ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1638/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1638/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față.

Prin

sentința penală nr. 300 din data de 22 iulie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 19074/118/2010

Tribunalul Constanța a hotărât: în baza art. 334 C. proc. pen.:

Dispune schimbarea încadrării juridice

a faptelor reținute în sarcina inculpaților C.N., U.D. și A.T., astfel:

- pentru inculpata C.N., din infracțiunea

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 37 lit a) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 37 lit a) C. pen.;

- pentru inculpatul U.D., din infracțiunea

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută

de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru inculpatul A.T., din infracțiunea

de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen., în infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune

în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen., art.

215 alin. (1), (2), (3) C. pen.;

Respinge cererile de schimbare a încadrării

juridice formulate de inculpații C.N., U.M. și U.D.

Înlătură reținerea recidivei prevăzute

de art. 37 lit b) C. pen. pentru inculpata G.M.

Reține pentru inculpații C.N., G.M., U.D.,

U.M., D.I. și A.T. aplicarea dispozițiilor art. 75 lit a) C. pen.

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit a) C. pen. și art.

37 lit. a) C. pen.:

Condamnă pe inculpata C.N. la pedeapsa

de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată

(3 fapte);

În baza art. 83 C. pen.:

Dispune revocarea suspendării condiționate

a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei C.N. prin sentința

penală nr. 1008 din 28 septembrie 2009 a Judecătoriei Constanța, definitivă la 6

octombrie  2009 prin neapelare.

Dispune executarea pedepsei de 3 ani închisoare

alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpata C.N. executând în

total pedeapsa de 8 ani închisoare .

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei,

pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a)

teza a ll-a și lit b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată inculpatei

C.N., perioada reținerii și arestării preventive, de la 30 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menține măsura arestării preventive a inculpatei

C.N.

C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.:

Condamnă pe inculpata G.M. la pedeapsa

de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei,

pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a)

teza a ll-a și lit b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată inculpatei

G.M., perioada reținerii și arestării preventive, de la 30 septembrie 2010 la 28

martie 2011 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menține măsura preventivă a obligării de

a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată, dispusă față de inculpata

G.M. prin încheierea din 22 iunie 2011 a Tribunalului Constanța pronunțată în Dosarul

penal nr. 19074/118/2010, definitivă prin decizia penală nr. 617/P/28 06 2011 a

Curții de Apel Constanța.

Ia act că măsura preventivă a obligării

de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpata G.M., încetează de drept la rămânerea

definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.

art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 75 lit. a) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul U.D. la pedeapsa

de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

înșelăciune în formă continuată (2 fapte).

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului,

pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată inculpatului

U.D., perioada reținerii și arestării preventive, de la 30 septembrie 2010 la 6

ianuarie 2011 inclusiv .

În baza art. 86

1

-86

2

C. pen.:

Dispune suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare

de 5 ani și 6 luni, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 86

3

C. pen.:

Obligă pe inculpatul U.D. ca, pe durata

termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probațiune

de pe lângă Tribunalul Constanța, la datele fixate de acesta;

- să anunțe Serviciul de probațiune, în

prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice Serviciului

de probațiune schimbarea locului de muncă;

- să comunice Serviciului de probațiune

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor

accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen.:

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

alin. (1) și (2) C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării

sub supraveghere.

În baza art. 350 C. proc. pen.

Menține măsura preventivă a obligării inculpatului

U.D. de a nu părăsi localitatea în care locuiește fără încuviințarea instanței de

judecată, dispusă prin decizia penală nr 6/P din 6 ianuarie 2011 a Curții de Apel

Constanța, modificată în privința localității pe care este obligat să nu o părăsească,

prin încheierea din 9 februarie 2011 a Tribunalului Constanța.

Ia act că măsura preventivă dispusă față

de inculpatul U.D., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă

nu va fi revocată anterior.

art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul U.M. la pedeapsa

de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului,

pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată inculpatului

U.M., perioada reținerii și arestării preventive, de la 30 septembrie 2010 la 6

ianuarie 2011 inclusiv.

În baza art. 86

1

-86

2

C. pen.:

Dispune suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4

ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 86

3

C. pen.:

Obligă pe inculpatul U.M. ca, pe durata

termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probațiune

de pe lângă Tribunalul Constanța, la datele fixate de acesta;

- să anunțe Serviciul de probațiune, în

prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea ;

- să comunice și să justifice Serviciului

de probațiune schimbarea locului de muncă;

- să comunice Serviciului de probațiune

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor

accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen.:

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

alin. (1) și (2) C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării

sub supraveghere.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menține măsura preventivă a obligării inculpatului

U.M. de a nu părăsi localitatea în care locuiește fără încuviințarea instanței de

judecată, dispusă prin decizia penală nr. 6/P din 6 ianuarie 2011 a Curții de Apel

Constanța.

Ia act că măsura preventivă dispusă față

de inculpatul U.M., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă

nu va fi revocată anterior.

art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și

a art. 320

1

C. proc. pen.:

Condamnă pe inculpatul D.I. la pedeapsa

de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

înșelăciune.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului,

pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată inculpatului

D.I. , perioada reținerii și arestării preventive, de la 25 noiembrie 2010 la 24

decembrie 2010 inclusiv.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului,

pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81-82 C. pen.:

Dispune pentru inculpatul D.I. suspendarea

condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani

și 2 luni, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.:

Pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen.:

Atrage atenția inculpatului D.I. asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate

a executării pedepsei.

În baza art. 350-357 C. proc. pen.:

Menține liberarea provizorie sub control

judiciar luată față de inculpatul D.I. prin încheierea nr 63 din 17 decembrie 2010

a Tribunalului Constanța pronunțată în Dosarul penal nr. 18412/118/2010, definitivă

prin decizia penală nr 837/P din 24 decembrie 2010 a Curții de Apel Constanța.

