ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3465/2012

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 52 din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna s- a dispus: În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale) și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului K.I.Z. la pedeapsa de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, comisă în formă continuată și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. ( 1) teza a II a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatei G.C.C. (fostă S.) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În temeiul art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an aplicată prin sentința penală nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, definitivă prin neapelare. În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. , a contopit pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 (un) an aplicată prin sentința penală nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, urmând ca în final inculpata G. (fostă S.) C.C.

să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 81 C. pen. cu aplicarea art. 85 alin. (3) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 (patru) ani ce constituie termenul de încercare, potrivit dispozițiilor art. 82 și art. 85 alin. (3) teza finală C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, și anume de la 28 decembrie 2010. În conformitate cu art. 359 alin. (2) C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998-999 vechiul C. civ. și art. 1000 alin. (3) vechiul C. civ., a admis acțiunile civile formulate de părțile civile SC N. SA Făgăraș, județul Brașov; SC C. T.I.D. Buzău; SC L.A.C. SA BRAȘOV (FOSTĂ

SC P. SA BRAȘOV), SC

D. SRL Bacău; SC N. SRL Târgu Secuiesc; SC A. SRL București; SC S.I. SRL Brașov; SC G. SRL Brașov, a admis în parte acțiunea civilă formulată de SC V. SA Adjud, și în consecință a obligat inculpatul K.I.Z. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.H. SRL, cu sediul în comuna Avrămești, la plata următoarelor sume: - 1.194.678,80 lei (81680 lei - valoarea filelor cec refuzate la plată și 1.112.998,80 lei penalități de întârziere calculate conform contractului de vânzare-cumpărare marfă calculate până la data de 05 aprilie 2011- f 34-35 dosar instanță) către partea civilă SC N. SRL FĂGĂRAȘ, cu sediul în Făgăraș, județul Brașov; - 229.267,19 lei contravaloarea facturilor neachitate de SC R.H.

SRL și dobânda de 0,1% conform prevederilor contractuale, către partea civilă SC C.T.I.D. Buzău, cu sediul în municipiul Buzău; - 22.241,58 lei către partea civilă SC L.A.C. SA

BRAȘOV (FOSTĂ SC

P. SA BRAȘOV), cu sediul în municipiul Brașov, Pavilion Administrativ, județul Brașov prin administrator judiciar I.D.I. SPRL, cu sediul în Brașov, județul Brașov; - 10.726,74 lei către partea civilă SC D. SRL Bacău, cu sediul în municipiul Bacău, județul Bacău; - 7.097,69 lei către partea civilă SC N. SRL Târgu Secuiesc, cu sediul în Târgu Secuiesc, județul Covasna; - 4.729,18 lei către partea civilă SC A. SRL București, cu sediul în București; - 1.796,68 lei plus dobânda legală până la data achitării efective către partea civilă SC S.I. SRL. Brașov, cu sediul în municipiul Brașov ; - 12.300,61 lei către partea civilă SC G. SRL Brașov, cu sediul în Brașov, județul Brașov prin C. SPRL, cu sediul în Brașov și - 30.292,38 lei către partea civilă SC V. SA Adjud, cu sediul în municipiul Adjud.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998-999 vechiul C. civ., a obligat inculpata G. (fostă S.) C.C. la plata sumei de 12.888, 79 lei cu titlu de despăgubiri către aceeași parte civilă SC V. SA Adjud, cu sediul în municipiul Adjud. A respins restul pretențiilor formulate de partea civilă SC V. SA Adjud. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că: Inculpatul K.I.Z., în perioada 20 martie - 18 mai 2009, în calitate de unic asociat și administrator al SC R. SRL.

Târgu Secuiesc, a indus în eroare un număr de zece părți vătămate, de la care a ridicat mărfuri pentru plata cărora a emis 18 file cec, știind că pentru valorificarea lor nu are provizia necesară în cont și că la momentul emiterii se afla în interdicție bancară, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust și cauzând posesorilor mijloacelor de plată o pagubă totală de 384.873,38 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale). De asemenea, cu referire la inculpata G. (fostă S.) C.C., s-a reținut că aceasta a emis fila cec , în valoare de 12.888,79 lei, ca mijloc de plată pentru mărfurile ridicate de la partea vătămată SC.

