ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2882/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 95 din 9 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7858/86/2010, Tribunalul Suceava a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților V.C., V.V. și J.C., după cum urmează: 1. V.C., din infracțiunile de: -·fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

și uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 alin. (1) raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; -·complicitate la înșelăciune în convenții prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 combinat cu art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prin mijloace frauduloase prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.; 2. V.V., din infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prin mijloace frauduloase prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.; 3. J.C., din infracțiunea de complicitate la înșelăciune în convenții prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

în infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. În baza art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 80 alin. (2) C. pen., inculpatul V.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată. În baza art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul V.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în vederea obținerii unui avantaj patrimonial și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

pe o durată de 10 ani. În baza 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul V.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin mijloace frauduloase. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii. În baza 292 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen., inculpatul V.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 8.000 RON, amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații. În baza 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen., inculpatul V.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 8.000 RON, amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În baza 215 alin. (1), (2) C. pen.

cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul V.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin mijloace frauduloase. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. e) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare și 8.000 RON, amendă penală. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

În baza art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen., inculpatul J.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 8.000 RON, amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul J.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare și 4.000 RON, amendă penală. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. inculpații, în solidar, au fost obligați la plata sumei de 20.706 RON către partea civilă SC G.A. SA (fostă SC A. SA), reprezentând prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul V.C. a fost obligat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON se va avansa în fondul Ministerului Public.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., fiecare dintre inculpații V.V. și J.C. au fost obligați la plata sumei de 775 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON se va avansa în fondul Ministerului Public. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriu nr. 321/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus punerea în mișcare a acțiuni penale și trimiterea în judecată a inculpaților: 1. V.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de agent de poliție - funcționar public în accepțiunea Codului penal - în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, în baza aceleiași hotărâri infracționale unice, a întocmit și emis procesul-verbal de contravenție din 8 februarie 2009 pe numele J.C., în care a menționat fapte nereale cu privire la implicarea celorlalți doi învinuiți într-un eveniment de trafic de rutier, care nu s-a produs la data și în condițiile stipulate în documentul de constatare, făcând mențiuni nereale și în declarațiile conducătorilor auto, prin completarea rubricilor privind avariile survenite, înscrisuri care în condițiile în care emană de la o autoritate publică sunt înscrisuri oficiale, potrivit art. 150 alin. (2) C. pen.; - uz de fals prev. de art. 291 alin. (1) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la aceeași dată de 8 septembrie 2009 și în perioada imediat următoare a folosit înscrisurile oficiale falsificate - proces-verbal de contravenție și declarațiile olografe ale celorlalți doi învinuiți, atestate ca fiind oficiale prin completare parțială și propria semnătură - și a eliberat alte înscrisuri - autorizații de reparații seriile AA și BB și Anexa 2 solicitată de firma de asigurare - atestând fapte nereale referitor la împrejurările producerii evenimentului rutier cu privire la care s-au solicitat daune; - abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. cu aplic.

art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că exercitându-și în mod necorespunzător atribuțiunile de serviciu prin întocmirea înscrisurilor cu un conținut nereal la data de 8 februarie 2009 și în perioada următoare, a compromis în mod grav încrederea cetățenilor în instituția pe care o reprezintă, generând o stare de insecuritate publică și accentuând neîncrederea cetățenilor în instituțiile statului, cauzând o tulburare însemnată al bunului mers al organului de cercetare penală din care făcea parte prin nesancționarea unor fapte contravenționale, favorizând obținerea unui avantaj patrimonial constând în despăgubirile civile acordate de societatea de asigurare către V.V.; - complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap.

la art. 20 combinat cu art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., constând în aceea că prin întocmirea înscrisurilor false și prin completarea Anexei nr. 2 cu privire la dinamica accidentului rutier, cu date nereale, l-a ajutat pe învinuitul V.V. să obțină la data de 12 martie 2009, în mod fraudulos, repararea daunei de către societatea de asigurare, în condițiile în care beneficia doar de asigurare RCA și dauna nu era plătită dacă accidentul rutier se producea din culpa sa, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

2. V.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., constând în aceea că, în complicitate cu ceilalți participanți la activitatea infracțională, a menționat în mod nereal în declarația tip dată pe proprie răspundere că la data de 8 februarie 2009 ar fi fost implicat într-un accident rutier; - uz de fals prev. de art. 291 C. pen., constând în aceea că deși cunoștea că înscrisurile necesare solicitării despăgubirilor conțineau date nereale, după data de 8 februarie 2009 le-a folosit în vederea producerii unei consecințe juridice, respectiv aprobarea dosarului de daune la SC A. SA Suceava; - înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., constând în aceea că a prezentat societății de asigurare cu care avea încheiat un contract de asigurare RCA obligatorie, o situație de fapt nereală cu privire la implicarea autoturismului asigurat într-un accident rutier și pe baza înscrisurilor false a obținut la data de 12 martie 2009 o despăgubire în valoare de 20.706 RON, solicitare ce i-ar fi fost respinsă dacă societatea de asigurări cunoștea faptul că avarierea autoturismului s-a produs din culpa sa exclusivă, fără implicarea altor autovehicule, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

3. J.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., constând în aceea că, în complicitate cu ceilalți participanți la activitatea infracțională a menționat în mod nereal în declarația tip dată pe proprie răspundere, că la data de 8 februarie 2008 ar fi fost implicat într-un accident rutier; - complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., constând în aceea că, prin acceptarea implicării sale într-un așa-zis accident de circulație care nu s-a produs și prin semnarea unor înscrisuri ce aveau un conținut nereal, l-a ajutat pe V.V. să beneficieze la data de 12 martie 2009 de asigurarea de daune, acesta încasând necuvenit despăgubirea în valoare de 20.706 RON, în condițiile în care avea doar asigurare RCA și dauna nu era plătită dacă accidentul rutier se producea din culpa sa, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că învinuitul V.C. și-a desfășurat activitatea ca lucrător de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Suceava, fiind șef al Postului de poliție I. în perioada 1 iulie 1994 - 19 august 2009 când s-a pensionat, perioadă în care a deținut și aviz de poliție rutieră, fiind desemnat ca polițist rutier prin Dispoziția nr. 50 din 28 august 2008 emisă de I.G.P.R. Conform fișei postului, învinuitul, agent de poliție, se subordona conducerii I.P.J. Suceava și Poliției mun.

