ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3314/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 253 din 13 octombrie 2003 a Tribunalului Alba a fost condamnat printre alții pe inculpatul: - A.M. la: - 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare. - 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 3 luni, ce constituie termen de încercare. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.G. nr. 18/2003, constată grațiată pedeapsa de 3 luni închisoare. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 543/2002. - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani ce constituie termen de încercare. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.G. nr. 18/2003 s-a constatat grațiată pedeapsa de un an închisoare. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpatului perioada executată, începând cu data de 29 iunie 1999 până la 22 decembrie 1999. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A.M. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 297 C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul A.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A.I. S.R.L. Băicoi, cu sediul în localitatea Băicoi, la plata sumei de 57.727.280 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă D.G.F.P.C.F.S. Prahova, cu sediul în Ploiești, județul Prahova. S-a dispus comunicarea cazierului fiscal la D.F.P.P.

S-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea de condamnare la Registrul Comerțului Prahova. S-a constatat că partea vătămată S.N.P. P. S.A. București cu sediul în București, nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât nu a suferit nici un prejudiciu. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A.I. S.R.L. Băicoi la plata sumei de 4 milioane lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În primăvara anului 1998, inculpatul A.M., care era administrator la S.C.

A.I. S.R.L. Băicoi, județul Prahova a achiziționat circa cinci tone șnur azbest de la S.C. M.C. S.R.L. Strehaia, S.C. A.I. S.R.L. Băilești și S.C. A. S.R.L. Drăgănești Olt, societăți rămase neidentificate. Inculpatul a intrat în posesia mărfii dar nu și a facturilor, urmând ca toată documentația cerută de lege să fie întocmită după găsirea unui beneficiar. Singurul document avut de inculpat îl constituie un certificat de calitate a mărfii scris în limba germană și care atesta că marfa este de proveniență germană. Pentru vânzarea mărfii inculpatul A.M. a întocmit mai multe oferte pe care le-a trimis la diferite unități economice. După depunerea ofertelor, inculpatul a făcut demersuri insistente la sediul central din București al S.N.P.

P., deoarece specificul activității impunea utilizarea șnurului de azbest. Prin intermediul unui cunoștințe comune inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul C., directorul Serviciului de aprovizionare a S.N.P. București, respectiv prin intermediul numitului S.M., director general al departamentului comercial S.N.P., care i-a aprobat oferta și l-a îndrumat pe inculpatul A.M. cu marfa la Agenția teritorială de aprovizionare A.N.P. Drăgănești, județul Bacău. La data de 20 noiembrie 1998, inculpatul A.M. s-a prezentat cu marfa la Drăgănești și a luat legătura cu directorul S.M., căruia i-a prezentat oferta, însă acesta a refuzat să cumpere șnurul. În această situație, inculpatul A.M. a lua legătura telefonic cu inculpatul C.D., care la rândul său l-a contactat telefonic pe martorul S., insistând față de acesta să cumpere marfa inculpatului A.M., însă acesta a refuzat, pe motiv că este vorba de o cantitate de șnur prea mare și la un preț ridicat 750.000 lei/kg.

Față de refuzul martorului S. de cumpărare a mărfii, inculpatul C.D. l-a îndrumat pe inculpatul A.M. la Agenția teritorială de aprovizionare Tg. Jiu. la această agenție inculpatul s-a prezentat în data de 23 noiembrie 1999 și a luat legătura cu inculpatul S.D., directorul agenției. La prezentarea ofertei de către inculpatul A.M., ofertă avizată favorabil de inculpatul C.D., inculpatul S.D. a luat legătura telefonic cu inculpatul C.D. pentru a întreba dacă șnurul prezentat de inculpatul A.M. poate fi folosit în domeniul lor de activitate și dacă cantitatea nu este prea mare. Inculpatul C.D. i-a spus inculpatului S.D. că marfa este foarte bună, de o calitate superioară și la un preț foarte bun.

Odată cu prezentarea ofertei avizată favorabil de inculpatul C.D., inculpatul A.M. i-a prezentat inculpatului S.D. și certificatul de calitate a mărfii scris în limba germană. Ulterior discuției cu inculpatul C.D., inculpatul S.D. a luat legătura cu inculpatul D.I., merceologul agenției, căruia i-a spus să se ocupe de întocmirea actelor necesare participării firmei inculpatului A.M. la licitație. Inculpatul D.I. a întocmit referatul de necesitate și procesul – verbal de licitație, acte pe care i le-a dat înapoi șefului de secție, inculpatul T.N., pentru a le semna. După semnarea actelor de către inculpatul T.N., acestea au fost predate pentru semnarea numitei R.C., din cadrul compartimentului de prețuri și numitului O.C., președintele comisiei de licitație.