V. SA Adjud, știind că la data de 22 mai 2009 nu mai avea calitatea de reprezentant legal al SC R.H. SRL și nu mai avea dreptul să semneze mijloace de plată în numele acesteia, dar inducând în eroare partea vătămată cu privire la acest aspect, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. ( 1), (2) și (3) C. pen. Inculpații au recunoscut în totalitate comiterea faptelor și au solicitat aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei care este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

examinate în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea - dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate legea specială, reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele reale de comitere a acestora, natura infracțiunilor, valorile sociale vătămate, numărul faptelor săvârșite, precum și consecințele pe care le-au produs constând în valoarea prejudiciului produs părților vătămate. S-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, vârsta acestora, lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul K.I. Z., împrejurarea că inculpații sunt căsătoriți bucurându-se de stabilitate familială, având împreună un copil minor în întreținere, că inculpata G.C.C.

mai are în întreținere alți doi minori dintr-o relație anterioară, dar în contextul prezentei cauze, nu le poate fi atribuită semnificația unor circumstanțe atenuante, ci vor fi luate în considerare, la individualizarea pedepsei. Cu privire la inculpata G. (fostă S.) C.C., instanța a constatat că prin sentința penală nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, definitivă prin neapelare, aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 81-82 C. pen. pe durata a 3 (trei) ani termen de încercare, pentru o faptă săvârșită la data de 31 august 2007, așadar concurentă cu fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin prezentul rechizitoriu.

Astfel, în ceea ce privește cuantumul pedepselor ce au fost aplicate, acestea au fost stabilite la limita minimă a intervalului prevăzut de lege, în urma reducerii cu o treime potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și persoana inculpaților, instanța apreciind că astfel stabilite oferă garanții în ceea ce privește realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, astfel cum a fost stabilit de art. 52 C. pen. Față de circumstanțele personale ale inculpatei, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, în baza art. 81 C. pen.

cu aplicarea art. 85 alin. (3) C. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 (patru) ani ce constituie termenul de încercare, potrivit dispozițiilor art. 82 și art. 85 alin. (3) teza finală C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, și anume de la 28 decembrie 2010. În cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998-999 vechiul C. civ. și art. 1000 alin. (3) vechiul C. civ., tribunalul a admis acțiunile civile formulate de părțile civile SC N. SA Făgăraș, județul Brașov; SC C. T.I.D. Buzău; SC L.A. C. SA Brașov (FOSTĂ SC P. SA

BRAȘOV), SC

D. SRL Bacău; SC N. SRL Târgu Secuiesc; SC. A. SRL București; SC S.I. SRL Brașov; SC G. SRL Brașov, a admis în parte acțiunea civilă formulată de SC V. SA Adjud. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații K.I. Z. și G.C.C. criticând-o pentru netemeinicie, arătând, în esență, că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare față de fapta comisă și conduita sa procesuală. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 18/Ap din 21 februarie 2012 a admis apelul declarat de inculpatul K.I.Z. împotriva sentinței penale nr. 52 din 23 noiembrie 2011 Tribunalului Covasna, care a fost desființată numai în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestui inculpat și rejudecând în aceste limite: A redus pedeapsa aplicată inculpatului K.I.Z.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (2) C. pen., de la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare la pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Totodată, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata G.C.C. împotriva aceleiași sentințe. Cu privire la inculpatul K.I.Z.

instanța de apel a constatat că pericolul social al faptelor poate fi considerat destul de ridicat, dat fiind faptul că acesta a comis infracțiunea de înșelăciune în forma agravată prevăzută de alin. (5) al art. 215 C. pen., prin producerea unor consecințe deosebit de grave, împrejurările săvârșirii acestora - numărul actelor materiale și perioada îndelungată de timp în care a săvârșit activitatea ilicită, faptul că inculpatul a încercat să atenueze oarecum urmările faptelor, achitând o foarte mică parte din prejudiciul cauzat. Având în vedere că inculpatul K.I.Z. nu este cunoscut cu antecedente penale, că este integrat social și are o familie organizată, că anterior comiterii faptei a avut un comportament corespunzător, instanța a reținut că în speță este incidență circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Instanța de control judiciar a reținut totodată, că în situația în care sunt aplicabile și circumstanțe atenuante legale sau judiciare prevăzute de art. 73- 74 1 C. pen. în favoarea inculpatului, aplicarea efectelor circumstanțelor atenuante se face prin raportarea la limitele pedepsei închisorii reduse ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Instanța de control judiciar a mai reținut că acest beneficiu acordat persoanei care este judecată în baza acordului de vinovăție, trebuie reflectat în pedeapsa aplicată, având în vedere că durata procedurii este redusă considerabil, nu se mai administrează alte probe, prin urmare, celeritatea procedurii este accentuată.