Vatra Dornei, îndrumând și coordonând activitatea lucrătorilor din subordine, având și următoarele îndatoriri de serviciu: - desfășurarea de activități informativ-operative pentru descoperirea autorilor de infracțiuni și supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracțiuni; - supravegherea, îndrumarea și controlul în condițiile legii a participanților la traficul rutier pe drumurile județene și comunale situate în zona de competență și acordarea de sprijin autorităților locale pentru buna desfășurare a traficului rutier, efectuarea cercetării accidentelor rutiere ușoare soldate numai cu pagube materiale; - soluționarea dosarelor penale cu autori cunoscuți, precum și a celor cu autori neidentificați, potrivit competenței.

În exercitarea activităților specifice polițienești informativ-operative prevăzute chiar în fișa postului, la data de 13 decembrie 2008 agentul principal de poliție V.C. a întocmit un raport informativ olograf, identificat la sediul postului de poliție de către structura D.G.A., în care a menționat că "(…) numitul V.V. și-a adus un S. full teren și în seara de vineri l-ar fi accidentat în A. și nu a anunțat accidentul". În luna decembrie 2008, a dat dispoziție subordonatului său, agent P.C.B. să verifice informația, care la foarte scurt timp i-a raportat că aceasta se confirmă. Agentul învestit prin dispoziția șefului său, chiar a fost contactat de cel vizat, respectiv V.V., care i-a confirmat existența autoturismului avariat și l-a rugat să-l ajute în sensul de a confirma un accident rutier în care ar fi fost implicat pentru a-și putea rezolva problema de daune la societatea de asigurări.

Profitând de această solicitare, pentru a verifica informația, lucrătorul de poliție judiciară a cerut să vadă autoturismul, astfel că a fost condus de cel ce-l solicitase la locuința lui, unde în garaj a constatat că se afla parcat un autoturism marca S. de culoare neagră, ce avea aplicate plăcuțe de înmatriculare cu numere de Olanda, autoturism ce era foarte avariat, fiind în stare de nefuncționare și neputând rula, fiind distruse aproape în totalitate caroseria și componente ale motorului. Lucrătorul de poliție i-a precizat învinuitului V.V. că nu-l poate ajuta, motiv pentru care acesta nici nu a vrut să-i precizeze unde a avut loc accidentul de circulație, spunând că nu are suficientă încredere în el.

Continuând să verifice informația operativă, agentul P. a aflat că într-o noapte, la începutul lunii decembrie, V.V., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a pierdut controlul autoturismului S. pe DN 17 în zona Izvor, la intrarea în localitatea Iacobeni, loc ce a fost indicat chiar și de către conducătorul auto într-o discuție ulterioară pe care a avut-o cu lucrătorul de poliție. Toate aceste informații au fost culese până la sfârșitul lunii ianuarie 2009, lună după care lucrătorul de poliție a fost implicat în alte activități polițienești, însă suspectă a fost atitudinea șefului de post, V.C., care nu a mai fost interesat de rezultatele activității informative.

În exercitarea atribuțiunilor de serviciu de cercetare a accidentelor rutiere ușoare soldate numai cu pagube materiale, la data de 8 februarie 2009 învinuitul V.C., în calitate de agent de poliție constatator, a confirmat prin înscrisurile pe care le-a întocmit producerea unui eveniment de trafic rutier pe DN 18, la KM 219+200 m pe ruta Ciocănești - Iacobeni, în care a precizat că au fost implicate autoturismele marca "S.T." cu nr. de înmatriculare SV AAAAAA condus de învinuitul V.V. și autoturismul "D.P." cu nr. de înmatriculare SV BB BBB, condus de învinuitul J.C. La data de 12 mai 2009, D.G.A. - Serviciul Teritorial Anticorupție Suceava - s-a sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracțională desfășurată de agentul de poliție V.C., care în calitate de lucrător de poliție judiciară, încălcând cu știință atribuțiunile de serviciu, la solicitarea numitului V.V.

din com. Iacobeni, jud. Suceava, a întocmit mai multe înscrisuri oficiale, atestând nereal că în cursul dimineții de 8 februarie 2009, ora 02:10 pe DN 18, la KM 219+200 m, pe direcția Ciocănești - Iacobeni s-a produs un accident de circulație între autovehiculul S.T. cu nr. de înmatriculare provizoriu SV AAAAAA condus de V.V. și autoturismul marca D.P. cu nr. de înmatriculare SV BB BBB, condus de J.C. din aceeași localitate (…) în condițiile în care accidentul din care a rezultat avarierea autoturismului S.T. s-a produs în noaptea de 12 decembrie 2008 la intrare în localitatea Iacobeni, pe DN 17, la km 155+500, unde conducătorul auto aflat sub influența băuturilor alcoolice a pierdut controlul volanului și s-a izbit de parapeții metalici și de beton ce protejau partea carosabilă.

