folosit de inculpatul D.V.

pentru a obține în interes propriu un folos material injust de la SC R. SRL,

parte care a fost indusă în eroare în legătură cu încheierea și executarea unei

convenții.

S-a arătat că deși instanța a

reținut corect starea de fapt și a desprins actele materiale din planul

infracțional preconceput, le-a analizat separat, în vădită contradicție cu

probele administrate.

Partea civilă SC R. SRL Oradea a

criticat sentința ca nelegală și netemeinică și a solicitat obligarea

inculpaților la despăgubiri, în suma de 797.826.110 lei.

În ședința publică din 30 noiembrie

2000, partea civilă și-a retras apelul cu motivarea că urmare negocierilor

dintre părți și datorită stingerii debitului contabil rezultat în urma

prejudiciului cauzat de SC P.C.I. SRL, se renunță la orice pretenții împotriva

inculpaților.

Prin decizia nr. 269/ A din 21

decembrie 2000, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Oradea, a fost

respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor

și s-a luat act de cererea de retragere a apelului formulat de partea civilă SC

R. SRL Oradea.

S-a motivat că prima instanță a

reținut corect starea de fapt precum și împrejurarea că pe parcursul derulării

contractului dintre SC R. SRL și SC P.C.I. SRL nu s-a uzat de mijloace dolosive

de natură a menține în eroare partea civilă.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea, în termen legal, considerând hotărârile netemeinice și nelegale a

declarat recurs invocând cazurile de casare, prevăzute de art. 385

9

teza I pct. 17

1

și pct. 18 C. proc. pen. A susținut în esență că s-a

comis o gravă eroare de fapt prin achitarea inculpaților cu privire la faptele,

pentru care au fost trimiși în judecată și că instanța de apel a omis să

dispună confiscarea specială a sumei de 341.275.363 lei față de care, partea

civilă nu mai are pretenții, potrivit art. 118 lit. d) C. pen.

S-a motivat că inculpatul D.V. în

complicitate cu B.S.L. a indus în eroare partea civilă SC R. SRL, cu privire la

intenția de a plăti suma de 570 milioane lei, consemnată în biletul de ordin și

că deturnând suma totală de 341.275.363 lei într-un alt cont bancar, care a

fost devalizat în scopul folosirii banilor în interes personal și nu pentru

plata carburantului a dovedit că în realitate a urmărit înșelarea părții civile

și nu încheierea și derularea unei afaceri corecte.

Prin efectuarea tuturor actelor

pentru și cu numele inculpatului D.V., B.S.L. a realizat în realitate

operațiuni de inginerie financiară, astfel încât trasul nu a mai avut

disponibil bancar, pentru a pune în executare biletul la ordin emis la 31

august 1998, pentru SC R. SRL Oradea.

Examinând hotărârile atacat, în

raport cu motivele invocate, Curtea, constată în baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.

Din actele dosarului și declarațiile

inculpaților rezultă că ideea intrării inculpatului D.V. în afaceri a aparținut

inculpatului B.S.L.

Inculpatul D.V. a explicat în cursul

urmăririi penale cât și în cursul judecății, modul în care a ajuns în România,

cum a devenit administrator de firmă, la propunerea inculpatului B.S.L., care

l-a și ajutat să cumpere firma SC P.C.I. SRL aleasă din publicațiile din ziare

și apoi să facă, deoarece el nu știa să scrie românește.

Spre deosebire de el, inculpatul

B.S.L. a avut o atitudine nesinceră, refractară și doar pe măsura punerii în

fața unor acte și dovezi din care rezulta că el personal este implicat, a făcut

declarații urmărind însă de fiecare dată să creeze impresia că nu a profitat de

pe urma afacerii derulate de inculpatul D.V.

Astfel, la 29 ianuarie 1999 asistat

de avocat, a declarat că la sfârșitul lunii iulie 1998 s-a întâlnit întâmplător

cu D.V. și a aflat de la acesta că are societate comercială în Oradea, care se

ocupă printre altele de comercializarea produselor petroliere, precum și că

vrea să se stabilească în România.

A fost interesat de cele spuse de

D.V., pentru că acesta i-a relatat că urma să obțină licența de import și să

aducă carburanți din Ucraina, și voia și el să stabilească relații comerciale,

prin intermediul lui D.V., în Ucraina și Belorusia.

