ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4822/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4822/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 249 din 11

iunie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpata M.C. la:

- 5 ani și 6 luni închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune care a avut consecințe deosebit

de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., pe durata

executării pedepsei, inculpatei i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen.,

din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul reținerii și al arestării preventive

de la 26 august 2002, la zi.

În conformitate cu prevederile art.

7 din Legea nr. 26/1990, republicată, a dispus comunicarea, în extras a

hotărârii, către oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova.

În baza art. 6 alin. (1) lit. a) din

O.G. 75/2001, a dispus comunicarea extrasului de pe hotărârea de condamnare

către D.G.F.P. Prahova pentru înscrierea în cazierul fiscal.

S-a constatat recuperat parțial

prejudiciul cauzat prin infracțiune motiv pentru care inculpata a fost

obligată, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C.P. SRL Ploiești

să plătească cu titlu de despăgubiri civile, următoarele sume:

- 10.835.359.363 lei către SC O.I.

Târgoviște;

- 5.948.478.991 lei către SC J.O.

SRL Ploiești;

- 62.015.000 lei către SC R.A.

România SA Ploiești;

- 4.079.911.632 lei către SC D.P.

România SRL București;

- 1.031.826.700 lei către SC B.I.

SRL București;

- 1.071.054.000 lei către SC E.I.E.

SRL Constanța;

- 80.000.000 lei către SC P. SRL

Satu Mare;

- 791.924.781 lei către SC T.A.C. SA

București;

-459.187.085 lei către SC R.I. SA

Târgoviște;

- 253.051.770 lei către SC IPIAR SRL

Vălenii de Munte;

- 581.686.200 lei către SC R. SA

Rafinăria Vega Ploiești;

- 677.298.695 lei către SC E.T. SRL

București;

- 345.682.695 lei către SC P.Z. SRL

Buzău, pentru toate părțile civile menționate și cu dobânda legală calculată,

începând cu data în care creanța a devenit exigibilă și până la achitarea

integrală a debitelor.

Diferit, inculpata a mai fost

obligată să plătească statului suma de 10.500.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat și la 800.000.000 lei către partea vătămată SC I. SRL

Vălenii de Munte care, vor fi suportate în solidar cu partea responsabilă

civilmente.

Au fost respinse cererile privind

plata cheltuielilor judiciare formulate de părțile vătămate SC D.P.R. SRL

București, SC B.C.I. SRL Ploiești, SC P. SRL Satu Mare, SC R.I. SA Târgoviște

și SC E.T. SRL București, întrucât nu au depus chitanțe de achitare a

onorariului de apărător ales.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpata M.C. a preluat prin

cesiunea acțiunilor SC S.C.P. SRL Ploiești, devenind asociat și administrator

unic al societății ce avea ca principal obiect de activitate comercializarea de

materiale de construcții și produse petroliere.

Începând cu anul 2000, inculpata a

desfășurat și operațiuni de comerț en-gross cu produse siderurgice (profile

țeavă, tablă, oțel) și materiale de construcții.

În perioada ultimilor ani,

activitatea de comerț s-a desfășurat de către inculpată și de către soțul său

care ocupa funcția de director comercial în cadrul societății.

Ca urmare a încălcării regulilor

generale de comerț, societatea inculpatei a acumulat datorii importante către

furnizorii de produse, precum și către bugetul de stat.

Lipsa disponibilităților financiare

și dorința inculpatei de a valorifica mărfurile în flagrantă contradicție cu

modul de efectuare a comerțului a condus la comiterea de pagube materiale unor

furnizori și în același timp la crearea de profituri la unii din beneficiarii

mărfurilor.

Deși în conturile bancare ale

societății inculpata nu deținea sumele de bani necesare achiziționării

mărfurilor, aceasta persistând în activitatea infracțională, în mod repetat și

cu bună știință, a emis instrumente de plată, file C.E.C., către furnizorii

mărfurilor inducându-i în eroare, creând în acest fel aparența bonității

firmei.

Inculpata a procedat la

valorificarea mărfurilor către diverși beneficiari, practicând prețuri de

vânzare cu mult sub cele de achiziție, sumele obținute fiind folosite la

efectuarea plăților către furnizori, fie cei vechi, fie alții noi.

Astfel:

SRL Ploiești a achiziționat de la SC O.I. SA Târgoviște diferite

sortipodimensiuni de produse siderurgice, relațiile comerciale desfășurându-se

în baza unor contracte de colaborare.