Pe baza mijloacelor de probă administrate s-a stabilit că locul producerii accidentului este DN 17, km 155+500, la intrare în localitatea Iacobeni, la locul numit Izvor. Pentru stabilirea locului în care s-a produs avarierea autoturismului marca "S.T." cu nr. de înmatriculare SV AAAAAA, echipa operativă condusă de către procuror și formată din lucrători de poliție judiciară, tehnicieni criminaliști, învinuiții și expertul tehnic auto desemnat, s-au deplasat în cele două locații și au constatat următoarele: A. Locul indicat în înscrisurile întocmite la Postul de poliție Iacobeni, respectiv DN 18, la KM 219 + 200, Ciocănești - Iacobeni: Învinuiții V.C. și V.V.

au poziționat două autoturisme dintre care unul marca "S.T.", implicat în obiectul prezentei cercetări, în zona în care susțineau că s-a produs evenimentul rutier, constatându-se următoarele: - partea carosabilă pe direcția Ciocănești - Iacobeni este prevăzută cu parapeți de protecție din tablă, la locul de poziționare al autoturismului S. parapetul de tablă este deformat, curbat spre exterior; - locul indicat de cei doi învinuiți este situat pe DN 18, la KM 219 + 375 m; - examinând carosabilul și acostamentul, pe o distanță de 50 m, având ca centru poziția autoturismului S., nu s-au evidențiat mijloace materiale de probă - plastic, sticlă sau tablă; - pe sensul de deplasare Iacobeni - Ciocănești nu a fost identificat niciun loc de impact în malul neamenajat, acoperit cu vegetație - iarbă; Pe segmentul de drum cercetat se circulă pe două sensuri, suprafața carosabilă este din covor asfaltic, în stare bună, prezentând pe mijloc marcaj longitudinal, discontinuu, iar cu 200 m înainte de locul indicat este curbă dublă la stânga, semnalizată corespunzător.

B. Locul indicat de structura anticorupție ca fiind cel în care s-a produs evenimentul rutier - DN 17, la KM 155+500 m, Vatra Dornei - Iacobeni: Învinuiții au refuzat să însoțească echipa operativă la cercetarea celei de-a doua locații posibile de impact.

Echipa operativă a constatat că pe DN 17, la KM 155+500 m pe direcția Vatra Dornei - Iacobeni, partea stângă a carosabilului este protejată cu parapeți de protecție din tablă, pe suporți metalici, iar partea dreaptă are amenajat un șanț de scurgere a apelor pluviale și fixare a malurilor, evidențiindu-se următoarele: - pe partea stângă, ultimul parapet de protecție este îndoit spre exterior și stâlpul metalic de fixare este dislocat din suportul betonat, pe bara de protecție fiind vizibile urme de culoare neagră, cu aspect de plastic, care au fost fixate și ridicate de tehnicianul criminalist; - după parapetul de protecție terenul devine abrupt, în zonă fiind identificate următoarele mijloace materiale de probă: fragmente din plastic de culoare neagră (plicul nr. 5); fragment din corpul unei oglinzi a lămpii de semnalizare (plicul nr. 6); fragmente din plastic transparent (plicul nr. 7). Deși nu au participat la cercetarea acestei locații, învinuiții, cu ocazia redactării procesului-verbal, au precizat că în acea porțiune de drum nu s-au turnat betoane, fiind aplicat doar cel de-al doilea strat de bitum, ceea ce a permis ca locul accidentului să nu fie modificat,

astfel că cercetarea la fața locului a putut evidenția și identifica mijloacele materiale de probă - fragmente din caroseria autoturismului marca S. Stabilirea cu certitudine a locului în care s-a produs accidentul rutier s-a făcut pe baza următoarelor mijloace de probă: Examinarea autoturismului marca S.T. și compararea cu mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării locației, DN 17, la KM 155+500 m, Vatra Dornei - Iacobeni, astfel: - oglinda lampă semnalizare stânga față este identică cu fragmentul identificat și ridicat cu ocazia cercetării la fața locului; - fragmentul din plastic transparent este identic cu colțul din dreapta al farului dreapta-față al autoturismului.

Examinarea criminalistică a mijloacelor de probă ridicate din locația DN 17, la KM 155+500 m, Vatra Dornei - Iacobeni, astfel: - fragmentul din plastic de culoare neagră prezintă inscripția: 1MO 807155 A, MADE IN SPAIN, PP, EPDM T 10, NP3, 14, 7443 și sigla S.; - fragmentul din plastic de culoare neagră prezintă inscripția: 1MO 853665 C, MADE IN SPAIN, ASA, DNI, 14884 SG4, DYNAMITMOBEL și sigla S., ce prezintă forma și desenul suportului lămpii de ceață din bara de protecție partea dreaptă față; - fragmentul dintr-o carcasă de far din plastic de culoare neagră cu geam de protecție transparent cu inscripția: W5W, VALEO, MADE IN SPAIN, HOUSING PP-T40-LENS PC și 5165, 5466, E9, specific mărcii de autoturism S.T., ce prezintă forma și desenul suportului ansamblului farurilor și semnalizării de pe partea dreaptă-față; - fragmente de plastic de culoare roșie în care este încastrată o bucată de plastic transparent, specifice mărcii de autoturism S.T., ce prezintă forma și desenul geamului de protecție al lămpii de semnalizare stânga spate, fixat în aripa de pe aceeași parte și în partea stângă a capotei portbagajului autoturismului; - fragment din plastic transparent, specific mărcii de autoturism S.T., ce prezintă forma și desenul suportului ansamblului farurilor și semnalizării de pe partea stângă față, partea dinspre grila de răcire a motorului, colțul superior;

- elemente de subansamblu electric auto. Raportul de expertiză tehnică judiciară a concluzionat că datorită faptului că în această locație s-au găsit foarte multe fragmente de piese provenite de la un autoturism S.T., de aceeași construcție cu autoturismul în cauză și că toate fragmentele găsite provin doar de la acele repere care sunt avariate și la autoturismul S.T. cu numărul de circulație provizoriu SV AAAAAA, conduc la concluzia că aceasta este locația reală a producerii accidentului.

