ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3695/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3695/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 77 din

01 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a dispus; fn baza art. 334

C. proc. pen.ală schimbarea infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. C. pen. (două acte materiale) în două

infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (una

reținută în sarcina inculpatului K.I.G. și una reținută în sarcina inculpatei

K.M.E.).

Au fost

condamnați inculpații:K.I.G., la:

- 3 ani

închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.

(1), (2), (3) C. pen.;

- 3 luni

închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prev. de art. 290 C. pen., cu. aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni

închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat

că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința atacată sunt

concurente cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală

nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroșani.

S-a anulat

suspendarea sub supraveghere cu privire la pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 552/2010 a

Judecătoriei Petroșani.

S-a descontopit

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

552/2010 a Judecătoriei Petroșani, în pedepsele componente și anume:

- 3 (trei) ani

închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și

(4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen;

- 3 (trei) ani

închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1),

(2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 3 (trei) ani

închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și

(3) C. pen.

- 1 (unu)an

închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 4 din Legea

nr. 241/20005

În baza art. 36

alin. (1) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen.,s-au contopit aceste pedepse cu

pedepsele aplicate pe fond și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea.de

3 ani închisoare,pe care o sporește cu 6 luni închisoare, astfel că în final

inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.

pen.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

S-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Desemnează

pentru exercitarea supravegherii Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Hunedoara.

Pe durata

termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de

supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen. și anume:

- să se

prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Hunedoara;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile; precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 36

alin. (3) C. pen.,s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de timp executată de

inculpat de la 24 aprilie 2009 până la 20 octombrie 2009. A fost condamnată

inculpata K.M.E., la:

- 3 ani

închisoare pentry infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.

(1), (2), (3) C. pen.;

- 3 luni

închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni

închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33

lit. a), 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani

închisoare.

S-a interzis

inculpatei exercițiul drepturilor civile prev. de art, 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.

pen.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen.,s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. S-au pus în vedere

inculpatei dispozițiile art, 86

4

C. pen. S-a desemnat pentru

exercitarea supravegherii Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Hunedoara.

Pe durata

termenului de încercare, inculpata a fost obligat să se supună măsurilor de

supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen. și anume:

- să se

prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Hunedoara;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă; -să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.

348 C. proc. pen.ală,s-au anulat următoarele înscrisuri: bilanț contabil, aflat

la filele 53-57 vol. V d.u.p. și balanțe de verificare, aflate la filele 58-72

vol. V d.u.p..

Au fost

obligați inculpațiijn solidar, la plata sumei de 21.200 lei, actualizată cu

dobânda legală la data plății, cu titlu de daune materiale, către partea civilă

SC G.A. SA (continuatoarea SC BT A.T. SA).

Au fost

obligați fiecare dintre inculpat să plătească statului suma de câte 1000 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut că prin actul de sesizare, respectiv

rechizitoriul nr. 940/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara,

precizat la termenul de judecată din 21 octombrie 2010 (fila 152 Dosar nr.

4259/97/2010), s-a reținut în sarcina inculpaților K.I.G. și K.M.E. că în

cursul anului 2005, au obținut două credite în valoare de 20.000 lei, respectiv

350.000 lei, de la SC B.T. SA, prin înșelăciune, respectiv prin prezentarea și

folosirea de documente financiare falsificate.

În drept

faptele acestora constituindu-se în infracțiunile de înșelăciune, prev. de art.

215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Partea vătămată SC G.A. SA,,

continuatoarea SC BT A.T. SA, s-a constituit parte civilă în cauză față de cei

doi inculpați cu suma de 21.200 lei, actualizați cu dobânda legală, începând cu

data de 27 iunie 2006 până la data plății, reprezentând daune materiale (fila

474 vol. I Dosar cercetare judecătorească nr. 3530/97/2008).

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpații

K.I.G. și K.M.E. sunt administratori ai SC l.T. SRL Vulcan, iar în această

calitate de reprezentanți ai societății amintite, au solicitat și obținut în

lunile iulie, respectiv august 2005, două credite de la persoana vătămată SC

B.T. SA.

Primul contract

de credit a fost încheiat la data de 19 iulie 2005, (pentru creditul completare

capital de lucru „1 ora" - fila 117 vol. VI d.u.p.), iar suma împrumutată

este de 20.000 lei.

Cel de-al

doilea contract de credit, a fost încheiat la data de 26 august 2005, poartă

numărul 346/2005, iar suma împrumutată este de 350.000 lei.

