Decizia nr. 1638/2012 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 19074/118/2010 — recurs

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.: Condamnă pe inculpata C.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (3 fapte); În baza art. 83 C. pen.: Dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei C.N. prin sentința penală nr. 1008 din 28 septembrie 2009 a Judecătoriei Constanța, definitivă la 6 octombrie 2009 prin neapelare. Dispune executarea pedepsei de 3 ani închisoare alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpata C.N. executând în total pedeapsa de 8 ani închisoare . În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a ll-a și lit b) C. pen. În baza art. 88 C. pen.: Scade din pedeapsa aplicată inculpatei C.N., perioada reținerii și arestării preventive, de la 30 septembrie 2010 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen.: Menține măsura arestării preventive a inculpatei C.N.

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.: Condamnă pe inculpata G.M. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a ll-a și lit b) C. pen. În baza art. 88 C. pen.: Scade din pedeapsa aplicată inculpatei G.M., perioada reținerii și arestării preventive, de la 30 septembrie 2010 la 28 martie 2011 inclusiv. În baza art. 350 C. proc. pen.: Menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată, dispusă față de inculpata G.M. prin încheierea din 22 iunie 2011 a Tribunalului Constanța pronunțată în Dosarul penal nr. 19074/118/2010, definitivă prin decizia penală nr. 617/P/28 06 2011 a Curții de Apel Constanța. Ia act că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpata G.M., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.: Condamnă pe inculpatul U.D. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată (2 fapte). În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen.: Scade din pedeapsa aplicată inculpatului U.D., perioada reținerii și arestării preventive, de la 30 septembrie 2010 la 6 ianuarie 2011 inclusiv . În baza art. 86 1 -86 2 C. pen.: Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În baza art. 86 3 C. pen.: Obligă pe inculpatul U.D. ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, la datele fixate de acesta; - să anunțe Serviciul de probațiune, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice Serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă; - să comunice Serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen.: Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (1) și (2) C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere. În baza art. 350 C. proc. pen. Menține măsura preventivă a obligării inculpatului U.D. de a nu părăsi localitatea în care locuiește fără încuviințarea instanței de judecată, dispusă prin decizia penală nr 6/P din 6 ianuarie 2011 a Curții de Apel Constanța, modificată în privința localității pe care este obligat să nu o părăsească, prin încheierea din 9 februarie 2011 a Tribunalului Constanța. Ia act că măsura preventivă dispusă față de inculpatul U.D., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.: Condamnă pe inculpatul U.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen.: Scade din pedeapsa aplicată inculpatului U.M., perioada reținerii și arestării preventive, de la 30 septembrie 2010 la 6 ianuarie 2011 inclusiv. În baza art. 86 1 -86 2 C. pen.: Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În baza art. 86 3 C. pen.: Obligă pe inculpatul U.M. ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, la datele fixate de acesta; - să anunțe Serviciul de probațiune, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea ; - să comunice și să justifice Serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă; - să comunice Serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen.: Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (1) și (2) C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere. În baza art. 350 C. proc. pen.: Menține măsura preventivă a obligării inculpatului U.M. de a nu părăsi localitatea în care locuiește fără încuviințarea instanței de judecată, dispusă prin decizia penală nr. 6/P din 6 ianuarie 2011 a Curții de Apel Constanța. Ia act că măsura preventivă dispusă față de inculpatul U.M., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen.: Condamnă pe inculpatul D.I. la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen.: Scade din pedeapsa aplicată inculpatului D.I. , perioada reținerii și arestării preventive, de la 25 noiembrie 2010 la 24 decembrie 2010 inclusiv. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81-82 C. pen.: Dispune pentru inculpatul D.I. suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 2 luni, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.: Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen.: Atrage atenția inculpatului D.I. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 350-357 C. proc. pen.: Menține liberarea provizorie sub control judiciar luată față de inculpatul D.I. prin încheierea nr 63 din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Constanța pronunțată în Dosarul penal nr. 18412/118/2010, definitivă prin decizia penală nr 837/P din 24 decembrie 2010 a Curții de Apel Constanța. Ia act că măsura preventivă dispusă față de inculpatul D.I., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen., art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit a) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen.: Condamnă pe inculpatul A.T. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen.: Scade din pedeapsa aplicată inculpatului A.T. , perioada reținerii și arestării preventive, de la 25 noiembrie 2010 la 6 ianuarie 2011 inclusiv. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81-82 C. pen.: Dispune pentru inculpatul A.T. suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.: Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen.: Atrage atenția inculpatului A.T. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen.: Menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată, dispusă față de inculpatul A.T. prin încheierea din 9 februarie 2011 a Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 98/p din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța. Ia act că măsura preventivă dispusă față de inculpatul A.T., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ.: Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D.A. împotriva inculpatei C.N. Obligă pe inculpata C.N. să plătească părții civile D.A. echivalentul în RON la data plății a sumei de 18.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale. Ia act că persoanele vătămate N.M., P.E. și E.R.N. nu au exercitat acțiune civilă în cadrul judecății prezentului proces penal. În baza art. 118 lit. e) C. pen.: Confiscă de la inculpata C.N. suma de 1.575 euro în echivalent în RON la data plății, și de la inculpata G.M. suma de 200 euro în echivalent în RON la data plății, reprezentând sumele de bani însușite de la persoanele vătămate N.M. și P.E. și care nu au fost recuperate de organele judiciare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr 2168/P/2010 din 20 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - C.N., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C.pen. - G.M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - U.D., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. - U.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.pen. - D.I., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.pen. - A.T., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. S-au reținut în sarcina inculpaților următoarele: 1. Inculpata C.N. l-a indus în eroare pe partea vătămată D.A., uzând în acest scop de promisiuni mincinoase de căsătorie cu o altă persoană de sex feminin, determinându-l astfel pe acesta să își înstrăineze locuința din comuna C., județul Constanța la data de 1 iulie 2010 conform contractului autentificat din 1 iulie 2010 la Biroul Notarial Public C.A., și l-a determinat să-i înmâneze inculpatei prețul vânzării, cu promisiunea că îi va cumpăra o altă locuință. 2. În perioada 6-10 septembrie 2010, inculpații C.N., A.T., U.D. și U.M. și numiții T.N. și A.R. au încercat să-l inducă în eroare pe partea vătămată E.R.N., uzând în acest scop de promisiuni mincinoase de căsătorie cu o altă persoană de sex feminin, și de cumpărare în comun a unui teren, pentru a-l determina astfel pe acesta să își înstrăineze locuința din municipiul Constanța, cu scopul ca inculpații să-­și însușească prețul obținut. 3. În cursul lunii septembrie a anului 2010, inculpații C.N., G.M., U.D., beneficiind de sprijinul inculpatului D.I., al numiților S.A.G. și N.I. și al numitelor A.V. și I.C.M., le-au indus în eroare pe părțile vătămate P.E. și N.M. determinându-le pe acestea să își înstrăineze, la data de 30 septembrie 2010, garsoniera pe care o dețineau în orașul Năvodari în schimbul promisiunii achiziționării unei alte locuințe în cornuna L. Județul Constanta, și le-au determinat să înmâneze suma de 5.000 euro numitului S.A.G., drept acont pentru cumpărarea unei locuințe în localitatea L., bani însușiți de inculpați. Din probele dosarului tribunalul reține în fapt următoarele: 1. La data de 13 septembrie 2010, organele Inspectoratului de Poliție Județeană Constanța, Serviciul Investigații Criminale s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, inculpata C.N. a indus în eroare o persoană de sex masculin, identificată ca fiind partea vătămată D.A., pe care, sub promisiunea căsătoriei cu o altă persoană de sex feminin, a determinat-o să își înstrăineze locuința situată în cornuna C. Astfel cum rezultă din conținutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 1 iulie 2010 la Biroul Notarilor Publici C.A. din Constanta, partea vătămată D.A. și-a înstrăinat locuința proprietate personală din comuna C., județul Constanța, compusă din teren în suprafață de 227,13 m.p. conform actului de proprietate și respectiv 231 m.p. conform măsurătorilor cadastrale, și construcție compusă din patru camere și două holuri cu o suprafață construită la sol de 113 m.p. precum și o anexă, magazie, în suprafață de 7 m.p. către martorul B.G.V., rezultând din actul notarial că prețul plătit a fost de 26.165 euro, echivalentul sumei de 114.310 RON la cursul de referință al Băncii Naționale a României din data respectivă. Din declarațiile părții vătămate și ale inculpatei, rezultă că aceasta din urmă l-a contactat pe D.A., pe care nu-l cunoștea anterior, în cursul lunii august 2009, cu motivația că ar fi aflat că acesta intenționează să închirieze casa. Potrivit declarațiilor părții vătămate, confirmate de susținerile inculpatei, aceasta i s-a prezentat sub numele de M.G. În luna mai a anului 2010, la inițiativa inculpatei C.N., aceasta l-a contactat din nou pe partea vătămată D.A. și i-a propus acestuia să se căsătorească cu o verișoară de-a