ÎCCJ, decizie (scj.ro #84305)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84305) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Înșelăciune în contracte. Contract de
asigurare. Încadrare juridică
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea specială.
Infracțiuni contra patrimoniului. Înșelăciunea
Indice alfabetic:
Drept penal
- înșelăciune în
contracte
-
contract de asigurare
-
încadrare juridică
C.
pen
.,
art
. 215 alin. (3)
Inducerea în eroare a unei
societăți de asigurare, prin folosirea unor înscrisuri false, cu prilejul încheierii
și executării unui contract de asigurare, se încadrează atât în prevederile
art
. 215 alin. (1) și (2), cât și în prevederile
art
. 215 alin. (3) C.
pen
., chiar
dacă cel care a săvârșit acțiunea de inducere în eroare nu este parte în
contractul de asigurare, întrucât scopul acțiunii de inducere în eroare îl
constituie obținerea unui folos material injust, pentru sine sau pentru altul,
în acest caz, pentru titularul contractului de asigurare.
I.C.C.J
., secția penală, decizia
nr
.
5049 din 6 septembrie 2006
Prin sentința
nr
. 14 din 30 ianuarie 2006, Curtea de
Apel București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul
I.I
.
pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută în
art
. 289 C.
pen
., pentru complicitate
la săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută în
art
.
26 raportat la
art
. 291 C.
pen
.
și pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în
art
. 26 raportat la
art
. 215
alin. (1) și (2) C.
pen
., iar pe inculpatul
P.N
., pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals
intelectual prevăzută în
art
. 25 raportat la
art
. 289 C.
pen
., pentru
săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută în
art
.
291 C.
pen
. și pentru săvârșirea infracțiunii de
înșelăciune prevăzută în
art
. 215 alin. (1) și (2) C.
pen
.
Instanța a reținut că, la
28 martie 1999,
P.R
. și
M.C
.
circulau cu un autoturism la volanul căruia se afla
P.R
,
iar pe raza comunei I.,
P.R
. a pierdut controlul
autoturismului, care s-a răsturnat. La fața locului a sosit, între alții,
inculpatul
I.I
., căpitan la Serviciul Circulație al
I.P.J
. Călărași, urmând ca acesta să redacteze
procesul-verbal privind evenimentul rutier.
La câteva zile, inculpatul
P.N
., cumnatul
conducătoarei auto
P.R
., care a primit anterior accidentului
o sumă de bani de la fratele său pentru a încheia o asigurare CASCO a
autoturismului, însă a neglijat să încheie asigurarea, i-a propus inculpatului
I.I
. să întocmească procesul-verbal de constatare și
producere a accidentului cu o dată ulterioară evenimentului, și anume cu data
de 3 aprilie 1999, pentru a putea încheia asigurarea CASCO anterior
accidentului în scopul obținerii despăgubirilor de la
asigurator
.
Inculpatul
I.I
. a fost de acord și i-a remis inculpatului
P.N
. două formulare declarații tip care, prin demersurile
acestuia din urmă, au fost completate de
P.R
. și
M.C
., în sensul că accidentul a avut loc la 3 aprilie 1999.
Pe baza formularelor, inculpatul
I.I
. a întocmit
procesul-verbal de constatare și i l-a înmânat inculpatului
P.N
.
Inculpatul
P.N
. a luat legătura cu societatea de
asigurare S. și a încheiat contractul de asigurare la 29 martie 1999, prin
inducerea în eroare a unui inspector de teren, căruia i-a motivat
imposibilitatea vizionării autoturismului pentru constatarea stării tehnice,
întrucât
P.R
. este plecată la munte cu acesta,
dându-i asigurări că autoturismul este în perfectă stare. La câteva zile,
inculpatul
P.N
. a informat societatea de asigurare
despre producerea evenimentului rutier și a primit despăgubiri în sumă de 124
milioane de lei.
Recursul declarat de
procuror, prin care a criticat hotărârea, între altele, pentru greșita
încadrare juridică dată infracțiunii de înșelăciune, în sensul că aceasta se
impune a fi încadrată în prevederile
art
. 215 alin.
(1), (2) și (3) C.
pen
., întrucât acțiunile de
inducere în eroare comise de inculpatul
P.N
., cu
ajutorul inculpatului
I.I
., au fost comise cu
prilejul încheierii și al executării contractului de asigurare facultativă,
prin prezentarea procesului-verbal de constatare întocmit în fals, este fondat.
În cauză, s-a stabilit că înscrisurile cu mențiuni false privind data
accidentului au fost întocmite în scopul inducerii în eroare a asigurătorului,
iar demersurile inculpatului
P.N
. la societatea de
asigurare S. s-au făcut în același scop, el fiind persoana care a negociat
contractul de asigurare facultativă.
Activitatea materială a acestui inculpat, precedată de întocmirea
procesului-verbal de constatare și a declarațiilor tip conținând date nereale,
constă în inducerea în eroare a
asiguratorului
că
autoturismul este în perfectă stare fizică și prezentarea înscrisurilor false
care fixează în timp accidentul cu avarierea autoturismului după data
încheierii contractului de asigurare și, prin urmare, realizează conținutul
infracțiunii de înșelăciune în modalitatea prevăzută în
art
.
215 alin. (3) C.
pen
., fapta fiind săvârșită atât cu
prilejul încheierii, cât și al executării contractului.
Legea penală, în modalitatea prevăzută în
art
. 215
alin. (3) C.
pen
., sancționează activitatea materială
de inducere sau menținere în eroare cu prilejul încheierii ori executării unui
contract, fără să circumscrie subiectul activ la persoana care semnează forma
scrisă a contractului.
Această interpretare decurge și din analiza conținutului de bază al
infracțiunii de înșelăciune, al cărei scop, așa cum este determinat prin
art
. 215 alin. (1) C.
pen
., este
obținerea fie pentru sine, fie pentru altul a unui folos material injust.
Pentru aceste considerente, este greșită susținerea instanței de fond, în
sensul că fapta nu poate fi încadrată în prevederile
art
.
215 alin. (1), (2) și (3) C.
pen
., întrucât
inculpatul
P.N
. nu este parte în contractul de
asigurare.
În consecință, recursul procurorului a fost admis, dispunându-se schimbarea
încadrării juridice a faptei pentru inculpatul
P.N
.,
din prevederile
art
. 215 alin. (1) și (2) în
prevederile
art
. 215 alin. (1), (2) și (3) C.
pen
., iar pentru inculpatul
I.I
.,
din prevederile
art
. 26 raportat la
art
. 215 alin. (1) și (2) în prevederile
art
. 26 raportat la
art
. 215
alin. (1), (2) și (3) C.
pen
., și condamnarea
inculpaților în baza acestor texte de lege.