ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83811)

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83811) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Înșelăciune. Complicitate

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra patrimoniului

Indice alfabetic:

Drept penal

înșelăciune

complicitate

pen.,

art. 26, art. 215 alin. (3)

În

cazul infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen.,

săvârșită cu prilejul încheierii unui contract, intenția de a induce în eroare

trebuie să existe la momentul încheierii contractului atât pentru autor, cât și

pentru complice, iar complicitatea presupune existența unui ajutor material sau

moral la încheierea contractului, ca moment la care se consumă infracțiunea de

înșelăciune.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 3673 din 13 noiembrie 2012

Prin

încheierea de ședință din

4 noiembrie 2010

Tribunalul București, Secția I penală, a admis plângerea formulată de petenta

societatea comercială M. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă

Tribunalul București din 26 aprilie 2010 și, în temeiul art. 278

alin. (8)

lit. c)

C. proc. pen., a

desființat, în parte, ordonanța atacată și a reținut cauza spre judecare, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în privința inculpatei

C.M., respectiv cu privire la infracțiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în privința inculpatului

C.G. S-au menținut celelalte dispoziții ale ordonanței.

Cauza a

fost reînregistrată la data de

10 noiembrie

2010

pe rolul Tribunalului București, Secția I penală.

Prin sentința

nr. 838 din 26 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, Secția I

penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării

juridice din infracțiunile cu care a fost sesizată instanța, în ceea ce o

privește pe inculpata C.M. din infracțiunea de înșelăciune prevăzută în

art. 215

alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune

prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și în ceea ce îl privește pe inculpatul C.G. din infracțiunea

de complicitate la înșelăciune prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la

art. 215

alin. (1), (2), (3), (4) și

(5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de

complicitate la înșelăciune prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În

baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2), art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. ultim, art. 76 alin. (1) lit. a) și

alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata C.M. la o pedeapsă principală de 4

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă

continuată și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută în

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza

art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile

prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a)

teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza

art. 86

C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei închisorii

sub supraveghere, pe o durată de 7 ani, care a constituit termen de încercare

stabilit conform art. 86

C. pen. S-a făcut aplicarea art. 86

alin. (1) C. pen.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii

a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

b) și c) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la

art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74

alin. (1) lit. a) și alin. ultim, art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la o pedeapsă principală de 4 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în

formă continuată și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de

2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza

art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie,

drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit.

teza a II-a și b) C. pen.

În baza

art. 86

C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei închisorii

sub supraveghere, pe o durată de 7 ani, care a constituit termen de încercare

stabilit conform art. 86

C. pen. S-a făcut aplicarea art. 86

alin. (1) C. pen.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii

a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii.

A fost

admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă societatea comercială M.

În baza

art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, către societatea comercială

M. la plata sumei de 734.870,53 lei, la care s-a adăugat dobânda legală până la

achitarea sumelor, cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de

fapt:

La data

de 17 ianuarie 2007, între societatea comercială M., reprezentată de V.V., în

calitate de vânzător și societatea comercială C., reprezentată de C.M., în

calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.

1/2007, având ca obiect cantitatea de 5.000 t var hidratat saci.

Conform

art. 10 din contract, capitolul „Modalități și condiții de plată”, cumpărătorul

avea obligația de a face dovada garanției speciale și anticipate a sumelor

necesare anticipării plății, pentru aceasta având obligația de a emite bilet la

ordin avalizat, scrisoare de garanție bancară sau filă cec însoțită de angajament

de plată al administratorului firmei cumpărătoare (plată anticipată).

Potrivit

art. 11 din contract, părțile au stabilit valoarea garanției la suma de 200.000

lei, modificată la data de 10 octombrie 2007, la 1.000.000 lei, odată cu

semnarea de către C.M., în calitate de administrator al societății comerciale

C., a unui nou angajament de plată. Pentru respectarea clauzelor contractului,

C.M. a emis o filă cec și a semnat un angajament de plată, aplicând ștampila

societății comerciale C.

Instanța

de fond reține faptul că, la momentul semnării contractului de

vânzare-cumpărare și al semnării și emiterii filei cec, C.M. nu avea calitatea

nici de asociat, nici de administrator al societății comerciale C., așa cum

rezultă din certificatul constatator din 16 aprilie 2010 eliberat de Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, folosind în mod nereal

această calitate tocmai pentru a crea reprezentanților societății comerciale M.

convingerea că relația comercială se va desfășura în bune condiții.