Ia act că măsura preventivă dispusă față

de inculpatul D.I., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă

nu va fi revocată anterior.

art. 20 C. pen., art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit

a) C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen.:

Condamnă pe inculpatul A.T. la pedeapsa

de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la

înșelăciune.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului,

pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată inculpatului

A.T. , perioada reținerii și arestării preventive, de la 25 noiembrie 2010 la 6

ianuarie 2011 inclusiv.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului,

pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81-82 C. pen.:

Dispune pentru inculpatul A.T. suspendarea

condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani,

ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.:

Pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen.:

Atrage atenția inculpatului A.T. asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate

a executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menține măsura preventivă a obligării de

a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată, dispusă față de inculpatul

A.T. prin încheierea din 9 februarie 2011 a Tribunalului Constanța, definitivă prin

decizia penală nr. 98/p din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța.

Ia act că măsura preventivă dispusă față

de inculpatul A.T., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă

nu va fi revocată anterior.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat

la art. 998 C. civ.:

Admite în parte acțiunea civilă formulată

de partea civilă D.A. împotriva inculpatei C.N.

Obligă pe inculpata C.N. să plătească părții

civile D.A. echivalentul în RON la data plății a sumei de 18.000 euro, reprezentând

despăgubiri pentru daune materiale.

Ia act că persoanele vătămate N.M., P.E.

și E.R.N. nu au exercitat acțiune civilă în cadrul judecății prezentului proces

penal.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.:

Confiscă de la inculpata C.N. suma de 1.575

euro în echivalent în RON la data plății, și de la inculpata G.M. suma de 200 euro

în echivalent în RON la data plății, reprezentând sumele de bani însușite de la

persoanele vătămate N.M. și P.E. și care nu au fost recuperate de organele judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr 2168/P/2010 din 20

decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a dispus trimiterea în

judecată a inculpaților:

- C.N., pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

lit. a) C.pen.

- G.M., pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen.

- U.D., pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.

- U.M., pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215

alin. (1), (2) și (3) C.pen.

- D.I., pentru săvârșirea infracțiunii

de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215

alin. (1), (2) și (3) C.pen.

- A.T., pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen.

S-au reținut în sarcina inculpaților următoarele:

partea vătămată D.A., uzând în acest scop de promisiuni mincinoase de căsătorie

cu o altă persoană de sex feminin, determinându-l astfel pe acesta să își înstrăineze

locuința din comuna C., județul Constanța la data de 1 iulie 2010 conform contractului

autentificat din 1 iulie 2010 la Biroul Notarial Public C.A., și l-a determinat

să-i înmâneze inculpatei prețul vânzării, cu promisiunea că îi va cumpăra o altă

locuință.

C.N., A.T., U.D. și U.M. și numiții T.N. și A.R. au încercat să-l inducă în eroare

pe partea vătămată E.R.N., uzând în acest scop de promisiuni mincinoase de căsătorie

cu o altă persoană de sex feminin, și de cumpărare în comun a unui teren, pentru

a-l determina astfel pe acesta să își înstrăineze locuința din municipiul Constanța,

cu scopul ca inculpații să-­și însușească prețul obținut.

2010, inculpații C.N., G.M., U.D., beneficiind de sprijinul inculpatului D.I., al

numiților S.A.G. și N.I. și al numitelor A.V. și I.C.M., le-au indus în eroare pe

părțile vătămate P.E. și N.M. determinându-le pe acestea să își înstrăineze, la

data de 30 septembrie 2010, garsoniera pe care o dețineau în orașul Năvodari în

schimbul promisiunii achiziționării unei alte locuințe în cornuna L. Județul Constanta,

și le-au determinat să înmâneze suma de 5.000 euro numitului S.A.G., drept acont

pentru cumpărarea unei locuințe în localitatea L., bani însușiți de inculpați.

Din probele dosarului tribunalul reține

în fapt următoarele:

Inspectoratului de Poliție Județeană Constanța, Serviciul Investigații Criminale

s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, inculpata C.N. a indus în eroare

o persoană de sex masculin, identificată ca fiind partea vătămată D.A., pe care,

sub promisiunea căsătoriei cu o altă persoană de sex feminin, a determinat-o să

își înstrăineze locuința situată în cornuna C.

Astfel cum rezultă din conținutul contractului

de vânzare-cumpărare autentificat din 1 iulie 2010 la Biroul Notarilor Publici C.A.

din Constanta, partea vătămată D.A. și-a înstrăinat locuința proprietate personală

din comuna C., județul Constanța, compusă din teren în suprafață de 227,13 m.p.

conform actului de proprietate și respectiv 231 m.p. conform măsurătorilor cadastrale,

și construcție compusă din patru camere și două holuri cu o suprafață construită

la sol de 113 m.p. precum și o anexă, magazie, în suprafață de 7 m.p. către martorul

B.G.V., rezultând din actul notarial că prețul plătit a fost de 26.165 euro, echivalentul

sumei de 114.310 RON la cursul de referință al Băncii Naționale a României din data

respectivă.

Din declarațiile părții vătămate și ale

inculpatei, rezultă că aceasta din urmă l-a contactat pe D.A., pe care nu-l cunoștea

anterior, în cursul lunii august 2009, cu motivația că ar fi aflat că acesta intenționează

să închirieze casa. Potrivit declarațiilor părții vătămate, confirmate de susținerile

inculpatei, aceasta i s-a prezentat sub numele de M.G.

În luna mai a anului 2010, la inițiativa

inculpatei C.N., aceasta l-a contactat din nou pe partea vătămată D.A. și i-a propus

acestuia să se căsătorească cu o verișoară de-a inculpatei, pe nume C. în legătură

cu care i-a spus că locuiește în comuna A., județul Constanța, unde deține o casă.

Declarațiile martorei O.C. se coroborează

cu declarațiile părții vătămate și ale martorului H.E.