La licitația organizată pentru cumpărarea de șnur azbest s-au mai prezentat două firme, care nu aveau depuse certificate de calitate și nici mostre de produse, iar oferta de preț era mult mai mare decât cea a inculpatului A.M. – 740.000 lei kg. În data de 24 noiembrie 1999, marfa prezentată de inculpatul A.M., a cărui firmă câștigase licitația, a fost cântărită, s-a făcut recepția acesteia și apoi a fost depozitată la magazia A.T.A. Tg. Jiu, urmând ca plata să se facă prin compensare cu produse petroliere. Fapta inculpatului A.M. de a nu înregistra în contabilitatea societății a cărui administrator era, a unui număr de trei facturi, sustrăgându-se de la plata taxelor și impozitelor datorate statului, a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Din probele administrate în cauză, rezultă că la data de 15 ianuarie 1999, în jurul orelor 22,00, în timp ce inculpatul A.M. se afla în localul S. SNC Băicoi, fiind în stare de ebrietate a provocat scandal. La intervenția patronului localului, inculpatul a început să adreseze injurii și să comită gesturi obscene și să profereze cuvinte și exprimări indecente care au dus la indignarea consumatorilor. La sosirea organelor de poliție, inculpatul a continuat scandalul, aducând injurii și organelor de ordine. Ulterior inculpatul a urcat în autoturismul său și a plecat spre poliție, fiind urmat de martorul S., care nefiind atent la o frână bruscă inculpatului a tamponat autoturismul acestuia. La fața locului au sosit organele de poliție care i-a condus pe cei doi conducători auto implicați în accident la spital pentru a se proceda la racolarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Inculpatul A.M. însă a refuzat nejustificat recoltarea acestor probe. Faptele inculpatului au fost calificate în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. și sustragerea de la recoltarea probelor biologice prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966. În ce privește infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută și pedepsită de art. 297 C. pen., pentru care inculpatul A.M. a fost trimis în judecată, prima instanță a apreciat că infracțiunii îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, latura subiectivă, și l-a achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., cu următoarea motivare. Inculpatul a oferit spre vânzare cantitatea de 5350 kg șnur azbest, fără a avea cunoștință că aceasta este de proveniență autohtonă. La dosar există trei certificate de calitate a mărfii în limba germană, care atestă că proveniența mărfii este din import, alte probe neexistând. Proveniența șnurului s-a stabilit după declanșarea procesului penal cu ocazia efectuării unui expertize autohtonă și nu de import. Inculpatul C.D. a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de luare de mită, prevăzute de art. 254 C. pen. și instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248, raportat la art. 248 1 C. pen.

Pentru prima infracțiune s-a reținut că a primit de la inculpatul A.M. suma de 15.000.000 lei (oferită în două tranșe, 1000 dolari S.U.A. și 5.000.000 lei), pentru a-i aviza favorabil oferta de distribuire a șnurului. Singur denunțătorul A.M., după ce a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa a declarat că a oferit această sumă inculpatului C.D., declarație care nu se coroborează cu nici o altă probă, din care să rezulte că a pretins sau a primit suma, așa încât s-a considerat că fapta nu există, procedându-se la achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Inculpatul T.N. a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen.

Instanța de fond a apreciat în baza probelor administrate că aceste fapte nu există și a procedat la achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru următoarele considerente: Obiectul material al infracțiunii se realizează prin contrafacere sau prin alterare, iar înscrisul oficial falsificat constituie produsul infracțiunii. Potrivit art. 150 alin. (2) C. pen. „înscrisul oficial” este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparține unui asemenea unități. Cele două procese – verbale de licitație pentru valorificarea șnurului la A.T.A. Tg. Jiu au fost întocmite de inculpatul D.I.

și semnate de inculpatul T.N. și de ceilalți membri ai comisiei. Comisia a fost legal constituită și nu s-a comis nici un fals, mai ales că nu poartă ștampila sau sigiliul înregistrat la unitatea emitentă. Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248, raportat la art. 248 1 C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T.N. și instigare la această infracțiune pentru inculpatul C.D., instanța de fond în baza probelor administrate a procedat la achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., constatând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă, nu există prejudiciu în cauză.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a actului, trebuie să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități din cele prevăzute de art. 145 C. pen., sau o pagubă patrimoniului acesteia, cu consecințe deosebit de grave, adică o pagubă materială mai mare de două miliarde lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145 C. pen., ori altei persoane juridice sau fizice. În cauză, partea vătămată SNP P. nu s-a constituit parte civilă, întrucât nu a suferit nici o vătămare, nici un prejudiciu sau vreo perturbare a activității, ca urmare a faptelor săvârșite de inculpați.