La 2 februarie 1999 confruntat cu

inculpatul D.V., atunci când ultimul a explicat condițiile în care a ajuns să

dețină o firmă și că a fost trimis de B.S.L. la SC R. SRL ca să cumpere 36.000

litri motorină, pe care i-a plătit cu bani dați de B.S.L., acesta a refuzat să

răspundă la întrebare invocând lipsa apărătorului.

Inculpatul confruntat cu T.G.

director de desfacere la SC R. SRL Oradea, nu a contestat faptul că s-a

interesat de condițiile în care ar putea cumpăra carburanții, luând chiar și

ofertă de prețuri și că după câteva zile însoțit de inculpatul D.V. s-a

prezentat la SC R. SRL și nu deoarece D.V. nu putea vorbi bine românește, au discutat

condițiile de achiziționare a cantității de 36.000 litri benzină.

Nu a negat nici faptul că

transportul de la depozitul Tileagd s-a făcut cu o cisternă care îi aparținea.

Inculpatul a recunoscut că toate

transporturile de benzină și motorină de la depozitul din Tileagd la

rezervoarele sale s-au făcut cu cisterne, care-i aparțineau sau le avea

închiriate din Ucraina, având șoferi unguri.

Inculpatul D.V. a susținut că după

prima livrare nu a făcut nici un act de dispoziție în legătură cu carburantul

care a rămas în rezervoarele de la depozitul inculpatului B.S.L. și de asemenea

că nu a înregistrat actele în contabilitate.

La propunerea lui B.S.L., care s-a

oferit să vândă benzina achiziționată cu 100 lei în plus față de prețul de

livrare și să suporte câștigul, s-a deplasat din nou la SC R. SRL și a cerut să

i se livreze cantități mai mari de benzină și motorină circa 3-5 cisterne.

Deoarece prima plată a făcut-o prompt, directorul a acceptat să primească un

bilet la ordin. Scadent la 15 septembrie 1998, cu condiția să fie girat de

inculpatul B.S.L.

Acel bilet la ordin a fost predat

lui B.S.L., care s-a prezentat personal la directorul de vânzări, martorul

T.G., căruia l-a predat și acesta fără să verifice dacă datele de identitate

corespund, l-a primit.

Acesta a fost momentul când cei doi

inculpați au reușit să convingă Societatea parte civilă că sunt comercianți

serioși și că vor achita costul carburanților livrat. Toată cantitatea a fost

livrată în trei tranșe, prima tranșă 2-3 septembrie, 71.100 litri motorină, a

doua tranșă în 5 septembrie, 36.000 litri, iar a treia tranșă 10 septembrie,

71.100 litri benzină, au fost emise trei facturi fiscale în valoare totală de

613.539.110 lei.

Marfa livrată de SC R. SRL Oradea, a

fost transportată cu mijloacele de transport ale SC C.I. SRL al cărei

administrator era inculpatul B.S.L. și a fost depozitată în rezervoarele

închiriate de aceeași societate.

Toată această cantitate de benzină

și motorină nu s-a aflat niciodată la dispoziția inculpatului D.V., iar

inculpatul B.S.L., pentru a fi apărat de eventualele acuze a simulat cumpărarea

a aproximativ 100.000 litri benzină și motorină.

Pentru ca aparența de legalitate să

fie creată s-a deplasat împreună cu inculpatul D.V. și cu contabila firmei SC

C.I. SRL martora P.R.F. la B.T. unde a deschis cont pentru SC P.C.I. SRL Oradea

și prin operațiuni care s-au efectuat numai scriptic, au intrat și au ieșit în

și din contul SC P.C.I. SRL, 193.675.680 lei, la 9 septembrie 1998 și

147.599.683 lei, la 11 septembrie 1998.

În legătură cu acest moment este de

observat că în declarația dată la 2 februarie 1999 la procuror, inculpatul

B.S.L. a declarat inițial că ordinele de plată au fost semnate și depuse de el,

la B.T. și că nu a fost însoțit niciodată la această bancă de inculpatul D.V.

