ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3465/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3465/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

de față

În baza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 52 din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna s-

a dispus:

În baza art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (18 acte

materiale) și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

condamnarea

inculpatului K.I.Z. la pedeapsa de 6

(șase)

ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

comisă în formă continuată și

la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (

1) teza a II a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată

de 2 ani, după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de

art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 215 alin.

(1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen.,

condamnarea inculpatei G.C.C.

(fostă S.) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea

infracțiunii

de înșelăciune.

În temeiul art. 85

C. pen., a anulat suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 1 (un) an aplicată prin sentința

penală

nr. 137 din 09 decembrie 2010 a

Judecătoriei Târgu Secuiesc, definitivă prin neapelare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1)

lit. b) C. pen.

, a contopit pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată în prezenta

cauză cu pedeapsa de 1 (un) an aplicată

prin sentința penală nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Târgu

Secuiesc, urmând ca în final inculpata G. (fostă S.) C.C. să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C.

pen. cu aplicarea art. 85 alin. (3) C. pen., a

dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o durată de 4

(patru) ani ce constituie termenul de încercare, potrivit

dispozițiilor art. 82 și

art. 85 alin. (3) teza finală C. pen., de la rămânerea

definitivă a sentinței

penale nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Târgu

Secuiesc, și anume de la

28

decembrie 2010.

În conformitate

cu art. 359 alin. (2) C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei.

Potrivit art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei închisorii, se

suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998-999 vechiul

C. civ. și art. 1000

alin. (3) vechiul C. civ., a admis acțiunile civile formulate

de părțile

civile SC N. SA Făgăraș, județul Brașov; SC C.

T.I.D. Buzău; SC L.A.C. SA BRAȘOV (FOSTĂ

SC P. SA BRAȘOV), SC

D. SRL Bacău; SC N. SRL Târgu Secuiesc; SC A.

SRL București;

SC S.I. SRL Brașov; SC G. SRL

Brașov, a admis în parte acțiunea civilă formulată de SC

V. SA

Adjud,

și în consecință a obligat inculpatul K.I.Z. în solidar cu

partea

responsabilă civilmente SC R.H. SRL, cu sediul în comuna

Avrămești, la

plata următoarelor sume:

-

1.194.678,80 lei (81680 lei - valoarea filelor cec refuzate la plată și

1.112.998,80 lei penalități de întârziere

calculate conform contractului de

vânzare-cumpărare

marfă calculate până la data de 05 aprilie 2011- f 34-35

dosar instanță) către partea civilă SC N. SRL

FĂGĂRAȘ, cu

sediul în Făgăraș,

județul Brașov;

-

229.267,19 lei contravaloarea facturilor neachitate de SC R.H.

SRL și dobânda

de 0,1% conform prevederilor contractuale, către partea

civilă SC C.T.I.D.

Buzău, cu sediul în municipiul Buzău;

-

22.241,58 lei către partea civilă SC L.A.C. SA

BRAȘOV (FOSTĂ SC

P. SA BRAȘOV), cu sediul în municipiul

Brașov, Pavilion Administrativ, județul Brașov prin

administrator

judiciar I.D.I. SPRL, cu sediul în Brașov,

județul Brașov;

- 10.726,74 lei

către partea civilă SC D. SRL Bacău, cu sediul

în municipiul Bacău, județul

Bacău;

-

7.097,69

lei către partea civilă SC N. SRL Târgu Secuiesc, cu

sediul în Târgu Secuiesc, județul Covasna;

- 4.729,18 lei

către partea civilă SC A. SRL București, cu sediul în

București;

- 1.796,68 lei

plus dobânda legală până la data achitării efective către partea

civilă SC S.I.

SRL. Brașov, cu sediul în municipiul Brașov

;

- 12.300,61 lei

către partea civilă SC G. SRL Brașov, cu sediul în

Brașov, județul

Brașov prin C. SPRL, cu sediul în

Brașov

și

-

30.292,38

lei către partea civilă SC V. SA Adjud, cu sediul în

municipiul Adjud.

În temeiul art. 14

și 346 C. proc. pen., art. 998-999 vechiul C. civ., a

obligat

inculpata G. (fostă S.) C.C. la plata

sumei de 12.888, 79 lei cu titlu de despăgubiri către

aceeași parte civilă SC

V.

