ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2882/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2882/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 95 din 9 iunie 2011,

pronunțată în Dosarul nr. 7858/86/2010, Tribunalul Suceava a dispus în baza

art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor

reținute în sarcina inculpaților V.C., V.V. și J.C., după cum urmează:

infracțiunile de:

-·fals intelectual în

formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) raportat la art. 41 alin. (2)

C. pen. și uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 alin. (1)

raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de fals intelectual în

formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.;

-·complicitate la

înșelăciune în convenții prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 combinat cu

art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prin

mijloace frauduloase prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.;

infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prin mijloace frauduloase prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.;

infracțiunea de complicitate la înșelăciune în convenții prevăzută de art. 26

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune

în convenții prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 289

alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 80

alin. (2) C. pen., inculpatul V.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 74

lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul V.C. a fost condamnat la o

pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor publice în vederea obținerii unui avantaj patrimonial și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza 215 alin.

(1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.,

inculpatul V.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin mijloace frauduloase.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele

aplicate prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea, de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 10

ani.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) și c) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C.

pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen

de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata

suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

În baza 292 C. pen.

cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen., inculpatul V.V. a fost

condamnat la o pedeapsă de 8.000 RON, amendă penală pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în declarații.

În baza 291 C. pen.

cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen., inculpatul V.V. a fost

condamnat la o pedeapsă de 8.000 RON, amendă penală pentru săvârșirea

infracțiunii de uz de fals.

În baza 215 alin.

(1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.,

inculpatul V.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune prin mijloace frauduloase.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. e) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta

sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare și 8.000 RON,

amendă penală.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C.

pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani,

termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata

suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

În baza art. 292 C.

pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen., inculpatul J.C. a

fost condamnat la o pedeapsă de 8.000 RON, amendă penală pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit.

c) C. pen., inculpatul J.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. d) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta

sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare și 4.000 RON,

amendă penală.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C.

pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani,

termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata

suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. inculpații, în solidar, au fost

obligați la plata sumei de 20.706 RON către partea civilă SC G.A. SA (fostă SC

A. SA), reprezentând prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul V.C. a fost obligat la plata sumei de 700

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON se

va avansa în fondul Ministerului Public.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., fiecare dintre inculpații V.V. și J.C. au fost

obligați la plata sumei de 775 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 500 RON se va avansa în fondul Ministerului Public.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriu nr.

321/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus punerea în

mișcare a acțiuni penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

săvârșirea infracțiunilor de:

- fals intelectual

prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

constând în aceea că, în calitate de agent de poliție - funcționar public în

accepțiunea Codului penal - în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, în baza

aceleiași hotărâri infracționale unice, a întocmit și emis procesul-verbal de

contravenție din 8 februarie 2009 pe numele J.C., în care a menționat fapte

nereale cu privire la implicarea celorlalți doi învinuiți într-un eveniment de

trafic de rutier, care nu s-a produs la data și în condițiile stipulate în

documentul de constatare, făcând mențiuni nereale și în declarațiile

conducătorilor auto, prin completarea rubricilor privind avariile survenite,

înscrisuri care în condițiile în care emană de la o autoritate publică sunt

înscrisuri oficiale, potrivit art. 150 alin. (2) C. pen.;

- uz de fals prev. de

art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. constând în

aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la aceeași dată de 8

septembrie 2009 și în perioada imediat următoare a folosit înscrisurile oficiale

falsificate - proces-verbal de contravenție și declarațiile olografe ale

celorlalți doi învinuiți, atestate ca fiind oficiale prin completare parțială

și propria semnătură - și a eliberat alte înscrisuri - autorizații de reparații

seriile AA și BB și Anexa 2 solicitată de firma de asigurare - atestând fapte

nereale referitor la împrejurările producerii evenimentului rutier cu privire

la care s-au solicitat daune;

- abuz în serviciu

contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că exercitându-și în mod

necorespunzător atribuțiunile de serviciu prin întocmirea înscrisurilor cu un

conținut nereal la data de 8 februarie 2009 și în perioada următoare, a

compromis în mod grav încrederea cetățenilor în instituția pe care o

reprezintă, generând o stare de insecuritate publică și accentuând neîncrederea

cetățenilor în instituțiile statului, cauzând o tulburare însemnată al bunului

mers al organului de cercetare penală din care făcea parte prin nesancționarea

unor fapte contravenționale, favorizând obținerea unui avantaj patrimonial

constând în despăgubirile civile acordate de societatea de asigurare către

V.V.;

- complicitate la

înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 combinat cu art. 215 alin. (1),

(2) și (3) C. pen., constând în aceea că prin întocmirea înscrisurilor false și

prin completarea Anexei nr. 2 cu privire la dinamica accidentului rutier, cu

date nereale, l-a ajutat pe învinuitul V.V. să obțină la data de 12 martie

2009, în mod fraudulos, repararea daunei de către societatea de asigurare, în

condițiile în care beneficia doar de asigurare RCA și dauna nu era plătită dacă

accidentul rutier se producea din culpa sa, în cauză fiind aplicabile

prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

săvârșirea infracțiunilor de:

- fals în declarații

prev. de art. 292 C. pen., constând în aceea că, în complicitate cu ceilalți

participanți la activitatea infracțională, a menționat în mod nereal în

declarația tip dată pe proprie răspundere că la data de 8 februarie 2009 ar fi

fost implicat într-un accident rutier;

- uz de fals prev. de

art. 291 C. pen., constând în aceea că deși cunoștea că înscrisurile necesare

solicitării despăgubirilor conțineau date nereale, după data de 8 februarie

2009 le-a folosit în vederea producerii unei consecințe juridice, respectiv

aprobarea dosarului de daune la SC A. SA Suceava;

- înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., constând în aceea că a prezentat

societății de asigurare cu care avea încheiat un contract de asigurare RCA

obligatorie, o situație de fapt nereală cu privire la implicarea autoturismului

asigurat într-un accident rutier și pe baza înscrisurilor false a obținut la

data de 12 martie 2009 o despăgubire în valoare de 20.706 RON, solicitare ce

i-ar fi fost respinsă dacă societatea de asigurări cunoștea faptul că avarierea

autoturismului s-a produs din culpa sa exclusivă, fără implicarea altor

autovehicule, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

infracțiunilor de:

- fals în declarații

prev. de art. 292 C. pen., constând în aceea că, în complicitate cu ceilalți

participanți la activitatea infracțională a menționat în mod nereal în

declarația tip dată pe proprie răspundere, că la data de 8 februarie 2008 ar fi

fost implicat într-un accident rutier;

- complicitate la

înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,

constând în aceea că, prin acceptarea implicării sale într-un așa-zis accident

de circulație care nu s-a produs și prin semnarea unor înscrisuri ce aveau un

conținut nereal, l-a ajutat pe V.V. să beneficieze la data de 12 martie 2009 de

asigurarea de daune, acesta încasând necuvenit despăgubirea în valoare de

20.706 RON, în condițiile în care avea doar asigurare RCA și dauna nu era

plătită dacă accidentul rutier se producea din culpa sa, în cauză fiind

aplicabile prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că învinuitul V.C. și-a desfășurat activitatea ca lucrător de poliție judiciară

în cadrul I.P.J. Suceava, fiind șef al Postului de poliție I. în perioada 1

iulie 1994 - 19 august 2009 când s-a pensionat, perioadă în care a deținut și

aviz de poliție rutieră, fiind desemnat ca polițist rutier prin Dispoziția nr.

50 din 28 august 2008 emisă de I.G.P.R.

Conform fișei

postului, învinuitul, agent de poliție, se subordona conducerii I.P.J. Suceava

și Poliției mun. Vatra Dornei, îndrumând și coordonând activitatea lucrătorilor

din subordine, având și următoarele îndatoriri de serviciu:

- desfășurarea de

activități informativ-operative pentru descoperirea autorilor de infracțiuni și

supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracțiuni;

- supravegherea,

îndrumarea și controlul în condițiile legii a participanților la traficul

rutier pe drumurile județene și comunale situate în zona de competență și

acordarea de sprijin autorităților locale pentru buna desfășurare a traficului

rutier, efectuarea cercetării accidentelor rutiere ușoare soldate numai cu

pagube materiale;

- soluționarea

dosarelor penale cu autori cunoscuți, precum și a celor cu autori

neidentificați, potrivit competenței.

În exercitarea

activităților specifice polițienești informativ-operative prevăzute chiar în

fișa postului, la data de 13 decembrie 2008 agentul principal de poliție V.C. a

întocmit un raport informativ olograf, identificat la sediul postului de

poliție de către structura D.G.A., în care a menționat că "(…) numitul

V.V. și-a adus un S. full teren și în seara de vineri l-ar fi accidentat în A.

și nu a anunțat accidentul".

În luna decembrie

2008, a dat dispoziție subordonatului său, agent P.C.B. să verifice informația,

care la foarte scurt timp i-a raportat că aceasta se confirmă.

Agentul învestit prin

dispoziția șefului său, chiar a fost contactat de cel vizat, respectiv V.V.,

care i-a confirmat existența autoturismului avariat și l-a rugat să-l ajute în

sensul de a confirma un accident rutier în care ar fi fost implicat pentru a-și

putea rezolva problema de daune la societatea de asigurări. Profitând de

această solicitare, pentru a verifica informația, lucrătorul de poliție

judiciară a cerut să vadă autoturismul, astfel că a fost condus de cel ce-l

solicitase la locuința lui, unde în garaj a constatat că se afla parcat un

autoturism marca S. de culoare neagră, ce avea aplicate plăcuțe de

înmatriculare cu numere de Olanda, autoturism ce era foarte avariat, fiind în

stare de nefuncționare și neputând rula, fiind distruse aproape în totalitate

caroseria și componente ale motorului.

Lucrătorul de poliție

i-a precizat învinuitului V.V. că nu-l poate ajuta, motiv pentru care acesta

nici nu a vrut să-i precizeze unde a avut loc accidentul de circulație, spunând

că nu are suficientă încredere în el.

Continuând să

verifice informația operativă, agentul P. a aflat că într-o noapte, la

începutul lunii decembrie, V.V., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a

pierdut controlul autoturismului S. pe DN 17 în zona Izvor, la intrarea în

localitatea Iacobeni, loc ce a fost indicat chiar și de către conducătorul auto

într-o discuție ulterioară pe care a avut-o cu lucrătorul de poliție.

Toate aceste

informații au fost culese până la sfârșitul lunii ianuarie 2009, lună după care

lucrătorul de poliție a fost implicat în alte activități polițienești, însă

suspectă a fost atitudinea șefului de post, V.C., care nu a mai fost interesat

de rezultatele activității informative.

În exercitarea

atribuțiunilor de serviciu de cercetare a accidentelor rutiere ușoare soldate

numai cu pagube materiale, la data de 8 februarie 2009 învinuitul V.C., în calitate

de agent de poliție constatator, a confirmat prin înscrisurile pe care le-a

întocmit producerea unui eveniment de trafic rutier pe DN 18, la KM 219+200 m

pe ruta Ciocănești - Iacobeni, în care a precizat că au fost implicate

autoturismele marca "S.T." cu nr. de înmatriculare SV AAAAAA condus

de învinuitul V.V. și autoturismul "D.P." cu nr. de înmatriculare SV

BB BBB, condus de învinuitul J.C.

La data de 12 mai

2009, D.G.A. - Serviciul Teritorial Anticorupție Suceava - s-a sesizat din

oficiu cu privire la activitatea infracțională desfășurată de agentul de

poliție V.C., care în calitate de lucrător de poliție judiciară, încălcând cu

știință atribuțiunile de serviciu, la solicitarea numitului V.V. din com.