inculpatei, pe nume C. în legătură cu care i-a spus că locuiește în comuna A., județul Constanța, unde deține o casă. Declarațiile martorei O.C. se coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorului H.E. Aceasta a declarat că în perioada mai-iunie 2010 a fost sunată de către inculpata C.N. care i-a spus că vrea să o viziteze la locuința ei din comuna A.B. împreună cu un bărbat mai vârstă care intenționa să își înstrăineze casa, precizând totodată că vrea să îl însoare pe acest bărbat cu ea. În continuare, martora O.C. a declarat că a fost de acord cu vizita deși nu se putea mărita cu bărbatul pe care urma să i-l prezinte inculpata deoarece la acea dată întreținea o relație de concubinaj cu un alt bărbat. În timpul șederii în locuința ei, inculpata a întrebat-o dacă este de acord să se căsătorească cu partea vătămată și ca aceasta să se mute în locuința ei. Martora nu a fost în măsură să ofere un răspuns atunci însă a acceptat să se deplaseze la locuința părții vătămate, unde a rămas peste noapte. Deoarece locuința era degradată, martora a plecat de acolo a doua zi. Potrivit propriilor declarații, de la acel moment martora nu a mai avut niciun contact cu partea vătămată, și de asemenea, nu avea cum să accepte concubinajul cu partea vătămată, câtă vreme avea o altă relație cu un bărbat, iar pe de altă parte în locuința ei nu exista spațiul necesar pentru a locui partea vătămată. În continuare, D.A. a mai arătat că în perioada următoare a fost vizitat din ce în ce mai des de inculpata C.N. care venea însoțită de un bărbat despre care a afirmat că este nepotul ei și că se va ocupa de îndeplinirea formalităților necesare pentru vânzarea casei sale. În intervalul 7 iunie 2010-7 iulie 2010, timp în care partea vătămată a fost internată în Sanatoriul din comuna A.C., acesta a fost vizitat de mai multe ori de către inculpată care I-a luat cu un taxi și I-a dus la Primăria C. unde a îndeplinit mai multe formalități necesare pentru întocmirea planurilor cadastrale și intabulare. De asemenea, partea vătămată a declarat că la data de 1 iulie 2010 a fost din nou luat de către inculpată care I-a transportat la un notariat de pe str. M.B. din municipiul Constanta unde a încheiat un antecontract prin care se obligă să își vândă casa din comuna C. către B.G.V. Cu această ocazie promitentul cumpărător a plătit ca avans suma de 1.000 RON, bani din care suma de 800 RON a fost luată de către inculpata C.N. care a promis părții vătămate că îi va cumpăra o nouă locuință. La scurt timp, partea vătămată, de asemenea la inițiativa inculpatei și împreună cu aceasta s-a deplasat din nou la același birou notarial unde a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect locuința sa. Potrivit declarațiilor părții vătămate, prețul plătit a fost de 29.000 RON, bani care au fost luați de către inculpată cu scopul de a-i cumpăra o nouă locuință. Organele de poliție l-au identificat pe taximetristul care a transportat-o pe inculpată și pe partea vătămată D.A. în perioadă anterioară consumării infracțiunii în persoana martorului H.E., care a confirmat declarațiile părții vătămate. Astfel, martorul a declarat că o cunoaște pe inculpata C.N. de aproximativ patru sau cinci ani iar în luna mai a anului 2010 a condus-o pe aceasta cu autoturismul său, în comuna C. la locuința părții vătămate D.A. de pe str. M. Martorul a mai declarat că inculpata i-a prezentat-o părții vătămate pe verișoara sa, O.C., ca pe o persoană interesată să își întemeieze o familie, insistând totodată ca partea vătămată să își înstrăineze casa și să se mute împreună cu viitoarea sa soție, în comuna A., județul Constanța. Martorul a adăugat că i-a transportat pe inculpată și pe partea vătămată până în comuna A. după care O.C. a venit la locuința acesteia din urmă unde a rămas peste noapte. Ulterior însă O.C. a refuzat să mai vină la locuința părții vătămate, împrejurare care a provocat și o ceartă între aceasta și inculpată. Potrivit declarațiilor martorului, prin intermediul martorului N.I., inculpata a găsit un cumpărător pentru locuința părții vătămate, înțelegându-se cu acesta asupra unui preț de 7.500 euro (echivalent 29.000 RON). De asemenea, martorul a mai declarat că inculpata a fost cea care s-a ocupat de îndeplinirea tuturor formalităților necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică și că aceasta i-a promis părții vătămate că îi va cumpăra o locuință mai ieftină în comuna A.B. Martorul a confirmat declarațiile părții vătămate și sub aspectul avansului și a sumei de bani primite cu titlu de preț, adăugând că după încheierii contractului în formă autentică, împreună cu C.N. I-a transportat pe D.A. la Sanatoriul din A.C. Pe drum, inculpata i-a solicitat părții vătămate banii primiți cu titlu de preț al imobilului spunându-i că se va ocupa de achiziționarea unei noi locuințe și adăugând că există pericolul ca în sanatoriu banii să îi fie furați, partea vătămată remițându-i suma respectivă. În timp ce se întorceau, inculpata a relatat martorului H.E. că nu va mai avea nevoie de serviciile sale, de taximetrie, deoarece nu intenționează să cumpere vreo altă locuință pentru partea vătămată. În cursul judecății, inculpata C.N. a recunoscut faptul că a solicitat și primit de la partea vătămată suma de bani primită drept preț pentru locuință, cu motivația de a o păstra pentru ca banii să nu fie furați în sanatoriu, și de a cumpăra pentru partea vătămată o casă într-o localitate