SA Adjud, cu sediul în municipiul Adjud.

A respins restul

pretențiilor formulate de partea civilă SC V.

SA Adjud.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut în esență

că:

Inculpatul K.I.Z., în perioada 20 martie

- 18 mai 2009, în calitate de unic asociat și administrator al SC R. SRL.

Târgu Secuiesc, a indus în eroare un număr de zece

părți vătămate, de la

care a ridicat mărfuri pentru plata cărora a emis

18 file cec, știind că

pentru valorificarea

lor nu are provizia necesară în cont și că la momentul

emiterii se afla

în interdicție bancară, în scopul de a obține pentru sine un folos material

injust și cauzând posesorilor mijloacelor de plată o

pagubă totală de 384.873,38 lei, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă

continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte

materiale).

De asemenea, cu

referire la inculpata G. (fostă S.) C.C., s-a reținut că aceasta a emis fila

cec

,

în valoare de 12.888,79 lei, ca mijloc de plată pentru mărfurile

ridicate de la

partea vătămată SC. V. SA Adjud, știind că la data

de 22 mai 2009 nu mai avea calitatea

de reprezentant legal al SC R.H. SRL și nu mai avea dreptul să semneze mijloace

de plată

în numele acesteia, dar inducând în

eroare partea vătămată cu privire la

acest aspect, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (

1), (2)

și (3) C. pen.

Inculpații au

recunoscut în totalitate comiterea faptelor și au solicitat

aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen.

La

individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere

dispozițiile art.

52 C. pen., privind scopul pedepsei care este acela de a preveni săvârșirea de

noi infracțiuni și criteriile generale de individualizare

prevăzute de art.

72 C. pen. examinate în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea -

dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de

pedeapsă fixate

legea specială, reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art.

320

1

alin.

(7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite,

circumstanțele reale de comitere a acestora, natura infracțiunilor,

valorile sociale

vătămate, numărul faptelor săvârșite, precum și consecințele

pe care le-au

produs constând în valoarea prejudiciului produs părților

vătămate.

S-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților,

vârsta

acestora, lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul K.I.

Z., împrejurarea

că inculpații sunt căsătoriți bucurându-se de stabilitate familială, având

împreună un copil minor în întreținere, că inculpata G.C.C. mai are în

întreținere alți doi minori dintr-o relație anterioară,

dar în contextul

prezentei cauze, nu le poate fi atribuită semnificația unor

circumstanțe

atenuante, ci vor fi luate în considerare, la individualizarea

pedepsei.

Cu privire la inculpata G. (fostă S.) C.C., instanța a constatat că prin

sentința penală nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei

Târgu Secuiesc,

definitivă prin neapelare, aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 1 (un) an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 6 din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 81-82 C. pen. pe durata a 3

(trei) ani termen

de încercare, pentru o faptă săvârșită la data de 31 august 2007,

așadar concurentă

cu fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin

prezentul rechizitoriu.

Astfel, în ceea ce privește cuantumul pedepselor ce au fost aplicate,

acestea au fost

stabilite la limita minimă a intervalului prevăzut de lege, în

urma reducerii

cu o treime potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu

respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și

persoana

inculpaților, instanța apreciind că astfel stabilite oferă garanții în

ceea ce privește

realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, astfel

cum a fost stabilit de art. 52 C. pen.

Față de

circumstanțele personale ale inculpatei, apreciind că scopul pedepsei poate fi

atins și fără executarea acesteia, în baza art. 81 C. pen.

cu aplicarea art.

85 alin. (3) C. pen., instanța a dispus suspendarea

condiționată a

executării pedepsei pe o durată de 4 (patru) ani ce constituie

termenul de

încercare, potrivit dispozițiilor art. 82 și art. 85 alin. (3) teza finală

C. pen., de la

rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 137 din 09 decembrie 2010 a

Judecătoriei

Târgu Secuiesc, și anume de la 28 decembrie 2010.

În cauză fiind

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în

temeiul art. 14

și 346 C. proc. pen., art. 998-999 vechiul C. civ. și

art. 1000 alin.

(3) vechiul C. civ., tribunalul a admis acțiunile civile formulate de

părțile civile

SC N. SA Făgăraș, județul Brașov; SC C.

T.I.D. Buzău; SC L.A.