Iacobeni, jud. Suceava, a întocmit mai multe înscrisuri oficiale, atestând

nereal că în cursul dimineții de 8 februarie 2009, ora 02:10 pe DN 18, la KM

219+200 m, pe direcția Ciocănești - Iacobeni s-a produs un accident de

circulație între autovehiculul S.T. cu nr. de înmatriculare provizoriu SV

AAAAAA condus de V.V. și autoturismul marca D.P. cu nr. de înmatriculare SV BB

BBB, condus de J.C. din aceeași localitate (…) în condițiile în care accidentul

din care a rezultat avarierea autoturismului S.T. s-a produs în noaptea de 12

decembrie 2008 la intrare în localitatea Iacobeni, pe DN 17, la km 155+500,

unde conducătorul auto aflat sub influența băuturilor alcoolice a pierdut

controlul volanului și s-a izbit de parapeții metalici și de beton ce protejau

partea carosabilă.

Pe baza mijloacelor

de probă administrate s-a stabilit că locul producerii accidentului este DN 17,

km 155+500, la intrare în localitatea Iacobeni, la locul numit Izvor.

Pentru stabilirea

locului în care s-a produs avarierea autoturismului marca "S.T." cu

nr. de înmatriculare SV AAAAAA, echipa operativă condusă de către procuror și

formată din lucrători de poliție judiciară, tehnicieni criminaliști, învinuiții

și expertul tehnic auto desemnat, s-au deplasat în cele două locații și au

constatat următoarele:

A. Locul indicat în

înscrisurile întocmite la Postul de poliție Iacobeni, respectiv DN 18, la KM

219 + 200, Ciocănești - Iacobeni:

Învinuiții V.C. și

V.V. au poziționat două autoturisme dintre care unul marca "S.T.",

implicat în obiectul prezentei cercetări, în zona în care susțineau că s-a

produs evenimentul rutier, constatându-se următoarele:

- partea carosabilă

pe direcția Ciocănești - Iacobeni este prevăzută cu parapeți de protecție din

tablă, la locul de poziționare al autoturismului S. parapetul de tablă este

deformat, curbat spre exterior;

- locul indicat de

cei doi învinuiți este situat pe DN 18, la KM 219 + 375 m;

- examinând

carosabilul și acostamentul, pe o distanță de 50 m, având ca centru poziția

autoturismului S., nu s-au evidențiat mijloace materiale de probă - plastic,

sticlă sau tablă;

- pe sensul de

deplasare Iacobeni - Ciocănești nu a fost identificat niciun loc de impact în

malul neamenajat, acoperit cu vegetație - iarbă;

Pe segmentul de drum

cercetat se circulă pe două sensuri, suprafața carosabilă este din covor

asfaltic, în stare bună, prezentând pe mijloc marcaj longitudinal, discontinuu,

iar cu 200 m înainte de locul indicat este curbă dublă la stânga, semnalizată

corespunzător.

B. Locul indicat de

structura anticorupție ca fiind cel în care s-a produs evenimentul rutier - DN

17, la KM 155+500 m, Vatra Dornei - Iacobeni:

Învinuiții au refuzat

să însoțească echipa operativă la cercetarea celei de-a doua locații posibile

de impact.

Echipa operativă a

constatat că pe DN 17, la KM 155+500 m pe direcția Vatra Dornei - Iacobeni,

partea stângă a carosabilului este protejată cu parapeți de protecție din

tablă, pe suporți metalici, iar partea dreaptă are amenajat un șanț de scurgere

a apelor pluviale și fixare a malurilor, evidențiindu-se următoarele:

- pe partea stângă,

ultimul parapet de protecție este îndoit spre exterior și stâlpul metalic de

fixare este dislocat din suportul betonat, pe bara de protecție fiind vizibile

urme de culoare neagră, cu aspect de plastic, care au fost fixate și ridicate

de tehnicianul criminalist;

- după parapetul de

protecție terenul devine abrupt, în zonă fiind identificate următoarele

mijloace materiale de probă:

fragmente din plastic

de culoare neagră (plicul nr. 5);

fragment din corpul

unei oglinzi a lămpii de semnalizare (plicul nr. 6);

fragmente din plastic

transparent (plicul nr. 7).

Deși nu au participat

la cercetarea acestei locații, învinuiții, cu ocazia redactării

procesului-verbal, au precizat că în acea porțiune de drum nu s-au turnat

betoane, fiind aplicat doar cel de-al doilea strat de bitum, ceea ce a permis

ca locul accidentului să nu fie modificat, astfel că cercetarea la fața locului

a putut evidenția și identifica mijloacele materiale de probă - fragmente din

caroseria autoturismului marca S.

Stabilirea cu

certitudine a locului în care s-a produs accidentul rutier s-a făcut pe baza

următoarelor mijloace de probă:

Examinarea

autoturismului marca S.T. și compararea cu mijloacele materiale de probă

ridicate cu ocazia cercetării locației, DN 17, la KM 155+500 m, Vatra Dornei -

Iacobeni, astfel:

- oglinda lampă

semnalizare stânga față este identică cu fragmentul identificat și ridicat cu

ocazia cercetării la fața locului;

- fragmentul din

plastic transparent este identic cu colțul din dreapta al farului dreapta-față

al autoturismului.

Examinarea

criminalistică a mijloacelor de probă ridicate din locația DN 17, la KM 155+500

m, Vatra Dornei - Iacobeni, astfel:

- fragmentul din

plastic de culoare neagră prezintă inscripția: 1MO 807155 A, MADE IN SPAIN, PP,

EPDM T 10, NP3, 14, 7443 și sigla S.;

- fragmentul din

plastic de culoare neagră prezintă inscripția: 1MO 853665 C, MADE IN SPAIN,

ASA, DNI, 14884 SG4, DYNAMITMOBEL și sigla S., ce prezintă forma și desenul

suportului lămpii de ceață din bara de protecție partea dreaptă față;

- fragmentul dintr-o

carcasă de far din plastic de culoare neagră cu geam de protecție transparent

cu inscripția: W5W, VALEO, MADE IN SPAIN, HOUSING PP-T40-LENS PC și 5165, 5466,

E9, specific mărcii de autoturism S.T., ce prezintă forma și desenul suportului

ansamblului farurilor și semnalizării de pe partea dreaptă-față;

- fragmente de

plastic de culoare roșie în care este încastrată o bucată de plastic

transparent, specifice mărcii de autoturism S.T., ce prezintă forma și desenul

geamului de protecție al lămpii de semnalizare stânga spate, fixat în aripa de

pe aceeași parte și în partea stângă a capotei portbagajului autoturismului;

- fragment din

plastic transparent, specific mărcii de autoturism S.T., ce prezintă forma și

desenul suportului ansamblului farurilor și semnalizării de pe partea stângă

față, partea dinspre grila de răcire a motorului, colțul superior;

- elemente de

subansamblu electric auto.

