ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3695/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 77 din 01 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a dispus; fn baza art. 334 C. proc. pen.ală schimbarea infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. C. pen. (două acte materiale) în două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (una reținută în sarcina inculpatului K.I.G. și una reținută în sarcina inculpatei K.M.E.). Au fost condamnați inculpații:K.I.G., la: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.; - 3 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu.

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința atacată sunt concurente cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroșani. S-a anulat suspendarea sub supraveghere cu privire la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroșani. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroșani, în pedepsele componente și anume: - 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen; - 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. - 1 (unu)an închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 4 din Legea nr. 241/20005 În baza art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen.,s-au contopit aceste pedepse cu pedepsele aplicate pe fond și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea.de 3 ani închisoare,pe care o sporește cu 6 luni închisoare, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Desemnează pentru exercitarea supravegherii Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara. Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) C. pen.

și anume: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile; precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă. În baza art. 36 alin. (3) C. pen.,s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de timp executată de inculpat de la 24 aprilie 2009 până la 20 octombrie 2009. A fost condamnată inculpata K.M.E., la: - 3 ani închisoare pentry infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.; - 3 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prev. de art, 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen.,s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art, 86 4 C. pen. S-a desemnat pentru exercitarea supravegherii Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

Pe durata termenului de încercare, inculpata a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) C. pen. și anume: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; -să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 348 C. proc. pen.ală,s-au anulat următoarele înscrisuri: bilanț contabil, aflat la filele 53-57 vol. V d.u.p. și balanțe de verificare, aflate la filele 58-72 vol. V d.u.p..

Au fost obligați inculpațiijn solidar, la plata sumei de 21.200 lei, actualizată cu dobânda legală la data plății, cu titlu de daune materiale, către partea civilă SC G.A. SA (continuatoarea SC BT A.T. SA). Au fost obligați fiecare dintre inculpat să plătească statului suma de câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin actul de sesizare, respectiv rechizitoriul nr. 940/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, precizat la termenul de judecată din 21 octombrie 2010 (fila 152 Dosar nr. 4259/97/2010), s-a reținut în sarcina inculpaților K.I.G. și K.M.E. că în cursul anului 2005, au obținut două credite în valoare de 20.000 lei, respectiv 350.000 lei, de la SC B.T.

SA, prin înșelăciune, respectiv prin prezentarea și folosirea de documente financiare falsificate. În drept faptele acestora constituindu-se în infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Partea vătămată SC G.A. SA,, continuatoarea SC BT A.T. SA, s-a constituit parte civilă în cauză față de cei doi inculpați cu suma de 21.200 lei, actualizați cu dobânda legală, începând cu data de 27 iunie 2006 până la data plății, reprezentând daune materiale (fila 474 vol. I Dosar cercetare judecătorească nr. 3530/97/2008).

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpații K.I.G. și K.M.E. sunt administratori ai SC l.T. SRL Vulcan, iar în această calitate de reprezentanți ai societății amintite, au solicitat și obținut în lunile iulie, respectiv august 2005, două credite de la persoana vătămată SC B.T. SA. Primul contract de credit a fost încheiat la data de 19 iulie 2005, (pentru creditul completare capital de lucru „1 ora" - fila 117 vol. VI d.u.p.), iar suma împrumutată este de 20.000 lei. Cel de-al doilea contract de credit, a fost încheiat la data de 26 august 2005, poartă numărul 346/2005, iar suma împrumutată este de 350.000 lei. Pentru accesarea acestor credite, inculpații au depus la bancă bilanțul contabil al SC l.T.

SRL, din data de 30 iunie 2005, înregistrat la A.F.P. Vulcan la 18 iulie 2005, balanțe de verificare, iar pentru contractul din luna august 2005, au fost prezentate garanții ipotecare, conform contractelor de ipotecă din 26 august 2005 (fila 139 vol, VI d.u.p.) și (fila 158 vol. VI d.u.p.), care au avut ca obiect imobilul situat în Simeria, sat Santandrei, județul Hunedoara, în suprafață de 11.200 mp, înscris în C.F. a localității Sîntandrei, identificat parțial în C.F., aparținând SC l.T. SRL, respectiv imobilul constând din casă cu P+E+M, curte identificată pe un teren în suprafață de 6.478 mp, situat în Deva, județul Hunedoara, înscris în C.F. a localității Deva, ce corespunde parțial din C.F., proprietatea numiților U.l.