C. SA Brașov (FOSTĂ SC P. SA

BRAȘOV), SC

D. SRL Bacău; SC N. SRL Târgu Secuiesc; SC. A.

SRL București; SC

S.I. SRL Brașov; SC G. SRL

Brașov, a admis în parte acțiunea civilă formulată de SC

V. SA

Adjud.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații K.I.

Z. și G.C.C. criticând-o pentru netemeinicie, arătând,

în

esență,

că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare față de fapta comisă

și conduita sa procesuală.

Curtea de Apel

Brașov, prin decizia penală nr. 18/Ap din 21 februarie

2012 a admis

apelul declarat de inculpatul K.I.Z. împotriva

sentinței penale nr. 52 din 23

noiembrie 2011 Tribunalului Covasna, care a fost

desființată numai în ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei aplicate

acestui inculpat și rejudecând în aceste limite:

A redus pedeapsa

aplicată inculpatului K.I.Z. pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.

215 alin. (1), (2), (3), (4), (5),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art.

74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (2) C. pen., de la

pedeapsa de 6 ani și 8 luni

închisoare

la pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Totodată, a fost respins ca nefondat

apelul declarat de inculpata G.C.C. împotriva aceleiași sentințe.

Cu privire la

inculpatul K.I.Z. instanța de apel a

constatat că pericolul social al faptelor poate fi

considerat destul de ridicat,

dat

fiind faptul că acesta a comis infracțiunea de înșelăciune în forma

agravată prevăzută de alin. (5) al art. 215 C.

pen., prin producerea unor

consecințe

deosebit de grave, împrejurările săvârșirii acestora - numărul

actelor materiale și perioada îndelungată de timp

în care a săvârșit activitatea

ilicită,

faptul că inculpatul a încercat să atenueze oarecum urmările faptelor,

achitând

o foarte mică parte din prejudiciul cauzat.

Având în vedere

că inculpatul K.I.Z. nu este cunoscut cu antecedente penale, că este integrat

social și are o familie organizată, că

anterior comiterii faptei a avut un comportament

corespunzător, instanța a

reținut că în speță este incidență circumstanța atenuantă

prevăzută de art. 74

lit.

a) C. pen.

Instanța de control judiciar a reținut totodată, că în situația în care

sunt

aplicabile

și circumstanțe atenuante legale sau judiciare prevăzute de art. 73-

74

1

C.

pen. în favoarea inculpatului, aplicarea efectelor circumstanțelor

atenuante se face

prin raportarea la limitele pedepsei închisorii reduse ca

urmare a

aplicării procedurii prevăzute de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Instanța de

control judiciar a mai reținut că acest beneficiu acordat persoanei care este

judecată în baza acordului de vinovăție, trebuie reflectat

în pedeapsa

aplicată, având în vedere că durata procedurii este redusă considerabil, nu se

mai administrează alte probe, prin urmare, celeritatea

procedurii este accentuată.

Instanța a mai

avut în vedere și persoana inculpatului K.I.

Z., împrejurarea că este în vârstă

de 32 ani, a avut o atitudine sinceră și de regret, astfel încât s-a constatat

că pedeapsa aplicată acestuia apare ca

fiind excesivă și în raport de limitele de pedeapsă

potrivit art. 320

1

C. proc. pen.

(6 ani și 6 luni și respectiv 13

ani și 3 luni), cu atât mai mult

cu cât se impune și aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.,

cu efect de aplicare a

unei pedepse reduse sub limita minimului special prevăzut

de lege.

Împotriva deciziei penale sus arătate a declarat recurs inculpatul

K.I.Z.

care a criticat

hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Concluziile reprezentantului Ministrului Public și susținerile apărătorului

recurentului

inculpat, au fost consemnate detaliat în partea introductivă a

prezentei

hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând

hotărârea prin prisma criticilor recurentului, care se

circumscriu cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., înalta Curte constată că recursul

declarat in cauza este

nefondat pentru considerentele care urmează:

Astfel, înaltă

Curte verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în

raport de

criticile aduse, constată faptul că instanța de control judiciar a dat

eficiență

dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor reținând o corectă

situație de fapt.

În cauză

prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul

K.I.Z.

a fost

răsturnată în cursul activității de probațiune,

ansamblul material al probelor

administrate în cauză fiind cert în sensul

stabilirii vinovăției inculpatului.