Raportul de expertiză

tehnică judiciară a concluzionat că datorită faptului că în această locație

s-au găsit foarte multe fragmente de piese provenite de la un autoturism S.T.,

de aceeași construcție cu autoturismul în cauză și că toate fragmentele găsite

provin doar de la acele repere care sunt avariate și la autoturismul S.T. cu

numărul de circulație provizoriu SV AAAAAA, conduc la concluzia că aceasta este

locația reală a producerii accidentului.

De asemenea, s-au

înlăturat susținerilor învinuiților cu privire la locul producerii accidentului

rutier pe DN 18 la km 219+200 m, având în vedere că locația indicată de către învinuiți

și precizată în documentele oficiale întocmite de lucrătorul de poliție nu era

cea reală, susținerile acestora fiind înlăturate de următoarele argumente și

mijloace de probă:

- cu ocazia

cercetării la fața locului nu au fost identificate mijloace materiale de probă,

care în mod obiectiv ar fi trebuit să existe la locul impactului datorită

multiplelor și profundelor avarii ale celor două autoturisme;

- martora R.G.L.

propusă de către învinuitul V.C. arată că într-adevăr în cursul lunii februarie

2009 a sesizat un eveniment rutier pe DN 18, pe porțiunea Ciocănești -

Iacobeni, însă declară pe propria răspundere că "în accidentul perceput de

mine dacă s-ar fi produs avariile văzute în planșele foto, cu siguranță altele

ar fi fost pozițiile autovehiculelor și cu siguranță aș fi văzut și alte

distrugeri în zonă, respectiv parapetul de protecție din tablă și altele ar fi

fost urmele pe carosabil ale impactului (…) și că nu am sesizat avarii la

ambele autovehicule, autoturismul D.P. părea întreg" și că după părerea

sa, "dacă accidentul s-ar fi produs în acel loc, impactul ar fi fost

vizibil pe carosabil", precizând totodată că "la acea dată nu era

zăpadă, carosabilul era uscat și era ceață";

- celelalte probe

testimoniale au confirmat bănuiala legitimă inițială că accidentul rutier s-a

produs din culpa lui V.V. și a fost implicat doar autoturismul său;

- raportul de

expertiză tehnică judiciară a concluzionat că dinamica producerii accidentului

rutier în condițiile descrise în actul constatator și în declarațiile celor doi

conducători auto nu este reală.

În vederea stabilirii

cu certitudine a locului în care s-a produs accidentul, parchetul a verificat

susținerile învinuiților cu privire la existența impactului dintre cele două

autovehicule.

Raportul de expertiză

tehnică judiciară ce a avut la bază întreg materialul de urmărire penală, dar

și fotografiile făcute de societatea de asigurări cu ocazia întocmirii

dosarului de daune, a concluzionat că:

- deformațiile

caroseriei autoturismului marca S.T. prin multitudinea și profunzimea lor și

prin locul de dispunere nu confirmă impactul dintre acesta și autoturismul

marca "D.P." cu nr. de înmatriculare SV BB BBB;

- dacă între cele

două autovehicule ar fi avut loc un impact, autovehiculele ar fi trebuit să se

rotească aproximativ 400 grade pentru a ajunge în pozițiile finale indicate de

învinuiți cu ocazia experimentului judiciar, ceea ce este imposibil ținând cont

de unghiul de incidență dintre cele două autovehicule din momentul impactului

care a fost mic;

- dacă ar fi fost

impact, pentru a se realiza rotația de 400 grade, autoturismul S. ar fi trebuit

să fie lovit perpendicular pe axa longitudinală și în acest caz:

deformațiile ar fi

fost cu totul diferite la ambele autovehicule;

autoutilitara nu mai

putea efectua rotația și, în consecință, nu mai putea ajunge în poziția finală

indicată;

- deformațiile

autoutilitarei D.P. nu s-au produs ca urmare a contactului cu autoturismul S.

De asemenea, s-au

stabilit dinamica și mecanismul producerii avariilor autoturismului marca "S.T."

Toate mijloacele de

probă administrate în cauză au stabilit cu certitudine că evenimentul de trafic

rutier în care a fost avariat autoturismul marca S.T. cu nr. de înmatriculare

SV AAAAAA s-a produs pe DN 17, la KM 155+500 pe direcția Vatra Dornei -

Iacobeni și a avut următoarea dinamică:

Conducătorul auto

V.V. circula la volanul autoturismului S.T. cu nr. de circulație provizoriu SV

AAAAAA pe DN 17 din direcția Vatra Dornei - Iacobeni și când a ajuns în zona KM

155 + 500 m într-o curbă ușoară la stânga, datorită neadaptării vitezei de

circulație la condițiile de drum, carosabilul fiind alunecos, în curbă și în

pantă, a pierdut controlul direcției autoturismului, care s-a deplasat spre

dreapta și a lovit cu colțul din dreapta-față parapetul din beton aflat pe

partea dreaptă a părții carosabile.

În urma contactului

inițial cu zidul, autoturismul capătă o mișcare de rotație spre stânga, atinge

ușor și cu partea din dreapta spate zidul, moment în care se produc

zgârieturile de pe aripa dreapta-spate și colțul din dreapta al barei de

protecție spate, după care autoturismul se deplasează oblic spre stânga-față,

trecând peste partea carosabilă și lovind cu colțul din stânga-față parapetul

metalic aflat pe cealaltă parte, unde se și oprește.

Raportul de expertiză

tehnică judiciară a concluzionat că deformațiile autoturismului S.T.

identificate pe baza planșelor foto se coroborează perfect cu dinamica

accidentului prezentat la punctul B din expertiză, respectiv locația DN 17 la

KM 155+500 m pe direcția Vatra Dornei - Iacobeni.

