ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 629/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 629/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

629 din 1 februarie 2006

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Caraș Severin nr. 244/ P din 14 octombrie 2002, au fost

trimiși în judecată inculpatul N.A.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de

înșelăciune, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de

fals și folosirea creditului societății în alte scopuri decât cel pentru care a

fost acordat, fapte prevăzute de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., art. 40 din

Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., art. 290, art. 291 C. pen. și art.

266 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în condițiile aplicării

dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., și art. 41 alin. (2) C. pen., B.N.

pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub

semnătură privată, uz de fals și folosirea creditului societății în alte

scopuri decât cel pentru care a fost acordat, fapte prevăzute de art. 215 alin.

(2) C. pen., art. 290, art. 291 C. pen. și art. 266 alin. (1), pct. 2 din Legea

nr. 31/1990, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., și art.

41 alin. (2) C. pen., S.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune,

fals intelectual, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată și

folosirea creditului societății în alte scopuri decât cel pentru care a fost

acordat, fapte prevăzute de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., art. 40 din

Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., art. 26 raportat la art. 290 C.

pen. și art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în condițiile

aplicării dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., C.D.

pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub

semnătură privată, uz de fals și complicitate la folosirea creditului societății

în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, fapte prevăzute de art. 215

alin. (2) și (5) C. pen., art. 290, art. 291 C. pen. și art. 26 C. pen.,

raportat la art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în condițiile

aplicării dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare a

instanței că, în cursul anului 2000, inculpații S.A. și C.D., pe de o parte și B.N.

și N.A.M., pe de altă parte au decontat la B.C.R., sucursala Oțelu Roșu,

cupoane agricole în valoare de 7.652.900.000 ROL și, respectiv 10.421.300.000

ROL.

S.A. este cea care a achiziționat

cupoane agricole de la persoane fizice, iar C.D. a depus la banca amintită 25

de centralizatoare și 78 facturi fiscale pe care le-a decontat, fără ca în

realitate să efectueze operațiuni de achiziționare și livrare de îngrășăminte

chimice.

Sumele obținute din decontări au

fost însușite de inculpați.

Similar au procedat inculpații B.N.

și N.A.M., care fără a derula operațiuni de achiziționare, livrare de produse

sau efectuare de lucrări, după ce au cumpărat cupoane agricole de la persoane

fizice, au întocmit facturi fiscale fictive și centralizatoare decontându-le la

bancă. Ei nu au ținut nici un fel de evidență primară a activităților pretins

desfășurate.

Reținând aceeași situație ca în

rechizitoriu, prin sentința penală nr. 187 din 24 noiembrie 2003, pronunțată de

Tribunalul Caraș Severin, în dosarul nr. 6360/P/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitați

inculpații:

N.A.M.;

B.N.;

S.A.;

C.D., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991

raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

condamnat pe inculpatul N.A.M. la 2 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.A.M. la un an

și 6 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.A.M. la un an

și 6 luni închisoare.

În baza art. 266 alin. (1) pct. 2

din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe

inculpatul N.A.M. la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002,

art. 1 din O.U.G. nr. 18/2003 a constatat grațiată pedeapsa de un an și 6 luni

închisoare, aplicată pentru art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și

a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele de 2 ani închisoare [(art. 40 din Legea nr. 82/1991,

raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.)], un an

și 6 luni închisoare [(art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.)];

un an și 6 luni închisoare [(art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.)] și a dispus ca inculpatul N.A.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea

de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare,

aplicată inculpatului N.A.M., cu un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82

C. pen. și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 85 C.

pen.

În baza art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. la un an și

6 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. la un an și

6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a dispus ca inculpatul B.N. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea

de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de un an și 6 luni

închisoare, aplicată inculpatului B.N., cu un termen de încercare de 3 ani și 6

luni, conform art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 și art. 85 C. pen.

În baza art. 266 alin. (1) pct. 2

din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe

inculpatul B.N. la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002,

art. 1 din O.U.G. nr. 18/2003 a constatat grațiată această pedeapsă de un an și

6 luni închisoare aplicată inculpatului. A atras atenția inculpatului B.N.

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991,

raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost

condamnată inculpata S.A. la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe

inculpata S.A. la un an și 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpata S.A. să execute pedeapsa cea mai grea,

aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de un an și 6 luni,

conform art. 82 C. pen. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83

și art. 85 C. pen.

În baza art. 266 alin. (1) pct. 2

din Legea nr. 31/19090, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe

inculpata S.A. la un an și 4 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002,

art. 1 din O.U.G. nr. 18/2003 a constatat grațiată această pedeapsă de un an și

4 luni închisoare aplicată inculpatei.

A atras atenția inculpatei S.A.

