ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 846/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 235 din 31 iulie

2000 Tribunalul Maramureș i-a condamnat pe inculpații:

- A.M. la 4 ani închisoare, în baza

art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art.

76 C. pen.

S-a făcut aplicația art. 64 și art.

71 C. pen.

- G.L. la 3 ani și 4 luni

închisoare, în baza art. 215 alin. (4) și (5) C. pen.

S-a făcut aplicația art. 64 și art.

71 C. pen.

Inculpatul G.L. a fost obligat la

2.847.350 lei către partea civilă SC H.A. SRL Baia Mare.

S-a constatat recuperat restul

prejudiciului.

Inculpata A.M. a fost obligată la

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 250.000 lei,

reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției, iar inculpatul G.L. a fost obligat la 1.300.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut, în fapt, că inculpata A.M., administrator al SC D.C.I.E.

SRL București, în luna decembrie 1998 a realizat o înțelegere comercială cu

G.S., administrator la SC H.A. SRL Baia Mare în baza căreia prima prelua ordine

de compensare RENEL în schimbul livrării unor produse petroliere.

Convenția s-a materializat la data

de 9 decembrie 1998, când, în schimbul ordinelor de compensare, inculpata a

emis fila C.E.C. cu data scadenței 10 ianuarie 1999 pentru suma de 760.813.370

lei, dată până la care, în principal prestația sa va consta în livrarea

produselor petroliere și a unor îngrășăminte chimice.

Cum inculpata nu a livrat produsele

promise, numitul G.S. a introdus spre decontare fila C.E.C. la B.T., fiind refuzată

parțial la plată la data de 11 ianuarie 1999, întrucât inculpata nu avea în

cont decât suma de 270.073 lei.

Sosit la București pentru lămurirea

afacerii numitul G.S. a fost pus de către inculpata A.M. în legătură cu

inculpatul G.L., administrator al SC A.C.T. SRL București și care, la

rugămintea inculpatei, deși știa că nu are disponibil în cont, a emis o filă

C.E.C. în favoarea SC H.A. SRL Baia Mare, pentru suma de 300.000.000 lei, la

data de 5 februarie 1999, partea civilă constatând la 8 februarie 1999 că

instrumentul de plată nu are acoperire în bancă.

Dat fiind acest incident inculpatul

G.L. s-a aflat în interdicție bancară pe perioada 5 februarie 1999 – 3 martie

bilete la ordin în favoarea aceleiași părți civile, pentru sumele de

100.000.000 lei, respectiv 50.000.000 lei, refuzate de bancă la 19 mai 1999

pentru lipsă disponibil.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpata A.M. care, însă, prin cererea scrisă din 23 iulie 2001

a solicitat să se ia act de retragerea acestuia, inculpatul G.L., care a

solicitat achitarea întrucât fila C.E.C. și biletele la ordin le-a emis, doar

ca garanții, iar partea civilă cunoștea că nu are disponibil în cont și, în

subsidiar, schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei

consecințelor deosebit de grave, reducerea pedepsei și suspendarea condiționată

a executării acesteia, precum și partea civilă SC H.A. SRL Baia Mare, care a

solicitat obligarea inculpatei A.M. la despăgubirile civile datorate.

Prin decizia penală nr. 306 din 4

octombrie 2001, Curtea de Apel Cluj a luat act de retragerea apelului de către

inculpata A.M., a admis apelurile declarate inculpatul G.L. și partea civilă SC

H.A. SRL Baia Mare și, examinând cauza și prin extindere conform art. 373 C.

proc. pen. și în ce o privește pe inculpata A.M., a desființat sentința

apelată, schimbând încadrarea juridică din art. 215 alin. (4) și (5) C. pen.,

în art. 215 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 și

art. 76 C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpata A.M. la 2

ani și 8 luni închisoare, iar pe inculpatul G.L. la 2 ani închisoare.

A fost admisă și acțiunea civilă

formulată de partea civilă față de inculpata A.M., care a fost obligată la

plata sumei de 411.124.930 lei despăgubiri civile.

A fost înlăturată obligarea

inculpatului G.L. la 2.847.350 lei cu titlu de despăgubiri civile, având în

vedere precizările părții civile privind recuperarea în totalitate a

prejudiciului.

Instanța de apel a reținut ca

dovedită vinovăția inculpatului G.L. în comiterea infracțiunii de înșelăciune

în condițiile art. 215 alin. (2) și (4) C. pen., întrucât în raport de

modificările aduse art. 146 C. pen., referitoare la înțelesul expresiei „consecințe

deosebit de grave” nu mai este aplicabilă agravanta prevăzută de art. 215 alin.