La data de 16 ianuarie 2002, între

cele două societăți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 226/2002

în baza căruia inculpata a cumpărat în numele societății sale, în mod repetat,

produse siderurgice (profile țeavă și altele, contravaloarea acestora urmând a

fi plătită cu ordine de plată sau cu file C.E.C.

Deși societatea inculpatei nu

dispunea de sumele necesare pentru a achita mărfurile achiziționate, în

perioada iulie - august 2002, a emis un număr de 18 file C.E.C. în valoare totală

de 835.359.463 lei. Din lipsă de disponibil C.E.C. - urile au fost refuzate la

plată.

același procedeu, inculpata a emis un număr de 11 file C.E.C. către SC C. SA

București de la care se aprovizionase cu diferite tipuri de oțel.

Tot din lipsă de disponibil, plata

C.E.C. - urilor a fost refuzată.

inculpata a încheiat cu SC J.O. SRL Ploiești, contractele cu nr. 9 din 10

ianuarie 2001, pentru comercializarea carburanților în sistem en-gross și

en-detail.

Prejudiciul cauzat părții civile a

fost de 10.421.309.765 lei.

inculpata începând cu anul 2000 și cu SC R.A.R. SA Ploiești, de unde s-a

aprovizionat cu mărfuri (produse petroliere, motorină și combustibil tip 1) pentru

plata cărora a emis 5 file C.E.C. fără acoperire, cauzând în acest fel un

prejudiciu de 5.952.766.081 lei.

fost folosit și în cazul SC D.P.R. SRL București, societate de la care

inculpata s-a aprovizionat cu mărfuri, începând cu anul 1999, în baza unui

contract de prestări serivicii (nr. 20 din 28 octombrie 1999) și pentru care a

emis o filă C.E.C. fără acoperire pentru suma de 4.494.196.540 lei.

vânzare-cumpărare nr. 1 din 25 iulie 2002, inculpata s-a aprovizionat cu

mărfuri de la SC B.C.I. SRL Ploiești, constând în combustibil lichid ușor.

Ca și în celelalte cazuri pentru

plată, inculpata a emis o filă C.E.C. fără acoperire.

Prejudiciul cauzat acestei societăți

este de 1.171.054.000 lei.

bancară, inculpata a achiziționat de la SC E.I.E. SRL Constanța, sucursala

Băicoi, bitum rutier. Pentru achitarea contravalorii acestui produs a emis o

filă C.E.C. refuzată la plată, în valoare de 1.171.054.000 lei.

inculpata prin societatea sa, s-a angajat în derularea unei relații comerciale

cu SC P. SRL Satu Mare. În baza acestei relații, inculpata a promis societății

contractante că-i va livra cantitatea de 20 tone benzină Premium și 13 tone

benzină Premium fără plumb.

SC P. SRL a achitat în contul

societății inculpatei suma de 800.000.000 lei, prin ordinul de plată nr. 814

din 2 august 2000, fără ca inculpata să livreze produsele în discuție, cauzând

în acest fel un prejudiciu egal cu contravaloarea produselor achitate.

cumpărate cu mijloace de transport aparținând SC T.A.C. SA București, în

favoarea căreia a emis file C.E.C. în valoare de 841.927.781 lei care, pentru

lipsă de disponibil au fost refuzate la plată.

inculpata a achiziționat de la SC L.I. SA Târgoviște, în baza unei singure

facturi, oțel beton în valoare de 459.187.085 lei.

Lipsa disponibilului în contul

societății a făcut ca C.E.C. - urile emise să fie refuzate la plată.

inculpata și cu SC I.C.P. SRL Vălenii de Munte de la care, în cursul lunii

iunie 2002, a achiziționat oțeluri carbon în valoare totală de 249.938.389 lei.

Pentru plata mărfii s-a emis o filă

C.E.C. pentru suma de 237.484.220 lei.

De la aceeași societate, la data de

18 iulie 2002, inculpata, prin societatea sa, a mai achiziționat oțeluri carbon

în valoare de 35.068.381 lei, fără însă a achita contravaloarea acestora.