Pentru

accesarea acestor credite, inculpații au depus la bancă bilanțul contabil al SC

l.T. SRL, din data de 30 iunie 2005, înregistrat la A.F.P. Vulcan la 18 iulie

2005, balanțe de verificare, iar pentru contractul din luna august 2005, au

fost prezentate garanții ipotecare, conform contractelor de ipotecă din 26

august 2005 (fila 139 vol, VI d.u.p.) și (fila 158 vol. VI d.u.p.), care au

avut ca obiect imobilul situat în Simeria, sat Santandrei, județul Hunedoara,

în suprafață de 11.200 mp, înscris în C.F. a localității Sîntandrei,

identificat parțial în C.F., aparținând SC l.T. SRL, respectiv imobilul

constând din casă cu P+E+M, curte identificată pe un teren în suprafață de

6.478 mp, situat în Deva, județul Hunedoara, înscris în C.F. a localității

Deva, ce corespunde parțial din C.F., proprietatea numiților U.l. și U.R.

Ulterior, s-a

dovedit că bilanțul contabil, respectiv balanțele contabile sunt false, din

adresa din 13 iunie 2006 emisă de A.F.P. Vulcan rezultând că figurează

înregistrat bilanțul contabil al SC M.C. SRL și nu al SC l.T. SRL (fila 126

vol. V d.u.p.).

Creditul în

cuantum de 20.000 lei nu a fost achitat de către inculpați, însă persoana

vătămată SC B.T. SA și-a recuperat prejudiciul de la societatea de asigurări

B.T. Asigurări Cluj Napoca, a cărei continuatoare este SC G.A. SA, care s-a

constituit parte civilă cu suma de 21.200 lei, actualizată cu dobânda legală la

data plății.

Nici creditul

de 350.000 lei nu a fost achitat de inculpați, însă în cazul acestui împrumut,

SC B.T. SA și-a recuperat integral prejudiciul, prin executare silită asupra

imobilului constituit din teren arabil situat în extravilanul orașului Simeria,

sat. Santandrei, județul Hunedoara, în suprafață de 11.200 mp, înscris în C.F.

al localității Sîntandrei, identificat parțial în C.F., aparținând SC l.T. SRL

(fila 190 Dosar nr. 4259/97/2010).

Raportat la această

stare de fapt, instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților care au

prezentat și folosit documente financiar-contabile false ( bilanț contabil al

SC l.T. SRL pe anul 2005 și balanțe contabile), pentru obținerea a două credite

în cuantum de 20.000 lei, respectiv 350.000 lei, de la persoana vătămată SC

B.T. SA, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material

în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de ari. 290 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea,

fapta inculpaților care, prin folosirea documentelor financiar-contabile false

la care s-a făcut referire anterior, au obținut un credit în cuantum de 20.000

lei, de la persoana vătămată SC B.T. SA, credit care ulterior nu a mai fost

achitat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune,

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În ceea ce

privește însă actul material al infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

reținut de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, ca fiind înșelarea

persoanei vătămate SC B.T. SA SA prin încheierea contractului din 26 august

2005, având ca obiect suma de 350.000 lei, instanța de fond a apreciat că

această faptă nu poate constitui o infracțiune de înșelăciune, pe motiv că nu

este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art. 215 C. pen.

Astfel,

inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, constituie infracțiunea de

înșelăciune dacă prin această inducere în eroare s-a pricinuit o pagubă.

Însă în speța

de față instanța de fond a reținut că persoana vătămată SC B.T. SA nu a suferit

nici o pagubă, întrucât suma pe care a împrumutat-o societății administrate de

către inculpații K.I.G. și K.M.E. a fost recuperată prin executarea silită a

unui imobil aparținând societății inculpaților, imobil care a fost ipotecat tocmai

în scopul garantării împrumutului. în cazul acestei fapte nu există nici

constituire de parte civilă. Instanța de fond a reținut că și pentru obținerea

acestui credit s-au folosit documente financiar-contabile false, însă așa cum

am arătat, în cazul acestui act material nu este îndeplinită condiția de

pagubă, prevăzută de art. 215 C. pen.

În acest

context, s-a constatat că fapta pentru care inculpații K.I.G. și K.M.E. au fost

trimiși în judecată, raportat la contractul de credit din 26 august 2005, încheiat

cu SC B.T. SA, nu constituie act material al infracțiunii de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Eliminând acest

act material din încadrarea juridică reținută de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Hunedoara,instanța de fond a reținut că faptele săvârșite de

inculpați îmbracă forma infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3) C. pen.,astfel că, în baza art. 334 C. proc. pen.ală a schimbat

încadrarea juridică din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte

materiale) în două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1),

(2), (3) C. pen., una reținută în sarcina inculpatului K.I.G. și una reținută

în sarcina inculpatei K.M.E.

La

individualizarea pedepselor au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C.

pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile

comise, pericolul social concret al acestora, împrejurările în care au fost

săvârșite faptele și persoana inculpaților.

Sub aspectul

laturii civile, s-a admis acțiunea civilă formulată de societatea de asigurare

SC G.A. SA și a fost acordată suma plătită cu titlu de asigurare persoanei

vătămate SC B.T. SA SA, astfel că în baza art. 14, 346 C. proc. pen.ală, rap.

la art. 998 C. civ., cei doi inculpați au fost obligați,, în solidar, la plata

sumei de 21.200 lei, actualizată cu dobânda legală la data plății, cu titlu de

daune materiale.