În concluziile sale,

parchetul a făcut referire la răspunderea penală a învinuiților V.C., V.V. și

J.C., care prin schimbarea locului real al evenimentului rutier în care a fost

implicat doar autoturismul marca S.T., cu numărul provizoriu de înmatriculare

SV AAAAAA și menționarea în înscrisurile oficiale întocmite și în declarațiile

olografe a unei alte dinamici de producere a avariilor, au urmărit încasarea

daunelor de la firma de asigurări, intenție infracțională ce a avut drept

urmare decontarea de către SC G.A., fostă SC A. SA, a tuturor cheltuielilor de

reparație ale acestui autoturism în valoare totală de 20.706 RON.

Astfel, activitatea

infracțională a celor trei învinuiți a fost determinată de faptul că

autoturismul familiei V. avea doar asigurare obligatorie RCA și dacă ar fi fost

implicat singur într-un eveniment de trafic rutier, fără culpa altei persoane,

conducător de autovehicul, nu ar fi beneficiat de despăgubiri.

Pentru această

motivație și urmărind acest scop fraudulos, învinuiții, conducători auto, și-au

corelat declarațiile, iar învinuitul agent constatator a întocmit înscrisurile

oficiale din care rezulta culpa exclusivă în producerea accidentului rutier a

învinuitului J.C., astfel că cererea de despăgubire a fost soluționată

favorabil.

Față de infracțiunile

care au fost reținute în sarcina acestora, inculpații au avut următoarea

poziție procesuală:

Învinuitul V.C. -

agentul de poliție în declarația olografă și cu ocazia audierii a precizat că

în exercitarea atribuțiunilor de serviciu a avut informația în sensul că V.V.

ar fi avariat autoturismul S. pe traseul Vatra Dornei - Iacobeni - susținere

confirmată și de înscrisurile aflate la dosar și că a investigat accidentul

rutier din noaptea de 7/8 februarie 2009, anunțat telefonic, în care ar fi fost

implicați V.V. și J.C.

Învinuitul a susținut

că a făcut investigații complete cu privire la acel accident rutier, prin

prezența sa chiar la locul impactului, și după ce s-a convins de realitatea

accidentului, a întocmit înscrisurile necesare prevăzute de lege.

Acesta a precizat că

la locul impactului, pe carosabil, ar fi fost foarte multe cioburi și urme de

antigel și ulei, declarând că în momentul cercetării la fața locului a

sesizat-o în trafic și pe martora R.G. din localitatea Ciocănești, menționând

totodată pe propria răspundere că "eu cu cei doi eram în relații de

dușmănie (…) întrucât l-am cercetat anterior pe V.V." și că "acesta

nu m-a sunat în perioada premergătoare accidentului (…) o lună sau mai mult (…)

primul telefon primindu-l de la el în jurul orelor 02:00, 02:10",

nerecunoscând implicarea sa în activitatea infracțională.

Învinuitul V.V. a

recunoscut că a folosit autoturismul marca S.T. și a declarat că a fost

implicat doar în accidentul descris în documentele întocmite de agentul de

poliție, respectiv pe DN 18, pe direcția Ciocănești - Iacobeni, pe un carosabil

înghețat și alunecos, după impactul produs cu autoturismul marca D.P. condus de

J.C.

De asemenea, a

precizat că după momentul impactului, prin zonă a circulat doar un autocamion

TIR, fără însă a putea indica elemente de identificare ale acestuia, susținând

că după accident i-a contactat telefonic pe agentul de poliție și pe soția sa,

nerecunoscând activitatea sa infracțională.

Învinuitul J.C. a

susținut că a fost implicat în accidentul rutier menționat în înscrisurile

oficiale, furnizând însă detalii în totală contradicție cu ceilalți învinuiți

în sensul că autovehicul S. "a fost proiectat în balustrada de pe marginea

drumului" și că "din momentul impactului și până la finalizarea

verificărilor organelor de poliție nu ne-am întâlnit cu nicio altă persoană și

nici nu a participat nimeni la verificările efectuate de lucrătorul de

poliție", "cu V.V. nu mă aflu în relații bune. M-am certat cu acesta

în urmă cu 1 - 2 ani (…) nu sunt prieten cu familia V., nu ne vizităm și nici

nu comunicăm și am avut numărul lui de telefon mobil doar în perioada în care

s-a produs accidentul".

Din ansamblul

probator administrat în cauză a rezultat că toți cei trei învinuiți și-au

corelat conținutul declarațiilor date cu privire la aspectele principale ale

producerii evenimentului rutier, existând contradicții flagrante cu privire la

dinamica producerii acestuia sau alte elemente ce ar fi trebuit să fie reținute

dacă ar fi fost implicați în evenimentul rutier sau dacă ar fi investigat, în

cazul agentului de poliție, accidentul rutier.

Conținutul

declarațiilor învinuiților susține corelarea lor în scopul sustragerii lor de

la răspundere penală, astfel: toți cei trei învinuiți susțin că accidentul

rutier s-a produs pe data de 8 februarie 2009 pe DN 18 la km 219+200 m și că a

avut loc un impact între autoturismele marca "S.T." și

"D.P.", deși inexistența urmelor materiale de probă din locația

indicată și concluziile expertizei tehnice judiciare exclud și locul și

existența impactului dintre cele două autovehicule; învinuiții susțin că la

data așa-zisului accident rutier carosabilul era înghețat și alunecos, deși

chiar martora indicată de V.C. precizează că la data când ea a sesizat un

eveniment rutier carosabilul nu era acoperit cu zăpadă, era uscat, fiind doar

ceață; ambii învinuiți conducători auto susțin că impactul a fost foarte

puternic, ceea ce a determinat rotirea autovehiculelor și oprirea

autovehiculului marca S. în parapetul de protecție, relatare ce se regăsește și

în declarația agentului constatator, deși în zona indicată parapetul de

protecție nu este deformat, iar expertiza tehnică - judiciară exclude un astfel

de mecanism de producere a avariilor caroseriei autoturismului, dar și o astfel

de dinamică al unui eventual impact; toți învinuiții susțin că nu se aflau în

relații apropiate, că nu au comunicat în perioada premergătoare accidentului,

invocând chiar relații de dușmănie, deși harta relațională a comunicațiilor

telefonice dintre aceștia relevă o intensă comunicare în perioada premergătoare

accidentului - convorbiri telefonice, beep-uri și SMS-uri.

