ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1660/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27 din 28

ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost condamnată inculpata

M.C.L. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5), cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și art. 76 alin.

(2) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatei și s-a computat arestarea preventivă cu începere de la 20 iunie 2002

la zi.

Sub aspectul laturii civile,

tribunalul a constatat că a fost acoperit în parte prejudiciul cauzat de

inculpată părții civile S.C. R.A.R. S.A. Ploiești și a obligat-o în solidar cu

partea responsabilă civilmente S.C. K. S.R.L. Iași  să plătească părții civile

suma de 1.075.279.187 lei plus dobânda legală calculată conform O.G. nr.

9/2000, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea

integrală a debitului.

În baza art. 21 alin. (1) lit. g)

din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, prima instanță a dispus

comunicarea sentinței, după rămânerea definitivă a acesteia, la Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpata M.C.L. și numitul P.C.A.

au fost asociați la S.C. K. S.R.L. Iași, ambii având procent egal de

participare la beneficii și pierderi, dar, astfel cum rezultă din fișa

specimenelor de semnături existente la B.P., sucursala Iași, dar inculpata avea

drept de semnătură în numele societății, având calitatea de administrator.

În cursul lunii august 2001,

inculpata s-a deplasat la S.C. R.A.R. S.A. Ploiești unde a solicitat cumpărarea

de combustibil lichid ușor tip I pentru societatea pe care o reprezenta și a

purtat discuții cu directorul comercial S.B.L. Pentru a câștiga încrederea

furnizorului, inculpata a achiziționat în zilele 7 și 10 august 2001, marfă în

valoare de 1.696.817.107 lei, pe care a plătit-o în termenul stabilit de părți.

La data de 14 august 2001, M.C.L.

s-a deplasat din nou la sediul furnizorului și a prezentat o comandă pentru

cantitatea de 80 tone combustibil lichid ușor și a eliberat fila C.E.C. seria P

308 nr. 01636736 pe care a semnat-o și ștampilat-o. Comanda a fost aprobată și s-au

întocmit trei facturi în valoare totală de 932.105.352 lei, marfa fiind livrată

beneficiarului.

La data de 20 august 2001 a fost

întocmită comanda nr. 4 pentru care furnizorul a primit ca instrument de plată

o altă filă C.E.C. seria P 308 nr. 01636738 care avea semnătura inculpatei și

ștampila firmei sale.

A doua zi au fost întocmite trei

facturi fiscale pentru marfa livrată beneficiarului, în valoare totală de

1.086.974.535 lei.

S-a mai reținut, pe baza raportului

de constatare tehnico – științifică grafoscopică întocmit de I.P.J. Prahova, că

semnăturile de pe cele două file C.E.C., cât și comenzile menționate aparțin

inculpatei, iar marfa ridicată de aceasta nu a fost achitată întrucât filele

C.E.C. emise au fost refuzate de bancă pentru lipsa totală de disponibil,

B.N.R. comunicând că S.C. K. S.R.L. Iași se afla în interdicție bancară.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza plângerii părții civile, raportului de constatare tehnico

științifică grafoscopică, comenzilor, delegațiilor, adresei B.N.R., rulajul

contului societății, actelor S.C. K. S.R.L. Iași, depozițiilor martorilor

P.C.A., P.L., M.V., P.N., S.B., probe coroborate cu declarațiile inculpatei

date în faza de cercetare judecătorească.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 218 din 25 aprilie 2003, a respins apelul formulat de

inculpată, apel ce a vizat nelegalitatea hotărârii atacate.

Împotriva acestei decizii inculpata

a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen., învederând că fapta nu constituie infracțiunea de înșelăciune, ea neavând

intenția de a induce în eroare partea civilă.

În subsidiar, inculpata a solicitat

reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este fondat, dar numai

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanțele de fond și de apel au

reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, încadrând

corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai

sus menționat.

Potrivit art. 215 alin. (4) C. pen.,

emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că

pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul

obținerii unui folos material injust, și dacă s-a pricinuit o pagubă

posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune.

În cauză, inculpata, care la datele

de 14 august și 30 august 2001 în urma unor comenzi de livrare combustibil, a

emis file C.E.C. fără acoperire, semnându-le și ștampilându-le, producând o

pagubă S.C. R.A.R. S.A. Ploiești de 2.019.079.887 lei, a săvârșit infracțiunea

de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5), cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

Așa cum rezultă din Raportul de

constatare tehnico științifică grafoscopică nr. 356194 din 15 februarie 2002

întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova, Serviciul

Criminalistic semnăturile de pe cele două file C.E.C. la rubrica „semnătura

trăgătorului” și de pe cele două comenzi în partea inferioară stângă au fost

executate de M.C.L.

Inculpata, în calitate de asociat la

S.C. K. S.R.L. Iași, era singura care avea drept de semnătură în numele

societății, așa cum rezultă din fila specimenelor de semnături existente la

Banc Post, sucursala Iași.

Sub aspectul laturii subiective a

infracțiunii, inculpata a acționat cu intenție directă, întrucât a știut că pentru

valorificarea celor două cecuri nu exista provizia sau acoperirea necesară.

Anterior emiterii facturilor fiscale pentru marfa livrată firma inculpatei a

fost înregistrată în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăți cu șase

incidente de plată, din care două incidente cu cecuri transmise de către B.P.

Iași, Agenția Gara Internațională Nicolina și patru incidente de plată cu

bilete la ordin transmis de către aceeași bancă, după care firma S.C. K. S.R.L.

a fost pusă sub interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 23 august

2001 – 29 august 2002.

În consecință fapta comisă de

inculpată, așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune motiv pentru care prima critică formulată de

inculpată hotărârilor pronunțate nu este fondată.

Cu privire la individualizarea pedepsei, aspect

invocat prin cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că se

impunea să se dea o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a) și b),

raportate la art. 76 lit. a) C. pen.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, inculpata a avut anterior o comportare ireproșabilă, nu are

antecedente penale, în prezent suferă de grave maladii iar prejudiciul cauzat

este la limita inferioară a textului care sancționează infracțiunea de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În raport de considerentele expuse,

pedeapsa pentru infracțiunea comisă de inculpată va fi redusă la 6 ani

închisoare.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale hotărârilor și se va computa din pedeapsa aplicată timpul

arestării preventive.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata M.C.L. împotriva deciziei penale nr. 218 din 25 aprilie 2003 a Curții

de Apel Ploiești.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 27 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Prahova, numai cu

privire la individualizarea pedepsei principale, pe care o reduce de la 8 ani

închisoare la 6 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul arestării preventive de la 20 iunie 2002 la 25 martie 2004.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatei, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 martie 2004.