În baza art.

191 C. proc. pen.ală, a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului

suma de câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva

sentinței pronunțate de instanța de fond au formulat apel de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Hunedoara și inculpații K.I.G. și K.M.E.

Parchetul de pe

lângă Tribunalul Hunedoara în apelul formulat a criticat sentința atacată în ce

privește schimbarea încadrării juridice a faptelor de înșelăciune pentru care

au fost trimiși în judecată inculpații K.I.G. și K.M.E. din infracțiunile de

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în 2 infracțiuni de înșelăciune

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.(una reținută în sarcina inculpatului

K.I.G. și una în sarcina inculpatei K.M.E.).

Apelantul a

arătat că este greșită aprecierea instanței de fond potrivit căreia inducerea

în eroare a persoanei vătămate SC B.T. SA a avut loc numai cu ocazia încheierii

unuia dintre cele 2 contracte respectiv a contractului din 19 iulie 2005 în

valoare de 20.000 lei în timp ce încheierea contractului din 26 august 2005 nu

constituie un act material al infracțiunii de înșelăciune întrucât nu s-a

produs nici un prejudiciu.

S-a arătat că

deși pentru acest ultim contract prejudiciul a fost recuperat prin executarea

silită nu înlătură caracterul penal al faptei iar lipsa constituirii de parte

civilă cu privire la suma care a făcut obiectul contractului din 26 august 2005

nu poate să ducă la concluzia că nu s-a produs nici un prejudiciu prin

prezentarea de documente financiar- contabile false cu scopul de a induce în

eroare persoana vătămată SC B.T. SA cu ocazia încheierii respectivului

contract.

Apelantul a mai

arătat că ambele fapte de înșelăciune reținute în sarcina inculpaților s-au

consumat în momentul încheierii celor 2 contracte de credit inducerea în eroare

fiind săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi

încheiat aceste contracte.

De asemenea

apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a arătat că este nelegal

procedeul instanței de fond de a constata că fapta din 26 08 2005 nu constituie

act material al infracțiunii de înșelăciune și de a schimba încadrarea juridică

a faptelor din infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în

2 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.(una

reținută în sarcina inculpatului K.I.G. și una în sarcina inculpatei K.M.E.).

Față de aceste

considerente în temeiul art. 379pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a solicitat

desființarea sentinței atacate și rejudecând în fond să se pronunțe o hotărâre

de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

Inculpații

K.I.G. și K.M.E.) în apelul formulat au solicitat achitarea pentru toate

infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată cu motivarea că nu au

săvârșit aceste infracțiuni întrucât din luna decembrie 2005 și-au stabilit

reședințe în Franța și de la această dată nu au mai desfășurat nici o

activitate în cadrul SC l.T. SRL.

S-a mai arătat

că părțile sociale deținute la această societate au fost cesionate numitei

B.A.M. iar aceasta a recunoscut în declarațiile date că a întocmit și a semnat

bilanțul depus la SC B.T. SA în vederea încheierii celor 2 contracte.

Inculpații au

arătat că deși au contestat semnăturile de pe acest bilanț susținând că acestea

nu sunt efectuate de ei și au cerut efectuarea unei expertize grafologice în

mod neîntemeiat instanța de fond a respins cererea cu motivarea că expertiza nu

se poate efectua în lipsa originalului înscrisului supus expertizei.

Ca atare, în

apel, inculpații au reiterat această cerere în probațiune arătând că bilanțul

depus la bancă cu ocazia încheierii celor 2 contracte de credit a fost reținut

de organele de poliție și poate fi înaintat în vederea expertizării. în cazul

în care originalul bilanțului în cauză nu se mai poate găsi se solicită

restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Cu referire la

această critică Curtea a reținut că din verificările efectuate de instanța de

fond a rezultat că originalul bilanțului contabil depus la bancă nu se mai

regăsește.

Prin urmare în

mod legal a fost respinsă proba cu expertiza grafologică a cărei efectuare nu

este posibilă în lipsa originalului actului supus expertizării, însă la

calificarea faptei instanța a avut în vedere restul probelor administrate în

cauză.

Prin Decizia penală

nr. 165/A din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, a

constatat că sentința atacată este nelegală în parte numai sub aspectul

omisiunii instanței de fond de a dispune achitarea pentru actul material al

infracțiunii de înșelăciune ce are ca obiect contractul de credit din 26 august

2005 și a admis apelurile formulate de inculpații K.I.G. și K.M.E. împotriva

sentinței penale nr. 77/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara pe care a

casat-o în parte numai sub aspectul laturii penaie și rejudecând în aceste

limite:

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpații

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. (actul material privind contractul de credit

din 26 august 2005 încheiat cu SC B.T. SA).