Prejudiciul cauzat SC I. SRL Vălenii

de Munte este în sumă de 285.051.770 lei întrucât SC M. SA Piatra Neamț a

efectuat, pe data de 13 august 2002 cu acordul SC S.C.P. SRL o plată în sumă de

50.000.000 lei în contul unei datorii față de ultima societate, plată efectuată

către SC I. SRL, aceasta nemaiconstituindu-se parte civilă în procesul penal.

baza comenzii 496 inculpata, prin societatea sa, a achiziționat produse

petroliere de la Rafinăria R. Rafinăria Vega în valoare de 581.686.200 lei,

pentru plata cărora a emis o filă C.E.C., refuzat la plată din cauza lipsei de

disponibil.

inculpata a achiziționat profil cornier și bitum de la SC E.T. SRL București în

valoare totală de 739.594.093 lei, pentru care a emis trei file C.E.C. care au

fost refuzate la plată de către unitățile bancare, din lipsa disponibilului în

cont.

Din contravaloarea mărfurilor

cumpărate, inculpata a achitat în numerar suma de 62.295.398 lei, prejudiciul

cauzat SC E.T. SRL fiind de 6.777.298.695 lei.

a derulat, prin societatea sa, relații comerciale cu SC P. SRL Buzău, de la

care a achiziționat oțel beton, în baza unor comenzi, în valoare de 345.682.695

lei.

Pentru achitarea mărfurilor,

inculpata a emis 2 file C.E.C. fără acoperire, în valoare de 236.069.534 lei

care au fost refuzate la plată de unitățile bancare. Ultima filă C.E.C. pentru

suma de 109.631.161 lei nu a mai fost introdusă pentru plată, întrucât

reprezentanții societății au luat cunoștință că SC S.C.P. SRL a fost

înregistrată în Centrala Incidențelor de Plăți.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, inculpata M.C. și

părțile civile SC J.O. SRL Ploiești și SC R.I. SRL Târgoviște.

Parchetul a criticat hotărârea

primei instanțe cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicată

inculpatei pe care o consideră ca fiind prea blândă în raport cu pericolul

social ridicat al faptei confirmat și de cuantumul mare al prejudiciului.

S-a solicitat înlăturarea

circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei.

Inculpata a criticat aceeași

hotărâre cu privire la încadrarea juridică a faptelor, susținând că în cauză nu

poate fi vorba de existența infracțiunii de înșelăciune, ci a infracțiunii,

prevăzută de art. 84 pct. 1, 2, 3 din Legea C.E.C. - ului nr. 59/1934.

În cazul în care nu se va primi

această critică, inculpata a solicitat a se dispune achitarea, întrucât faptei

îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune,

și anume intenția de a prejudicia partenerii de afaceri, totul fiind rodul

conjuncturii economice nefavorabile.

Partea civilă SC J.O. SRL a criticat

hotărârea primei instanțe cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate care

în realitate se ridică la suma de 10.459.294.765 lei și nu la 62.015.000 lei, susținând

că, chiar în cazul în care între ea și societatea inculpatei s-a încheiat un

contract de cesiune de creanță, acest fapt nu o poate exonera pe inculpată de

plata despăgubirilor datorate.

SC R.I. SRL Târgoviște a criticat

hotărârea instanței de fond tot cu privire la întinderea prejudiciului cauzat

de inculpată care se ridică la suma de 1.207.021.723 lei la care se adaugă și

dobânzile legale și nu de 459.187.085 lei cu precizarea că diferența de

747.834.638 lei reprezintă contravaloarea a două facturi neachitate pentru care

nu s-au emis instrumente de plată.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 507 din 19 noiembrie 2003, a respins, ca nefondate apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, inculpata M.C. și

părțile civile SC J.O. SRL Ploiești și SC R.I. SA Târgoviște.

S-a dedus din pedeapsa pe care

inculpata urmează să o execute durata arestării preventive la zi.