De asemenea, s-au înlăturat susținerilor învinuiților cu privire la locul producerii accidentului rutier pe DN 18 la km 219+200 m, având în vedere că locația indicată de către învinuiți și precizată în documentele oficiale întocmite de lucrătorul de poliție nu era cea reală, susținerile acestora fiind înlăturate de următoarele argumente și mijloace de probă: - cu ocazia cercetării la fața locului nu au fost identificate mijloace materiale de probă, care în mod obiectiv ar fi trebuit să existe la locul impactului datorită multiplelor și profundelor avarii ale celor două autoturisme; - martora R.G.L. propusă de către învinuitul V.C.

arată că într-adevăr în cursul lunii februarie 2009 a sesizat un eveniment rutier pe DN 18, pe porțiunea Ciocănești - Iacobeni, însă declară pe propria răspundere că "în accidentul perceput de mine dacă s-ar fi produs avariile văzute în planșele foto, cu siguranță altele ar fi fost pozițiile autovehiculelor și cu siguranță aș fi văzut și alte distrugeri în zonă, respectiv parapetul de protecție din tablă și altele ar fi fost urmele pe carosabil ale impactului (…) și că nu am sesizat avarii la ambele autovehicule, autoturismul D.P. părea întreg" și că după părerea sa, "dacă accidentul s-ar fi produs în acel loc, impactul ar fi fost vizibil pe carosabil", precizând totodată că "la acea dată nu era zăpadă, carosabilul era uscat și era ceață"; - celelalte probe testimoniale au confirmat bănuiala legitimă inițială că accidentul rutier s-a produs din culpa lui V.V.

și a fost implicat doar autoturismul său; - raportul de expertiză tehnică judiciară a concluzionat că dinamica producerii accidentului rutier în condițiile descrise în actul constatator și în declarațiile celor doi conducători auto nu este reală. În vederea stabilirii cu certitudine a locului în care s-a produs accidentul, parchetul a verificat susținerile învinuiților cu privire la existența impactului dintre cele două autovehicule. Raportul de expertiză tehnică judiciară ce a avut la bază întreg materialul de urmărire penală, dar și fotografiile făcute de societatea de asigurări cu ocazia întocmirii dosarului de daune, a concluzionat că: - deformațiile caroseriei autoturismului marca S.T.

prin multitudinea și profunzimea lor și prin locul de dispunere nu confirmă impactul dintre acesta și autoturismul marca "D.P." cu nr. de înmatriculare SV BB BBB; - dacă între cele două autovehicule ar fi avut loc un impact, autovehiculele ar fi trebuit să se rotească aproximativ 400 grade pentru a ajunge în pozițiile finale indicate de învinuiți cu ocazia experimentului judiciar, ceea ce este imposibil ținând cont de unghiul de incidență dintre cele două autovehicule din momentul impactului care a fost mic; - dacă ar fi fost impact, pentru a se realiza rotația de 400 grade, autoturismul S. ar fi trebuit să fie lovit perpendicular pe axa longitudinală și în acest caz: deformațiile ar fi fost cu totul diferite la ambele autovehicule; autoutilitara nu mai putea efectua rotația și, în consecință, nu mai putea ajunge în poziția finală indicată; - deformațiile autoutilitarei D.P.

nu s-au produs ca urmare a contactului cu autoturismul S. De asemenea, s-au stabilit dinamica și mecanismul producerii avariilor autoturismului marca "S.T." Toate mijloacele de probă administrate în cauză au stabilit cu certitudine că evenimentul de trafic rutier în care a fost avariat autoturismul marca S.T. cu nr. de înmatriculare SV AAAAAA s-a produs pe DN 17, la KM 155+500 pe direcția Vatra Dornei - Iacobeni și a avut următoarea dinamică: Conducătorul auto V.V. circula la volanul autoturismului S.T. cu nr. de circulație provizoriu SV AAAAAA pe DN 17 din direcția Vatra Dornei - Iacobeni și când a ajuns în zona KM 155 + 500 m într-o curbă ușoară la stânga, datorită neadaptării vitezei de circulație la condițiile de drum, carosabilul fiind alunecos, în curbă și în pantă, a pierdut controlul direcției autoturismului, care s-a deplasat spre dreapta și a lovit cu colțul din dreapta-față parapetul din beton aflat pe partea dreaptă a părții carosabile.

În urma contactului inițial cu zidul, autoturismul capătă o mișcare de rotație spre stânga, atinge ușor și cu partea din dreapta spate zidul, moment în care se produc zgârieturile de pe aripa dreapta-spate și colțul din dreapta al barei de protecție spate, după care autoturismul se deplasează oblic spre stânga-față, trecând peste partea carosabilă și lovind cu colțul din stânga-față parapetul metalic aflat pe cealaltă parte, unde se și oprește. Raportul de expertiză tehnică judiciară a concluzionat că deformațiile autoturismului S.T. identificate pe baza planșelor foto se coroborează perfect cu dinamica accidentului prezentat la punctul B din expertiză, respectiv locația DN 17 la KM 155+500 m pe direcția Vatra Dornei - Iacobeni.