În mod corect,

prima instanță de judecată, și instanța de control judiciar,

prin coroborarea

judicioasă a probelor administrate în cauză, a reținut în

sarcina

inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4)

și

(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că,

în calitate de

unic asociat și administrator al SC R. SRL Târgu

Secuiesc, a indus în eroare un număr de zece părți

vătămate, de la care

a ridicat mărfuri

pentru plata cărora a emis 18 file cec, știind că pentru

valorificarea

lor nu are provizia necesară în cont și că la momentul emiterii se afla în

interdicție bancară, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust

și cauzând posesorilor mijloacelor de plată o pagubă totală de 384.873,38 lei.

Înalta Curte

constată totodată că în speța dedusă judecății inculpatului

i-a fost

respectat dreptul la un proces echitabil, toate mijloacele de proba fiind

administrate în

fata acuzatului, asistat de un apărător, în ședința publica, în

dezbateri

contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea

Europeana într-o jurisprudența

constanta.

Examinând cauza prin prisma criticii

formulată de către inculpat

privitoare la

greșita individualizare a pedepsei aplicate, înalta Curte de

Casație și Justiție constată că pedeapsa de 5 ani

și 8 luni închisoare, cu

executare

în regim de detenție acesteia constituie o replică socială adecvată

gravității infracțiunii și periculozității

făptuitorului de natură a realiza scopul și

a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Firește, în

lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea

completă a unei activități

infracționale trebuie stabilită consecutiv unui

examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne

specifice

faptei și făptuitorului.

În același timp

însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare

a pedepsei, judecătorul să ia în

considerare împreună toate criteriile

prevăzute

de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le

acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre

acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei

celei mai corespunzătoare pentru

reeducarea celui condamnat.

Ori, fapta pentru care inculpatul K.I.Z.

a fost

condamnat de instanța de instanța de

control judiciar este neîndoielnic gravă,

astfel că în operațiunea complexă a individualizării tratamentului

penal,

Curtea având în vedere

maniera în care acesta a procedat, activitățile ilicite

desfășurate, importanța și specificul valorilor

sociale ocrotite de legea penală,

consecințele

grave ale acțiunilor lor și, nu în ultimul rând, circumstanțele

personale

(atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedența penală)

apreciază că resocializarea lui viitoare pozitivă

nu este posibilă decât prin

sancțiunile aplicate de instanța de control

judiciar, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.

Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate solicitările inculpatului

vizând acordarea

unei eficiente sporite circumstanțelor atenuante reținute

deja de către

instanțe în favoarea lui a, având în vedere și următoarele

argumente:

Recunoașterea

anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante

judiciare este posibilă numai dacă împrejurările luate în considerare

reduc în

asemenea măsură gravitatea

faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil

de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei

pedepse sub minimul special se învederează a

satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel: „conduita bună", în sensul

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., invocată de inculpat ca circumstanță

atenuantă, presupune, între altele,

absența antecedentelor penale, înalta

Curte

reținând că, calitatea de infractor primar și comportările bune în familie

și societate au fost avute în vedere de instanța

de fond precum și de instanța

de control judiciar.

Așa fiind,

concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat

suficientă și

echilibrată importanță gradului de pericol social a infracțiunii, dar și

poziției procesuale a inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată, atât sub

aspectul cuantumului, cât și a

modalității de executare este justă și

proporțională,

în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare,

precum

și scopul preventiv al sancțiunii.

Prin urmare,

înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o

reindividualizare

a pedepsei stabilită de instanța de control judiciar, deoarece

aceasta sub

aspectul cuantumului reflectă în mod plural nu numai gradul de pericol social

ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanțele reale, dar și

circumstanțele personale ale

inculpatului, dându-i posibilitatea unei

reintegrării

viitoare pozitive în societate, astfel încât nu este incident cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Prin urmare,

față de cele învederate înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1, lit. b) C.

proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul K.I.Z.

împotriva deciziei penale nr. 18/Ap din

21 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția

Penală și pentru Cauze cu

Minori cu obligarea acestuia, în baza art. 192 pct. 3, alin.

(2) C. proc. pen.

la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta

cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul K.I.

Z.

împotriva deciziei penale nr. 18/Ap

din 21 februarie 2012 a Curții de

Apel

Brașov - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli

judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru

apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 25 octombrie 2012.