Instanța

de fond reține și că derularea în condiții optime a contractului a fost

împiedicată de faptul că inculpata C.M. nu a efectuat plata mărfurilor

achiziționate de la societatea comercială M. conform clauzelor contractuale,

fapt pentru care vânzătorul a informat-o în permanență cu privire la debitele

restante, cuantumul acestora fiindu-i cunoscut. O dovadă în acest sens o

constituie semnarea de luare la cunoștință a somațiilor, precum și a

angajamentelor luate, toate având ca rezoluție menținerea în eroare a

societății vânzătoare.

La 3

octombrie 2007, fila cec a fost introdusă la plată în bancă, după ce inculpata

C.M. fusese informată despre acest demers atât de societatea comercială M., cât

și de funcționarii bancari ai băncii trase.

Tribunalul

reține că, având cunoștință despre faptul că nu are disponibil în cont, la data

de 5 octombrie 2007, inculpata C.M. a împuternicit, în calitate de asociat unic

și administrator al societății comerciale C., calitate pe care nu o avea la

momentul respectiv, pe P.X. să efectueze la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București demersuri în vederea

depunerii și ridicării de mențiuni în legătură cu cesiunea de părți sociale și

schimbare administrator.

Având

deplină cunoștință de cesiunea societății, i-a determinat pe reprezentanții

societății comerciale M. să elibereze o adresă către banca trasă în care să se

menționeze că fila cec a fost introdusă la plată din eroare. La data de 10

octombrie 2007, inculpata C.M., fără a avea calitatea de asociat și/sau

administrator al societății comerciale C., pe care și-o asuma în mod nereal, a

emis o nouă filă cec, pe care a semnat-o și pe care a aplicat ștampila

societății comerciale C. Prin C.G., încă din luna septembrie 2007, a inițiat demersurile pentru găsirea unor persoane disponibile a prelua firma și a semnat un

angajament de plată prin care se obliga ca în numele societății să achite

săptămânal suma de 30.000 lei.

După

semnarea angajamentului, inculpata C.M. nu a respectat termenii acestuia, în

sensul de a face plăți săptămânal și nu i-a informat pe reprezentanții

societății comerciale M. în legătură cu înregistrarea unui incident bancar,

respectiv despre faptul că suma de 734.870,53 lei, înscrisă în fila cec, a fost

refuzată la plată pe motivul lipsei totale de disponibil în cont.

Pentru

a da o aparentă tentă de legalitate acțiunilor sale, realizate în numele

societății comerciale C., la data de 19 octombrie 2007, inculpata C.M. a

devenit, pentru scurt timp, asociat și administrator al societății comerciale

C., prin preluarea părților sociale de la S.C. și S.A.

La data

de 6 noiembrie 2007, fila cec lăsată drept garanție la data de 10 octombrie

2007, completată cu suma de 734.870,53 lei, a fost introdusă la plată în bancă.

Fila cec a fost restituită cu refuz pe motivul lipsei totale de disponibil în

cont, a faptului că societatea se afla în interdicție bancară și a faptului că

fila cec făcea parte dintr-un set de documente retras din circulație.

Tribunalul

reține din raportul de constatare tehnico-științifică din 7 octombrie 2008 că

semnăturile de la rubricile „Semnătura trăgătorului” ale celor două file cec au

fost executate de numita C.M.

Pentru

a se sustrage de la plata sumelor datorate către societatea comercială M. și de

a prejudicia această societate, la data de 9 noiembrie 2007, inculpata C.M., cu

ajutorul inculpatului C.G., a cesionat părțile sociale deținute la societatea

comercială C. către D.O. și M.D., plătind acestora prin intermediarii B.I. și

V.I. suma de 1.000 lei fiecăruia, aspecte confirmate de martori cu prilejul

audierii acestora în faza cercetării judecătorești.

Tribunalul

reține că, deși a fost contrazisă în declarații de toate persoanele implicate

în operațiunea de cesionare a firmei, inculpata C.M. a susținut în faza

cercetărilor că îi cunoștea pe cesionari încă din anul 2006, că a primit

contravaloarea părților sociale, respectiv suma totală de 274.670 lei, în

numerar și că a predat cesionarilor toate documentele având legătură cu

activitatea societății comerciale C., inclusiv documentele de evidență

contabilă, aspecte neconfirmate și care nasc presupunerea rezonabilă că

aceasta, ajutată de soțul său, a cesionat în scop fraudulos părțile sociale ale

societății unor persoane „specializate” în astfel de activități ilicite, în

condițiile în care, în mod normal, la cesionarea unei societăți comerciale nu

se plătesc bani celor care o preiau, ci eventual se primesc astfel de sume.