Pus în fața declarațiilor inculpatului D.V. și martorei P.R.F., a revenit și a

declarat cele două cereri către B.T. făcute de D.V. la 9 noiembrie și 11

noiembrie 1998, prin care cerea să i se elibereze în numerar sumele de

147.599.683 lei și respectiv 193.679.680 lei, au fost scrise de el și a făcut

acest lucru rugat de D.V., care l-a însoțit la bancă.

Din toate aceste declarații,

interogatorii, confruntare coroborate cu actele la care s-a făcut referire

rezultă că inculpatul B.S.L. deși putea să cumpere direct prin firma sa C.I.

SRL, carburanți de la firma sa R. SRL, l-a implicat pe inculpatul D.V.,

cetățean străin, pe a cărui afaceri le-a programat și condus el, făcând în așa

fel ca să evidențieze o afacere în pierdere pentru inculpatul D.V. în fața autorităților

fiscale.

Deși prin declarațiile martorului

T.G. și a inculpatului D.V. s-a făcut dovada că livrarea de carburanți s-a

făcut numai în urma garantării de către inculpatul B.S.L., acesta fiind

persoana care a prezentat bilanțul la ordin cu mențiunea pe verso a apărării,

inculpatul B.S.L. a negat acest lucru, acceptând doar că el a fost cel care a

înaintat biletul la ordin la rugămintea lui D.V. dar nu l-a semnat pentru

girant.

După ce s-a văzut în posesia

cantității de circa 160.000 litri benzină i-a dat inculpatului D.V., 32

milioane lei și i-a cerut să plece din țară, dacă vrea să nu aibă probleme.

Pe lângă faptul că inculpatul B.S.L.

a făcut operațiuni fictive prin care să creeze aparența de legalitate a

cumpărării de către SC C.I. SRL a unor cantități de carburanți, pentru care a

și achitat către SC P.C.I. SRL Oradea 341.275.363 lei, la 9 și 11 septembrie

1998, pentru restul carburanților care deși au rămas în rezervoarele sale a

susținut fără a putea produce dovezi, că din dispoziția lui D.V., a predat

carburanții unei firme din județul Satu Mare (nu a putut indica numele

societății nici numele de identificare sau mărci ale mijloacelor de transport).

Așa fiind, instanțele deși au

reținut corect desfășurarea acțiunilor întreprinse de inculpați nu au acordat

semnificație, altor detalii interpunerii unui test, în rapoartele comerciale pe

care SC C.I. SRL le putea desfășura cu SC R. SRL, mai ales că prin aceasta nu

se obținea nici un câștig.

Se impune observația că această

întrerupere privește o societate SC P.C.I. SRL, care nu poseda mijloace de

transport, nu avea rezervoare de depozitare și care a folosit mijloacele de

care dispunea societatea inculpatului B.S.L. atât mijloace de transport cât și

de depozitare.

Așa cum au declarat martorii și

inculpatul D.V., toate activitățile societății SC P.C.I. SRL au fost

desfășurate de inculpatul B.S.L., el l-a însoțit pe inculpatul D.V. la SC R.

SRL, el a fost cel care a dus ordinul de plată cu mențiunea girării, chiar dacă

nu el este cel care a executat motorina, datele buletinului sunt ale lui, tot

el l-a dus pe D.V. la B.T., unde i-a deschis cont și unde s-au efectuat acele

operațiuni de inginerie financiară cu sume, care s-au rulat prin conturi fără a

fi efectiv depuse sau ridicate.

Din rapoartele de constatare tehnico

științifică rezultă că toate cererile adresate B.R.D., B.T., biletul la ordin

emis la 31 august 1998, pe unde SC P.C.I. SRL,( mențiunile de pe fața

biletului) precum și facturile acestei societăți au fost scrise de inculpatul

B.S.L.

Inculpatul D.V. a declarat la 29

ianuarie 1999, că nu știe cum a ridicat cantitățile de carburant de la SC R.

SRL, și însă cui au fost vândute dacă a întocmit facturi pentru acele cantități

către SC C.I. SRL însă nu a urmărit ce s-a întâmplat, numai dacă s-a încasat contravaloarea

carburantului vândut.