Din declarațiile

învinuiților au reieșit și mențiuni contradictorii, deoarece dacă, într-adevăr,

cei doi învinuiți, conducători auto, ar fi fost parte la producerea

accidentului rutier și dacă învinuitul, agent constatator, ar fi investigat

acel presupus accident, ar fi trebuit să poată relata toate elementele și

momentele derulării faptelor și investigațiilor. Urmărirea penală a evidențiat contradicții

flagrante în relatarea acestora, după cum urmează:

Sesizarea organelor

de poliție:

Învinuitul V.C.:

"în jurul orelor 02:10 am fost contactat telefonic de V.V. din localitatea

Iacobeni, care m-a anunțat că a fost implicat într-un accident rutier pe DN 18

spre Ciocănești, precizându-mi că în accident a fost implicată și o D.P.

condusă de J.C.".

Învinuitul V.V.:

"l-am sunat direct pe agentul V.C. care era de serviciu (…) și pe soția

mea".

Învinuitul J.C.:

"la scurt timp după impact domnul V. a sunat cred că la Postul de poliție

Iacobeni".

Prezența în trafic a

altor autoturisme și persoane:

Învinuitul V.C.:

"îmi reamintesc că în momentul în care investigam locul accidentului prin

zonă a trecut un autoturism cred marca F. condus de R.G. din Ciocănești".

Învinuitul V.V.:

"În perioada imediat după accident au trecut un autoturism și un TIR,

șoferul TIR-ului întrebându-mă dacă sunt bine", deși în declarația

olografă a precizat doar de autocamionul TIR.

Învinuitul J.C.:

"precizez pe propria-mi răspundere că pe toată durata, din momentul

impactului și până la finalizarea verificării organelor de poliție, nu ne-am

întâlnit cu nicio altă persoană și nici nu a participat nimeni la verificările

efectuate de lucrătorul de poliție".

Dacă accidentul

menționat în înscrisurile oficiale ar fi avut loc, toți participanții ar fi

trebuit să rețină prezența în zonă a altor autovehicule sau a altor persoane,

însă susținerile lor sunt total contradictorii, fiind evidențiată o încercare

de corelare a declarațiilor învinuiților V.V. și V.C., ultimul propunând în

apărarea sa pe martora R.G., care însă nu confirmă existența accidentului

rutier invocat de către învinuit.

Mecanismul producerii

accidentului și avariile suferite:

Învinuitul V.C. a

susținut existența multiplelor urme materiale de probă, care însă nu au putut

fi identificate cu ocazia cercetării la fața locului, susținând totodată și un

impact puternic dintre cele două autoturisme, aspect exclus științific de

expertiza tehnică judiciară și de lipsa urmărilor obiective ce s-ar fi produs

dacă impactul ar fi avut loc:

- parapetul de

protecție este intact;

- malul de protecție

nu evidențiază urme de impact.

Învinuitul V.V. a

susținut că autoturismul pe care el l-a condus s-a rotit pe carosabil și a

ajuns în parapeții metalici de pe marginea drumului având avariat autoturismul

în partea față și spate, fără nicio avarie pe părțile laterale, deși parapeții

de protecție nu evidențiază existența impactului, iar expertiza

tehnico-științifică și investigațiile firmei de asigurare susțin existența

avariilor la autoturismul marca S. și pe părțile laterale, chiar învinuitul în

declarația olografă menționând astfel de avarii:

- aripă stânga spate

îndoită;

- aripă dreapta

zgâriată;

- aripi și semiaripi

îndoite.

Învinuitul J.C. a

precizat că autoturismul S. a fost proiectat în balustrada de pe marginea

drumului - care nu evidențiază acest impact - și că au suferit avarii doar

"colțurile stânga și dreapta-față ale mașinii și avea distruse triplele

spate", declarând că "doar aceste avarii le-am sesizat în momentul

accidentului".

Investigațiile la

fața locului:

Învinuitul V.C.:

toate constatările efectuate la fața locului le-am menționat într-un carnețel

pe baza cărora am completat în partea de sus formularul de declarații tip.

Învinuitul V.V.: nu

precizează nimic cu privire la mențiunile sau cercetările efectuate la fața

locului de către agentul de poliție.

Învinuitul J.C.:

"nu am văzut ca polițistul să fi făcut poze sau să fi notat ceva cu

privire la avariile autoturismului".

Au fost reținute

următoarele mențiuni nereale ale învinuiților:

Învinuitul V.C.:

"eu mă aflam în relații de dușmănie cu V.V., întrucât l-am cercetat

anterior pentru alte fapte (…) acesta nu m-a sunat în perioada premergătoare

accidentului", deși fluxul informațional stabilit pe baza listing-urilor

telefonice a identificat 5 apeluri între postul telefonic 07XXXXXXXX utilizator

V.V. și 07YYYYYYYY titular V.C., efectuate în intervalul 7 februarie 2009,

orele 14:33 - 8 februarie 2009, orele 01:52.

Învinuitul V.V.: a

susținut că imediat după producerea accidentului l-a contactat pe agentul de

poliție și pe soția sa, deși fluxul informațional stabilit pe baza

listing-urilor telefonice nu confirmă apelul sau convorbirea cu soția sa.

Susținerile cu privire la apelarea și solicitarea sprijinului soției

învinuitului este una din afirmațiile nereale, dar corelate ale celor trei

învinuiți, care încercau să dea astfel veridicitate susținerilor lor.