A menținut în

rest dispozițiile sentinței penale atacate. A respins ca nefondat apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva aceleiași

sentințe penale.

Pentru a

pronunțe această soluție Curtea de Apel Alba lulia a reținut că, deși instanța

de fond a reținut în mod corect starea de fapt dovedită în cauză potrivit

căreia inculpații au solicitat în lunile iulie și august 2005 două credite de

la SC B.T. SA S.A. în valoare de 20.000 și respectiv de 350.000 lei, pentru

accesarea cărora au depus la bancă bilanțul contabil fals al SC l.T. SRL din

data de 30 06 2005 înregistrat la A.F.P. Vulcan la 18 iulie 2005 iar pentru

creditul in valoare de 350.000 lei au prezentat garanții ipotecare, Curtea a

constatat că în mod greșit instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a

faptelor reținute în sarcina inculpaților.

Astfel

inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de

înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv pentru săvârșirea

a 2 acte materiale .

Instanța de

fond apreciind că unul din actele materiale ce intră în conținutul constitutiv

al infracțiunii de înșelăciune respectiv cel ce are ca obiect contractul de

credit din 26 august 2005 nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune întrucât lipsește prejudiciul ca element

constitutiv al acestei infracțiuni a apreciat că fapta nu mai are caracter

continuat și a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de înșelăciune în

formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în 2 infracțiuni de înșelăciune prevăzută dec

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

A mai reținut

instanța de apel că deși corectă calificarea făcută de instanța de fond

respectiv fapta care privește acordarea creditului de 350.000 lei nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune întrucât în speță

lipsește urmarea imediată produsă în urma acțiunii de inducere în eroare

respectiv prejudiciul, instanța de fond trebuia să pronunțe o soluție de

achitare pentru acest act material.

Astfel Curtea

de Apel a constatat că în ce privește creditul în valoare de 350.000 lei în

patrimoniul instituției bancare nu s-a produs nici un prejudiciu așa cum

rezultă din adresa din 17 noiembrie 2010,(fila 161 dos. instanței de fond)

emisă de unitatea bancară creditoare.

Din adresa

menționată rezultă că,creditul acordat SC l.T. SRL conform contractului de

credit din 26 august 2005 a fost recuperat integral prin executarea silită a

garanției imobiliare și în consecință unitatea bancară nu se constituie parte

civilă în cauză.

Ca atare nu se

poate reține că la momentul încheierii contractului banca a fost prejudiciată

cu o valoare egală cu valoarea creditului acordat întrucât pentru garantarea

recuperării acestuia s-a constituit ipotecă asupra imobilului și care de altfel

a fost executat.

Analizând în

continuare apărările inculpaților potrivit cărora nu au săvârșit infracțiunile

reținute cu motivarea că nu s-au aflat în țară la momentul săvârșirii faptelor

Curtea de Apel Ie-a înlăturat ca nereale.

Probele

administrate dovedesc atât că demersurile pentru accesarea creditelor au fost

efectuate de cei 2 inculpați potrivit declarațiilor martorilor U.l.D. și soția

acestuia U.R. (fila 181, 183 dos.de fond) care arată că inculpații l-au rugat

să le garanteze cu un imobil un credit.

Din adresa din

07 iunie 2006 a I.G.P.R. (fila 73 dos u.p) rezultă că la data încheierii

contractului de credit respectiv la 19. iulie 2005 și 18 iulie 2005 inculpații

se aflau în țară.aceștia figurând ca ieșiți din țară 20 decembrie 2005.

De asemenea

cererile de acordare a creditelor aflate la dosarul depus la SC B.T. SA sunt

semnate de inculpatul K.I.G. iar contractele de credit sunt semnate de ambii

inculpați (fila 27-34 vol. IV d.u.p.)

În ce privește

infracțiunile de fals s-a reținut că din verificările efectuate de organele de

cercetare penală( fila 126 vol. V-d.u.p) s-a stabilit că bilanțul contabil

aparținând SC l.T. SRL depus la bancă nu este înregistrat la administrația

financiară din 18 iulie 2005 indicat de inculpați,sub acest număr fiind

înregistrat bilanțul unei alte societăți respectiv SC M.C. SRL. ca atare

inculpații au depus un act fals pentru a-și facilita obținerea creditului.

Raportat la

această stare de fapt, Curtea a constatat că în mod legal instanța de fond a

apreciat că faptele inculpaților care au prezentat documente

financiar-contabile false (bilanț contabil al SC l.T. SRL pe anul 2005 și

balanțe contabile), pentru obținerea a două credite în cuantum de 20.000 lei,

respectiv 350.000 lei, de la persoana vătămată SC B.T. SA, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri sub semnătură

privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz

de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai reținut

că apărarea inculpaților prin care arată că nu s-a dovedit în cauză că

falsificarea înscrisurilor depuse în vederea accesării creditelor le aparține

nu va fi reținută întrucât nici o probă administrată nu înlătură vinovăția

inculpaților dimpotrivă adresa din 13 iunie 2006 emisă de A.F.P. Vulcan

confirmă că numărul de înregistrare de pe bilanțul contabil depus de inculpați

la bancă în vederea accesării celor 2 credite este fals întrucât sub acest

număr este înregistrat bilanțul unei alte societăți.