rurală. Susținerile inculpatei potrivit cărora, în cursul unei deplasări a acesteia cu martorul H.E., ar fi fost tâlhărită de niște cunoscuți de-ai acestuia, care i-au luat banii părții vătămate, sunt mincinoase și făcute în scopul sustragerii de la răspundere penală, pentru următoarele considerente: - întregul comportament al inculpatei, atât în ce privește fapta împotriva lui D.A., cât și în ce privește faptele împotriva persoanelor vătămate E.R.N., P.E. și N.M., dar și infracțiunea anterioară pentru care a fost condamnată inculpata definitiv, relevă insistenta infracțională a acesteia, și specializarea în comiterea de infracțiuni de înșelăciune în modalitatea convingerii unor persoane să-și vândă locuințele, și apoi, prin manopere dolosive, să intre în posesia sumelor de bani reprezentând prețul sau parte din prețul locuințelor. - față de lipsa intenției părții vătămate de a-și închiria locuința, rezultă că inculpata l-a contactat pe acesta inițial cu scopul de a crea o legătură de cunoaștere, și de a crea încredere părții vătămate în susținerile sale; în același scop a acționat inculpata, ce nu avea vreo obligație legală sau morală față de partea vătămată, de a-l vizita des la spital pe acesta și de a-i crea convingerea că se preocupă de starea lui materială și de sănătate. - inculpata i-a propus părții vătămate să-și vândă locuința și să locuiască împreună cu martora O.C., deși nu avea nicio informație că aceasta din urmă ar accepta această situație, cu atât mai mult cu cât era deja implicată într-o relație de concubinaj. - inculpata s-a prezentat sub un prenume fals, de altfel procedând în același mod și la celelalte fapte, astfel creând condițiile pentru a nu fi identificată ulterior. - la data de 12 iulie 2010, după ce a fost externat din sanatoriu, partea vătămată a fost vizitat la locuința sa din C. de către inculpata C.N. care l-a dus în comuna C.J., județul Tulcea iar apoi, în cursul nopții, l-a dus în orașul N. spunându-i că îi va găsi o locuință în comuna A.B., deși, potrivit propriilor susțineri, la acel moment nu mai dispunea de suma de bani ce-i fusese înmânată de partea vătămată . - Partea vătămată a mai arătat că peste noapte a rămas într-o garsonieră din orașul N. după care, dimineață, a plecat împreună cu inculpata, cu un taxi, aceasta spunându-i că se deplasează în comuna A.B. pentru a viziona o locuință. D.A. a fost însă abandonat de către inculpată în zona Autogării din Constanța fără ca ulterior să se mai întâlnească cu aceasta sau să mai aibă vreun contact cu ea, aspect care, de asemenea, certifică intenția inculpatei de a crea aparența că s-a preocupat de locuința părții vătămate, și de a-și crea o apărare pentru lipsa banilor. - inculpata nu a reclamat în niciun moment vreunui organ judiciar despre pretinsa tâlhărie în care ar fi fost deposedată de suma de bani aparținând lui D.A., comportament nefiresc mai ales având în vedere că urma să justifice această sumă de bani. Toate acestea dovedesc intenția inculpatei, încă de la începutul relației de cunoaștere cu partea vătămată, de a-și însuși prin afirmații mincinoase prețul obținut de acesta pe locuința sa. Partea vătămată a recunoscut-o din planșa foto prezentată pe inculpata C.N. despre care a afirmat că i s-a prezentat sub numele de M.1 și l-a determinat să își vândă casa sub promisiunea mincinoasă a achiziționării unei alte locuințe. De asemenea, partea vătămată a condus în teren organele de politie până în comuna C.J. la un imobil situat pe str. T. în acest imobil au identificat-o pe C.M., care a declarat că este rudă prin alianță cu C.N. și că în vara anului 2010 fost vizitată de către aceasta care era însoțită de către un bărbat necunoscut ei, cei doi plecând după câteva ore. Astfel, coroborat și cu probele anterioare, nu există niciun dubiu asupra persoanei care s-a preocupat de vânzarea casei părții vătămate. C.C., inspector la Primăria C., a declarat că își amintește că atunci când D.A. a depus cererea din 1 iulie 2010 acesta era însoțit de o femeie. T.G., persoană fizică autorizată în domeniul cadastral, a declarat că a fost solicitat de către o persoană de sex feminin cu semnalmentele inculpatei, despre care a aflat ulterior că se numește C.N., să efectueze măsurătorile necesare întocmirii planului cadastral pentru imobilul aparținând părții vătămate D.A. Declarațiile acestor martori confirmă preocuparea deosebită a inculpatei pentru efectuarea demersurilor de vânzare a imobilului. În ce privește conținutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 1 iulie 2010 la Biroul Notarilor Publici C.A. din Constanta, din care rezultă că partea vătămată și-a înstrăinat locuința din comuna C., județul Constanta, către martorul B.G.V., contra sumei de 26.165 euro, echivalentul sumei de 114.310 RON la cursul de referință al Băncii Naționale a României din data respectivă, tribunalul reține următoarele: Potrivit susținerilor părții vătămate, inculpatei și martorului H.E., prețul stabilit între D.A. și B.G.V. a fost de 7.500 euro, și nu de 26.165 euro. Rezultă că în fapt, banii efectiv dați lui D.A. au fost în sumă de 7.500 euro sau echivalent în RON (29.000 RON). Partea vătămată nu avea niciun interes să minimalizeze suma pe care a încasat-o drept preț, și pe care susține că a dat-o inculpatei, solicitând apoi plata de despăgubiri. Notarul public a evaluat prin prisma tarifelor minimale prețul minim practicat pentru o astfel de locuință, cu suprafețele de