(5) C. pen.

S-a constatat că inculpatul

sus-numit, conform înțelegerii, a preluat datoria de 300.000.000 lei a

inculpatei A.M., știind că nu o poate achita și pentru care a emis filă C.E.C.

și mai apoi bilete la ordin, fără să dețină disponibil în cont.

Extinzând efectele apelului și

pentru inculpata A.M., s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin

înlăturarea agravantei prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., reducându-se

corespunzător pedepsele în considerarea circumstanțelor atenuante.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs inculpatul G.L. care a solicitat casarea hotărârilor și pe

fond, achitarea sa, întrucât faptei îi lipsește un element constitutiv și anume

latura subiectivă sub aspectul intenției calificate. În dezbaterea motivului de

casare s-a susținut că partea civilă G.S. cunoștea că inculpatul nu are

disponibil în cont, fiind de acord ca cele 2 bilete la ordin să reprezinte doar

o garanție.

Asemenea, s-a arătat că inculpatul a

fost prezentat părții civile, cu care nu a avut anterior afaceri, de către

inculpata A.M., ca fiind un partener de afaceri serios și solvabil.

Verificând hotărârea atacată pe baza

lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivul de

casare invocat își găsește temeiul juridic în dispozițiile art. 385

9

alin.

(1) pct. 12 C. proc. pen., însă nu este fondat.

Situația de fapt este corect

reținută de instanțe și necontestată de către inculpat, stabilit fiind, astfel,

că la rugămintea coinculpatei A.M. și cu acceptul numitului G.S.,

administratorul părții civile, inculpatul G.L. a preluat datoria pentru suma de

300.000.000 lei, asumându-și obligația plății acesteia.

Este, de asemenea, dovedit că inculpatul

sus-numit, „partener de afaceri serios și solvabil” (note scrise inculpat în

recurs), în executarea obligației de plată emis mai întâi o filă C.E.C. și apoi

2 bilete la ordin, fără să aibă în cont provizia necesară.

Fapta, astfel reținută, realizează

toate condițiile prevăzute de art. 215 C. pen., partea civilă fiind indusă în

eroare de către inculpat atunci când a acceptat preluarea debitului de către

acesta.

Apărarea formulată de către

inculpat, în sensul că partea civilă ar fi cunoscut că nu are disponibil în

cont și că instrumentele de plată pe care le-a emis reprezentau doar garanții,

nu este susținută de mijloacele de probă.

Nici din declarațiile date în cursul

urmăririi penale, nici din cele din fața instanței, ale numitului G.S., nu

rezultă a astfel de realitate.

Audiat la instanța de fond ca

martor, G.S. a precizat că „pe inculpatul G.S. l-am cunoscut la sediul firmei

inculpatei A.M. și nu s-au purtat nici un fel de discuții ce se va întâmpla,

respectiv dacă suma de 300 milioane se va putea plăti sau nu „și, mai apoi,

referitor la emiterea celor 2 bilete la ordin, că inculpatul G.S. „nu mi-a

comunicat că nu are provizia necesară, acest lucru fiind cunoscut în momentul

în care biletele mi-au fost restituite de bancă cu mențiunea lipsă disponibil”.

Aceeași concluzie se impune din

faptul introducerii în bancă a filei C.E.C. și a celor două bilete la ordin,

fiind lipsit de logică procedeul părții civile de a valorifica aceste

instrumente de plată, dacă știa că nu există disponibil în contul bancar al

inculpatului.

Precizarea ulterioară, scrisă,

depusă de partea civilă în recurs la termenul din 3 aprilie 2002, în sensul că

inculpatul a emis fila C.E.C. ca o garanție în numele firmei debitoare a

inculpatei, reprezintă o revenire neexplicată asupra susținerilor anterioare și

nu se coroborează cu alte mijloace de probă, nici cu conținutul filei C.E.C.

emisă de inculpat.

Față de cele ce preced, Curtea

reține că în cauză instanțele de fond și apel au stabilit corect situația de

fapt și au caracterizat legal faptele inculpatului ca întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, cu încadrarea juridică finală în

dispozițiile art. 215 alin. (2) și (4) C. pen.

Neconstatând nici din examinarea din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., existența vreunui

caz de casare a hotărârii atacate, recursul inculpatului urmează să fie respins

ca nefondat.

Se va lua act că inculpatul G.L.

este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.L. împotriva deciziei penale nr. 306 din 4 octombrie

2001 a Curții de Apel Cluj.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 februarie 2003.