Pentru

considerentele de fapt și de drept expuse în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. Curtea de Apel Alba lulia a admis apelurile formulate de inculpații

K.I.G. și K.M.E. împotriva sentinței penale nr. 77/2011 pronunțată de

Tribunalul Hunedoara pe care o casează în parte numai sub aspectul laturii

penale și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpații

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. (actul material privind contractul de credit

din 26 august 2005 încheiat cu SC B.T. SA).

A menținut în

rest dispozițiile sentinței penale atacate.

A respins ca

nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara

împotriva aceleiași sentințe penale.

Împotriva

Deciziei penale nr. 165/A din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia,

secția penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

lulia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând motivele de casare

prev. de art. 385

9

pct. 18, pct. 17 și pct 14 C. proc. pen., așa cum

au fost susținute în încheierea de ședință, din data de 8 noiembrie 2012, în

cadrul dezbaterilor, și în motivele de recurs formulate în scris urmând a nu

mai fi reluate.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub

nr. 4259/97/2010.

Examinând

ambele hotărâri atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte

constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

lulia este fondat, motiv pentru care îl va admite ca atare, pentru următoarele

considerente:

l. Cu privire

la motivul de recurs invocat prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că este întemeiat.

Constată că în

mod greșit, pe de o parte, instanța de fond a dispus în baza art. 334 C. proc.

pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de înșelăciune, prev. de

art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (două acte materiale) în două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. (una reținută în sarcina inculpatului K.I.G. și una

reținută în sarcina inculpatei K.M.E.), și, pe de altă parte,în mod greșit

instanța de apel a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaților sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5)

C. pen. (actul material privind contractul de credit din 26 august 2005

încheiat cu SC B.T. SA).

A reținut

instanța de apel că deși corectă calificarea făcută de instanța de fond

respectiv fapta care privește acordarea creditului de 350.000 lei nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune întrucât în speță

lipsește urmarea imediată produsă în urma acțiunii de inducere în eroare

respectiv prejudiciul, instanța de fond trebuia să pronunțe o soluție de

achitare pentru acest act material.

Înalta Curte

constată că la alin. (2) al art. 215 C. pen., în afara celor două mijloace

frauduloase prevăzute expres de lege, respectiv, nume și calități oficiale,

sunt mijloace frauduloase toate acele mijloace de inducere în eroare care

constituie prin ele însele infracțiuni (folosirea unui înscris fals,

falsificarea unui înscris sub semnătură privată, folosirea unui înscris sub

semnătură privată, cunoscând că este fals ori încredințarea altei persoane spre

folosire în vederea producerii unei consecințe juridice), deosebirea dintre

mijlocele de inducere în eroare din alin. (1) și mijlocele frauduloase din

forma agravată constând în aceea că un mijloc trebuie considerat fraudulos

atunci când este de natură să asigure mai ușor reușita acțiunii făptuitorului,

când are aparența unui mijloc veridic, respectiv, când în mod obișnuit inspiră

încredere și înlătură orice bănuială. Potrivit art. 215 alin. (2) ipoteza a

ll-a C. pen. dacă mijlocul fraudulos constituie el însuși infracțiune, se

aplică regulile privind concursul de infracțiuni în consecință, făptuitorul

răspunde atât pentru infracțiunea de înșelăciune în formă agravată prev. în

alin. (2) cât și, după caz pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată art. 290 C. pen.

Potrivit alin.

(5) C. pen. este calificată înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de

grave potrivit art. 146 C. pen. prin „consecințe deosebit de grave se înțelege

o pagubă materială mai mare e 200.000 lei sau o perturbare deosebită de gravă a

activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la

care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.

Raportând

textele de lege, precizate anterior, cauzei de față, Înalta Curte constată că

inculpații K.I.G. și K.M.E. la încheierea ambelor contracte pentru obținerea

creditelor respectiv contractul de credit din 26 august 2005 încheiat cu SC

B.T. SA având ca obiect suma de 350.000 lei cât și contractul de credit din 19

iulie 2005 încheiat cu SC B.T. SA, pentru obținerea sumei împrumutate de 20.000

lei, inculpații au depus la bancă bilanțul contabil al SC l.T. SRL, din data de

30 iunie 2005, înregistrat la A.F.P. Vulcan din 18 iulie 2005 (conform

prezentării ca adevărate a acestei împrejurări de către inculpați) și balanțele

de verificare.