teren și construcții aferente, și a încadrat acest preț la suma de 26.165 euro, care însă nu este prețul real dat între vânzător și cumpărător, ci doar prețul evaluat de notar, în vederea stabilirii taxelor de timbru și a onorariului . Având în vedere evaluarea oficială efectuată de notarul public asupra valorii de piață a imobilului vândut, probele din care rezultă interesul inculpatei de a definitiva vânzarea-cumpărarea urgent, la un preț care să atragă imediat un cumpărător, afirmațiile mincinoase că cu suma obținută va reuși să-i cumpere părții vătămate o altă casă, tribunalul reține că activitatea de înșelăciune a inculpatei s-a desfășurat în două modalități: - în primul rând convingându-l pe D.A. să-și înstrăineze locuința la un preț mult subevaluat, afirmând în mod mincinos că prețul obținut va fi suficient pentru achiziționarea unei alte locuințe; prin aceasta, inculpata a creat părții vătămate un prejudiciu reprezentând diferența între prețul aproximativ pe care l-ar fi obținut acesta real pentru casă, ori în lipsă, valoarea casei pe care nu ar fi vândut-o -și prețul obținut real, de 7.500 euro. - în al doilea rând, convingându-l pe D.A. să-i remită banii obținuți din vânzarea casei, afirmând în mod mincinos că vor fi folosiți pentru achiziționarea unei case în localitatea L. sau într-o altă localitate, când în realitate s-a dovedit că inculpata nu a avut de la bun început o astfel de intenție. Față de această situație de fapt, tribunalul reține că nu pot fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, astfel cum și-a formulat apărarea inculpata și cum a solicitat schimbarea încadrării juridice, întrucât abuzul de încredere presupune, înainte de toate, o convenție în care ambele părți sunt inițial de bună credință, în sensul că manifestările lor de voință reale-intime sunt conforme convenției respective, care privește depozitul, păstrarea, remiterea temporară a unor bunuri determinate. În cazul de față, ansamblul probelor administrate dovedește că inculpata C.N. nu a luat cu bună credință banii din posesia părții vătămate, în scopul real de a-i folosi în interesul acestuia, ci i-a luat cu scopul de a-și însuși, aspect pe care nu I-a adus la cunoștința părții vătămate, și care constituie acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune. 2. La data de 9 septembrie 2010, organele Iinspectoratului de Poliție Județean Constanta, Sesrviciul Investigații Criminale s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpata C.N. a început săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prin inducerea în eroare a unei persoane de sex masculin căreia urmează să îi prezinte o persoană de sex feminin despre care va crea aparența că este dispusă să se implice într-o relație de concubinaj de lungă durată, urmând ca persoana vătămată să fie determinată să își înstrăineze locuința pentru a se muta cu viitoarea concubină, în locuința acesteia. Martora C.O. a declarat că la începutul lunii septembrie a fost contactată de o cunoștință numită N. care i-a cerut să se întâlnească. N. a venit la întâlnire însoțit de o femeie care s-a prezentat sub numele F. și care a fost ulterior identificată în persoana inculpatei C.N. Aceasta i-a spus că este în relații bune cu un bătrân care deține un apartament în zona Tomis Nord și căruia intenționa să îi prezinte o tânără care să pretindă că este interesată de o relație de concubinaj cu acesta, pentru a-l determina pe acesta să îsi vândă apartamentul. Cu această ocazie, inculpata i-a propus martorei ca rolul concubinei părții vătămate să fie jucat de fina acesteia din urmă, D.S.M. La data de 9 septembrie 2010, inculpata a contactat-o telefonic pe martora C.O. și i-a propus să se întâlnească din nou, de data aceasta și cu martora D.S.M. La această întâlnire, care a avut loc în zona reprezentanței M.1 din Constanța și la care a participat și U.D., inculpata i-a relatat planul său și martorei D.S.M. căreia i-a spus că o va prezenta unui bătrân, aceasta urmând să îi lase impresia că este interesată de o relație de lungă durată cu el pentru ca apoi sub pretextul conviețuirii în locuința ei să o determine pe partea vătămată să își vândă apartamentul. Din prețul locuinței părții vătămate suma de 5.000 euro reprezentând avansul din preț urma să fie folosită pentru finanțarea unui sejur într-o stațiune montană iar restul de 25.000 euro urma să fie împărțit între inculpată, un văr de-al acesteia și martora D.S.M. Conform planului conceput de inculpata C.N. partea vătămată urma să fie abandonată la scurt timp după vânzarea apartamentului și după ce inculpata obținea prețul imobilului. A doua zi, inculpata C.N. a luat-o pe martora D.S.M. și a condus-o la locuința părții vătămate unde se afla și inculpatul U.D. În urma discuțiilor purtate cu această ocazie partea vătămată s-a arătat încântat de martora D.S.M., stabilindu-se ca a doua zi să își vândă apartamentul. Potrivit declarațiilor martorei C.O., la data de 10 septembrie 2010, inculpata C.N. a contactat-o telefonic și i-a cerut ca martora D.S.M. să o cheme pe partea vătămată E.R.N. la locuința sa din orașul N.V. unde urma să încerce în continuare să îl determine pe acesta să își înstrăineze casa. De asemenea, inculpata i-a spus martorei C.O. să îi transmită martorei D.S.M. să se prefacă îndrăgostită de acesta și dispusă să înceapă o relație de durată cu el. Planul conceput de inculpata C.N. nu a avut însă efectul scontat, partea vătămată refuzând