Inculpatul a mai adăugat că după ce

a fost dus a doua oară la bancă de către B.S.L., și-a dat seama că ceva nu este

în regulă, că acesta nu livrează corect, presupunere care i s-a adeverit,

deoarece inculpatul B.S.L. i-a dat 32 milioane lei și i-a cerut să plece din

România, accentuând că o să aibă probleme o lungă perioadă de timp, dacă nu

face acest lucru.

Din declarațiile martorilor audiați

coroborate cu declarațiile inculpatului D.V., care a și explicat modalitatea în

care a fost păgubită partea civilă SC R. SRL, rezultă că activitatea

infracțională a fost concepută de inculpatul B.S.L. acesta folosindu-l pe D.V.,

căruia i-a creat imaginea de comerciant serios și credibil de produse

petroliere. În acest fel a reușit inducerea în eroare a părții civile, care

dacă ar fi cunoscut adevărata situație a SC P.C.I. SRL, nu ar fi acceptat să

livreze fără plată sau garanții serioase, aproape 160.000 litri carburant.

Așa fiind, se constată că hotărârile

celor două instanțe sunt nelegale și netemeinice.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., urmează să admită recursul și să caseze hotărârile, numai cu

privire la soluționarea laturii penale.

Motivul de casare privind

confiscarea sumei cu care inculpații au păgubit partea civilă și ca urmare

retragerii apelului de către SC R. SRL, profită inculpaților, având regimul

prevăzut în art. 198 lit. d), nu este fondat.

Așa cum rezultă din cererea părții

civile, acesta și-a retras apelul, cu motivarea că au stins debitul prin

negocieri așa încât acțiunea civilă, care este la dispoziția părții vătămate

este soluționată.

Rejudecând cauza inculpații vor fi

condamnați, prin schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de

art. 215 alin. (3) și (5), în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și

(3) C. pen., la pedepse de 6 ani închisoare inculpatul D.V. și 8 ani închisoare

inculpatul B.S.L.

Inculpatul B.S.L. urmează să fie

condamnat și pentru infracțiunile de instigare la fals și uz de fals, prevăzute

de art. 25, raportat la art. 289 și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., la pedepse de 3 ani și respectiv un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. proc. pen., pedepsele aplicate inculpatului B.S.L. se vor contopi și

se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare.

La individualizarea pedepsei

aplicată inculpatului B.S.L. condamnat pentru complicitate la înșelăciune, s-a

avut în vedere că inculpatul a organizat și executat toată activitatea

infracțională folosindu-se de inculpatul D.V., care în planul conceput este

autorul infracțiunii de înșelăciune, dar cu o contribuție redusă în realizarea

ei.

Din pedepsele aplicate inculpaților

se va deduce arestul preventiv executat de la 28 ianuarie 1999 și până la

punerea efectivă în libertate de inculpatul D.V. și de la 28 ianuarie la 12

martie 1999, privind pe inculpatul B.S.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva deciziei penale nr. 269

din 21 decembrie 2000 a Curții de Apel Oradea, privind pe inculpații D.V. și

B.S.L.

Casează în totalitate sentința

penală nr. 87 din 29 martie 1999 a Tribunalului Bihor și decizia penală nr. 269

din 21 decembrie 2000 a Curții de Apel Oradea, numai cu privire la soluționarea

laturii penale.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul D.V. din

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., text de lege în

baza căruia îl condamnă pe inculpat la 6 ani închisoare, cu interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64, în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei de înșelăciune săvârșită de inculpatul

B.S.L., din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3)

și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215

alin. (2) și (3) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat

la 8 ani închisoare.

În baza art. 25, raportat la art.

289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe

inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 25, raportat la art.

291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpat la un an

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul B.S.L. va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, în condițiile

art. 71 C. pen.

Deduce reținerea și arestarea pentru

inculpatul D.V. de la 28 ianuarie 1999, până la punerea efectivă în libertate.

Deduce reținerea și arestarea

preventivă pentru inculpatul B.S.L. de la 28 ianuarie 1999, până la punerea

efectivă în libertate.

Dispune comunicarea dispozitivului

prezentei decizii Registrului Comerțului, pentru efectuarea mențiunilor.

Obligă pe inculpatul B.S.L. la plata

sumei de 6.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe inculpatul D.V. la plata

sumei de 6.300.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei

reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iulie 2003.