și U.R. Ulterior, s-a dovedit că bilanțul contabil, respectiv balanțele contabile sunt false, din adresa din 13 iunie 2006 emisă de A.F.P. Vulcan rezultând că figurează înregistrat bilanțul contabil al SC M.C. SRL și nu al SC l.T. SRL (fila 126 vol. V d.u.p.). Creditul în cuantum de 20.000 lei nu a fost achitat de către inculpați, însă persoana vătămată SC B.T. SA și-a recuperat prejudiciul de la societatea de asigurări B.T. Asigurări Cluj Napoca, a cărei continuatoare este SC G.A. SA, care s-a constituit parte civilă cu suma de 21.200 lei, actualizată cu dobânda legală la data plății. Nici creditul de 350.000 lei nu a fost achitat de inculpați, însă în cazul acestui împrumut, SC B.T. SA și-a recuperat integral prejudiciul, prin executare silită asupra imobilului constituit din teren arabil situat în extravilanul orașului Simeria, sat.

Santandrei, județul Hunedoara, în suprafață de 11.200 mp, înscris în C.F. al localității Sîntandrei, identificat parțial în C.F., aparținând SC l.T. SRL (fila 190 Dosar nr. 4259/97/2010). Raportat la această stare de fapt, instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților care au prezentat și folosit documente financiar-contabile false ( bilanț contabil al SC l.T. SRL pe anul 2005 și balanțe contabile), pentru obținerea a două credite în cuantum de 20.000 lei, respectiv 350.000 lei, de la persoana vătămată SC B.T. SA, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de ari. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, fapta inculpaților care, prin folosirea documentelor financiar-contabile false la care s-a făcut referire anterior, au obținut un credit în cuantum de 20.000 lei, de la persoana vătămată SC B.T. SA, credit care ulterior nu a mai fost achitat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. În ceea ce privește însă actul material al infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținut de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, ca fiind înșelarea persoanei vătămate SC B.T. SA SA prin încheierea contractului din 26 august 2005, având ca obiect suma de 350.000 lei, instanța de fond a apreciat că această faptă nu poate constitui o infracțiune de înșelăciune, pe motiv că nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art. 215 C. pen.

Astfel, inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, constituie infracțiunea de înșelăciune dacă prin această inducere în eroare s-a pricinuit o pagubă. Însă în speța de față instanța de fond a reținut că persoana vătămată SC B.T. SA nu a suferit nici o pagubă, întrucât suma pe care a împrumutat-o societății administrate de către inculpații K.I.G. și K.M.E. a fost recuperată prin executarea silită a unui imobil aparținând societății inculpaților, imobil care a fost ipotecat tocmai în scopul garantării împrumutului. în cazul acestei fapte nu există nici constituire de parte civilă. Instanța de fond a reținut că și pentru obținerea acestui credit s-au folosit documente financiar-contabile false, însă așa cum am arătat, în cazul acestui act material nu este îndeplinită condiția de pagubă, prevăzută de art. 215 C. pen.

În acest context, s-a constatat că fapta pentru care inculpații K.I.G. și K.M.E. au fost trimiși în judecată, raportat la contractul de credit din 26 august 2005, încheiat cu SC B.T. SA, nu constituie act material al infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Eliminând acest act material din încadrarea juridică reținută de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara,instanța de fond a reținut că faptele săvârșite de inculpați îmbracă forma infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.,astfel că, în baza art. 334 C. proc. pen.ală a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(două acte materiale) în două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., una reținută în sarcina inculpatului K.I.G. și una reținută în sarcina inculpatei K.M.E. La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, pericolul social concret al acestora, împrejurările în care au fost săvârșite faptele și persoana inculpaților. Sub aspectul laturii civile, s-a admis acțiunea civilă formulată de societatea de asigurare SC G.A. SA și a fost acordată suma plătită cu titlu de asigurare persoanei vătămate SC B.T. SA SA, astfel că în baza art. 14, 346 C. proc. pen.ală, rap.