Aceasta a declarat că în perioada mai-iunie

2010 a fost sunată de către inculpata C.N. care i-a spus că vrea să o viziteze la

locuința ei din comuna A.B. împreună cu un bărbat mai vârstă care intenționa să

își înstrăineze casa, precizând totodată că vrea să îl însoare pe acest bărbat cu

ea.

În continuare, martora O.C. a declarat

că a fost de acord cu vizita deși nu se putea mărita cu bărbatul pe care urma să

i-l prezinte inculpata deoarece la acea dată întreținea o relație de concubinaj

cu un alt bărbat.

În timpul șederii în locuința ei, inculpata

a întrebat-o dacă este de acord să se căsătorească cu partea vătămată și ca aceasta

să se mute în locuința ei. Martora nu a fost în măsură să ofere un răspuns atunci

însă a acceptat să se deplaseze la locuința părții vătămate, unde a rămas peste

noapte. Deoarece locuința era degradată, martora a plecat de acolo a doua zi. Potrivit

propriilor declarații, de la acel moment martora nu a mai avut niciun contact cu

partea vătămată, și de asemenea, nu avea cum să accepte concubinajul cu partea vătămată,

câtă vreme avea o altă relație cu un bărbat, iar pe de altă parte în locuința ei

nu exista spațiul necesar pentru a locui partea vătămată.

În continuare, D.A. a mai arătat că în

perioada următoare a fost vizitat din ce în ce mai des de inculpata C.N. care venea

însoțită de un bărbat despre care a afirmat că este nepotul ei și că se va ocupa

de îndeplinirea formalităților necesare pentru vânzarea casei sale. În intervalul

7 iunie 2010-7 iulie 2010, timp în care partea vătămată a fost internată în Sanatoriul

din comuna A.C., acesta a fost vizitat de mai multe ori de către inculpată care

I-a luat cu un taxi și I-a dus la Primăria C. unde a îndeplinit mai multe formalități

necesare pentru întocmirea planurilor cadastrale și intabulare.

De asemenea, partea vătămată a declarat

că la data de 1 iulie 2010 a fost din nou luat de către inculpată care I-a transportat

la un notariat de pe str. M.B. din municipiul Constanta unde a încheiat un antecontract

prin care se obligă să își vândă casa din comuna C. către B.G.V. Cu această ocazie

promitentul cumpărător a plătit ca avans suma de 1.000 RON, bani din care suma de

800 RON a fost luată de către inculpata C.N. care a promis părții vătămate că îi

va cumpăra o nouă locuință.

La scurt timp, partea vătămată, de asemenea

la inițiativa inculpatei și împreună cu aceasta s-a deplasat din nou la același

birou notarial unde a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect locuința

sa.

Potrivit declarațiilor părții vătămate,

prețul plătit a fost de 29.000 RON, bani care au fost luați de către inculpată cu

scopul de a-i cumpăra o nouă locuință.

Organele de poliție l-au identificat pe

taximetristul care a transportat-o pe inculpată și pe partea vătămată D.A. în perioadă

anterioară consumării infracțiunii în persoana martorului H.E., care a confirmat

declarațiile părții vătămate. Astfel, martorul a declarat că o cunoaște pe inculpata

C.N. de aproximativ patru sau cinci ani iar în luna mai a anului 2010 a condus-o

pe aceasta cu autoturismul său, în comuna C. la locuința părții vătămate D.A. de

pe str. M.

Martorul a mai declarat că inculpata i-a

prezentat-o părții vătămate pe verișoara sa, O.C., ca pe o persoană interesată să

își întemeieze o familie, insistând totodată ca partea vătămată să își înstrăineze

casa și să se mute împreună cu viitoarea sa soție, în comuna A., județul Constanța.

Martorul a adăugat că i-a transportat pe inculpată și pe partea vătămată până în

comuna A. după care O.C. a venit la locuința acesteia din urmă unde a rămas peste

noapte. Ulterior însă O.C. a refuzat să mai vină la locuința părții vătămate, împrejurare

care a provocat și o ceartă între aceasta și inculpată.

Potrivit declarațiilor martorului, prin

intermediul martorului N.I., inculpata a găsit un cumpărător pentru locuința părții

vătămate, înțelegându-se cu acesta asupra unui preț de 7.500 euro (echivalent 29.000

RON).

De asemenea, martorul a mai declarat că

inculpata a fost cea care s-a ocupat de îndeplinirea tuturor formalităților necesare

încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică și că aceasta i-a

promis părții vătămate că îi va cumpăra o locuință mai ieftină în comuna A.B.

Martorul a confirmat declarațiile părții

vătămate și sub aspectul avansului și a sumei de bani primite cu titlu de preț,

adăugând că după încheierii contractului în formă autentică, împreună cu C.N. I-a

transportat pe D.A. la Sanatoriul din A.C.

Pe drum, inculpata i-a solicitat părții

vătămate banii primiți cu titlu de preț al imobilului spunându-i că se va ocupa

de achiziționarea unei noi locuințe și adăugând că există pericolul ca în sanatoriu

banii să îi fie furați, partea vătămată remițându-i suma respectivă.

În timp ce se întorceau, inculpata a relatat

martorului H.E. că nu va mai avea nevoie de serviciile sale, de taximetrie, deoarece

nu intenționează să cumpere vreo altă locuință pentru partea vătămată.

În cursul judecății, inculpata C.N. a recunoscut

faptul că a solicitat și primit de la partea vătămată suma de bani primită drept

preț pentru locuință, cu motivația de a o păstra pentru ca banii să nu fie furați

în sanatoriu, și de a cumpăra pentru partea vătămată o casă într-o localitate rurală.