Învinuitul J.C.:

"cu V.V. nu mă aflu în relații bune. M-am certat cu acesta în urmă cu 1 -

2 ani (…) nu sunt prieten cu familia V., nu ne vizităm și nici nu comunicăm și

am avut numărul lui de telefon mobil doar în perioada când s-a produs

accidentul", deși fluxul informațional stabilit pe baza listing-urilor

telefonice a identificat 4 apeluri între posturile telefonice 07XXXXXXXX și

07ZZZZZZZZ, utilizator V.V. și 07CCCCCCCC utilizat conform propriei declarații

de J.C. și 2 SMS-uri, efectuate în intervalul 6 februarie 2009, orele 10:45 - 8

februarie 2009, orele 01:17.

Față de cele mai sus

arătate, parchetul a reținut următoarele concluzii cu privire la vinovăția

învinuiților:

- toți cei trei

învinuiți susțin producerea unui eveniment de trafic rutier la aceeași dată și

în același loc cu impact între două autovehicule, în condițiile în care probele

științifice, mijloacele materiale de probă și probele testimoniale confirmă

producerea accidentului rutier la altă dată și în alt loc, cu implicarea doar a

autoturismului marca S.T., produs din culpa exclusivă a propriului conducător

auto;

- deși învinuitul

V.C., agent de poliție, avea informații cu privire la implicarea învinuitului

V.V. într-un accident rutier nedeclarat fără să facă o minimă verificare, pe

timp de noapte, într-un timp foarte scurt, a întocmit toate documentele

necesare, aparent legale, pentru ca acesta să poată beneficia de despăgubiri de

reparații din partea unei firme de asigurări;

- învinuiții, în

perioada premergătoare accidentului simulat au comunicat telefonic, coordonarea

fiind făcută de învinuitul V.V., care a ținut legătura și cu agentul de

poliție, dar și cu învinuitul J.C., pentru a se putea corela cu privire la

întocmirea documentelor constatatoare și invocarea unui eveniment rutier care

să-i fi permis despăgubirea auto. Învinuiții au comunicat telefonic în a doua

jumătate a zilei de 7 februarie 2009 pentru a se corela în acțiunile pe care

urmau să le întreprindă, relevante fiind în acest sens și cele trei convorbiri

telefonice purtate între V.V. și V.C. între orele 23:49 - 01:52, după ce în

prealabil purtase convorbiri telefonice și cu J.C.

Perioada scurtă de

timp în care s-au purtat cele trei convorbiri telefonice între V.V. și V.C.

exclude folosirea telefonului mobil de către alte persoane din familia V.,

acesta declarând că în acea perioadă se afla singur pe raza com. Ciocănești.

- toți cei trei

învinuiți și-au corelat declarațiile cu privire la elementele principale ale

presupusului accident rutier, însă au apărut mari contradicții atunci când li

s-au solicitat elemente de detaliu ale acelui eveniment;

- probele științifice

și toate probele testimoniale administrate în cauză confirmă faptul că agentul

constatator cunoștea realitatea în care s-a produs avarierea autoturismului

marca S.T. și cu toate acestea, a întocmit documente oficiale în care atesta o

altă situație de fapt, cu intenția clară de a-l favoriza și ajuta pe învinuitul

V.V. să obțină în mod ilegal despăgubiri de la societatea de asigurare;

- aceleași probe

testimoniale confirmă preocuparea învinuitului V.V. de a beneficia în mod

fraudulos de despăgubiri de la societatea de asigurări, ceea ce furnizează

indicii temeinice cu privire la motivațiile pe care le-au avut cei trei

învinuiți în demersul lor infracțional de a evoca o stare de fapt nereală cu

privire la producerea evenimentului rutier, care a și determinat aprobarea

daunei;

- învinuiții au

înstrăinat imediat după accident, beneficiind de calitatea de angajat a

numitului J.C. la o firmă de colectare a deșeurilor feroase, autoturismul marca

D.P., pentru a face imposibilă examinarea acestuia, cunoscând că nu a fost

implicat în evenimentul rutier evocat (la data de - 7 martie 2009);

- dacă accidentul

invocat ar fi avut loc și dacă autoturismele ar fi fost lăsate în pozițiile în

care s-au oprit după impact, circulația pe DN 18 ar fi fost blocată.

Acest aspect a fost

ignorat de către învinuiți, ei corelându-și declarațiile în sensul că

autoturismele au fost lăsate în pozițiile de după impact până când au fost

ridicate la o perioadă destul de mare după momentul presupusului accident;

- cercetarea locului

faptei și celelalte activități specific polițienești, inclusiv folosirea

fiolelor alcoolscop au fost efectuate în lipsa vreunei persoane, ceea ce relevă

atitudinea favorizantă infracțional din partea lucrătorului de poliție.

Pentru a da relevanță

juridică proceselor-verbale de folosire a fiolelor alcoolscop, agentul de

poliție l-a menționat ca martor pe T.I., însă când a sesizat că acesta nu a

semnat înscrisul s-a apărat susținând că, în general, folosea acea persoană ca

martor asistent, însă în acea noapte nu a fost de găsit;

- relevantă este și

atitudinea pe care a avut-o agentul constatator, care după inițierea anchetei

penale s-a pensionat pe caz medical, încercând astfel să beneficieze de

drepturile și privilegiile pe care le au funcționarii publici retrași din activitate,

din motive neimputabile.

Infracțiunile

reținute în sarcina celor trei învinuiți au fost probate prin:

- înscrisuri;

- mijloace materiale

de probă;

- procese-verbale de

examinare criminalistică;

- încheierea de

ședință și autorizarea instanței de judecată;

- proces-verbal de

efectuare de acte procedurale;

- harta relațională a

convorbirilor telefonice dintre învinuiți și listing-urile telefonice;

- proces-verbal de

cercetare la fața locului și imagini video;

- planșe foto și

schița cercetărilor la fața locului;

- raport de expertiză

tehnică judiciară;

- declarațiile

martorilor B.M., P.C.B., T.I., R.C.S., R.G.L., coroborate cu declarațiile

învinuiților J.C., V.V., V.C. și celelalte acte aflate la dosar.

În cursul cercetării

judecătorești au fost audiați martorii B.M., P.C.B., R.C.S., T.I., C.V., R.G.L.

și A.V., precum și inculpații V.V., V.C. și J.C.

Partea vătămată G.A.

s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.706 RON.

