ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3314/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3314/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 253 din 13

octombrie 2003 a Tribunalului Alba a fost condamnat printre alții pe

inculpatul:

- A.M. la:

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6

luni, ce constituie termen de încercare.

- 3 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 3

luni, ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, modificată prin O.G. nr. 18/2003, constată grațiată pedeapsa de 3

luni închisoare.

S-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 543/2002.

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr.

328/1966.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani ce

constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, modificată prin O.G. nr. 18/2003 s-a constatat grațiată pedeapsa de

un an închisoare.

S-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedepsele aplicate inculpatului perioada executată, începând cu data de 29

iunie 1999 până la 22 decembrie 1999.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe

inculpatul A.M. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 297

C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul A.M. în solidar cu

partea responsabilă civilmente S.C. A.I. S.R.L. Băicoi, cu sediul în

localitatea Băicoi, la plata sumei de 57.727.280 lei cu titlu de despăgubiri civile

către partea civilă D.G.F.P.C.F.S. Prahova, cu sediul în Ploiești, județul

Prahova.

S-a dispus comunicarea cazierului

fiscal la D.F.P.P.

S-a dispus comunicarea unei copii de

pe hotărârea de condamnare la Registrul Comerțului Prahova.

S-a constatat că partea vătămată

S.N.P. P. S.A. București cu sediul în București, nu s-a constituit parte civilă

în cauză, întrucât nu a suferit nici un prejudiciu.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul A.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.

A.I. S.R.L. Băicoi la plata sumei de 4 milioane lei cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

În primăvara anului 1998, inculpatul

A.M., care era administrator la S.C. A.I. S.R.L. Băicoi, județul Prahova a

achiziționat circa cinci tone șnur azbest de la S.C. M.C. S.R.L. Strehaia, S.C.

A.I. S.R.L. Băilești și S.C. A. S.R.L. Drăgănești Olt, societăți rămase

neidentificate.

Inculpatul a intrat în posesia

mărfii dar nu și a facturilor, urmând ca toată documentația cerută de lege să

fie întocmită după găsirea unui beneficiar.

Singurul document avut de inculpat

îl constituie un certificat de calitate a mărfii scris în limba germană și care

atesta că marfa este de proveniență germană.

Pentru vânzarea mărfii inculpatul

A.M. a întocmit mai multe oferte pe care le-a trimis la diferite unități

economice.

După depunerea ofertelor, inculpatul

a făcut demersuri insistente la sediul central din București al S.N.P. P.,

deoarece specificul activității impunea utilizarea șnurului de azbest.

Prin intermediul unui cunoștințe

comune inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul C., directorul Serviciului de

aprovizionare a S.N.P. București, respectiv prin intermediul numitului S.M.,

director general al departamentului comercial S.N.P., care i-a aprobat oferta

și l-a îndrumat pe inculpatul A.M. cu marfa la Agenția teritorială de aprovizionare

A.N.P. Drăgănești, județul Bacău.

La data de 20 noiembrie 1998,

inculpatul A.M. s-a prezentat cu marfa la Drăgănești și a luat legătura cu

directorul S.M., căruia i-a prezentat oferta, însă acesta a refuzat să cumpere

șnurul.

În această situație, inculpatul A.M.

a lua legătura telefonic cu inculpatul C.D., care la rândul său l-a contactat

telefonic pe martorul S., insistând față de acesta să cumpere marfa

inculpatului A.M., însă acesta a refuzat, pe motiv că este vorba de o cantitate

de șnur prea mare și la un preț ridicat 750.000 lei/kg.

Față de refuzul martorului S. de

cumpărare a mărfii, inculpatul C.D. l-a îndrumat pe inculpatul A.M. la Agenția

teritorială de aprovizionare Tg. Jiu. la această agenție inculpatul s-a

prezentat în data de 23 noiembrie 1999 și a luat legătura cu inculpatul S.D.,

directorul agenției.

La prezentarea ofertei de către

inculpatul A.M., ofertă avizată favorabil de inculpatul C.D., inculpatul S.D. a

luat legătura telefonic cu inculpatul C.D. pentru a întreba dacă șnurul prezentat

de inculpatul A.M. poate fi folosit în domeniul lor de activitate și dacă

cantitatea nu este prea mare.

Inculpatul C.D. i-a spus

inculpatului S.D. că marfa este foarte bună, de o calitate superioară și la un

preț foarte bun.

Odată cu prezentarea ofertei avizată

favorabil de inculpatul C.D., inculpatul A.M. i-a prezentat inculpatului S.D.

și certificatul de calitate a mărfii scris în limba germană.

Ulterior discuției cu inculpatul

C.D., inculpatul S.D. a luat legătura cu inculpatul D.I., merceologul agenției,

căruia i-a spus să se ocupe de întocmirea actelor necesare participării firmei

inculpatului A.M. la licitație.

Inculpatul D.I. a întocmit referatul

de necesitate și procesul – verbal de licitație, acte pe care i le-a dat înapoi

șefului de secție, inculpatul T.N., pentru a le semna.