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata C.D. la un an

și 4 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata C.D. la un an și 4 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a dispus ca inculpata C.D. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea

de un an și 4 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de un an și 4 luni

închisoare, aplicată inculpatei C.D., cu un termen de încercare de 3 ani și 4

luni, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 83 și art. 85 C. pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a condamnat pe inculpata C.D.

la un an și 4 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002,

art. 1 din O.U.G. nr. 18/2003 a constatat grațiată această pedeapsă de un an și

4 luni închisoare aplicată inculpatei.

A atras atenția inculpatei C.D.

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C.

pen., a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor București.

În baza art. 348 C. proc. pen., art.

445 C. proc. pen., a declarat ca fiind false și a dispus anularea actelor care

au făcut obiectul infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații, din

dosarul de urmărire penală, centralizatoarele nr. 1/2000, nr. 2/2000, nr. 3/2000,

nr. 4/2000, nr. 5/2000, nr. 6/2000, nr. 7/2000, nr. 8/2000, nr. 9/2000, nr. 11/2000,

nr. 12/2000, nr. 13/2000, nr. 14/2000, nr. 15/2000, nr. 16/2000, nr. 2/2000, nr.

3/2000, nr. 4/2000, nr. 5/2000, nr. 6/2000, nr. 7/2000, nr. 8/2000, nr. 9/2000,

nr. 10/2000, nr. 15/2000, nr. 16/2000, nr. 17/2000, nr. 18/2000, nr. 25/2000, nr.

26/2000, nr. 27/2000, nr. 29/2000, nr. 30/2000, nr. 31/2000, nr. 32/2000,

întocmite de SC S.C. SRL Caransebeș și SC C.C. SRL Marga.

A dispus scoaterea din cauză a

părții civile D.G.F.P. Caraș Severin (Ministerul Finanțelor).

Prin adresele nr. 8841 din 5 august

2002 și nr. 9840 din 5 august 2002, D.G.F.P. Caraș Severin se constituie parte

civilă împotriva inculpatelor S.A. și C.D. cu suma de 13.855.575.450 ROL (din

care 7.653.000.000 ROL, prejudiciu efectiv adus bugetului de stat și

6.202.575.450 ROL, majorări de întârziere, iar împotriva inculpaților B.N. și N.A.M.

cu suma de 18.065.323.550 ROL (din care 10.421.300.000 ROL prejudiciu efectiv,

și 7.644.023.550 ROL majorări de întârziere).

În cauză, pentru ambele situații a

fost introdus ca parte civilă Ministerul Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor.

În faza de cercetare judecătorească

s-a dispus efectuarea unei expertize contabile de către expert economist G.A.,

care a stabilit că în relațiile pe care societățile comerciale, care au

achiziționat cupoane agricole de la deținătorii și titularii de drept a acestor

cupoane agricole, le au cu aceștia, privesc cupoanele agricole cu un mijloc de

plată în schimbul căruia oferă un alt mijloc de plată, în situația când oferă

bani în schimbul acestor cupoane, un serviciu sau un produs anume solicitat de

proprietarul cuponului și în relațiile pe care acești agenți economici le au cu

societățile bancare, cupoanele agricole reprezintă: baza angajării de credite

bancare, creanțe pentru gaj, pe baza unor contracte de cesiune creanțe aduse în

gaj, ceea ce nu încalcă nici o prevedere legală; o monedă scriptică în schimbul

căreia primește de asemenea altă valoare scriptică numită (bani de cont). Abia

după semnarea contractelor de creditare și virarea sumelor, obținute ca urmare

a încheierii contractelor de credit, în contul direct și solicitarea către

unitatea bancară a eliberării de numerar, se poate vorbi de bani în numerar.

Din punct de vedere al unității

bancare, aceasta fiind cea care a verificat corectitudinea și legalitatea

operațiunilor privind depunerea spre decontare a cupoanelor agricole, rezultă

că actele primare în baza cărora a obținut decontarea cupoanelor au fost

întocmite corect, deoarece: centralizatoarele cuprindeau cupoane reale și

adevărate, care au fost minuțios verificate de către angajații unității

bancare; cele înscrise în facturi se regăsesc în condițiile impuse de legislația

în materie, respectiv O.G. nr. 32/1999.

Cupoanele agricole reprezintă în

fapt bonuri de valoare cu titlu gratuit atribuit deținătorilor de terenuri

agricole sau proprietarilor de animale, interzicerea necomercializării acestor

cupoane adresându-se deci, direct proprietarilor acestor cupoane, art. 1 alin.

(2) lit. a) și g) din O.G. nr. 32/1999 și indirect societăților comerciale,

acestea neavând dreptul de a le comercializa. Deci nu s-a făcut referire la

nedecontarea lor prin unitățile bancare, imediat după intrarea în contul de

disponibil a contravalorii cupoanelor agricole depuse spre decontare, unitatea

bancară, B.C.R. Oțelu Roșu, a reținut contravaloarea creditelor acordate.

Prima instanță a reținut că

inculpații au desfășurat o activitate de intermediere care nu este interzisă de

actele normative în vigoare.