Susținerile inculpatei potrivit cărora, în cursul unei deplasări a acesteia cu martorul

H.E., ar fi fost tâlhărită de niște cunoscuți de-ai acestuia, care i-au luat banii

părții vătămate, sunt mincinoase și făcute în scopul sustragerii de la răspundere

penală, pentru următoarele considerente:

- întregul comportament al inculpatei,

atât în ce privește fapta împotriva lui D.A., cât și în ce privește faptele împotriva

persoanelor vătămate E.R.N., P.E. și N.M., dar și infracțiunea anterioară pentru

care a fost condamnată inculpata definitiv, relevă insistenta infracțională a acesteia,

și specializarea în comiterea de infracțiuni de înșelăciune în modalitatea convingerii

unor persoane să-și vândă locuințele, și apoi, prin manopere dolosive, să intre

în posesia sumelor de bani reprezentând prețul sau parte din prețul locuințelor.

- față de lipsa intenției părții vătămate

de a-și închiria locuința, rezultă că inculpata l-a contactat pe acesta inițial

cu scopul de a crea o legătură de cunoaștere, și de a crea încredere părții vătămate

în susținerile sale; în același scop a acționat inculpata, ce nu avea vreo obligație

legală sau morală față de partea vătămată, de a-l vizita des la spital pe acesta

și de a-i crea convingerea că se preocupă de starea lui materială și de sănătate.

- inculpata i-a propus părții vătămate

să-și vândă locuința și să locuiască împreună cu martora O.C., deși nu avea nicio

informație că aceasta din urmă ar accepta această situație, cu atât mai mult cu

cât era deja implicată într-o relație de concubinaj.

- inculpata s-a prezentat sub un prenume

fals, de altfel procedând în același mod și la celelalte fapte, astfel creând condițiile

pentru a nu fi identificată ulterior.

- la data de 12 iulie 2010, după ce a fost

externat din sanatoriu, partea vătămată a fost vizitat la locuința sa din C. de

către inculpata C.N. care l-a dus în comuna C.J., județul Tulcea iar apoi, în cursul

nopții, l-a dus în orașul N. spunându-i că îi va găsi o locuință în comuna A.B.,

deși, potrivit propriilor susțineri, la acel moment nu mai dispunea de suma de bani

ce-i fusese înmânată de partea vătămată .

- Partea vătămată a mai arătat că peste

noapte a rămas într-o garsonieră din orașul N. după care, dimineață, a plecat împreună

cu inculpata, cu un taxi, aceasta spunându-i că se deplasează în comuna A.B. pentru

a viziona o locuință. D.A. a fost însă abandonat de către inculpată în zona Autogării

din Constanța fără ca ulterior să se mai întâlnească cu aceasta sau să mai aibă

vreun contact cu ea, aspect care, de asemenea, certifică intenția inculpatei de

a crea aparența că s-a preocupat de locuința părții vătămate, și de a-și crea o

apărare pentru lipsa banilor.

- inculpata nu a reclamat în niciun moment

vreunui organ judiciar despre pretinsa tâlhărie în care ar fi fost deposedată de

suma de bani aparținând lui D.A., comportament nefiresc mai ales având în vedere

că urma să justifice această sumă de bani.

Toate acestea dovedesc intenția inculpatei,

încă de la începutul relației de cunoaștere cu partea vătămată, de a-și însuși prin

afirmații mincinoase prețul obținut de acesta pe locuința sa.

Partea vătămată a recunoscut-o din planșa

foto prezentată pe inculpata C.N. despre care a afirmat că i s-a prezentat sub numele

de M.1 și l-a determinat să își vândă casa sub promisiunea mincinoasă a achiziționării

unei alte locuințe.

De asemenea, partea vătămată a condus în

teren organele de politie până în comuna C.J. la un imobil situat pe str. T. în

acest imobil au identificat-o pe C.M., care a declarat că este rudă prin alianță

cu C.N. și că în vara anului 2010 fost vizitată de către aceasta care era însoțită

de către un bărbat necunoscut ei, cei doi plecând după câteva ore.

Astfel, coroborat și cu probele anterioare,

nu există niciun dubiu asupra persoanei care s-a preocupat de vânzarea casei părții

vătămate.

C.C., inspector la Primăria C., a declarat

că își amintește că atunci când D.A. a depus cererea din 1 iulie 2010 acesta era

însoțit de o femeie.

T.G., persoană fizică autorizată în domeniul

cadastral, a declarat că a fost solicitat de către o persoană de sex feminin cu

semnalmentele inculpatei, despre care a aflat ulterior că se numește C.N., să efectueze

măsurătorile necesare întocmirii planului cadastral pentru imobilul aparținând părții

vătămate D.A. Declarațiile acestor martori confirmă preocuparea deosebită a inculpatei

pentru efectuarea demersurilor de vânzare a imobilului.

În ce privește conținutul contractului

de vânzare-cumpărare autentificat din 1 iulie 2010 la Biroul Notarilor Publici C.A.

din Constanta, din care rezultă că partea vătămată și-a înstrăinat locuința din

comuna C., județul Constanta, către martorul B.G.V., contra sumei de 26.165 euro,

echivalentul sumei de 114.310 RON la cursul de referință al Băncii Naționale a României

din data respectivă, tribunalul reține următoarele:

Potrivit susținerilor părții vătămate,

inculpatei și martorului H.E., prețul stabilit între D.A. și B.G.V. a fost de 7.500

euro, și nu de 26.165 euro. Rezultă că în fapt, banii efectiv dați lui D.A. au fost

în sumă de 7.500 euro sau echivalent în RON (29.000 RON). Partea vătămată nu avea

niciun interes să minimalizeze suma pe care a încasat-o drept preț, și pe care susține

că a dat-o inculpatei, solicitând apoi plata de despăgubiri.

Notarul public a evaluat prin prisma tarifelor

minimale prețul minim practicat pentru o astfel de locuință, cu suprafețele de teren

și construcții aferente, și a încadrat acest preț la suma de 26.165 euro, care însă

nu este prețul real dat între vânzător și cumpărător, ci doar prețul evaluat de

notar, în vederea stabilirii taxelor de timbru și a onorariului .