la art. 998 C. civ., cei doi inculpați au fost obligați,, în solidar, la plata sumei de 21.200 lei, actualizată cu dobânda legală la data plății, cu titlu de daune materiale. În baza art. 191 C. proc. pen.ală, a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au formulat apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpații K.I.G. și K.M.E. Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara în apelul formulat a criticat sentința atacată în ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor de înșelăciune pentru care au fost trimiși în judecată inculpații K.I.G. și K.M.E.

din infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în 2 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.(una reținută în sarcina inculpatului K.I.G. și una în sarcina inculpatei K.M.E.). Apelantul a arătat că este greșită aprecierea instanței de fond potrivit căreia inducerea în eroare a persoanei vătămate SC B.T. SA a avut loc numai cu ocazia încheierii unuia dintre cele 2 contracte respectiv a contractului din 19 iulie 2005 în valoare de 20.000 lei în timp ce încheierea contractului din 26 august 2005 nu constituie un act material al infracțiunii de înșelăciune întrucât nu s-a produs nici un prejudiciu.

S-a arătat că deși pentru acest ultim contract prejudiciul a fost recuperat prin executarea silită nu înlătură caracterul penal al faptei iar lipsa constituirii de parte civilă cu privire la suma care a făcut obiectul contractului din 26 august 2005 nu poate să ducă la concluzia că nu s-a produs nici un prejudiciu prin prezentarea de documente financiar- contabile false cu scopul de a induce în eroare persoana vătămată SC B.T. SA cu ocazia încheierii respectivului contract. Apelantul a mai arătat că ambele fapte de înșelăciune reținute în sarcina inculpaților s-au consumat în momentul încheierii celor 2 contracte de credit inducerea în eroare fiind săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat aceste contracte.

De asemenea apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a arătat că este nelegal procedeul instanței de fond de a constata că fapta din 26 08 2005 nu constituie act material al infracțiunii de înșelăciune și de a schimba încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în 2 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.(una reținută în sarcina inculpatului K.I.G. și una în sarcina inculpatei K.M.E.). Față de aceste considerente în temeiul art. 379pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a solicitat desființarea sentinței atacate și rejudecând în fond să se pronunțe o hotărâre de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale). Inculpații K.I.G. și K.M.E.) în apelul formulat au solicitat achitarea pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată cu motivarea că nu au săvârșit aceste infracțiuni întrucât din luna decembrie 2005 și-au stabilit reședințe în Franța și de la această dată nu au mai desfășurat nici o activitate în cadrul SC l.T. SRL. S-a mai arătat că părțile sociale deținute la această societate au fost cesionate numitei B.A.M. iar aceasta a recunoscut în declarațiile date că a întocmit și a semnat bilanțul depus la SC B.T. SA în vederea încheierii celor 2 contracte. Inculpații au arătat că deși au contestat semnăturile de pe acest bilanț susținând că acestea nu sunt efectuate de ei și au cerut efectuarea unei expertize grafologice în mod neîntemeiat instanța de fond a respins cererea cu motivarea că expertiza nu se poate efectua în lipsa originalului înscrisului supus expertizei.

Ca atare, în apel, inculpații au reiterat această cerere în probațiune arătând că bilanțul depus la bancă cu ocazia încheierii celor 2 contracte de credit a fost reținut de organele de poliție și poate fi înaintat în vederea expertizării. în cazul în care originalul bilanțului în cauză nu se mai poate găsi se solicită restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale. Cu referire la această critică Curtea a reținut că din verificările efectuate de instanța de fond a rezultat că originalul bilanțului contabil depus la bancă nu se mai regăsește. Prin urmare în mod legal a fost respinsă proba cu expertiza grafologică a cărei efectuare nu este posibilă în lipsa originalului actului supus expertizării, însă la calificarea faptei instanța a avut în vedere restul probelor administrate în cauză.