Din

verificările efectuate în cauză, a rezultat că în contul societății comerciale

C., deschis la Banca B. (din care trebuiau onorate sumele înscrise în cecurile

emise de inculpata C.M., în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009), nu

s-a aflat niciun moment suma de 734.870,53 lei datorată.

Cesionarii

D.O. și M.D. nu au derulat după momentul cesiunii operațiunii comerciale prin

intermediul societății comerciale C. și nu și-au exercitat prerogativele de

asociați și administratori ai firmei, dovadă în acest sens fiind depunerea

raportărilor financiare la organul fiscal, faptul că nu au pus la dispoziția

lichidatorului judiciar actele societății, conform prevederilor Legii nr.

85/2006, precum și că singura operațiune derulată ulterior datei de 9 noiembrie

2007 pe contul societății, deschis la Banca B., a fost o retragere de numerar, în suma de 25.300 lei, ce a avut loc la data de 12 noiembrie 2007.

Fiind

audiat în fața judecătorului, V.V., reprezentantul părții vătămate societatea

comercială M., a descris modul de derulare a contractului, precum și faptul că

la un moment dat a aflat că inculpata nu a achitat o sumă mare, așa încât, în

urma unor discuții, aceștia au stabilit să se achite o parte din prejudiciu

până în lunile iunie - iulie 2007, dată la care au hotărât să sisteze orice

colaborare datorită faptului că debitul acumulat era aproape de șapte miliarde

ROL. Partea civilă a confirmat faptul că erau făcute punctaje și datoriile

recunoscute de inculpată, precum și faptul că aceasta i-a lăsat o filă cec

necompletată cu scopul ca în situația în care nu se plătește suma restantă,

după un anunț prealabil, să introducă fila în circuitul bancar, iar după

introducerea acesteia, la rugămintea inculpatei, a făcut o cerere de retragere

a filei primind o altă filă cec, de această dată completată cu suma restantă,

singura diferență fiind că termenul scadent era peste alte 30 de zile.

Reprezentantul

părții civile a arătat că inculpatul C.G. a intervenit după introducerea primei

file cec, învederând însă că el se ocupa de încărcarea mărfii.

Coroborând

probele administrate, tribunalul a reținut următoarele elemente:

Activitatea

societății comerciale C., reprezentată în fapt de inculpata C.M., ajutată în

activitățile comerciale de soțul său inculpatul C.G., a vizat contractul de

livrare a varului stins pe care aceasta îl cumpăra de la societatea comercială

M. Societatea comercială C. a întâmpinat dificultăți de ordin financiar care au

determinat-o să aibă întârzieri la plată către partea civilă. Modul în care s-a

derulat activitatea celor doi inculpați justifică reținerea în sarcina acestora

a infracțiunii de înșelăciune.

În

accepțiunea instanței de fond, modul de emitere a filelor cec reprezintă

manopere dolosive, ce au condus la inducerea sau menținerea în eroare a părții

civile. S-a observat că partea civilă a precizat că fila cec nu a fost emisă cu

scopul unei garanții, ci ca mijloc de plată având în vedere prejudiciul mare

acumulat și înțelegerea cu inculpata ca în cazul neachitării, după un aviz

prealabil, fila să fie introdusă în circuitul bancar. Partea civilă a fost de

acord să facă o cerere pentru retragerea filei cec introduse la plată, la

solicitarea inculpaților, în încercarea de a-și recupera totuși în vreo

modalitate banii. Acordul părții civile nu exclude participația inculpaților

care au înțeles să emită o nouă filă cec completată de această dată cu suma

datorată, deși știau că nu au disponibil în cont (verificările contului

relevând această împrejurare), așa încât la introducerea la plată și a acestei

noi file să se constate că nu există disponibil și, mai mult, că firma este în

incidență bancară, iar fila făcea parte dintr-un carnet de instrumente de plată

retrase.

Toate

elementele de fapt, așa cum au fost descrise și reținute, au determinat

instanța de judecată să conchidă în sensul că între părțile implicate,

respectiv partea civilă și inculpați, nu au fost doar relații comerciale și

eventuale cauze obiective care să justifice lipsa disponibilului din cont, ci o

faptă de înșelăciune în convenții prin folosirea unor mijloace frauduloase.