Analizând materialul

probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, prima instanță a

reținut că situația de fapt prezentată în rechizitoriu a fost pe deplin

dovedită.

Astfel, soția

inculpatului V.V., numita V.M., a încheiat la data de 7 octombrie 2008 o poliță

de asigurare RCA, cu O.G.A. SA. Obiectul asigurării l-a constituit autoturismul

marca S.T., neînmatriculat în România, având însă numărul de identificare D,

iar perioada de valabilitate a asigurării a fost intervalul 10 octombrie 2008 -

9 aprilie 2009. Autoturismul a fost înmatriculat provizoriu cu nr. SV AAAAAA,

având drept de circulație în perioada 20 ianuarie 2009 - 18 februarie 2009.

La data de 12 mai

2009, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că

inculpatul V.V. ar fi fost implicat într-un accident în noaptea de 11/12 decembrie

2008, cu autoturismul S.T. indicat mai sus, accident ce nu a fost semnalat

organelor de poliție și care s-a soldat cu avarierea severă a mașinii. De

asemenea, în continuarea sesizării s-a reținut că cei trei inculpați din

prezenta cauză s-au înțeles în vederea fraudării SC A. SA - Sucursala Suceava

prin aceea că au "înscenat" existența unui accident între

autoturismul inculpatului V. și cel al inculpatului J. (D.P. cu nr. SV BB BBB),

accident consemnat ca atare în înscrisuri oficiale de către inculpatul V.C. în

calitate de agent de poliție. Întrucât inculpatul J. beneficia de asigurare RCA

și ar fi fost vinovat de producerea accidentului, societatea de asigurare urma

a achita contravaloarea reparațiilor autoturismului inculpatului V.V.

În sprijinul celor

reținute, organele de poliție au invocat existența unui raport olograf al

inculpatului V.C. datat 13 decembrie 2008 și care făcea referire la accidentul

inculpatului V.V. din noaptea de 11/12 decembrie 2008, precum și

imposibilitatea agentului de poliție de a efectua constatarea accidentului în

data de 7/8 februarie 2009 întrucât ar fi fost implicat într-o patrulă mixtă cu

agentul C.S., iar în raportul întocmit a menționat că nu ar fi aplicat

sancțiuni contravenționale. Niciuna dintre aceste susțineri ale organului de

cercetare penală n a fost valorificată probator prin administrarea mijloacelor

de probă specifice (înscrisuri, martori sau expertize), astfel că tribunalul nu

a reținut aceste împrejurări. Totuși, inculpatul V.C. a recunoscut în mod

constant, prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și al

cercetării judecătorești, că a deținut o asemenea informație - care însă nu s-a

confirmat.

Însă, din declarația

martorului P.C.B. a rezultat că acesta, în calitate de ajutor al șefului de post

din com. I. (respectiv al inculpatului V.C.), a fost desemnat de către

inculpat, în luna decembrie 2008, să efectueze verificări referitor la

presupusul accident în care a fost implicat inculpatul V.V. cu autoturismul

marca S.T. Martorul a susținut în mod constant că inculpatul V.V. i-a arătat

autoturismul și că acesta prezenta numeroase avarii, iar din informațiile

obținute în plan local a rezultat că locul accidentului a fost DN 17, zona

Izvor, km 155+250 m. Aceste informații au fost comunicate de către martor

inculpatului V.C., iar inculpatul V.V. i-a solicitat în mod repetat martorului

să-l ajute în vederea reparării autoturismului pe o poliță de asigurare.

În fața tribunalului,

martorul a revenit asupra afirmațiilor referitoare la identificarea locului

accidentului și la existența vreunei solicitări a inculpatului V.V. de a fi

ajutat la repararea mașinii pe o poliță de asigurare. Ambele împrejurări au

relevanță redusă în valoarea probatorie a declarației martorului și nu conțin

contradicții ce nu pot fi explicate prin curgerea unui interval de timp relativ

mare între cele două audieri. Referitor la locul accidentului, tribunalul a

reținut că acesta a fost stabilit de către organele de urmărire penală în baza

examinării fragmentelor de metal și sticlă din râpa aflată în continuarea barei

de protecție metalică a drumului DN 17 în zona numită "la Izvor",

coroborate apoi cu celelalte mijloace de probă (expertiză, declarații martor

T.I. etc.). De asemenea, chiar în fața tribunalului, martorul a indicat că inculpatul

i-a solicitat obținerea unei autorizații de reparație, lucru pe care l-a

refuzat întrucât avariile constatate nu corespundeau cu dinamica accidentului

prezentată de inculpatul V.V.

De altfel, esențială

în cuprinsul declarației martorului este descrierea suficient de detaliată a

avariilor pe care le-a constatat la autoturismul inculpatului V.V. și care

corespund cu cele reținute în dosarul de daune al părții civile, precum și

împrejurarea că existența unor informații referitoare la accidentul acestui

inculpat, din luna decembrie 2008, a fost confirmată de inculpatul V.C. în

declarațiile sale.

Referitor la

consemnarea în scris de către martor a verificărilor efectuate, declarația

acestuia nu este contradictorie, în condițiile în care nici în cursul urmăririi

penale nu s-a făcut o astfel de susținere. Martorul a indicat doar că a

introdus în mapa operativă informația primită de la șeful său (inculpatul V.C.)

- probabil este vorba de un înscris de natura celui indicat de către organele

de cercetare și în cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu. De

altfel, deși acest înscris nu a fost depus la dosarul cauzei, existența sa este

confirmată chiar prin declarația inculpatului V.C. În niciun moment martorul nu

a susținut că ar fi consemnat în scris rezultatul verificărilor efectuate

personal.

Declarația martorului

P. se coroborează cu declarația martorului T.I., dată în cursul urmăririi

penale, asupra căreia acest din urmă martor a revenit în mod inexplicabil în

cursul cercetării judecătorești.

Înainte însă de a

proceda la analiza acestor două declarații, tribunalul a reținut că evaluarea

declarațiilor contradictorii ale unui martor sau părți trebuie făcută din

perspectiva principiilor promovate constant atât de către jurispruden