Prin Decizia penală nr. 165/A din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, a constatat că sentința atacată este nelegală în parte numai sub aspectul omisiunii instanței de fond de a dispune achitarea pentru actul material al infracțiunii de înșelăciune ce are ca obiect contractul de credit din 26 august 2005 și a admis apelurile formulate de inculpații K.I.G. și K.M.E. împotriva sentinței penale nr. 77/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara pe care a casat-o în parte numai sub aspectul laturii penaie și rejudecând în aceste limite: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpații sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

(actul material privind contractul de credit din 26 august 2005 încheiat cu SC B.T. SA). A menținut în rest dispozițiile sentinței penale atacate. A respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva aceleiași sentințe penale. Pentru a pronunțe această soluție Curtea de Apel Alba lulia a reținut că, deși instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt dovedită în cauză potrivit căreia inculpații au solicitat în lunile iulie și august 2005 două credite de la SC B.T. SA S.A. în valoare de 20.000 și respectiv de 350.000 lei, pentru accesarea cărora au depus la bancă bilanțul contabil fals al SC l.T. SRL din data de 30 06 2005 înregistrat la A.F.P.

Vulcan la 18 iulie 2005 iar pentru creditul in valoare de 350.000 lei au prezentat garanții ipotecare, Curtea a constatat că în mod greșit instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților. Astfel inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv pentru săvârșirea a 2 acte materiale . Instanța de fond apreciind că unul din actele materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune respectiv cel ce are ca obiect contractul de credit din 26 august 2005 nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune întrucât lipsește prejudiciul ca element constitutiv al acestei infracțiuni a apreciat că fapta nu mai are caracter continuat și a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în 2 infracțiuni de înșelăciune prevăzută dec art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

A mai reținut instanța de apel că deși corectă calificarea făcută de instanța de fond respectiv fapta care privește acordarea creditului de 350.000 lei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune întrucât în speță lipsește urmarea imediată produsă în urma acțiunii de inducere în eroare respectiv prejudiciul, instanța de fond trebuia să pronunțe o soluție de achitare pentru acest act material. Astfel Curtea de Apel a constatat că în ce privește creditul în valoare de 350.000 lei în patrimoniul instituției bancare nu s-a produs nici un prejudiciu așa cum rezultă din adresa din 17 noiembrie 2010,(fila 161 dos. instanței de fond) emisă de unitatea bancară creditoare. Din adresa menționată rezultă că,creditul acordat SC l.T.

SRL conform contractului de credit din 26 august 2005 a fost recuperat integral prin executarea silită a garanției imobiliare și în consecință unitatea bancară nu se constituie parte civilă în cauză. Ca atare nu se poate reține că la momentul încheierii contractului banca a fost prejudiciată cu o valoare egală cu valoarea creditului acordat întrucât pentru garantarea recuperării acestuia s-a constituit ipotecă asupra imobilului și care de altfel a fost executat. Analizând în continuare apărările inculpaților potrivit cărora nu au săvârșit infracțiunile reținute cu motivarea că nu s-au aflat în țară la momentul săvârșirii faptelor Curtea de Apel Ie-a înlăturat ca nereale. Probele administrate dovedesc atât că demersurile pentru accesarea creditelor au fost efectuate de cei 2 inculpați potrivit declarațiilor martorilor U.l.D.

și soția acestuia U.R. (fila 181, 183 dos.de fond) care arată că inculpații l-au rugat să le garanteze cu un imobil un credit. Din adresa din 07 iunie 2006 a I.G.P.R. (fila 73 dos u.p) rezultă că la data încheierii contractului de credit respectiv la 19. iulie 2005 și 18 iulie 2005 inculpații se aflau în țară.aceștia figurând ca ieșiți din țară 20 decembrie 2005. De asemenea cererile de acordare a creditelor aflate la dosarul depus la SC B.T. SA sunt semnate de inculpatul K.I.G. iar contractele de credit sunt semnate de ambii inculpați (fila 27-34 vol. IV d.u.p.) În ce privește infracțiunile de fals s-a reținut că din verificările efectuate de organele de cercetare penală( fila 126 vol. V-d.u.p) s-a stabilit că bilanțul contabil aparținând SC l.T.