Instanța a mai avut în vedere și persoana inculpatului K.I. Z., împrejurarea că este în vârstă de 32 ani, a avut o atitudine sinceră și de regret, astfel încât s-a constatat că pedeapsa aplicată acestuia apare ca fiind excesivă și în raport de limitele de pedeapsă potrivit art. 320 1 C. proc. pen. (6 ani și 6 luni și respectiv 13 ani și 3 luni), cu atât mai mult cu cât se impune și aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., cu efect de aplicare a unei pedepse reduse sub limita minimului special prevăzut de lege. Împotriva deciziei penale sus arătate a declarat recurs inculpatul K.I.Z. care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Concluziile reprezentantului Ministrului Public și susținerile apărătorului recurentului inculpat, au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate. Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul declarat in cauza este nefondat pentru considerentele care urmează: Astfel, înaltă Curte verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse, constată faptul că instanța de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reținând o corectă situație de fapt.

În cauză prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul K.I.Z. a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăției inculpatului. În mod corect, prima instanță de judecată, și instanța de control judiciar, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

constând în aceea că, în calitate de unic asociat și administrator al SC R. SRL Târgu Secuiesc, a indus în eroare un număr de zece părți vătămate, de la care a ridicat mărfuri pentru plata cărora a emis 18 file cec, știind că pentru valorificarea lor nu are provizia necesară în cont și că la momentul emiterii se afla în interdicție bancară, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust și cauzând posesorilor mijloacelor de plată o pagubă totală de 384.873,38 lei. Înalta Curte constată totodată că în speța dedusă judecății inculpatului i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, toate mijloacele de proba fiind administrate în fata acuzatului, asistat de un apărător, în ședința publica, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeana într-o jurisprudența constanta.

Examinând cauza prin prisma criticii formulată de către inculpat privitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, înalta Curte de Casație și Justiție constată că pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenție acesteia constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității făptuitorului de natură a realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. Firește, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea completă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne specifice faptei și făptuitorului.

În același timp însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat. Ori, fapta pentru care inculpatul K.I.Z.

a fost condamnat de instanța de instanța de control judiciar este neîndoielnic gravă, astfel că în operațiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Curtea având în vedere maniera în care acesta a procedat, activitățile ilicite desfășurate, importanța și specificul valorilor sociale ocrotite de legea penală, consecințele grave ale acțiunilor lor și, nu în ultimul rând, circumstanțele personale (atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedența penală) apreciază că resocializarea lui viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin sancțiunile aplicate de instanța de control judiciar, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.

Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate solicitările inculpatului vizând acordarea unei eficiente sporite circumstanțelor atenuante reținute deja de către instanțe în favoarea lui a, având în vedere și următoarele argumente: Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare este posibilă numai dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel: „conduita bună", în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., invocată de inculpat ca circumstanță atenuantă, presupune, între altele, absența antecedentelor penale, înalta Curte reținând că, calitatea de infractor primar și comportările bune în familie și societate au fost avute în vedere de instanța de fond precum și de instanța de control judiciar. Așa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social a infracțiunii, dar și poziției procesuale a inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al sancțiunii.

Prin urmare, înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o reindividualizare a pedepsei stabilită de instanța de control judiciar, deoarece aceasta sub aspectul cuantumului reflectă în mod plural nu numai gradul de pericol social ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanțele reale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, dându-i posibilitatea unei reintegrării viitoare pozitive în societate, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Prin urmare, față de cele învederate înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1, lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul K.I.Z. împotriva deciziei penale nr. 18/Ap din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori cu obligarea acestuia, în baza art. 192 pct. 3, alin. (2) C. proc.

pen. la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.I. Z. împotriva deciziei penale nr. 18/Ap din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2012.