După semnarea actelor de către

inculpatul T.N., acestea au fost predate pentru semnarea numitei R.C., din

cadrul compartimentului de prețuri și numitului O.C., președintele comisiei de

licitație.

La licitația organizată pentru

cumpărarea de șnur azbest s-au mai prezentat două firme, care nu aveau depuse

certificate de calitate și nici mostre de produse, iar oferta de preț era mult

mai mare decât cea a inculpatului A.M. – 740.000 lei kg.

În data de 24 noiembrie 1999, marfa

prezentată de inculpatul A.M., a cărui firmă câștigase licitația, a fost

cântărită, s-a făcut recepția acesteia și apoi a fost depozitată la magazia

A.T.A. Tg. Jiu, urmând ca plata să se facă prin compensare cu produse

petroliere.

Fapta inculpatului A.M. de a nu

înregistra în contabilitatea societății a cărui administrator era, a unui număr

de trei facturi, sustrăgându-se de la plata taxelor și impozitelor datorate

statului, a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Din probele administrate în cauză,

rezultă că la data de 15 ianuarie 1999, în jurul orelor 22,00, în timp ce

inculpatul A.M. se afla în localul S. SNC Băicoi, fiind în stare de ebrietate a

provocat scandal. La  intervenția patronului localului, inculpatul a început să

adreseze injurii și să comită gesturi obscene și să profereze cuvinte și

exprimări indecente care au dus la indignarea consumatorilor. La sosirea

organelor de poliție, inculpatul a continuat scandalul, aducând injurii și

organelor de ordine.

Ulterior inculpatul a urcat în

autoturismul său și a plecat spre poliție, fiind urmat de martorul S., care

nefiind atent la o frână bruscă inculpatului a tamponat autoturismul acestuia.

La fața locului au

sosit organele de poliție care i-a condus pe cei doi conducători auto implicați

în accident la spital pentru a se proceda la racolarea probelor biologice în

vederea stabilirii alcoolemiei.

Inculpatul A.M. însă a refuzat

nejustificat recoltarea acestor probe.

Faptele inculpatului au fost

calificate în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de

ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de

art. 321 alin. (1) C. pen. și sustragerea de la recoltarea probelor biologice

prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966.

În ce privește infracțiunea de

înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută și pedepsită de art.

297 C. pen., pentru care inculpatul A.M. a fost trimis în judecată, prima instanță

a apreciat că infracțiunii îi lipsește unul din elementele constitutive ale

infracțiunii, latura subiectivă, și l-a achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu următoarea motivare.

Inculpatul a oferit spre vânzare

cantitatea de 5350 kg șnur azbest, fără a avea cunoștință că aceasta este de

proveniență autohtonă.

La dosar există trei certificate de

calitate a mărfii în limba germană, care atestă că proveniența mărfii este din

import, alte probe neexistând.

Proveniența șnurului s-a stabilit

după declanșarea procesului penal cu ocazia efectuării unui expertize autohtonă

și nu de import.

Inculpatul C.D. a fost trimis în

judecată pentru infracțiunile de luare de mită, prevăzute de art. 254 C. pen.

și instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în

formă calificată, prevăzută de art. 248, raportat la art. 248

1

C.

pen.

Pentru prima infracțiune s-a reținut

că a primit de la inculpatul A.M. suma de 15.000.000 lei (oferită în două tranșe,

1000 dolari S.U.A. și 5.000.000 lei), pentru a-i aviza favorabil oferta de

distribuire a șnurului.

Singur denunțătorul A.M., după ce a

fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa a declarat că a oferit

această sumă inculpatului C.D., declarație care nu se coroborează cu nici o

altă probă, din care să rezulte că a pretins sau a primit suma, așa încât s-a

considerat că fapta nu există, procedându-se la achitarea inculpatului în baza

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul T.N. a fost trimis în

judecată, pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals intelectual, prevăzute

de art. 289 C. pen.

Instanța de fond a apreciat în baza

probelor administrate că aceste fapte nu există și a procedat la achitarea

inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Obiectul material al infracțiunii se

realizează prin contrafacere sau prin alterare, iar înscrisul oficial

falsificat constituie produsul infracțiunii.

Potrivit art. 150 alin. (2) C. pen.

„înscrisul oficial” este orice înscris care emană de la o unitate din cele la

care se referă art. 145 sau care aparține unui asemenea unități.

Cele două procese – verbale de

licitație pentru valorificarea șnurului la A.T.A. Tg. Jiu au fost întocmite de

inculpatul D.I. și semnate de inculpatul T.N. și de ceilalți membri ai

comisiei. Comisia a fost legal constituită și nu s-a comis nici un fals, mai

ales că nu poartă ștampila sau sigiliul înregistrat la unitatea emitentă.

Cu privire la infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.

248, raportat la art. 248

1

C. pen., pentru care a fost trimis în

judecată inculpatul T.N. și instigare la această infracțiune pentru inculpatul

C.D., instanța de fond în baza probelor administrate a procedat la achitarea

acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d)

C. proc. pen., constatând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive

ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă, nu există prejudiciu în cauză.