În această situație, prin Ministerul

Agriculturii și Alimentației nu se poate constitui parte civilă prejudiciară

pentru obligații pe care și le-a asumat; deținătorii agricole ar putea fi

singurii îndreptățiți în acest sens și care ar dovedi vreo prejudiciere a lor

prin vreuna din modalitățile prevăzute de lege.

În concluzie, s-a apreciat că

infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., îi lipsesc două

elemente constitutive și anume: intenția întrucât inculpații au desfășurat o

activitate de intermediere și nu de inducere în eroare, în cauză nu există

prejudiciu față de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Împotriva sentinței penale

pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, în termen legal, au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin și partea civilă Ministerul

Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, criticând-o pentru netemeinicie,

invocând ca motive următoarele împrejurări:

Parchetul a învederat faptul că

sentința penală pronunțată de prima instanță este nelegală sub aspectul

greșitei achitări a inculpaților B.N., C.D., N.A.M., S.A. pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că în mod greșit

instanța de judecată a reținut că infracțiunii de înșelăciune îi lipsește unul

din elementele constitutive și anume intenția de a induce în eroare, deoarece

inculpații au desfășurat o activitate de intermediere și nu de inducere în

eroare.

În condițiile în care inculpații,

deși nu au desfășurat activități de achiziționare și livrare a îngrășămintelor

chimice, au întocmit facturi fiscale de achiziționare a unor asemenea produse,

facturi pe care, însoțite de centralizatoare le-au prezentat B.C.R. și au

decontat cupoane agricole, obținând astfel sume de bani, nu se poate ajunge la

concluzia că o asemenea activitate desfășurată de inculpați ar fi exclusă

textului de lege care încriminează infracțiunea de înșelăciune.

Partea civilă Ministerul

Agriculturii în motivele de apel a arătat că în mod greșit nu i s-au acordat

despăgubirile solicitate în condițiile în care modalitatea prin care inculpații

au achiziționat cupoanele de la agricultori și le-a decontat prin bănci, a

determinat utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele pentru

care au fost acordate.

De asemenea, s-a mai arătat că nici

plata efectuată fără respectarea destinației creditului bugetar, precum și

efectuarea de plăți care nu au la bază documente justificative legal întocmite,

reprezintă prejudiciu pentru bugetul de stat.

Prin decizia penală nr. 121/ A din

24 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondate, apelurile,

considerând că soluția instanței de fon este temeinică și legală.

Împotriva deciziei au declarat

recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și partea civilă

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Parchetul critică ambele hotărâri pentru

greșita achitare a inculpaților, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută

de art. 215 alin. (2) și (5),cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și pentru

aplicarea greșită a legii, omițând să constate grațierea pedepsei stabilită

pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art.

289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpații N.A.M.

și S.A.

Partea civilă solicită admiterea

recursului și obligarea inculpaților la plata integrală a prejudiciului și a

penalităților calculate conform reglementărilor legale în vigoare.

Curtea, analizând recursurile

formulate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, constată că

acestea sunt fondate și urmează a fi admise.

Astfel, după administrarea mai

multor probe, la cererea apărătorilor aleși ai inculpaților N.A.M., B.N., S.A.

și C.D., la termenul din 7 aprilie 2003, Tribunalul Caraș Severin a dispus

efectuarea unei expertize contabile care a avut ca obiective:

1 - stabilirea valorii reale a

prejudiciului cauzat părții civil

2 - dacă inculpații aveau abilitarea

legală de a achiziționa de la agricultori cupoane agricole;

3 - analizarea sumei de

17.030.500.000 lei ridicată din cont pe bază de cecuri în raport de suma de

10.421.300.000 lei, reprezentând c/val. cupoanelor decontate la B.C.R.

Timișoara;

4 - alte împrejurări relevante pentru

cauză;

5 – situația sumei de 7 miliarde lei

virată de SC S. SRL.

Apare evident că fixarea

obiectivului cu nr. 2 din expertiză excede competenței expertului. Acesta este

un specialist care ajută la deslușirea unor împrejurări care necesită

cunoștințe aprofundate într-o anumită materie, în cazul nostru în cea

financiar-contabilă.

A-i solicita expertului să

stabilească dacă o activitate este conformă cu legea înseamnă subrogarea

acestuia în atribuțiunile magistratului, singurul în măsură să analizeze și să

stabilească acest lucru.

Pentru a analiza activitățile

desfășurate de inculpați în cursul anului 2000, în raport de infracțiunile

reținute în actul de sesizare a instanței, trebuia să se stabilească pe de o

parte, sumele investite de inculpați pentru achiziționarea de cupoane de pe

piața liberă și, pe de altă parte, beneficiul realizat ca urmare a decontării

acestor cupoane prin circuit bancar.

Aceste aspecte nu pot fi lămurite

decât prin dispunerea și efectuarea unei expertize contabile, mijloc de probă

care trebuia administrat de instanța fondului.

Subzistând motivul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., în temeiul art.

385

15

pct. 2 lit. c) alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție a dispus admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri

și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Caraș Severin.