Chiar dacă

pentru contractul din 26 august 2005 încheiat cu SC B.T. SA având ca obiect

suma de 350.000 lei, au fost prezentate garanții ipotecare, conform

contractelor de ipotecă din 26 august 2005 (fila 139 vol. VI d.u.p.) și (fila

158 vol. VI d.u.p.), care au avut ca obiect imobilul situat în Simeria, sat

Santandrei, județul Hunedoara, în suprafață de 11.200 mp, înscris în C.F. al

localității Sîntandrei, tarla 13, identificat parțial în C.F., aparținând SC

l.T. SRL, respectiv imobilul constând din casă cu P+E+M, curte identificată pe

un teren în suprafață de 6.478 mp, situat în Deva, județul Hunedoara, înscris

în C.F. a localității Deva, ce corespunde parțial din C.F., proprietatea

numiților U.l. și U.R., banca și-a recuperat prejudiciul de la societatea de

asigurări B.T. Asigurări Cluj Napoca prin executare silită asupra imobilului

situat în Simeria, sat. Sîntandrei, județul Hunedoara, în suprafață de 11.200

mp, nu se poate reține că prin recuperarea prejudiciului acesta nu a existat

până la data acoperirii lui.

Pe de altă

parte, împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat prin executarea silită asupra

imobilului situat în Simeria, sat. Sîntandrei, județul Hunedoara, în suprafață

de 11.200 mp, înscris în C.F. al localității Sîntandrei, identificat parțial în

C.F., aparținând SC l.T. SRL,(fila 190 Dosar nr. 4259/97/2010, privind suma de

350.000 lei. nu atrage stabilirea inexistenței lui.

Astfel, paguba

a fost produsă și recuperată ceea ce nu este echivalent cu lipsa prejudiciului

pentru a se dispune achitarea inculpaților așa cum în mod greșit a stabilit

instanța de apel.

Înalta Curte

mai reține că, în speță, inculpații au comis infracțiunea cu intenție și în

formă continuată, prejudiciind SC B.T. SA în vederea obținerii celor două

credite prin nerespectarea condițiilor de depunere a actelor oficiale în ceea

ce privește SC l.T. SRL.

Scopul urmărit

de inculpați în prezenta cauză a constat în obținerea de credite fără a

prezenta documente fiscale autentice, condiție prestabilită de instituția

bancară.

Or, între

inculpații K.I.G. și K.M.E. și SC B.T. SA, a existat un contract, aceștia

folosind manopere dolosive, respectiv bilanțul contabil, aflat la filele 53-57

vol. V d.u.p. și balanțele de verificare, aflate la filele 58-72 vol. V d.u.p.,

pentru a se prezenta în fața funcționarilor bancari, ca fiind înscrisuri

autentice înregistrate deja la organele financiare, însă în realitate la

numerele de înregistrare respective figurau alte înscrisuri ce aparțineau unei

alte societăți comerciale.

Așa fiind,

activitatea desfășurată de inculpați, de a se prezenta în fața funcționarilor

băncii cu scopul de a induce instituția bancară în eroare pentru a obține cele

două credite, folosindu-se de documente false, respectiv, documente care nu

erau înregistrate la organele fiscale, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune, prin mijloace frauduloase, cu consecințe deosebit

de grave, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen.

De asemenea,

menținerea instituției bancare în eroare cu privire la autenticitatea

înscrisurilor prezentate băncii pentru a obține în favoarea inculpaților un

folos material ilicit, toate acestea având ca rezultat acordarea celor două

credite constituie infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

prevăzută art. 215 alin. (1), (2),(3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Totodată fapta

inculpaților de a pune în aplicare hotărârea lor de a obține un folos material

injust (acordarea celor două credite), prin rezoluție infracțională unică,

procedând la prezentarea ca autentice a bilanțului contabil și balanțelor de

verificare neînregistrate la organele fiscale, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3),5 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înscrisurile falsificate,

alterate, constituind produsul infracțiunii; fiind emanate de la inculpați ca

persoane particulare, semnate și datate de aceștia, au produs consecințe

juridice odată ce au fost încredințate instituției bancare, fictivitatea

rezidând în inexistența legală a documentelor prezentate ca și cum ar fi fost

înregistrate și supuse spre verificare organelor fiscale, așa cum s-a arătat.

II. Cu privire

la motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că și acesta este întemeiat pentru următoarele

considerente:

a). În situația

de față, în care înscrisurile falsificate respectiv, actele contabile ale

societății comerciale SC l.T. SRL, au fost folosite de inculpații K.I.G. și

K.M.E., în scopul obținerii celor două credite, inculpații fiind autorii

înscrisurilor sub semnătură privată, se constată că uzul de fals este absorbit

în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Potrivit

prevederilor art. 290 C. pen., infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură

privată presupune falsificarea, prin vreunul din modurile menționate în art.

288 C. pen., dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl

încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei

consecințe juridice.