Având în vedere evaluarea oficială efectuată

de notarul public asupra valorii de piață a imobilului vândut, probele din care

rezultă interesul inculpatei de a definitiva vânzarea-cumpărarea urgent, la un preț

care să atragă imediat un cumpărător, afirmațiile mincinoase că cu suma obținută

va reuși să-i cumpere părții vătămate o altă casă, tribunalul reține că activitatea

de înșelăciune a inculpatei s-a desfășurat în două modalități:

- în primul rând convingându-l pe D.A.

să-și înstrăineze locuința la un preț mult subevaluat, afirmând în mod mincinos

că prețul obținut va fi suficient pentru achiziționarea unei alte locuințe; prin

aceasta, inculpata a creat părții vătămate un prejudiciu reprezentând diferența

între prețul aproximativ pe care l-ar fi obținut acesta real pentru casă, ori în

lipsă, valoarea casei pe care nu ar fi vândut-o -și prețul obținut real, de 7.500

euro.

- în al doilea rând, convingându-l pe D.A.

să-i remită banii obținuți din vânzarea casei, afirmând în mod mincinos că vor fi

folosiți pentru achiziționarea unei case în localitatea L. sau într-o altă localitate,

când în realitate s-a dovedit că inculpata nu a avut de la bun început o astfel

de intenție.

Față de această situație de fapt, tribunalul

reține că nu pot fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de

încredere, astfel cum și-a formulat apărarea inculpata și cum a solicitat schimbarea

încadrării juridice, întrucât abuzul de încredere presupune, înainte de toate, o

convenție în care ambele părți sunt inițial de bună credință, în sensul că manifestările

lor de voință reale-intime sunt conforme convenției respective, care privește depozitul,

păstrarea, remiterea temporară a unor bunuri determinate.

În cazul de față, ansamblul probelor administrate

dovedește că inculpata C.N. nu a luat cu bună credință banii din posesia părții

vătămate, în scopul real de a-i folosi în interesul acestuia, ci i-a luat cu scopul

de a-și însuși, aspect pe care nu I-a adus la cunoștința părții vătămate, și care

constituie acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune.

Iinspectoratului de Poliție Județean Constanta, Sesrviciul Investigații Criminale

s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpata C.N. a început săvârșirea

unei infracțiuni de înșelăciune prin inducerea în eroare a unei persoane de sex

masculin căreia urmează să îi prezinte o persoană de sex feminin despre care va

crea aparența că este dispusă să se implice într-o relație de concubinaj de lungă

durată, urmând ca persoana vătămată să fie determinată să își înstrăineze locuința

pentru a se muta cu viitoarea concubină, în locuința acesteia.

Martora C.O. a declarat că la începutul

lunii septembrie a fost contactată de o cunoștință numită N. care i-a cerut să se

întâlnească. N. a venit la întâlnire însoțit de o femeie care s-a prezentat sub

numele F. și care a fost ulterior identificată în persoana inculpatei C.N.

Aceasta i-a spus că este în relații bune

cu un bătrân care deține un apartament în zona Tomis Nord și căruia intenționa să

îi prezinte o tânără care să pretindă că este interesată de o relație de concubinaj

cu acesta, pentru a-l determina pe acesta să îsi vândă apartamentul.

Cu această ocazie, inculpata i-a propus

martorei ca rolul concubinei părții vătămate să fie jucat de fina acesteia din urmă,

D.S.M.

La data de 9 septembrie 2010, inculpata

a contactat-o telefonic pe martora C.O. și i-a propus să se întâlnească din nou,

de data aceasta și cu martora D.S.M.

La această întâlnire, care a avut loc în

zona reprezentanței M.1 din Constanța și la care a participat și U.D., inculpata

i-a relatat planul său și martorei D.S.M. căreia i-a spus că o va prezenta unui

bătrân, aceasta urmând să îi lase impresia că este interesată de o relație de lungă

durată cu el pentru ca apoi sub pretextul conviețuirii în locuința ei să o determine

pe partea vătămată să își vândă apartamentul.

Din prețul locuinței părții vătămate suma

de 5.000 euro reprezentând avansul din preț urma să fie folosită pentru finanțarea

unui sejur într-o stațiune montană iar restul de 25.000 euro urma să fie împărțit

între inculpată, un văr de-al acesteia și martora D.S.M. Conform planului conceput

de inculpata C.N. partea vătămată urma să fie abandonată la scurt timp după vânzarea

apartamentului și după ce inculpata obținea prețul imobilului.

A doua zi, inculpata C.N. a luat-o pe martora

D.S.M. și a condus-o la locuința părții vătămate unde se afla și inculpatul U.D.

În urma discuțiilor purtate cu această

ocazie partea vătămată s-a arătat încântat de martora D.S.M., stabilindu-se ca a

doua zi să își vândă apartamentul.

Potrivit declarațiilor martorei C.O., la

data de 10 septembrie 2010, inculpata C.N. a contactat-o telefonic și i-a cerut

ca martora D.S.M. să o cheme pe partea vătămată E.R.N. la locuința sa din orașul

N.V. unde urma să încerce în continuare să îl determine pe acesta să își înstrăineze

casa. De asemenea, inculpata i-a spus martorei C.O. să îi transmită martorei D.S.M.

să se prefacă îndrăgostită de acesta și dispusă să înceapă o relație de durată cu

el.

Planul conceput de inculpata C.N. nu a

avut însă efectul scontat, partea vătămată refuzând să se prezinte la biroul notarial

pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Din această cauză la data de 12

septembrie 2010, la o benzinărie de la intrarea în comuna V.T. s-au întâlnit din

nou inculpații C.N., U.D. și A.T., învinuitul T.N. și martorele C.O. și D.S.M.

Cu această ocazie, inculpata C.N. și învinuitul

T.N. i-au cerut martorei D.S.M. să rămână timp de două-trei zile împreună cu partea

vătămată E.R.N. pentru a-l determina să își vândă casa.