În concluziile sale, parchetul a făcut referire la răspunderea penală a învinuiților V.C., V.V. și J.C., care prin schimbarea locului real al evenimentului rutier în care a fost implicat doar autoturismul marca S.T., cu numărul provizoriu de înmatriculare SV AAAAAA și menționarea în înscrisurile oficiale întocmite și în declarațiile olografe a unei alte dinamici de producere a avariilor, au urmărit încasarea daunelor de la firma de asigurări, intenție infracțională ce a avut drept urmare decontarea de către SC G.A., fostă SC A. SA, a tuturor cheltuielilor de reparație ale acestui autoturism în valoare totală de 20.706 RON. Astfel, activitatea infracțională a celor trei învinuiți a fost determinată de faptul că autoturismul familiei V. avea doar asigurare obligatorie RCA și dacă ar fi fost implicat singur într-un eveniment de trafic rutier, fără culpa altei persoane, conducător de autovehicul, nu ar fi beneficiat de despăgubiri.

Pentru această motivație și urmărind acest scop fraudulos, învinuiții, conducători auto, și-au corelat declarațiile, iar învinuitul agent constatator a întocmit înscrisurile oficiale din care rezulta culpa exclusivă în producerea accidentului rutier a învinuitului J.C., astfel că cererea de despăgubire a fost soluționată favorabil. Față de infracțiunile care au fost reținute în sarcina acestora, inculpații au avut următoarea poziție procesuală: Învinuitul V.C. - agentul de poliție în declarația olografă și cu ocazia audierii a precizat că în exercitarea atribuțiunilor de serviciu a avut informația în sensul că V.V. ar fi avariat autoturismul S. pe traseul Vatra Dornei - Iacobeni - susținere confirmată și de înscrisurile aflate la dosar și că a investigat accidentul rutier din noaptea de 7/8 februarie 2009, anunțat telefonic, în care ar fi fost implicați V.V.

și J.C. Învinuitul a susținut că a făcut investigații complete cu privire la acel accident rutier, prin prezența sa chiar la locul impactului, și după ce s-a convins de realitatea accidentului, a întocmit înscrisurile necesare prevăzute de lege. Acesta a precizat că la locul impactului, pe carosabil, ar fi fost foarte multe cioburi și urme de antigel și ulei, declarând că în momentul cercetării la fața locului a sesizat-o în trafic și pe martora R.G. din localitatea Ciocănești, menționând totodată pe propria răspundere că "eu cu cei doi eram în relații de dușmănie (…) întrucât l-am cercetat anterior pe V.V." și că "acesta nu m-a sunat în perioada premergătoare accidentului (…) o lună sau mai mult (…) primul telefon primindu-l de la el în jurul orelor 02:00, 02:10", nerecunoscând implicarea sa în activitatea infracțională.

Învinuitul V.V. a recunoscut că a folosit autoturismul marca S.T. și a declarat că a fost implicat doar în accidentul descris în documentele întocmite de agentul de poliție, respectiv pe DN 18, pe direcția Ciocănești - Iacobeni, pe un carosabil înghețat și alunecos, după impactul produs cu autoturismul marca D.P. condus de J.C. De asemenea, a precizat că după momentul impactului, prin zonă a circulat doar un autocamion TIR, fără însă a putea indica elemente de identificare ale acestuia, susținând că după accident i-a contactat telefonic pe agentul de poliție și pe soția sa, nerecunoscând activitatea sa infracțională. Învinuitul J.C.

a susținut că a fost implicat în accidentul rutier menționat în înscrisurile oficiale, furnizând însă detalii în totală contradicție cu ceilalți învinuiți în sensul că autovehicul S. "a fost proiectat în balustrada de pe marginea drumului" și că "din momentul impactului și până la finalizarea verificărilor organelor de poliție nu ne-am întâlnit cu nicio altă persoană și nici nu a participat nimeni la verificările efectuate de lucrătorul de poliție", "cu V.V. nu mă aflu în relații bune.

M-am certat cu acesta în urmă cu 1 - 2 ani (…) nu sunt prieten cu familia V., nu ne vizităm și nici nu comunicăm și am avut numărul lui de telefon mobil doar în perioada în care s-a produs accidentul". Din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că toți cei trei învinuiți și-au corelat conținutul declarațiilor date cu privire la aspectele principale ale producerii evenimentului rutier, existând contradicții flagrante cu privire la dinamica producerii acestuia sau alte elemente ce ar fi trebuit să fie reținute dacă ar fi fost implicați în evenimentul rutier sau dacă ar fi investigat, în cazul agentului de poliție, accidentul rutier.

Conținutul declarațiilor învinuiților susține corelarea lor în scopul sustragerii lor de la răspundere penală, astfel: toți cei trei învinuiți susțin că accidentul rutier s-a produs pe data de 8 februarie 2009 pe DN 18 la km 219+200 m și că a avut loc un impact între autoturismele marca "S.T." și "D.P.", deși inexistența urmelor materiale de probă din locația indicată și concluziile expertizei tehnice judiciare exclud și locul și existența impactului dintre cele două autovehicule; învinuiții susțin că la data așa-zisului accident rutier carosabilul era înghețat și alunecos, deși chiar martora indicată de V.C.

precizează că la data când ea a sesizat un eveniment rutier carosabilul nu era acoperit cu zăpadă, era uscat, fiind doar ceață; ambii învinuiți conducători auto susțin că impactul a fost foarte puternic, ceea ce a determinat rotirea autovehiculelor și oprirea autovehiculului marca S. în parapetul de protecție, relatare ce se regăsește și în declarația agentului constatator, deși în zona indicată parapetul de protecție nu este deformat, iar expertiza tehnică - judiciară exclude un astfel de mecanism de producere a avariilor caroseriei autoturismului, dar și o astfel de dinamică al unui eventual impact; toți învinuiții susțin că nu se aflau în relații apropiate, că nu au comunicat în perioada premergătoare accidentului, invocând chiar relații de dușmănie, deși harta relațională a comunicațiilor telefonice dintre aceștia relevă o intensă comunicare în perioada premergătoare accidentului - convorbiri telefonice, beep-uri și SMS-uri.