să se prezinte la biroul notarial pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Din această cauză la data de 12 septembrie 2010, la o benzinărie de la intrarea în comuna V.T. s-au întâlnit din nou inculpații C.N., U.D. și A.T., învinuitul T.N. și martorele C.O. și D.S.M. Cu această ocazie, inculpata C.N. și învinuitul T.N. i-au cerut martorei D.S.M. să rămână timp de două-trei zile împreună cu partea vătămată E.R.N. pentru a-l determina să își vândă casa. Martora a declarat că inculpatul U.M. i-a spus să fie afectuoasă cu partea vătămată iar cu prima ocazie să sară pe el (în sensul de a-l invita la întreținerea de raporturi sexuale) iar după ce a părăsit apartamentul împreună cu inculpata C.N. aceasta era foarte fericită și a afirmat că moșul a pus botul. Ambele martore i-au recunoscut din planșele foto prezentate pe inculpații C.N., care se prezentase sub numele F. și U.D., care fusese prezentat ca fiind fratele celei dintâi. În plus, martora D.S.M. i-a recunoscut din planșa foto și pe E.R.N., ca fiind persoana pe care inculpații urmăreau să o determine să își înstrăineze locuința dar și pe inculpatul U.M. Partea vătămată E.R.N. a declarat că îl cunoaște de mai mult timp pe inculpatul U.M., sub numele de M., iar în luna septembrie a anului 2010 s-a întâlnit întâmplător cu el pe stradă. Acesta a organizat o întâlnire între partea vătămată și o persoană numită M.2, despre care a afirmat că este prietena lui și care a fost identificată ulterior ca fiind inculpata C.N. Aceasta a venit la întâlnire cu un autoturism condus de inculpatul U.D. iar după ce au consumat cu toții alcool, inculpata i-a propus părții vătămate să îi facă cunoștință cu o prietenă de-a sa. Partea vătămată a fost de acord iar inculpata C.N. și inculpatul U.M. i-au propus să se asocieze pentru a cumpăra o livadă într-o zonă de munte. La data de 14 septembrie 2010 inculpații C.N., U.D. și U.M. au revenit la domiciliul părții vătămate însoțiți de o altă tânără, pe care au prezentat-o sub numele de I. și despre care au afirmat că este de asemenea dispusă să înceapă o relație de concubinaj. I. a fost identificată ulterior în persoana martorei A.R. Cu aceeași ocazie, inculpații au discutat cu partea vătămată despre achiziționarea unui teren cu livadă la munte, cerându-i acesteia să îți vândă apartamentul pentru a participa la costurile achiziției. La data de 15 septembrie 2010, inculpații C.N., U.D. și U.M. și martora A.R. au plecat împreună cu partea vătămată în zona Câmpina unde i-au prezentat un teren în suprafață de aproximativ 900 m.p. pe care i-au propus să îl cumpere contra sumei de 40.000 euro. Partea vătămată a acceptat propunerea arătată însă nu a reușit să își înstrăineze casa deoarece tatăl său nu a fost de acord și a refuzat să îi dea actele de proprietate ale apartamentului iar după ce a adus la cunoștința inculpatei C.N. această împrejurare, nu a mai fost contactat de niciunul dintre învinuiți. Declarațiile martorelor C.O. și D.S.M. privind întâlnirea pe care au avut-o cu inculpații la data de 9 septembrie 2010 în zona reprezentantei M.1 din Constanta sunt susținute și de înregistrarea efectuată în mediul ambiental. Din procesul-verbal de redare a conversației rezultă că inculpata C.N. le asigură pe cele două martore că partea vătămată E.R.N. este consumator de alcool, că îi plac femeile și că poate fi determinat să își înstrăineze apartamentul pentru ca apoi, după un sejur la munte să fie abandonat în zona R. De asemenea, inculpata povestește modul în care îi va spune părții vătămate să își vândă apartamentul pentru a locui apoi împreună cu martora D.S.M. și afirmă că prețul apartamentului vândut la urgență este în jur de 45. Întâlnirile dintre martore și inculpați precum și dintre aceștia și partea vătămată E.R.N. rezultă din procesele-verbale de supraveghere și din înregistrările de imagini efectuate în cauză. De asemenea, înregistrările în mediul ambiental efectuate în cauză demonstrează participarea la săvârșirea tentativei de înșelăciune asupra părții vătămate E.R.N. și a învinuitului T.N. și a inculpatului A.T., aceștia discutând împreună cu inculpații U.D. și C.N. și cu martorele D.S.M. despre modul în care urma a fi săvârșită fapta, despre împărțirea banilor și instruind-o pe aceasta din urmă cu privire la modul în care ar fi trebuit să acționeze pentru a câștiga încrederea părții vătămate. De asemenea, inculpata discută despre inducerea în eroare a părții vătămate prin prezentarea martorei A.R. ca viitoarea sa soție și cu inculpatul A.T., acesta din urmă plângându-se de caracterul dificil al părții vătămate și exprimându-și temerea ca nu cumva aceasta să renunțe la vânzarea apartamentului ori ca nu cumva să abandoneze planul chiar martora A.R., fiind foarte greu în opinia sa să găsească o altă femeie. Conform procesului-verbal de redare întocmit la data de 23 noiembrie 2010, la data de 18 septembrie 2010 de pe telefonul utilizat de inculpata C.N. este apelat învinuitul T.N., proprietar al unui teren din localitatea C., județul Prahova, vizionat anterior de partea vătămată și inculpați și poartă discuții cu partea vătămată E.R.N., relatând acestuia că trebuie să se prezinte cât mai urgent cu banii deoarece are și alți clienți pentru acel teren, în scopul de a-l determina să urgenteze vânzarea apartamentului său. Inculpatul A.T. a recunoscut săvârșirea faptei, declarând la data de 17 decembrie 2010 că a asistat la o discuție între învinuitul T.N. și