Sub aspectul laturii obiective a

infracțiunii, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a actului, trebuie să

cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituții de stat

ori unei alte unități din cele prevăzute de art. 145 C. pen., sau o pagubă

patrimoniului acesteia, cu consecințe deosebit de grave, adică o pagubă

materială mai mare de două miliarde lei sau o perturbare deosebit de gravă a

activității unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se

referă art. 145 C. pen., ori altei persoane juridice sau fizice.

În cauză, partea vătămată SNP P. nu

s-a constituit parte civilă, întrucât nu a suferit nici o vătămare, nici un

prejudiciu sau vreo perturbare a activității, ca urmare a faptelor săvârșite de

inculpați.

De altfel, se poate observa din

actul de sesizare a instanței că față de inculpații D.I. și S.D. s-a dispus

disjungerea cauzei, urmând ca cercetările față de aceștia să fie întocmite

într-un alt dosar.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul A.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a solicitat desființarea

sentinței atacate și rejudecând, condamnarea inculpatului A.M. și pentru

infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de

art. 297 C. pen., cu motivarea că inculpatul avea cunoștință de calitatea

șnurului spre vânzare, chiar dacă documentele de însoțire erau în limba germană.

De asemenea, s-a criticat sentința

și sub aspectul motivării temeiului de achitare, că deși acesta este art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (lipsa laturii subiective a infracțiunii),

instanța de fond își motivează soluția pe norma de fapt prevăzută de art. 51

alin1 C. pen., cauză ce atrage înlăturarea caracterului penal al faptei.

S-a mai criticat sentința sub

aspectul reținerii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din

Legea nr. 87/1994, în sensul că încadrarea juridică este incompletă, iar

pedeapsa aplicată nelegală față de neîncriminarea mai severă a faptei prin pct.

6 lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Cu privire la inculpatul C.D.

sentința a fost criticată, pentru necondamnarea acestuia pentru infracțiunea de

luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., apreciind că vinovăția

inculpatului rezultă cu certitudine din avizul favorabil acordat ofertei

inculpatului A.M., declarația acestuia și insistențele nejustificate asupra

direcțiilor de la A.T.A. Drăgănești – Bacău și A.T.A. Tg. Jiu.

Sentința instanței de fond a fost

criticată pentru achitarea greșită a inculpatului T.N. cu privire la

infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice în formă

calificată, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 248

1

C.

pen. și respectiv instigare la această infracțiune reținută în sarcina

inculpatului C.D., motivat de faptul că sub aspectul laturii obiective nu este

întrunit conținutul juridic al acestei infracțiuni, prin lipsa pagubei sau a

vreunei perturbări.

Avându-se în vedere că partea

vătămată SNP P. București nu se constituie parte civilă s-a solicitat ca în

temeiul art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea sumei de 2.432.851.400 lei în

favoarea statului de la inculpatul A.M., întrucât el a dobândit în mod vădit

prin firma sa această sumă în detrimentul părții vătămate.

Soluția primei instanțe a fost

criticată și pentru greșita achitare a inculpatului T.N., pentru săvârșirea a

două infracțiuni de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.,

cu aceeași motivare că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii.

Inculpatul A.M. a solicitat

desființarea sentinței atacate și rejudecând achitarea pentru cele trei

infracțiuni pentru care a fost condamnat solicitând că faptele comise nu

prezintă gradul de pericol social a infracțiunii sau nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acestora.

Prin decizia penală nr. 36 din 5

februarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul formulat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Alba, desființând sentința atacată numai cu privire la

neaplicarea legii penale mai favorabile și, rejudecând în aceste limite, a

adăugat art. 13 C. pen., la încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală,

prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, săvârșită de inculpatul A.M.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței.

A dedus din pedeapsa aplicată

perioada arestului preventiv de la 29 iunie 1999 la 22 decembrie 1999.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul A.M. împotriva aceleiași sentințe.

A obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul A.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor

și, rejudecând, achitarea pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului recurent, iar instanța de control

judiciar a procedat la o corectă încadrare juridică dată faptelor săvârșite de

acesta.

În baza dispozițiilor art. 72 C.

pen., pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate, în raport

și de scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Astfel, probele administrate în

cauză au dovedit săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și de sustragere de la

recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei (declarațiile

numiților M.C., C.C., B.D.I., M.M.F., J.G., C.I., C.C., F.G.

Cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 13 din Legea nr. 87/1994, din probele administrate în cauză rezultă că

la 12 iulie 1999, organele de control financiar și fiscal din cadrul D.C.F.F.P.

au efectuat un control financiar, contabil la firma inculpatului A.M., S.C.

A.I. S.R.L. Băicoi, constatând că în perioada 1998 – 1999, inculpatul nu a

înregistrat în evidența contabilă a societății un număr de trei facturi fiscale

sustrăgându-se, astfel de la plata unor sume datorate bugetului de stat.

În consecință, faptele reținute în

sarcina inculpatului au fost dovedite, susținerile acestuia, în sensul că este

nevinovat fiind infirmate de probele administrate, motiv pentru care nu poate

fi primită solicitarea inculpatului în sensul achitării.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 36 din 5 februarie

2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 iunie 2004.