Din declarațiile învinuiților au reieșit și mențiuni contradictorii, deoarece dacă, într-adevăr, cei doi învinuiți, conducători auto, ar fi fost parte la producerea accidentului rutier și dacă învinuitul, agent constatator, ar fi investigat acel presupus accident, ar fi trebuit să poată relata toate elementele și momentele derulării faptelor și investigațiilor. Urmărirea penală a evidențiat contradicții flagrante în relatarea acestora, după cum urmează: Sesizarea organelor de poliție: Învinuitul V.C.: "în jurul orelor 02:10 am fost contactat telefonic de V.V. din localitatea Iacobeni, care m-a anunțat că a fost implicat într-un accident rutier pe DN 18 spre Ciocănești, precizându-mi că în accident a fost implicată și o D.P.

condusă de J.C.". Învinuitul V.V.: "l-am sunat direct pe agentul V.C. care era de serviciu (…) și pe soția mea". Învinuitul J.C.: "la scurt timp după impact domnul V. a sunat cred că la Postul de poliție Iacobeni". Prezența în trafic a altor autoturisme și persoane: Învinuitul V.C.: "îmi reamintesc că în momentul în care investigam locul accidentului prin zonă a trecut un autoturism cred marca F. condus de R.G. din Ciocănești". Învinuitul V.V.: "În perioada imediat după accident au trecut un autoturism și un TIR, șoferul TIR-ului întrebându-mă dacă sunt bine", deși în declarația olografă a precizat doar de autocamionul TIR.

Învinuitul J.C.: "precizez pe propria-mi răspundere că pe toată durata, din momentul impactului și până la finalizarea verificării organelor de poliție, nu ne-am întâlnit cu nicio altă persoană și nici nu a participat nimeni la verificările efectuate de lucrătorul de poliție". Dacă accidentul menționat în înscrisurile oficiale ar fi avut loc, toți participanții ar fi trebuit să rețină prezența în zonă a altor autovehicule sau a altor persoane, însă susținerile lor sunt total contradictorii, fiind evidențiată o încercare de corelare a declarațiilor învinuiților V.V. și V.C., ultimul propunând în apărarea sa pe martora R.G., care însă nu confirmă existența accidentului rutier invocat de către învinuit.

Mecanismul producerii accidentului și avariile suferite: Învinuitul V.C. a susținut existența multiplelor urme materiale de probă, care însă nu au putut fi identificate cu ocazia cercetării la fața locului, susținând totodată și un impact puternic dintre cele două autoturisme, aspect exclus științific de expertiza tehnică judiciară și de lipsa urmărilor obiective ce s-ar fi produs dacă impactul ar fi avut loc: - parapetul de protecție este intact; - malul de protecție nu evidențiază urme de impact. Învinuitul V.V.

a susținut că autoturismul pe care el l-a condus s-a rotit pe carosabil și a ajuns în parapeții metalici de pe marginea drumului având avariat autoturismul în partea față și spate, fără nicio avarie pe părțile laterale, deși parapeții de protecție nu evidențiază existența impactului, iar expertiza tehnico-științifică și investigațiile firmei de asigurare susțin existența avariilor la autoturismul marca S. și pe părțile laterale, chiar învinuitul în declarația olografă menționând astfel de avarii: - aripă stânga spate îndoită; - aripă dreapta zgâriată; - aripi și semiaripi îndoite. Învinuitul J.C.

a precizat că autoturismul S. a fost proiectat în balustrada de pe marginea drumului - care nu evidențiază acest impact - și că au suferit avarii doar "colțurile stânga și dreapta-față ale mașinii și avea distruse triplele spate", declarând că "doar aceste avarii le-am sesizat în momentul accidentului". Investigațiile la fața locului: Învinuitul V.C.: toate constatările efectuate la fața locului le-am menționat într-un carnețel pe baza cărora am completat în partea de sus formularul de declarații tip. Învinuitul V.V.: nu precizează nimic cu privire la mențiunile sau cercetările efectuate la fața locului de către agentul de poliție.

Învinuitul J.C.: "nu am văzut ca polițistul să fi făcut poze sau să fi notat ceva cu privire la avariile autoturismului". Au fost reținute următoarele mențiuni nereale ale învinuiților: Învinuitul V.C.: "eu mă aflam în relații de dușmănie cu V.V., întrucât l-am cercetat anterior pentru alte fapte (…) acesta nu m-a sunat în perioada premergătoare accidentului", deși fluxul informațional stabilit pe baza listing-urilor telefonice a identificat 5 apeluri între postul telefonic 07XXXXXXXX utilizator V.V. și 07YYYYYYYY titular V.C., efectuate în intervalul 7 februarie 2009, orele 14:33 - 8 februarie 2009, orele 01:52. Învinuitul V.V.: a susținut că imediat după producerea accidentului l-a contactat pe agentul de poliție și pe soția sa, deși fluxul informațional stabilit pe baza listing-urilor telefonice nu confirmă apelul sau convorbirea cu soția sa.

Susținerile cu privire la apelarea și solicitarea sprijinului soției învinuitului este una din afirmațiile nereale, dar corelate ale celor trei învinuiți, care încercau să dea astfel veridicitate susținerilor lor. Învinuitul J.C.: "cu V.V. nu mă aflu în relații bune. M-am certat cu acesta în urmă cu 1 - 2 ani (…) nu sunt prieten cu familia V., nu ne vizităm și nici nu comunicăm și am avut numărul lui de telefon mobil doar în perioada când s-a produs accidentul", deși fluxul informațional stabilit pe baza listing-urilor telefonice a identificat 4 apeluri între posturile telefonice 07XXXXXXXX și 07ZZZZZZZZ, utilizator V.V. și 07CCCCCCCC utilizat conform propriei declarații de J.C. și 2 SMS-uri, efectuate în intervalul 6 februarie 2009, orele 10:45 - 8 februarie 2009, orele 01:17.