Inculpata și părțile civile apelante

au fost obligate să plătească statului suma de câte 500.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

În motivarea acestei decizii

instanța de apel a arătat următoarele:

„Situația de fapt și vinovăția

inculpatei au fost bine stabilite de prima instanță, din probele administrate

rezultând cu certitudine că în perioada 2000 - 2002 inculpata, în calitate de

asociat unic și administrator al SC S.P.C. SRL Ploiești, a achiziționat

diferite produse siderurgice, materiale de construcții sau produse petroliere

de la mai mulți parteneri de afaceri pentru achitarea contravalorii cărora a

emis file C.E.C. fără acoperire” și că „judecătorul fondului a realizat o justă

interpretare a probelor existente în dosarul cauzei, stabilind mecanismul

concret prin care s-a ajuns la comiterea faptei”, dându-se „eficiență în primul

rând activității infracționale concrete a inculpatei, constând în emiterea unor

instrumente de plăți bancare, fără a avea provizia necesară în cont,

stabilindu-se totuși justificat și contribuția părților civile la realizarea

acestui mecanism, multe dintre acestea pretinzând în mod nelegal inculpatei să

lase drept garanție file C.E.C. necompletate, semnate în alb, beneficiarii

fiind în multe cazuri cei care au obligat-o pe inculpată la operațiuni

comerciale nerentabile”.

S-a mai arătat că „Este evident că

inculpata a manifestat ușurință în activitatea comercială” care însă „nu pot fi

asimilate lipsei de intenție echivalentă cu nevinovăția inculpatei pentru

infracțiunea de înșelăciune, așa cum a susținut aceasta în apelul său”.

Cu privire la încadrarea juridică a

faptei s-a arătat că nu poate fi cea prevăzută de art. 84 pct. 1, 2, 3 din

Legea nr. 59/1934, susținută de inculpată „deoarece necompletarea corectă a

unui C.E.C. nu reprezintă o infracțiune mai gravă, cum este cazul în speță,

nefiind posibilă coexistența celor 2 fapte.

Referitor la pedeapsa aplicată

inculpatei, s-a arătat că „Față de modul concret în care fapta a fost

săvârșită, de persoana inculpatei, de atitudinea cooperantă a acesteia

manifestată pe parcursul procesului, de concursul pe care l-a adus chiar unii

din beneficiarii importanți ai inculpatei, la emiterea C.E.C. - urilor fără

acoperire, bine analizate și interpretate de prima instanță, Curtea apreciază

că în mod corect s-au reținut în favoarea acesteia circumstanțe atenuante, cu

efectul prevăzut de art. 76 lit. a) C. pen., criticile din apelul parchetului,

în acest sens, fiind neîntemeiate”.

În ce privește soluționarea laturii

civile a cauzei, a arătat că „se apreciază că aceasta a fost bine rezolvată, în

speță instanța de fond manifestând preocupare pentru aplicarea legală a unuia

din principiile de bază ale răspunderii civile delictuale, care operează în

cauză și anume al reparării integrale a prejudiciului cauzat” „fiind bine

stabilite toate prejudiciile cauzate prin fapta penală, dispunându-se obligarea

solidară a inculpatei, cu societatea administrată de aceasta, la plata sumelor

ce au făcut obiectul infracțiunii, plus dobânzile legale”.

Cu privire la cererea apelantei SC

R.I. SA Târgoviște, de obligare a inculpatei la plata a două facturi ce nu au

fost achitate de societatea administrată de inculpată, s-a arătat că excede

cadrului procesului penal „aceasta având caracter pur comercial care se poate

rezolva în fața instanței civile”.

Cu privire la apelul declarat de

partea civilă SC J.O. SRL Ploiești s-a arătat că din moment ce între aceasta și

societatea inculpatei a intervenit un contract de cesiune de creanțe, concluzia

ce se desprinde este aceea că în acest mod au stabilit calea de soluționare a

diferențelor dintre ele, instanța de judecată neputând decât să ia act de acest

lucru, care reprezintă voința celor două părți și care în dreptul civil

constituie legea părților, instanța de judecată neputând decât să ia act de

existența acestuia fără însă a-l putea desființa.

Împotriva acestei decizii au

declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și inculpata M.C.

Parchetul a criticat decizia

instanței de apel pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume,

greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatei, pe care o consideră

prea mică, solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în

favoarea acesteia și aplicarea unei pedepse mai severă ținând seama de

pericolul social ridicat al faptei, prin care s-a produs la mai multe părți

civile, într-un interval scurt de timp un prejudiciu de peste 40 miliarde lei.

Inculpata a criticat decizia

instanței de apel pentru același motiv invocat la judecata în apel și anume

greșita încadrare juridică a faptei, solicitând a se constata că în cauză nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune ci pe

cele ale infracțiunii prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934, în care sens

urmează a se dispune, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Recursul declarat de parchet este

fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta.