Martora a declarat că inculpatul U.M. i-a

spus să fie afectuoasă cu partea vătămată iar cu prima ocazie să sară pe el (în

sensul de a-l invita la întreținerea de raporturi sexuale) iar după ce a părăsit

apartamentul împreună cu inculpata C.N. aceasta era foarte fericită și a afirmat

că moșul a pus botul.

Ambele martore i-au recunoscut din planșele

foto prezentate pe inculpații C.N., care se prezentase sub numele F. și U.D., care

fusese prezentat ca fiind fratele celei dintâi.

În plus, martora D.S.M. i-a recunoscut

din planșa foto și pe E.R.N., ca fiind persoana pe care inculpații urmăreau să o

determine să își înstrăineze locuința dar și pe inculpatul U.M.

Partea vătămată E.R.N. a declarat că îl

cunoaște de mai mult timp pe inculpatul U.M., sub numele de M., iar în luna septembrie

a anului 2010 s-a întâlnit întâmplător cu el pe stradă. Acesta a organizat o întâlnire

între partea vătămată și o persoană numită M.2, despre care a afirmat că este prietena

lui și care a fost identificată ulterior ca fiind inculpata C.N.

Aceasta a venit la întâlnire cu un autoturism

condus de inculpatul U.D. iar după ce au consumat cu toții alcool, inculpata i-a

propus părții vătămate să îi facă cunoștință cu o prietenă de-a sa. Partea vătămată

a fost de acord iar inculpata C.N. și inculpatul U.M. i-au propus să se asocieze

pentru a cumpăra o livadă într-o zonă de munte.

La data de 14 septembrie 2010 inculpații

C.N., U.D. și U.M. au revenit la domiciliul părții vătămate însoțiți de o altă tânără,

pe care au prezentat-o sub numele de I. și despre care au afirmat că este de asemenea

dispusă să înceapă o relație de concubinaj. I. a fost identificată ulterior în persoana

martorei A.R.

Cu aceeași ocazie, inculpații au discutat

cu partea vătămată despre achiziționarea unui teren cu livadă la munte, cerându-i

acesteia să îți vândă apartamentul pentru a participa la costurile achiziției.

La data de 15 septembrie 2010, inculpații

C.N., U.D. și U.M. și martora A.R. au plecat împreună cu partea vătămată în zona

Câmpina unde i-au prezentat un teren în suprafață de aproximativ 900 m.p. pe care

i-au propus să îl cumpere contra sumei de 40.000 euro.

Partea vătămată a acceptat propunerea arătată

însă nu a reușit să își înstrăineze casa deoarece tatăl său nu a fost de acord

și a refuzat să îi dea actele de proprietate ale apartamentului iar după ce a adus

la cunoștința inculpatei C.N. această împrejurare, nu a mai fost contactat de niciunul

dintre învinuiți.

Declarațiile martorelor C.O. și D.S.M.

privind întâlnirea pe care au avut-o cu inculpații la data de 9 septembrie 2010

în zona reprezentantei M.1 din Constanta sunt susținute și de înregistrarea efectuată

în mediul ambiental.

Din procesul-verbal de redare a conversației

rezultă că inculpata C.N. le asigură pe cele două martore că partea vătămată E.R.N.

este consumator de alcool, că îi plac femeile și că poate fi determinat să își înstrăineze

apartamentul pentru ca apoi, după un sejur la munte să fie abandonat în zona R.

De asemenea, inculpata povestește modul în care îi va spune părții vătămate să își

vândă apartamentul pentru a locui apoi împreună cu martora D.S.M. și afirmă că prețul

apartamentului vândut la urgență este în jur de 45.

Întâlnirile dintre martore și inculpați

precum și dintre aceștia și partea vătămată E.R.N. rezultă din

procesele-verbale de supraveghere și din înregistrările de imagini efectuate în

cauză.

De asemenea, înregistrările în mediul ambiental

efectuate în cauză demonstrează participarea la săvârșirea tentativei de înșelăciune

asupra părții vătămate E.R.N. și a învinuitului T.N. și a inculpatului A.T., aceștia

discutând împreună cu inculpații U.D. și C.N. și cu martorele D.S.M. despre modul

în care urma a fi săvârșită fapta, despre împărțirea banilor și instruind-o pe aceasta

din urmă cu privire la modul în care ar fi trebuit să acționeze pentru a câștiga

încrederea părții vătămate.

De asemenea, inculpata discută despre inducerea

în eroare a părții vătămate prin prezentarea martorei A.R. ca viitoarea sa soție

și cu inculpatul A.T., acesta din urmă plângându-se de caracterul dificil al părții

vătămate și exprimându-și temerea ca nu cumva aceasta să renunțe la vânzarea apartamentului

ori ca nu cumva să abandoneze planul chiar martora A.R., fiind foarte greu în opinia

sa să găsească o altă femeie.

Conform procesului-verbal de redare întocmit

la data de 23 noiembrie 2010, la data de 18 septembrie 2010 de pe telefonul utilizat

de inculpata C.N. este apelat învinuitul T.N., proprietar al unui teren din localitatea

C., județul Prahova, vizionat anterior de partea vătămată și inculpați și poartă

discuții cu partea vătămată E.R.N., relatând acestuia că trebuie să se prezinte

cât mai urgent cu banii deoarece are și alți clienți pentru acel teren, în scopul

de a-l determina să urgenteze vânzarea apartamentului său.

Inculpatul A.T. a recunoscut săvârșirea

faptei, declarând la data de 17 decembrie 2010 că a asistat la o discuție între

învinuitul T.N. și martora C.O., primul spunându-i celei de-a doua că inculpata

C.N. caută o femeie care să se apropie de un bărbat mai vârstă și să îl determine

pe acesta să își înstrăineze casa.