În

drept,

s-a apreciat că fapta inculpatei C.M. care, prezentând o

situație nereală privind bonitatea societății comerciale C., a indus în eroare

societatea comercială M. cu ocazia încheierii contractului de cumpărare var

stins, eroare în care a menținut-o pe partea civilă pe parcursul derulării

contractului emițând mai multe file cec în alb ori completate parțial, fără

disponibil bancar, aflându-se în incidență bancară, cesionând societatea

ulterior, toate în scopul obținerii unui folos material injust, întrunește

obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune

prevăzută în

art. 215

alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen.

Fapta

coinculpatului C.G. de a o ajuta pe inculpata C.M. în demersurile realizate,

fiind evidentă implicarea sa atât în activitățile de administrare a firmei, cât

și în cele privind procedurile ulterioare introducerii la plată a primei file

cec, el fiind și cel care s-a ocupat de găsirea și perfectarea actelor de

cesiune a societății comerciale C., întrunește obiectiv și subiectiv elementele

constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Curtea

de Apel București, Secția a II-a penală, prin decizia nr. 57/A din 24 februarie

2012, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați și partea civilă.

Împotriva

deciziei penale nr. 57/A din 24 februarie 2012 au declarat recurs în termenul

legal, între alții, inculpații C.G. și C.M.

În

recursul inculpaților se invocă în drept, în principal, motivul de recurs

vizând art. 385

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Analizând

hotărârile recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține:

Cazul

de casare prevăzut în art. 385

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, este fondat în

ceea ce îl privește pe C.G. și nefondat cu privire la C.M.

Critica

urmează să fie examinată din perspectiva laturii subiective a conținutului

infracțiunii, având în vedere că ambii inculpați au susținut că nu a existat

intenția de inducere în eroare a părții vătămate, precum și din punct de vedere

al laturii obiective, având în vedere că recurenții au arătat că soluția cu

privire la infracțiunea de emitere de cecuri fără acoperire influențează

soluția cu privire la infracțiunea de înșelăciune în convenții.

Atât

instanța de fond, cât și cea de apel au reținut că infracțiunea asupra căreia

au fost învestite și s-au pronunțat este aceea de înșelăciune în convenții.

Instanța de fond a reținut cu privire la obiectul judecății că plângerea a

vizat numai dispozițiile din ordonanța de scoatere de sub urmărire penală ce

priveau infracțiunea de înșelăciune în convenții, nu și infracțiunea din legea

cecului, pentru care s-a dispus o soluție de disjungere. Instanța de fond a mai

reținut că toate elementele de fapt, așa cum au fost descrise și reținute, au

determinat instanța de judecată să conchidă în sensul că între părțile

implicate, respectiv partea civilă și inculpați, nu au fost doar relații

comerciale și eventuale cauze obiective care să justifice lipsa disponibilului

din cont, ci o faptă de înșelăciune în convenții prin folosirea unor mijloace

frauduloase. La rândul său, instanța de apel a confirmat situația de fapt ce

formează obiectul judecății și încadrarea juridică dată acuzației de către

instanța de fond.

Ambele

instanțe au ajuns la concluzia că în drept:

Fapta inculpatei C.M. care, prezentând o situație nereală privind bonitatea

societății comerciale C., a indus în eroare societatea comercială M. cu ocazia

încheierii contractului de cumpărare var stins, eroare în care a menținut-o pe

partea civilă pe parcursul derulării contractului emițând mai multe file cec în

alb ori completate parțial, fără disponibil bancar, aflându-se în incidență

bancară, cesionând societatea ulterior, toate în scopul obținerii unui folos

material injust, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen.

Fapta coinculpatului C.G. de a o ajuta pe inculpata C.M. în demersurile

realizate, fiind evidentă implicarea sa atât în activitățile de administrare a

firmei, cât și în cele privind procedurile ulterioare introducerii la plată a

primei file cec, el fiind și cel care s-a ocupat de găsirea și perfectarea

actelor de cesiune a societății comerciale C., întrunește obiectiv și subiectiv

elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune

prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen.

Concluzia

instanțelor de fond și de apel este corectă în ceea ce o privește pe C.M., dar

incorectă în ceea ce îl privește pe C.G.