Potrivit art. 72 C. pen., la

aplicarea și stabilirea pedepsei se ține seama, între altele, de limitele de

pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

În cauză, prima instanță în mod

corect a apreciat că în favoarea inculpatei se impune reținerea de circumstanțe

atenuante. Sinceritatea de care aceasta a dat dovadă pe întreg parcursul

procesului penal, ajungând în acest fel la aflarea adevărului, regretul

manifestat pentru fapta comisă și lipsa antecedentelor penale, sunt elemente

care justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa existând

convingerea că prevederile art. 52 C. pen., se pot realiza și prin aplicarea

unei pedepse mai mici.

Cu toate acestea, atât instanța de

fond, cât și cea de apel au manifestat o blândețe exagerată, minimalizând în

acest fel pericolul social al faptei, rezultat din modul în care aceasta a fost

comisă, respectiv într-o perioadă scurtă de timp, prin inducerea în eroare a

unui număr mare de societăți comerciale cărora le-a cauzat pagube importante.

De asemenea, era necesar să se țină seama și de faptul că în cauză, în sarcina

inculpatei s-au reținut și prevederile art. 41 alin. (2) care este de natură să

agraveze răspunderea penală, în sensul că prin reținerea acesteia se poate

aplica un spor de pedeapsă peste limita maximă prevăzută de textul incriminator

în cazul în care se apreciază că fapta prezintă un pericol social ridicat, iar

coborârea sub limita minimă a textului incriminator nu este obligatorie.

Pentru aceste considerente urmează a

se constata că pedeapsa aplicată inculpatei de prima instanță și menținută de

instanța de apel, chiar în condițiile menținerii circumstanțelor atenuante,

este prea mică și se impune a fi majorată, motiv pentru care se va admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și se va

dispune în consecință.

În ce privește recursul declarat de

inculpata M.C. se constată că este nefondat.

Potrivit art. 215 alin. (4) C. pen.,

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și în

cazul în care s-a emis un cec asupra unei instituții de credit, știind că

pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul

obținerii unui folos material și dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului

cecului.

Rezultă că pentru existența

infracțiunii de înșelăciune în această variantă este necesar ca cecul să fi

fost emis cu respectarea cerințelor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 59/1934

de către o persoană care nu dispunea în momentul emiterii acestui instrument de

plată de fonduri proprii disponibile, care să facă posibilă efectuarea plății

de către unitatea bancară depozitară către beneficiarul nominalizat în acest

înscris (C.E.C.).

Raportând la cauză cele de mai sus,

se constată că inculpata, în deplină cunoștință de cauză, știind că nu are

disponibil în conturile bancare, în unele cazuri aflată chiar în interdicție

bancară, a emis către parteneri de afaceri (părțile civile și vătămate) cecuri

fără nici o acoperire.

Întrucât cu prilejul încheierii

contractelor de vânzare-cumpărare, inculpata a indus în eroare societățile

comerciale vânzătoare, asigurându-le că plata prețurilor mărfurilor le va face

prin C.E.C. - uri, în care sens a și emis asemenea mijloace de plată în

condițiile arătate, și anume, fără a avea disponibil în cont și aflate în

interdicție bancară, împrejurare în care părțile civile vânzătoare nu ar fi

încheiat contractul, este fără îndoială că fapta sa întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în varianta arătată și nu pe cele

ale art. 84 din Legea nr. 59/1934, cum fără temei s-a susținut.

Pentru considerentele ce preced,

având în vedere și faptul că analizând decizia atacată în raport cu prevederile

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a

altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare și pentru alte

situații decât cele analizate, urmează a se constata că recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești este fondat, numai în ce privește

greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatei, iar recursul declarat

de inculpată, este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 507 din 19 noiembrie 2003

a Curții de Apel Ploiești, privind pe inculpata M.C.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 249 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Prahova cu privire la

neaplicarea art. 76 alin. (2) C. pen., precum și la pedeapsa privativă de

libertate.

Face aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen.

Modifică pedeapsa privativă de

libertate aplicată inculpatei, în sensul că o majorează de la 5 ani și 6 luni

închisoare, la 7 ani și 6 luni închisoare.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata M.C. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 26 august 2002, la 28 septembrie

2004.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Obligă pe recurenta inculpată la

plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la

plata, cu același titlu, a sumei de 7.000.000 lei, către partea civilă S.C.

E.T. SRL București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 septembrie 2004.