Potrivit declarațiilor inculpatului, C.O.

a fost de acord cu propunerea aducând o femeie tânără numită S. la o întâlnire cu

C.N. care Ie-a expus planul său.

Și martora A.R. și inculpata C.N. au fost

de acord cu această idee astfel încât prima a fost prezentată părții vătămate sub

numele I., pseudonim pe care de altfel îl folosește și inculpata C.N. într-o discuție

telefonică cu acesta.

Inculpatul A.T. a confirmat și participarea

inculpatului U.M. la săvârșirea faptei, acesta având sarcina de a-l însoți permanent

pe E.R.N. și obișnuind să îi ofere băuturi alcoolice în exces, după cum reiese

și din interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză.

De altfel, într-o discuție telefonică dintre

C.N. și A.R., când cea din urmă se afla la domiciliul persoanei vătămate, C.N. îi

comunică faptul că peste o oră urmează să vină M., și atunci A.R. trebuie să plece

pentru a-i lăsa singuri pe M.1 și pe E.R.N.

Inculpatul A.T. a mai declarat că la un

moment dat A.R. i-a spus că nu vrea să participe la vânzarea apartamentului părții

vătămate și nici să se mute la Câmpina. Potrivit propriilor declarații inculpatul

A.T. a fost de acord să renunțe la continuarea manoperelor dolosive însă a hotărât

ca aceasta să se facă treptat pentru a nu avea probleme cu inculpata C.N. Aceste

aspecte ale declarației inculpatului sunt însă contrazise de conținutul

proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpata

C.N., el manifestându-și dimpotrivă temerea că A.R. va renunța la rolul ei caz în

care situația se va complica, fiind greu de găsit o altă femeie.

Nu în ultimul rând, inculpatul a declarat

că C.N. urma să îi dea lui și martorei A.R. suma de 5.000 euro din prețul apartamentului

părții vătămate.

Inculpatul U.M. confirmă în declarația

sa din 1 octombrie 2010 că, în urmă cu aproximativ 3 săptămâni, în timp ce se afla

împreună cu persoana vătămată E.R.N., s-au întâlnit cu inculpata C.N., cu inculpatul

U.D. și cu martora A.R., ocazie cu care persoana vătămată a exprimat dorința de

a avea o relație intimă cu A.R., și invitându-i la el acasă.

Inculpatul U.M. mai arată că, la 3-4 zile

după aceea, toți cei enumerați, E.R.N., C.N., U.M., U.D. și A.R., au plecat cu un

autoturism condus de U.D., la munte în zona Câmpina și Sinaia, ideea aparținând

lui E.R.N., C.N. și A.R.

Se confirmă din probe și discuțiile referitoare

la presupusa achiziționare în coproprietate a unui teren în zona Câmpina, de către

E.R.N., C.N. și U.M., iar în contextul în care inculpații nu puteau dispune de sumă

de bani astfel încât să afirme cu bună credință că ar fi posibil să participe la

acea achiziționare de teren, în contextul în care martorul T.N. s-a prezentat în

mod fals drept proprietar al terenului de la Câmpina (iar anterior vorbise la telefon

cu C.N. despre amănuntele activității), tribunalul reține că prin intermediul simulării

unei cumpărări a presupusului teren, inculpații au intenționat să-l deposedeze pe

persoana vătămată E.R.N. de suma de bani ce ar fi reprezentat partea sa de contribuție

la acea tranzacție.

În ce privește contribuția inculpatului

U.M. la această faptă, tribunalul reține că acesta s-a implicat în mod direct în

încercarea de înșelare a persoanei vătămate E.R.N., câtă vreme a afirmat că personal

va participa, în calitate de coproprietar, la cumpărarea terenului de la Câmpina.

De asemenea, inculpatul U.M. îl cunoștea pe E.R.N. de mai mult timp, rezultând,

pe de o parte, că prin intermediul lui a aflat C.N. despre acesta, despre faptul

că are o locuință și o posibilă disponibilitate de a o vinde și de a fi înșelat,

și pe de altă parte, că inculpatul avea o anumită influență de convingere asupra

lui E.R.N., aspect rezultat și din convorbirile telefonice interceptate.

Tribunalul reține, în ce privește schimbarea

încadrării juridice solicitate de acest inculpat, în sensul de a nu i se reține

alin. (2) al art. 215 C. pen., întrucât nu și-a folosit apelativul „M.” cu scopul

de a-l înșela pe E.R.N., că cererea este nefondată, întrucât inculpatul U.D. a exercitat

un ansamblu de acte materiale, atât ca autor cât și ca complice al inculpatei C.N.,

actele de complicitate fiind absorbite în cele de autorat. Astfel fiind însă, se

constată că în mod cert inculpata C.N., precum și A.R., au folosit cu intenție diminutive

false cu scopul de a nu fi identificate, astfel cum a procedat și în celelalte cazuri,

și în aceste condiții, inculpatei i se aplică agravanta prevăzută de alin. (2) al

art. 215 C. pen. Iar întrucât inculpatul U.M. i-a acordat ajutor conștient la săvârșirea

faptelor, luând la cunoștință inclusiv despre folosirea unor nume false, agravanta

îi este aplicabilă și acestuia.

În ce privește contribuția inculpatului

U.D., tribunalul reține că acesta a acordat sprijin activ celorlalți inculpați prin

punerea la dispoziția acestora ca șofer, în condițiile în care rezultă că a participat

la discuțiile referitoare la punerea la punct a planului de înșelare, deci cunoștea

că va lua parte la săvârșirea unei infracțiuni. Tribunalul reține că acest inculpat

nu a realizat acte directe de înșelare a persoanei vătămate, contribuția sa fiind

specifică actelor de complicitate, sens în care încadrarea juridică va fi schimbată

în mod corespunzător.

De asemenea, tribunalul reține că, urmare

a actelor materiale desfășurate de inculpați, persoana vătămată E.R.N. nu a suferit

niciun prejudiciu.