De altfel, se poate observa din actul de sesizare a instanței că față de inculpații D.I. și S.D. s-a dispus disjungerea cauzei, urmând ca cercetările față de aceștia să fie întocmite într-un alt dosar. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul A.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Parchetul a solicitat desființarea sentinței atacate și rejudecând, condamnarea inculpatului A.M. și pentru infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 C. pen., cu motivarea că inculpatul avea cunoștință de calitatea șnurului spre vânzare, chiar dacă documentele de însoțire erau în limba germană. De asemenea, s-a criticat sentința și sub aspectul motivării temeiului de achitare, că deși acesta este art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. (lipsa laturii subiective a infracțiunii), instanța de fond își motivează soluția pe norma de fapt prevăzută de art. 51 alin1 C. pen., cauză ce atrage înlăturarea caracterului penal al faptei. S-a mai criticat sentința sub aspectul reținerii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, în sensul că încadrarea juridică este incompletă, iar pedeapsa aplicată nelegală față de neîncriminarea mai severă a faptei prin pct. 6 lit. c) din Legea nr. 161/2003. Cu privire la inculpatul C.D. sentința a fost criticată, pentru necondamnarea acestuia pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., apreciind că vinovăția inculpatului rezultă cu certitudine din avizul favorabil acordat ofertei inculpatului A.M., declarația acestuia și insistențele nejustificate asupra direcțiilor de la A.T.A.

Drăgănești – Bacău și A.T.A. Tg. Jiu. Sentința instanței de fond a fost criticată pentru achitarea greșită a inculpatului T.N. cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 248 1 C. pen. și respectiv instigare la această infracțiune reținută în sarcina inculpatului C.D., motivat de faptul că sub aspectul laturii obiective nu este întrunit conținutul juridic al acestei infracțiuni, prin lipsa pagubei sau a vreunei perturbări. Avându-se în vedere că partea vătămată SNP P. București nu se constituie parte civilă s-a solicitat ca în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea sumei de 2.432.851.400 lei în favoarea statului de la inculpatul A.M., întrucât el a dobândit în mod vădit prin firma sa această sumă în detrimentul părții vătămate.

Soluția primei instanțe a fost criticată și pentru greșita achitare a inculpatului T.N., pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aceeași motivare că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Inculpatul A.M. a solicitat desființarea sentinței atacate și rejudecând achitarea pentru cele trei infracțiuni pentru care a fost condamnat solicitând că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social a infracțiunii sau nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora. Prin decizia penală nr. 36 din 5 februarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, desființând sentința atacată numai cu privire la neaplicarea legii penale mai favorabile și, rejudecând în aceste limite, a adăugat art. 13 C. pen., la încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, săvârșită de inculpatul A.M.

A menținut restul dispozițiilor sentinței. A dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv de la 29 iunie 1999 la 22 decembrie 1999. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.M. împotriva aceleiași sentințe. A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, achitarea pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului recurent, iar instanța de control judiciar a procedat la o corectă încadrare juridică dată faptelor săvârșite de acesta.

În baza dispozițiilor art. 72 C. pen., pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate, în raport și de scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. Astfel, probele administrate în cauză au dovedit săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei (declarațiile numiților M.C., C.C., B.D.I., M.M.F., J.G., C.I., C.C., F.G. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, din probele administrate în cauză rezultă că la 12 iulie 1999, organele de control financiar și fiscal din cadrul D.C.F.F.P. au efectuat un control financiar, contabil la firma inculpatului A.M., S.C.

A.I. S.R.L. Băicoi, constatând că în perioada 1998 – 1999, inculpatul nu a înregistrat în evidența contabilă a societății un număr de trei facturi fiscale sustrăgându-se, astfel de la plata unor sume datorate bugetului de stat. În consecință, faptele reținute în sarcina inculpatului au fost dovedite, susținerile acestuia, în sensul că este nevinovat fiind infirmate de probele administrate, motiv pentru care nu poate fi primită solicitarea inculpatului în sensul achitării. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 36 din 5 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2004.