SRL depus la bancă nu este înregistrat la administrația financiară din 18 iulie 2005 indicat de inculpați,sub acest număr fiind înregistrat bilanțul unei alte societăți respectiv SC M.C. SRL. ca atare inculpații au depus un act fals pentru a-și facilita obținerea creditului. Raportat la această stare de fapt, Curtea a constatat că în mod legal instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților care au prezentat documente financiar-contabile false (bilanț contabil al SC l.T. SRL pe anul 2005 și balanțe contabile), pentru obținerea a două credite în cuantum de 20.000 lei, respectiv 350.000 lei, de la persoana vătămată SC B.T. SA, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a mai reținut că apărarea inculpaților prin care arată că nu s-a dovedit în cauză că falsificarea înscrisurilor depuse în vederea accesării creditelor le aparține nu va fi reținută întrucât nici o probă administrată nu înlătură vinovăția inculpaților dimpotrivă adresa din 13 iunie 2006 emisă de A.F.P. Vulcan confirmă că numărul de înregistrare de pe bilanțul contabil depus de inculpați la bancă în vederea accesării celor 2 credite este fals întrucât sub acest număr este înregistrat bilanțul unei alte societăți. Pentru considerentele de fapt și de drept expuse în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. Curtea de Apel Alba lulia a admis apelurile formulate de inculpații K.I.G. și K.M.E. împotriva sentinței penale nr. 77/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara pe care o casează în parte numai sub aspectul laturii penale și rejudecând în aceste limite: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpații sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. (actul material privind contractul de credit din 26 august 2005 încheiat cu SC B.T. SA). A menținut în rest dispozițiile sentinței penale atacate. A respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva aceleiași sentințe penale.

Împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând motivele de casare prev. de art. 385 9 pct. 18, pct. 17 și pct 14 C. proc. pen., așa cum au fost susținute în încheierea de ședință, din data de 8 noiembrie 2012, în cadrul dezbaterilor, și în motivele de recurs formulate în scris urmând a nu mai fi reluate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 4259/97/2010. Examinând ambele hotărâri atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia este fondat, motiv pentru care îl va admite ca atare, pentru următoarele considerente: l. Cu privire la motivul de recurs invocat prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că este întemeiat. Constată că în mod greșit, pe de o parte, instanța de fond a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale) în două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (una reținută în sarcina inculpatului K.I.G. și una reținută în sarcina inculpatei K.M.E.), și, pe de altă parte,în mod greșit instanța de apel a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

(actul material privind contractul de credit din 26 august 2005 încheiat cu SC B.T. SA). A reținut instanța de apel că deși corectă calificarea făcută de instanța de fond respectiv fapta care privește acordarea creditului de 350.000 lei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune întrucât în speță lipsește urmarea imediată produsă în urma acțiunii de inducere în eroare respectiv prejudiciul, instanța de fond trebuia să pronunțe o soluție de achitare pentru acest act material.

Înalta Curte constată că la alin. (2) al art. 215 C. pen., în afara celor două mijloace frauduloase prevăzute expres de lege, respectiv, nume și calități oficiale, sunt mijloace frauduloase toate acele mijloace de inducere în eroare care constituie prin ele însele infracțiuni (folosirea unui înscris fals, falsificarea unui înscris sub semnătură privată, folosirea unui înscris sub semnătură privată, cunoscând că este fals ori încredințarea altei persoane spre folosire în vederea producerii unei consecințe juridice), deosebirea dintre mijlocele de inducere în eroare din alin. (1) și mijlocele frauduloase din forma agravată constând în aceea că un mijloc trebuie considerat fraudulos atunci când este de natură să asigure mai ușor reușita acțiunii făptuitorului, când are aparența unui mijloc veridic, respectiv, când în mod obișnuit inspiră încredere și înlătură orice bănuială.

Potrivit art. 215 alin. (2) ipoteza a ll-a C. pen. dacă mijlocul fraudulos constituie el însuși infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni în consecință, făptuitorul răspunde atât pentru infracțiunea de înșelăciune în formă agravată prev. în alin. (2) cât și, după caz pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată art. 290 C. pen. Potrivit alin. (5) C. pen. este calificată înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave potrivit art. 146 C. pen. prin „consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare e 200.000 lei sau o perturbare deosebită de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.