În ce privește declarația dată de persoana

vătămată E.R.N. în fața instanței de judecată, tribunalul o apreciază ca fiind făcută

în mod nesincer în favoarea inculpaților, câtă vreme aceste declarații sunt contrazise

de cele date în cursul urmăririi penale, precum și de întregul material probator.

a rezultat că inculpata C.N. împreună cu inculpații G.M., U.D., D.I., martorii (învinuiți)

S.A.G.

și N.I. și martorele

A.V. și I.C.M. au realizat o altă infracțiune de înșelăciune asupra părților vătămate

N.M. și P.E., pentru a le determina să își înstrăineze garsoniera pe care aceștia

o dețineau în orașul Năvodari, uzând în acest scop de promisiunea mincinoasă a achiziționării

în viitor a unui alte locuințe în comuna L., județul Constanța.

Astfel, din contractele de vânzare-cumpărare

depuse la dosarul cauzei a rezultat că părțile vătămate N.M. și P.E. au înstrăinat

către M.S., la data de 10 septembrie 2010 prin contractul autentificat de Biroul

Notarilor Publici C.P., garsoniera lor situată în C., județul Constanta contra sumei

de 15.000 euro.

La data de 15 septembrie 2010, părțile

vătămate au cumpărat în baza contractului autentificat de Biroul Notarilor Publici

Asociați G.D. și G.A. o garsonieră situată în orașul N., achitând un preț de 48.500

RON.

Ulterior, părțile vătămate au înstrăinat

acest imobil contra sumei de 6.500 euro, în baza contractului autentificat din

30 septembrie 2010 la Biroul Notarilor Publici Asociați G.D. și G.A., în urma inducerii

lor în eroare de către inculpații C.N., G.M., sprijiniți de către inculpatul D.I.,

U.D., de învinuiții S.A.G. și N.I. și de martorele A.V. și I.C.M., care le-au promis

că le vor achiziționa o locuință în comuna L., județul Constanța.

După cum reiese din procesele-verbale de

redare a convorbirilor telefonice interceptate în prezenta cauză inculpata C.N.

a fost cea care a planificat inducerea în eroare a părților vătămate N.M. și P.E.

cu ocazia înstrăinării garsonierei pe care aceștia o cumpăraseră în orașul N. Astfel,

în intervalul 24-30 septembrie 2010 inculpata C.N. a luat legătura cu mai multe

persoane printre care și martorele A.V. și I.C.M., aceastea comunicând inculpatei

faptul că au intermediat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect o garsonieră

din orașul N. iar noii proprietari ai acesteia, N.M. și P.E. pot fi înșelați cu

ușurință, sens în care i-au indicat locația unde aceștia pot fi contactați. De asemenea,

inculpata a flat amănunte legale de faptul că părțile vătămate dispun de bani asupra

lor și consumă în exces băuturi alcoolice.

Urmare a informațiilor obținute, și sub

identitatea de M.2, inculpata C.N. a luat legătura cu părțile vătămate urmând să

le determine părțile vătămate să-și vândă imobilul achiziționat la data de 15

septembrie 2010 sub pretextul procurării unei alte locuință mult mai bună, în cornuna

L., județul Constanța și să-și însușească banii obținuți din

vânzarea acesteia. Potrivit planului,

din prețul obținut în urma vânzării garsonierei părților vătămate martorele A.V.

și I.C.M. urmau a primi amândouă 1.000 de euro pentru informația oferită și pentru

rolul jucat în inducerea în eroare a părților vătămate, restul de bani urmând a

fi împărțiți de inculpata C.N. cu inculpații U.D. și G.M.

Pentru a le determina pe părțile vătămate

să vândă garsoniera din N. sub promisiunea achiziției unui alt imobil mai bun, inculpata

C.N. a solicitat martorelor A.V. și I.C.M. să intervină pe lângă o persoană din

localitatea L., numită D.V. pentru ca acesta să permită părților vătămate vizionarea

imobilului în care locuia aceasta temporar și care aparținea în realitate cumnatului

martorei A.V. Martora a susținut și în fața instanței declarațiile date la urmărirea

penală.

În legătură cu acest imobil, inculpata

C.N. a afirmat în mod mincinos cu scopul inducerii în eroare a părților vătămate

că îl va cumpăra pentru ei cu banii obținuți din vânzarea garsonierei din N., aspecte

cunoscute și de martorele A.V. și I.C.M. după cum reiese din convorbirile purtate

de acestea.

Din discuțiile telefonice purtate de inculpate

C.N. cu martorele A.V. și I.C.M. mai rezultă faptul că prima menționată a găzduit

părțile vătămate la domiciliul părinților inculpatei G.M. și că aceștia sunt mari

consumatori de băuturi alcoolice.

Tot din conținutul acestor convorbiri rezultă

că martorele A.V. și I.C.M. s-au ocupat și de găsirea urgentă a unui cumpărător

pentru garsoniera din N. ce aparținea părților vătămate, acestea înmânând la un

moment dat cheile garsonierei din N. atât inculpatei C.N. cât și inculpatului D.I.

pentru ca aceștia să o prezinte unui alt cumpărător identificat de ultimul menționat.

Din conținutul discuțiilor telefonice purtate

de inculpate C.N. cu inculpatul D.I. rezultă că acesta s-a ocupat de obținerea certificatului

fiscal împreună cu inculpata G.M. și respectiv de încheierea contractului de vânzare-cumpărare

la notariat, cunoscând faptul că aceste părți vătămate vor fi înșelate și cu scopul

de a primi un comision după vânzarea imobilului cu mult sub prețul pieței către

un cumpărător identificat de el.

Deși inculpatul D.I. s-a apărat afirmând

că el nu a cunoscut că vânzarea s-a efectuat după inducerea în eroare a părților

vătămate, aceste declarații nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat

în cauză, ele urmând a fi înlăturate.

Astfel în discuția telefonică din dat