Față de cele mai sus arătate, parchetul a reținut următoarele concluzii cu privire la vinovăția învinuiților: - toți cei trei învinuiți susțin producerea unui eveniment de trafic rutier la aceeași dată și în același loc cu impact între două autovehicule, în condițiile în care probele științifice, mijloacele materiale de probă și probele testimoniale confirmă producerea accidentului rutier la altă dată și în alt loc, cu implicarea doar a autoturismului marca S.T., produs din culpa exclusivă a propriului conducător auto; - deși învinuitul V.C., agent de poliție, avea informații cu privire la implicarea învinuitului V.V.

într-un accident rutier nedeclarat fără să facă o minimă verificare, pe timp de noapte, într-un timp foarte scurt, a întocmit toate documentele necesare, aparent legale, pentru ca acesta să poată beneficia de despăgubiri de reparații din partea unei firme de asigurări; - învinuiții, în perioada premergătoare accidentului simulat au comunicat telefonic, coordonarea fiind făcută de învinuitul V.V., care a ținut legătura și cu agentul de poliție, dar și cu învinuitul J.C., pentru a se putea corela cu privire la întocmirea documentelor constatatoare și invocarea unui eveniment rutier care să-i fi permis despăgubirea auto. Învinuiții au comunicat telefonic în a doua jumătate a zilei de 7 februarie 2009 pentru a se corela în acțiunile pe care urmau să le întreprindă, relevante fiind în acest sens și cele trei convorbiri telefonice purtate între V.V.

și V.C. între orele 23:49 - 01:52, după ce în prealabil purtase convorbiri telefonice și cu J.C. Perioada scurtă de timp în care s-au purtat cele trei convorbiri telefonice între V.V. și V.C. exclude folosirea telefonului mobil de către alte persoane din familia V., acesta declarând că în acea perioadă se afla singur pe raza com. Ciocănești. - toți cei trei învinuiți și-au corelat declarațiile cu privire la elementele principale ale presupusului accident rutier, însă au apărut mari contradicții atunci când li s-au solicitat elemente de detaliu ale acelui eveniment; - probele științifice și toate probele testimoniale administrate în cauză confirmă faptul că agentul constatator cunoștea realitatea în care s-a produs avarierea autoturismului marca S.T.

și cu toate acestea, a întocmit documente oficiale în care atesta o altă situație de fapt, cu intenția clară de a-l favoriza și ajuta pe învinuitul V.V. să obțină în mod ilegal despăgubiri de la societatea de asigurare; - aceleași probe testimoniale confirmă preocuparea învinuitului V.V. de a beneficia în mod fraudulos de despăgubiri de la societatea de asigurări, ceea ce furnizează indicii temeinice cu privire la motivațiile pe care le-au avut cei trei învinuiți în demersul lor infracțional de a evoca o stare de fapt nereală cu privire la producerea evenimentului rutier, care a și determinat aprobarea daunei; - învinuiții au înstrăinat imediat după accident, beneficiind de calitatea de angajat a numitului J.C.

la o firmă de colectare a deșeurilor feroase, autoturismul marca D.P., pentru a face imposibilă examinarea acestuia, cunoscând că nu a fost implicat în evenimentul rutier evocat (la data de - 7 martie 2009); - dacă accidentul invocat ar fi avut loc și dacă autoturismele ar fi fost lăsate în pozițiile în care s-au oprit după impact, circulația pe DN 18 ar fi fost blocată. Acest aspect a fost ignorat de către învinuiți, ei corelându-și declarațiile în sensul că autoturismele au fost lăsate în pozițiile de după impact până când au fost ridicate la o perioadă destul de mare după momentul presupusului accident; - cercetarea locului faptei și celelalte activități specific polițienești, inclusiv folosirea fiolelor alcoolscop au fost efectuate în lipsa vreunei persoane, ceea ce relevă atitudinea favorizantă infracțional din partea lucrătorului de poliție.

Pentru a da relevanță juridică proceselor-verbale de folosire a fiolelor alcoolscop, agentul de poliție l-a menționat ca martor pe T.I., însă când a sesizat că acesta nu a semnat înscrisul s-a apărat susținând că, în general, folosea acea persoană ca martor asistent, însă în acea noapte nu a fost de găsit; - relevantă este și atitudinea pe care a avut-o agentul constatator, care după inițierea anchetei penale s-a pensionat pe caz medical, încercând astfel să beneficieze de drepturile și privilegiile pe care le au funcționarii publici retrași din activitate, din motive neimputabile.

Infracțiunile reținute în sarcina celor trei învinuiți au fost probate prin: - înscrisuri; - mijloace materiale de probă; - procese-verbale de examinare criminalistică; - încheierea de ședință și autorizarea instanței de judecată; - proces-verbal de efectuare de acte procedurale; - harta relațională a convorbirilor telefonice dintre învinuiți și listing-urile telefonice; - proces-verbal de cercetare la fața locului și imagini video; - planșe foto și schița cercetărilor la fața locului; - raport de expertiză tehnică judiciară; - declarațiile martorilor B.M., P.C.B., T.I., R.C.S., R.G.L., coroborate cu declarațiile învinuiților J.C., V.V., V.C. și celelalte acte aflate la dosar. În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii B.M., P.C.B., R.C.S., T.I., C.V., R.G.L.