Raportând textele de lege, precizate anterior, cauzei de față, Înalta Curte constată că inculpații K.I.G. și K.M.E. la încheierea ambelor contracte pentru obținerea creditelor respectiv contractul de credit din 26 august 2005 încheiat cu SC B.T. SA având ca obiect suma de 350.000 lei cât și contractul de credit din 19 iulie 2005 încheiat cu SC B.T. SA, pentru obținerea sumei împrumutate de 20.000 lei, inculpații au depus la bancă bilanțul contabil al SC l.T. SRL, din data de 30 iunie 2005, înregistrat la A.F.P. Vulcan din 18 iulie 2005 (conform prezentării ca adevărate a acestei împrejurări de către inculpați) și balanțele de verificare. Chiar dacă pentru contractul din 26 august 2005 încheiat cu SC B.T.

SA având ca obiect suma de 350.000 lei, au fost prezentate garanții ipotecare, conform contractelor de ipotecă din 26 august 2005 (fila 139 vol. VI d.u.p.) și (fila 158 vol. VI d.u.p.), care au avut ca obiect imobilul situat în Simeria, sat Santandrei, județul Hunedoara, în suprafață de 11.200 mp, înscris în C.F. al localității Sîntandrei, tarla 13, identificat parțial în C.F., aparținând SC l.T. SRL, respectiv imobilul constând din casă cu P+E+M, curte identificată pe un teren în suprafață de 6.478 mp, situat în Deva, județul Hunedoara, înscris în C.F. a localității Deva, ce corespunde parțial din C.F., proprietatea numiților U.l. și U.R., banca și-a recuperat prejudiciul de la societatea de asigurări B.T.

Asigurări Cluj Napoca prin executare silită asupra imobilului situat în Simeria, sat. Sîntandrei, județul Hunedoara, în suprafață de 11.200 mp, nu se poate reține că prin recuperarea prejudiciului acesta nu a existat până la data acoperirii lui. Pe de altă parte, împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat prin executarea silită asupra imobilului situat în Simeria, sat. Sîntandrei, județul Hunedoara, în suprafață de 11.200 mp, înscris în C.F. al localității Sîntandrei, identificat parțial în C.F., aparținând SC l.T. SRL,(fila 190 Dosar nr. 4259/97/2010, privind suma de 350.000 lei. nu atrage stabilirea inexistenței lui. Astfel, paguba a fost produsă și recuperată ceea ce nu este echivalent cu lipsa prejudiciului pentru a se dispune achitarea inculpaților așa cum în mod greșit a stabilit instanța de apel.

Înalta Curte mai reține că, în speță, inculpații au comis infracțiunea cu intenție și în formă continuată, prejudiciind SC B.T. SA în vederea obținerii celor două credite prin nerespectarea condițiilor de depunere a actelor oficiale în ceea ce privește SC l.T. SRL. Scopul urmărit de inculpați în prezenta cauză a constat în obținerea de credite fără a prezenta documente fiscale autentice, condiție prestabilită de instituția bancară. Or, între inculpații K.I.G. și K.M.E. și SC B.T. SA, a existat un contract, aceștia folosind manopere dolosive, respectiv bilanțul contabil, aflat la filele 53-57 vol. V d.u.p. și balanțele de verificare, aflate la filele 58-72 vol. V d.u.p., pentru a se prezenta în fața funcționarilor bancari, ca fiind înscrisuri autentice înregistrate deja la organele financiare, însă în realitate la numerele de înregistrare respective figurau alte înscrisuri ce aparțineau unei alte societăți comerciale.

Așa fiind, activitatea desfășurată de inculpați, de a se prezenta în fața funcționarilor băncii cu scopul de a induce instituția bancară în eroare pentru a obține cele două credite, folosindu-se de documente false, respectiv, documente care nu erau înregistrate la organele fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prin mijloace frauduloase, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea, menținerea instituției bancare în eroare cu privire la autenticitatea înscrisurilor prezentate băncii pentru a obține în favoarea inculpaților un folos material ilicit, toate acestea având ca rezultat acordarea celor două credite constituie infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută art. 215 alin. (1), (2),(3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată fapta inculpaților de a pune în aplicare hotărârea lor de a obține un folos material injust (acordarea celor două credite), prin rezoluție infracțională unică, procedând la prezentarea ca autentice a bilanțului contabil și balanțelor de verificare neînregistrate la organele fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3),5 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înscrisurile falsificate, alterate, constituind produsul infracțiunii; fiind emanate de la inculpați ca persoane particulare, semnate și datate de aceștia, au produs consecințe juridice odată ce au fost încredințate instituției bancare, fictivitatea rezidând în inexistența legală a documentelor prezentate ca și cum ar fi fost înregistrate și supuse spre verificare organelor fiscale, așa cum s-a arătat.