Din

interpretarea dispozițiilor art. 290 C. pen. rezultă că existența infracțiunii

de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune folosirea înscrisului

falsificat. Așadar existența infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

presupune folosirea înscrisului respectiv, astfel încât uzul de fals se absoarbe

în conținutul legal al acestei infracțiuni.

Pentru aceste

considerente Înalta Curte constată că, dispunerea condamnării inculpaților

pentru infracțiunea prev. de art. 290 și pentru infracțiunea prevăzută de art.

291 C. pen., considerate în concurs real, este greșită.

b). Totodată,

Înalta Curte constată că este nelegală și schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale) în două

infracțiuni de înșelăciune prev, de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. ( una

reținută în sarcina inculpatului K.I.G. și una reținută în sarcina inculpatei

K.M.E.), schimbare de încadrare juridică reținută de instanța de fond și

menținută de instanța de apel.

Înalta Curte

constată că pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) (două acte materiale) ambii

inculpați au participat în calitate de autori la săvârșirea fiecărui act

material, respectiv, la încheierea celor două contracte de credit cu aceeași

formă de vinovăție.

La stabilirea

pedepsei se va avea în vedere contribuția participanților la săvârșirea

infracțiunii și criteriile generale de individualizare prevăzute în

dispozițiile art. 72 C. pen., dispoziții care prevăd stabilirea pedepsei în caz

de participație.

Se constată că

între cei doi inculpați a existat o legătură subiectivă, aceștia fiind animați

de aceeași voință comună de a săvârși fapta prevăzută de legea penală iar prin

contribuția fiecăruia dintre cei doi inculpați s-a realizat conținutul

infracțiunii de înșelăciune pentru fiecare act material în parte.

Așadar, atâta

vreme cât ambii inculpați au acționat cu aceeași formă a vinovăției și anume,

intenția la săvârșirea celor două acte materiale, în mod greșit instanța de

fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune,

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (două acte materiale) în două infracțiuni de înșelăciune prev. de

art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (una reținută în sarcina inculpatului

K.I.G. și una reținută în sarcina inculpatei K.M.E.), încadrarea juridică

corectă fiind cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fiecare dintre cei doi inculpați.

c). Cu privire

la critica parchetului privind achitarea inculpaților de către instanța de prim

control judiciar pentru infracțiunea de înșelăciune, inducere în eroare prin

emiterea de file cec respectiv reținerea și a dispozițiilor art. 215 alin. (4)

C. pen., Înalta Curte o constată întemeiată.

Într-adevăr,

prin actul de sesizare nu s-a reținut la starea de fapt descrisă sau la

încadrarea juridică a acestei fapte de înșelăciune, modalitatea emiterii de

file cec, instanța de apel în mod nelegal dispunând achitarea inculpaților și

pentru această faptă. Nici în fața instanței de apel nu s-a pus în discuție

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.,în infracțiunea prev.de înșelăciune, prev. de

art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., pentru a se putea reține și

alin. (4) al acestei infracțiuni. De asemenea, nici din considerentele

hotărârii pronunțate de instanța de apel nu rezultă că ar fi fost reținută

această faptă.

IV. Cu privire

la motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

înalta Curt e constată că și acesta este întemeiat.

Înalta Curte

reține că infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 290 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. sunt infracțiuni grave cu un pericol social ridicat prin

prisma faptului că inculpații au săvârșit aceste fapte în scopul de a induce și

menține în eroare SC B.T. SA punându-și în aplicare hotărârea de a obține cele

două credite, prejudiciind astfel instituția bancară. în cauza de față în

procesul de individualizare judecătorească a pedepsei se va ține cont de

gravitatea concretă a faptelor, de condițiile de comitere, de persoanele

inculpaților și de posibilitățile lor de reeducare, astfel încât se constată că

nu sunt întrunite exigențele în sensul suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei.

Însă, Înalta

Curte constată, de asemenea, că ambele instanțe nu au examinat, în mod

judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de

individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei

rezultante de 3 ani închisoare în sarcina inculpatei K.M.E. și 3 ani și 6 luni

în sarcina inculpatului K.I.G., pedeapsa cea mai grea, și a modului de

executare a pedepsei respectiv, suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei principale conform art. 861 C. pen. Instanța de fond a evidențiat

faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunilor săvârșite, în

mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost

săvârșite, subliniind criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise,

pericolul social concret al acestora, împrejurările în care au fost săvârșite

faptele și persoana inculpaților.

Reține Înalta

Curte, prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei

rezultante aplicate inculpatei K.M.E. și 3 ani cât și a modalității de

executare prin aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, că

în contextul cauzei nu se justifică menținerea pedepsei de 3 ani închisoare

pentru inculpată și nici menținerea modalității de executare, deoarece examinarea

criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural,

fără preeminența vreunuia dintre acestea, ceea ce conduce la concluzia că

circumstanțele personale ale inculpatei trebuiesc raportate la gradul de

pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere,

valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs sub

aspectul decredibilizării instituțiilor bancare, prin prisma agravantelor

prevăzute la alin. (2) și alin. (5) al art. 215 C. pen., nejustificându-se

menținerea acestei pedepse și a modalității de executare.