martora C.O., primul spunându-i celei de-a doua că inculpata C.N. caută o femeie care să se apropie de un bărbat mai vârstă și să îl determine pe acesta să își înstrăineze casa. Potrivit declarațiilor inculpatului, C.O. a fost de acord cu propunerea aducând o femeie tânără numită S. la o întâlnire cu C.N. care Ie-a expus planul său. Și martora A.R. și inculpata C.N. au fost de acord cu această idee astfel încât prima a fost prezentată părții vătămate sub numele I., pseudonim pe care de altfel îl folosește și inculpata C.N. într-o discuție telefonică cu acesta. Inculpatul A.T. a confirmat și participarea inculpatului U.M. la săvârșirea faptei, acesta având sarcina de a-l însoți permanent pe E.R.N. și obișnuind să îi ofere băuturi alcoolice în exces, după cum reiese și din interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză. De altfel, într-o discuție telefonică dintre C.N. și A.R., când cea din urmă se afla la domiciliul persoanei vătămate, C.N. îi comunică faptul că peste o oră urmează să vină M., și atunci A.R. trebuie să plece pentru a-i lăsa singuri pe M.1 și pe E.R.N. Inculpatul A.T. a mai declarat că la un moment dat A.R. i-a spus că nu vrea să participe la vânzarea apartamentului părții vătămate și nici să se mute la Câmpina. Potrivit propriilor declarații inculpatul A.T. a fost de acord să renunțe la continuarea manoperelor dolosive însă a hotărât ca aceasta să se facă treptat pentru a nu avea probleme cu inculpata C.N. Aceste aspecte ale declarației inculpatului sunt însă contrazise de conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpata C.N., el manifestându-și dimpotrivă temerea că A.R. va renunța la rolul ei caz în care situația se va complica, fiind greu de găsit o altă femeie. Nu în ultimul rând, inculpatul a declarat că C.N. urma să îi dea lui și martorei A.R. suma de 5.000 euro din prețul apartamentului părții vătămate. Inculpatul U.M. confirmă în declarația sa din 1 octombrie 2010 că, în urmă cu aproximativ 3 săptămâni, în timp ce se afla împreună cu persoana vătămată E.R.N., s-au întâlnit cu inculpata C.N., cu inculpatul U.D. și cu martora A.R., ocazie cu care persoana vătămată a exprimat dorința de a avea o relație intimă cu A.R., și invitându-i la el acasă. Inculpatul U.M. mai arată că, la 3-4 zile după aceea, toți cei enumerați, E.R.N., C.N., U.M., U.D. și A.R., au plecat cu un autoturism condus de U.D., la munte în zona Câmpina și Sinaia, ideea aparținând lui E.R.N., C.N. și A.R. Se confirmă din probe și discuțiile referitoare la presupusa achiziționare în coproprietate a unui teren în zona Câmpina, de către E.R.N., C.N. și U.M., iar în contextul în care inculpații nu puteau dispune de sumă de bani astfel încât să afirme cu bună credință că ar fi posibil să participe la acea achiziționare de teren, în contextul în care martorul T.N. s-a prezentat în mod fals drept proprietar al terenului de la Câmpina (iar anterior vorbise la telefon cu C.N. despre amănuntele activității), tribunalul reține că prin intermediul simulării unei cumpărări a presupusului teren, inculpații au intenționat să-l deposedeze pe persoana vătămată E.R.N. de suma de bani ce ar fi reprezentat partea sa de contribuție la acea tranzacție. În ce privește contribuția inculpatului U.M. la această faptă, tribunalul reține că acesta s-a implicat în mod direct în încercarea de înșelare a persoanei vătămate E.R.N., câtă vreme a afirmat că personal va participa, în calitate de coproprietar, la cumpărarea terenului de la Câmpina. De asemenea, inculpatul U.M. îl cunoștea pe E.R.N. de mai mult timp, rezultând, pe de o parte, că prin intermediul lui a aflat C.N. despre acesta, despre faptul că are o locuință și o posibilă disponibilitate de a o vinde și de a fi înșelat, și pe de altă parte, că inculpatul avea o anumită influență de convingere asupra lui E.R.N., aspect rezultat și din convorbirile telefonice interceptate. Tribunalul reține, în ce privește schimbarea încadrării juridice solicitate de acest inculpat, în sensul de a nu i se reține alin. (2) al art. 215 C. pen., întrucât nu și-a folosit apelativul „M.” cu scopul de a-l înșela pe E.R.N., că cererea este nefondată, întrucât inculpatul U.D. a exercitat un ansamblu de acte materiale, atât ca autor cât și ca complice al inculpatei C.N., actele de complicitate fiind absorbite în cele de autorat. Astfel fiind însă, se constată că în mod cert inculpata C.N., precum și A.R., au folosit cu intenție diminutive false cu scopul de a nu fi identificate, astfel cum a procedat și în celelalte cazuri, și în aceste condiții, inculpatei i se aplică agravanta prevăzută de alin. (2) al art. 215 C. pen. Iar întrucât inculpatul U.M. i-a acordat ajutor conștient la săvârșirea faptelor, luând la cunoștință inclusiv despre folosirea unor nume false, agravanta îi este aplicabilă și acestuia. În ce privește contribuția inculpatului U.D., tribunalul reține că acesta a acordat sprijin activ celorlalți inculpați prin punerea la dispoziția acestora ca șofer, în condițiile în care rezultă că a participat la discuțiile referitoare la punerea la punct a planului de înșelare, deci cunoștea că va lua parte la săvârșirea unei infracțiuni. Tribunalul reține că acest inculpat nu a realizat acte directe de înșelare a persoanei vătămate, contribuția sa fiind specifică actelor de complicitate, sens în care încadrarea juridică va fi schimbată în mod corespunzător. De asemenea, tribunalul reține că, urmare a actelor materiale desfășurate de inculpați, persoana vătămată E.R.N. nu a suferit niciun prejudiciu. În ce privește declarația dată de persoana vătămată E.R.N. în fața instanței de judecată, tribunalul o apreciază ca fiind făcută în mod nesincer în favoarea inculpaților, câtă vreme aceste declarații sunt contrazise de cele date în cursul urmăririi penale, precum și de întregul material probator. 