II. Cu privire la motivul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte constată că și acesta este întemeiat pentru următoarele considerente: a). În situația de față, în care înscrisurile falsificate respectiv, actele contabile ale societății comerciale SC l.T. SRL, au fost folosite de inculpații K.I.G. și K.M.E., în scopul obținerii celor două credite, inculpații fiind autorii înscrisurilor sub semnătură privată, se constată că uzul de fals este absorbit în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Potrivit prevederilor art. 290 C. pen., infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune falsificarea, prin vreunul din modurile menționate în art. 288 C. pen., dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Din interpretarea dispozițiilor art. 290 C. pen. rezultă că existența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune folosirea înscrisului falsificat. Așadar existența infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. presupune folosirea înscrisului respectiv, astfel încât uzul de fals se absoarbe în conținutul legal al acestei infracțiuni. Pentru aceste considerente Înalta Curte constată că, dispunerea condamnării inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 290 și pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., considerate în concurs real, este greșită. b). Totodată, Înalta Curte constată că este nelegală și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(două acte materiale) în două infracțiuni de înșelăciune prev, de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. ( una reținută în sarcina inculpatului K.I.G. și una reținută în sarcina inculpatei K.M.E.), schimbare de încadrare juridică reținută de instanța de fond și menținută de instanța de apel. Înalta Curte constată că pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) (două acte materiale) ambii inculpați au participat în calitate de autori la săvârșirea fiecărui act material, respectiv, la încheierea celor două contracte de credit cu aceeași formă de vinovăție. La stabilirea pedepsei se va avea în vedere contribuția participanților la săvârșirea infracțiunii și criteriile generale de individualizare prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen., dispoziții care prevăd stabilirea pedepsei în caz de participație.

Se constată că între cei doi inculpați a existat o legătură subiectivă, aceștia fiind animați de aceeași voință comună de a săvârși fapta prevăzută de legea penală iar prin contribuția fiecăruia dintre cei doi inculpați s-a realizat conținutul infracțiunii de înșelăciune pentru fiecare act material în parte. Așadar, atâta vreme cât ambii inculpați au acționat cu aceeași formă a vinovăției și anume, intenția la săvârșirea celor două acte materiale, în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale) în două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

(una reținută în sarcina inculpatului K.I.G. și una reținută în sarcina inculpatei K.M.E.), încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fiecare dintre cei doi inculpați. c). Cu privire la critica parchetului privind achitarea inculpaților de către instanța de prim control judiciar pentru infracțiunea de înșelăciune, inducere în eroare prin emiterea de file cec respectiv reținerea și a dispozițiilor art. 215 alin. (4) C. pen., Înalta Curte o constată întemeiată. Într-adevăr, prin actul de sesizare nu s-a reținut la starea de fapt descrisă sau la încadrarea juridică a acestei fapte de înșelăciune, modalitatea emiterii de file cec, instanța de apel în mod nelegal dispunând achitarea inculpaților și pentru această faptă.

Nici în fața instanței de apel nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.,în infracțiunea prev.de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., pentru a se putea reține și alin. (4) al acestei infracțiuni. De asemenea, nici din considerentele hotărârii pronunțate de instanța de apel nu rezultă că ar fi fost reținută această faptă. IV. Cu privire la motivul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., înalta Curt e constată că și acesta este întemeiat. Înalta Curte reține că infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. sunt infracțiuni grave cu un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpații au săvârșit aceste fapte în scopul de a induce și menține în eroare SC B.T. SA punându-și în aplicare hotărârea de a obține cele două credite, prejudiciind astfel instituția bancară. în cauza de față în procesul de individualizare judecătorească a pedepsei se va ține cont de gravitatea concretă a faptelor, de condițiile de comitere, de persoanele inculpaților și de posibilitățile lor de reeducare, astfel încât se constată că nu sunt întrunite exigențele în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Însă, Înalta Curte constată, de asemenea, că ambele instanțe nu au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare în sarcina inculpatei K.M.E.