Modalitatea de

executare a pedepsei stabilită în sarcina inculpatului K.I.G., prevăzută de

art. 86

1

C. pen., de asemenea, nu are justificare în cauza de față,

în raport cu agravantele prevăzute la art. 215 C. pen. respectiv alin. (2) și

alin. (5) și față de împrejurarea că acesta a mai săvârșit fapte penale conform

sentinței penale nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroșani, comise în perioada

august-octombrie2005, fapte aflate în concurs cu faptele săvârșite în prezenta

cauză.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (2) lit. d) C.

proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba lulia împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 29 noiembrie 2011 a Curții

de Apel Alba lulia, secția penală.

Va casa, în

parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 77 din 1

aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara și rejudecând:

Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului K.I.G.

în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, cu

înlăturarea sporului de 6 tini închisoare.

Va menține

anularea suspendării sub supraveghere privind pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 552/2010 a

Judecătoriei Petroșani, pedeapsă pe care o va descontopi în pedepsele

componente pe care le repune în individualitatea lor astfel:

- 3 ani

închisoare pentru infracțiune prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani

închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C.

pen. cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen.;

- 3 ani

închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3) C.

pen.;

- 1 an

închisoare pentru infracțiunea prev și ped. de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

În baza art.

334 C. proc. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 291 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce îl privește pe

inculpatul K.I.G.

În baza art.

290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. va condamna inculpatul K.I.G. la

pedeapsa de 2 luni închisoare, cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și art.

76 lit. e) C. pen.

În baza art.

215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu

reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. va condamna

inculpatul K.I.G. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 36

alin. (1) C. pen. și art. 34 alin. (2) C. pen. va contopi pedepsele aplicate în

prezenta decizie cu pedepsele rezultate în urma descontopirii pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 552/2010 pronunțată de Judecătoria

Petroșani, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și

6 luni închisoare.

Va interzice

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în

condițiile și pe durata prev. la art. 71 C. pen.

Va înlătură

dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând

ca inculpatul K.I.G. să execute pedeapsa în conformitate cu ari. 57 C. pen.

Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei K.M.E. în pedepsele

componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art.

334 C. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev și

ped. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de

art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art.

290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.f cu reținerea art. 74 alin.

(2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. va condamna inculpata K.M.E. la pedeapsa

de 2 luni închisoare.

În baza art.

215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu

reținerea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. va condamna inculpata

K.M.E. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpata K.M.E. va executa pedeapsa cea mai

grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Va înlătura

dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând

ca inculpata K.M.E. să execute pedeapsa în conformitate cu art. 57 C. pen.

Va menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei

decizii.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia împotriva Deciziei

penale nr. 165/A/2011 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția

penală.

Casează, în

parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 11 din 1

aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara și rejudecând:

I.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată

inculpatului K.I.G. în pedepsele componente pe care le repune în

individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 6 luni închisoare.

Menține

anularea suspendării sub supraveghere privind pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 552/2010 a

Judecătoriei Petroșani, pedeapsă pe care o descontopește în pedepsele

componente pe care le repune în individualitatea lor astfel:

- 3 ani

închisoare pentru infracțiune prev, și ped. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani

închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani

închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3) C.

pen.;

- 1 an

închisoare pentru infracțiunea prev și ped. de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

în baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art.

291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de

art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce îl privește

pe inculpatul K.I.G.

În baza art.

290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. condamnă inculpatul K.I.G. la pedeapsa

de 2 luni închisoare, cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e)

C. pen.

În baza art.

215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu

reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. condamnă

inculpatul K.I.G. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 36

alin. (1) C. pen. și art. 34 alin. (2) C. pen. contopește pedepsele aplicate în

prezenta decizie cu pedepsele rezultate în urma descontopirii pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 552/2010 pronunțată de Judecătoria

Petroșani, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și

6 luni închisoare.

Interzice

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în

condițiile și pe durata prev. la art. 71 C. pen.

Înlătură

dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând

ca inculpatul K.I.G. să execute pedeapsa în conformitate cu art. 57 C. pen.

lI.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei

K.M.E. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art.

334 C. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev și

ped. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de

art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art.

290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 74 alin.

(2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. condamnă inculpata K.M.E. la pedeapsa de

2 luni închisoare.

În baza art.

215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu

reținerea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. condamnă inculpata

K.M.E. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpata K.M.E. va executa pedeapsa cea mai

grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Înlătură

dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând

ca inculpata K.M.E. să exec