Potrivit

art. 215 alin. (1) C. pen., infracțiunea de înșelăciune presupune, sub aspectul

elementului material, o acțiune de inducere în eroare, acțiune ce poate fi

săvârșită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate. În cazul infracțiunii de înșelăciune în

convenții, intenția de a induce în eroare trebuie să existe la momentul

încheierii convenției, atât pentru autor, cât și pentru complice. Pentru infracțiunea

de înșelăciune problema stabilirii inducerii în eroare la momentul încheierii

convenției este esențială pentru a proba vinovăția. Intenția, ca element al

laturii subiective, se deduce din latura obiectivă, deoarece se prezumă că

inculpatul a acționat în conformitate cu elementul său subiectiv.

Elementul

subiectiv se probează din întreaga conduită a persoanei acuzate, făcându-se o

apreciere globală a tuturor circumstanțelor de comitere a faptei. Caracteristic

intenției este prevederea de către făptuitor a rezultatului faptei,

reprezentarea mentală a rezultatului faptei și urmărirea sau acceptarea

rezultatului.

Inducerea

în eroare a fost corect stabilită față de C.M., deoarece:

- la 17

ianuarie 2007, data încheierii contractului, nu avea calitatea de administrator

la societatea comercială C., firmă pentru care a semnat convenția. Inculpata

C.M. a devenit, pentru scurt timp, asociat și administrator al societății

comerciale C., prin preluarea părților sociale de la S.C. și S.A., Ia 19 ianuarie 2007, ulterior emiterii filelor cec de plată a debitului.

Dobândirea calității s-a făcut pentru cesionarea părților sociale;

- în

contul societății comerciale C., deschis la Banca B., din care trebuiau onorate sumele înscrise în cecurile emise de inculpata C.M., în

perioada derulării contractului începând de la 1 ianuarie 2007, nu s-a aflat

niciun moment suma de 734.870,53 lei datorată;

- în

executarea contractului, la data de 10 octombrie 2007, inculpata C.M. a semnat

un angajament de plată prin care se obliga ca în numele societății să achite

săptămânal suma de 30.000 lei și a emis o nouă filă cec, pe care a semnat-o și

pe care a aplicat ștampila societății comerciale C., fără a avea calitatea de

asociat și/sau administrator al societății comerciale C.;

- la

momentul executării contractului, în sensul efectuării plății, a semnat un

angajament de plată după ce fila cec fusese refuzată la plată, dar în același

timp a cesionat părțile sociale.

Nici

instanța de fond, nici instanța de apel nu rețin, însă, modul în care C.G. a

contribuit la inducerea în eroare a părții vătămate. Faptul de a prezenta ca

adevărată o faptă mincinoasă presupune a face să se creadă, a trece drept

reală, existentă, o faptă sau împrejurare care nu există, care a fost

inventată, activitate ce are drept rezultat crearea celui indus în eroare a

unei false reprezentări a realității, acesta ajungând să creadă că fapta

mincinoasă este adevărată. Reprezentantul părții civile a arătat că inculpatul

C.G. a intervenit după introducerea primei file cec la bancă, deci ulterior

încheierii convenției, învederând, însă, că el se ocupa de încărcarea mărfii.

Instanțele rețin, de asemenea, contribuția sa în sensul că în luna septembrie

2007, la nouă luni de la încheierea contractului, a căutat persoane cărora soția

sa să Ie cesioneze firma C. Până la acest moment nici în plângerea părții

vătămate, nici în motivările instanțelor de fond și de apel nu se precizează

dacă inculpatul a avut o contribuție la negocierea contractului a cărui

încheiere formează obiectul acuzației de înșelăciune.

În

lipsa dovedirii unui sprijin moral sau material la încheierea contactului,

moment la care se consumă infracțiunea de înșelăciune, conduita ulterioară a

inculpatului nu are caracterul complicității la înșelăciune. Conform art. 26 C. pen., complicitatea poate fi definită ca fiind acea formă a participației penale care constă în

înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte

prevăzute de legea penală de către o altă persoană. Legiuitorul, stabilind

participația pentru sprijinul dat la săvârșirea faptei, exclude complicitate

posterioară consumării infracțiunii, săvârșirii faptei.

Chiar

dacă intenția avută la încheierea contractului este probată și prin conduita

ulterioară a părților, care poate dovedi scopul inducerii în eroare, pentru

existența complicității la înșelăciune trebuie să existe un act de sprijin sau

o contribuție, morală ori materială, la încheierea contractului. În lipsa altor

date, actele soțului nu există la data contractului. Probele indică faptul că,

ulterior încheierii contractului, C.G. a încărcat marfa provenind de la

societatea comercială M., iar în luna septembrie 2007 și-a ajutat soția să