și 3 ani și 6 luni în sarcina inculpatului K.I.G., pedeapsa cea mai grea, și a modului de executare a pedepsei respectiv, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale conform art. 861 C. pen. Instanța de fond a evidențiat faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunilor săvârșite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârșite, subliniind criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, pericolul social concret al acestora, împrejurările în care au fost săvârșite faptele și persoana inculpaților. Reține Înalta Curte, prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatei K.M.E.

și 3 ani cât și a modalității de executare prin aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, că în contextul cauzei nu se justifică menținerea pedepsei de 3 ani închisoare pentru inculpată și nici menținerea modalității de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia dintre acestea, ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpatei trebuiesc raportate la gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs sub aspectul decredibilizării instituțiilor bancare, prin prisma agravantelor prevăzute la alin. (2) și alin. (5) al art. 215 C. pen., nejustificându-se menținerea acestei pedepse și a modalității de executare.

Modalitatea de executare a pedepsei stabilită în sarcina inculpatului K.I.G., prevăzută de art. 86 1 C. pen., de asemenea, nu are justificare în cauza de față, în raport cu agravantele prevăzute la art. 215 C. pen. respectiv alin. (2) și alin. (5) și față de împrejurarea că acesta a mai săvârșit fapte penale conform sentinței penale nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroșani, comise în perioada august-octombrie2005, fapte aflate în concurs cu faptele săvârșite în prezenta cauză. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 77 din 1 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara și rejudecând: Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului K.I.G. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 6 tini închisoare. Va menține anularea suspendării sub supraveghere privind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroșani, pedeapsă pe care o va descontopi în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor astfel: - 3 ani închisoare pentru infracțiune prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen.; - 1 an închisoare pentru infracțiunea prev și ped. de art. 4 din Legea nr. 241/2005. În baza art. 334 C. proc. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul K.I.G. În baza art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 C. pen. va condamna inculpatul K.I.G. la pedeapsa de 2 luni închisoare, cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. va condamna inculpatul K.I.G. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 34 alin. (2) C. pen. va contopi pedepsele aplicate în prezenta decizie cu pedepsele rezultate în urma descontopirii pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 552/2010 pronunțată de Judecătoria Petroșani, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. la art. 71 C. pen. Va înlătură dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând ca inculpatul K.I.G. să execute pedeapsa în conformitate cu ari. 57 C. pen. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei K.M.E. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 334 C. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev și ped. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.f cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. va condamna inculpata K.M.E. la pedeapsa de 2 luni închisoare. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. va condamna inculpata K.M.E. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpata K.M.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare. Va înlătura dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând ca inculpata K.M.E. să execute pedeapsa în conformitate cu art. 57 C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia împotriva Deciziei penale nr. 165/A/2011 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 11 din 1 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara și rejudecând: I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului K.I.G. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 6 luni închisoare. Menține anularea suspendării sub supraveghere privind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroșani, pedeapsă pe care o descontopește în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor astfel: - 3 ani închisoare pentru infracțiune prev, și ped.

de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen.; - 1 an închisoare pentru infracțiunea prev și ped. de art. 4 din Legea nr. 241/2005. în baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul K.I.G.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. condamnă inculpatul K.I.G. la pedeapsa de 2 luni închisoare, cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul K.I.G. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 34 alin. (2) C. pen. contopește pedepsele aplicate în prezenta decizie cu pedepsele rezultate în urma descontopirii pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 552/2010 pronunțată de Judecătoria Petroșani, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. la art. 71 C. pen. Înlătură dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând ca inculpatul K.I.G. să execute pedeapsa în conformitate cu art. 57 C. pen. lI. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei K.M.E. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 334 C. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev și ped. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. condamnă inculpata K.M.E. la pedeapsa de 2 luni închisoare. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. condamnă inculpata K.M.E. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpata K.M.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare. Înlătură dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând ca inculpata K.M.E. să exec