și A.V., precum și inculpații V.V., V.C. și J.C. Partea vătămată G.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.706 RON. Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, prima instanță a reținut că situația de fapt prezentată în rechizitoriu a fost pe deplin dovedită. Astfel, soția inculpatului V.V., numita V.M., a încheiat la data de 7 octombrie 2008 o poliță de asigurare RCA, cu O.G.A. SA. Obiectul asigurării l-a constituit autoturismul marca S.T., neînmatriculat în România, având însă numărul de identificare D, iar perioada de valabilitate a asigurării a fost intervalul 10 octombrie 2008 - 9 aprilie 2009. Autoturismul a fost înmatriculat provizoriu cu nr. SV AAAAAA, având drept de circulație în perioada 20 ianuarie 2009 - 18 februarie 2009. La data de 12 mai 2009, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul V.V.

ar fi fost implicat într-un accident în noaptea de 11/12 decembrie 2008, cu autoturismul S.T. indicat mai sus, accident ce nu a fost semnalat organelor de poliție și care s-a soldat cu avarierea severă a mașinii. De asemenea, în continuarea sesizării s-a reținut că cei trei inculpați din prezenta cauză s-au înțeles în vederea fraudării SC A. SA - Sucursala Suceava prin aceea că au "înscenat" existența unui accident între autoturismul inculpatului V. și cel al inculpatului J. (D.P. cu nr. SV BB BBB), accident consemnat ca atare în înscrisuri oficiale de către inculpatul V.C. în calitate de agent de poliție. Întrucât inculpatul J. beneficia de asigurare RCA și ar fi fost vinovat de producerea accidentului, societatea de asigurare urma a achita contravaloarea reparațiilor autoturismului inculpatului V.V.

În sprijinul celor reținute, organele de poliție au invocat existența unui raport olograf al inculpatului V.C. datat 13 decembrie 2008 și care făcea referire la accidentul inculpatului V.V. din noaptea de 11/12 decembrie 2008, precum și imposibilitatea agentului de poliție de a efectua constatarea accidentului în data de 7/8 februarie 2009 întrucât ar fi fost implicat într-o patrulă mixtă cu agentul C.S., iar în raportul întocmit a menționat că nu ar fi aplicat sancțiuni contravenționale. Niciuna dintre aceste susțineri ale organului de cercetare penală n a fost valorificată probator prin administrarea mijloacelor de probă specifice (înscrisuri, martori sau expertize), astfel că tribunalul nu a reținut aceste împrejurări.

Totuși, inculpatul V.C. a recunoscut în mod constant, prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, că a deținut o asemenea informație - care însă nu s-a confirmat. Însă, din declarația martorului P.C.B. a rezultat că acesta, în calitate de ajutor al șefului de post din com. I. (respectiv al inculpatului V.C.), a fost desemnat de către inculpat, în luna decembrie 2008, să efectueze verificări referitor la presupusul accident în care a fost implicat inculpatul V.V. cu autoturismul marca S.T. Martorul a susținut în mod constant că inculpatul V.V. i-a arătat autoturismul și că acesta prezenta numeroase avarii, iar din informațiile obținute în plan local a rezultat că locul accidentului a fost DN 17, zona Izvor, km 155+250 m. Aceste informații au fost comunicate de către martor inculpatului V.C., iar inculpatul V.V.

i-a solicitat în mod repetat martorului să-l ajute în vederea reparării autoturismului pe o poliță de asigurare. În fața tribunalului, martorul a revenit asupra afirmațiilor referitoare la identificarea locului accidentului și la existența vreunei solicitări a inculpatului V.V. de a fi ajutat la repararea mașinii pe o poliță de asigurare. Ambele împrejurări au relevanță redusă în valoarea probatorie a declarației martorului și nu conțin contradicții ce nu pot fi explicate prin curgerea unui interval de timp relativ mare între cele două audieri. Referitor la locul accidentului, tribunalul a reținut că acesta a fost stabilit de către organele de urmărire penală în baza examinării fragmentelor de metal și sticlă din râpa aflată în continuarea barei de protecție metalică a drumului DN 17 în zona numită "la Izvor", coroborate apoi cu celelalte mijloace de probă (expertiză, declarații martor T.I.

etc.). De asemenea, chiar în fața tribunalului, martorul a indicat că inculpatul i-a solicitat obținerea unei autorizații de reparație, lucru pe care l-a refuzat întrucât avariile constatate nu corespundeau cu dinamica accidentului prezentată de inculpatul V.V. De altfel, esențială în cuprinsul declarației martorului este descrierea suficient de detaliată a avariilor pe care le-a constatat la autoturismul inculpatului V.V. și care corespund cu cele reținute în dosarul de daune al părții civile, precum și împrejurarea că existența unor informații referitoare la accidentul acestui inculpat, din luna decembrie 2008, a fost confirmată de inculpatul V.C. în declarațiile sale. Referitor la consemnarea în scris de către martor a verificărilor efectuate, declarația acestuia nu este contradictorie, în condițiile în care nici în cursul urmăririi penale nu s-a făcut o astfel de susținere.

Martorul a indicat doar că a introdus în mapa operativă informația primită de la șeful său (inculpatul V.C.) - probabil este vorba de un înscris de natura celui indicat de către organele de cercetare și în cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu. De altfel, deși acest înscris nu a fost depus la dosarul cauzei, existența sa este confirmată chiar prin declarația inculpatului V.C. În niciun moment martorul nu a susținut că ar fi consemnat în scris rezultatul verificărilor efectuate personal. Declarația martorului P. se coroborează cu declarația martorului T.I., dată în cursul urmăririi penale, asupra căreia acest din urmă martor a revenit în mod inexplicabil în cursul cercetării judecătorești.

Înainte însă de a proceda la analiza acestor două declarații, tribunalul a reținut că evaluarea declarațiilor contradictorii ale unui martor sau părți trebuie făcută din perspectiva principiilor promovate constant atât de către jurispruden