3. Din probele dosarului efectuate în cauză a rezultat că inculpata C.N. împreună cu inculpații G.M., U.D., D.I., martorii (învinuiți) S.A.G. și N.I. și martorele A.V. și I.C.M. au realizat o altă infracțiune de înșelăciune asupra părților vătămate N.M. și P.E., pentru a le determina să își înstrăineze garsoniera pe care aceștia o dețineau în orașul Năvodari, uzând în acest scop de promisiunea mincinoasă a achiziționării în viitor a unui alte locuințe în comuna L., județul Constanța. Astfel, din contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei a rezultat că părțile vătămate N.M. și P.E. au înstrăinat către M.S., la data de 10 septembrie 2010 prin contractul autentificat de Biroul Notarilor Publici C.P., garsoniera lor situată în C., județul Constanta contra sumei de 15.000 euro. La data de 15 septembrie 2010, părțile vătămate au cumpărat în baza contractului autentificat de Biroul Notarilor Publici Asociați G.D. și G.A. o garsonieră situată în orașul N., achitând un preț de 48.500 RON. Ulterior, părțile vătămate au înstrăinat acest imobil contra sumei de 6.500 euro, în baza contractului autentificat din 30 septembrie 2010 la Biroul Notarilor Publici Asociați G.D. și G.A., în urma inducerii lor în eroare de către inculpații C.N., G.M., sprijiniți de către inculpatul D.I., U.D., de învinuiții S.A.G. și N.I. și de martorele A.V. și I.C.M., care le-au promis că le vor achiziționa o locuință în comuna L., județul Constanța. După cum reiese din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în prezenta cauză inculpata C.N. a fost cea care a planificat inducerea în eroare a părților vătămate N.M. și P.E. cu ocazia înstrăinării garsonierei pe care aceștia o cumpăraseră în orașul N. Astfel, în intervalul 24-30 septembrie 2010 inculpata C.N. a luat legătura cu mai multe persoane printre care și martorele A.V. și I.C.M., aceastea comunicând inculpatei faptul că au intermediat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect o garsonieră din orașul N. iar noii proprietari ai acesteia, N.M. și P.E. pot fi înșelați cu ușurință, sens în care i-au indicat locația unde aceștia pot fi contactați. De asemenea, inculpata a flat amănunte legale de faptul că părțile vătămate dispun de bani asupra lor și consumă în exces băuturi alcoolice. Urmare a informațiilor obținute, și sub identitatea de M.2, inculpata C.N. a luat legătura cu părțile vătămate urmând să le determine părțile vătămate să-și vândă imobilul achiziționat la data de 15 septembrie 2010 sub pretextul procurării unei alte locuință mult mai bună, în cornuna L., județul Constanța și să-și însușească banii obținuți din vânzarea acesteia. Potrivit planului, din prețul obținut în urma vânzării garsonierei părților vătămate martorele A.V. și I.C.M. urmau a primi amândouă 1.000 de euro pentru informația oferită și pentru rolul jucat în inducerea în eroare a părților vătămate, restul de bani urmând a fi împărțiți de inculpata C.N. cu inculpații U.D. și G.M. Pentru a le determina pe părțile vătămate să vândă garsoniera din N. sub promisiunea achiziției unui alt imobil mai bun, inculpata C.N. a solicitat martorelor A.V. și I.C.M. să intervină pe lângă o persoană din localitatea L., numită D.V. pentru ca acesta să permită părților vătămate vizionarea imobilului în care locuia aceasta temporar și care aparținea în realitate cumnatului martorei A.V. Martora a susținut și în fața instanței declarațiile date la urmărirea penală. În legătură cu acest imobil, inculpata C.N. a afirmat în mod mincinos cu scopul inducerii în eroare a părților vătămate că îl va cumpăra pentru ei cu banii obținuți din vânzarea garsonierei din N., aspecte cunoscute și de martorele A.V. și I.C.M. după cum reiese din convorbirile purtate de acestea. Din discuțiile telefonice purtate de inculpate C.N. cu martorele A.V. și I.C.M. mai rezultă faptul că prima menționată a găzduit părțile vătămate la domiciliul părinților inculpatei G.M. și că aceștia sunt mari consumatori de băuturi alcoolice. Tot din conținutul acestor convorbiri rezultă că martorele A.V. și I.C.M. s-au ocupat și de găsirea urgentă a unui cumpărător pentru garsoniera din N. ce aparținea părților vătămate, acestea înmânând la un moment dat cheile garsonierei din N. atât inculpatei C.N. cât și inculpatului D.I. pentru ca aceștia să o prezinte unui alt cumpărător identificat de ultimul menționat. Din conținutul discuțiilor telefonice purtate de inculpate C.N. cu inculpatul D.I. rezultă că acesta s-a ocupat de obținerea certificatului fiscal împreună cu inculpata G.M. și respectiv de încheierea contractului de vânzare-cumpărare la notariat, cunoscând faptul că aceste părți vătămate vor fi înșelate și cu scopul de a primi un comision după vânzarea imobilului cu mult sub prețul pieței către un cumpărător identificat de el. Deși inculpatul D.I. s-a apărat afirmând că el nu a cunoscut că vânzarea s-a efectuat după inducerea în eroare a părților vătămate, aceste declarații nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, ele urmând a fi înlăturate. Astfel în discuția telefonică din dat