ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3465/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3465/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului
de față
În baza actelor
și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 52 din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna s-
a dispus:
În baza art. 215 alin.
(1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. (18 acte
materiale) și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.,
condamnarea
inculpatului K.I.Z. la pedeapsa de 6
(șase)
ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,
comisă în formă continuată și
la
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (
1) teza a II a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată
de 2 ani, după executarea
pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de
art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 215 alin.
(1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 320
1
alin. (7)
C. proc. pen.,
condamnarea inculpatei G.C.C.
(fostă S.) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru
săvârșirea
infracțiunii
de înșelăciune.
În temeiul art. 85
C. pen., a anulat suspendarea condiționată a
executării pedepsei de 1 (un) an aplicată prin sentința
penală
nr. 137 din 09 decembrie 2010 a
Judecătoriei Târgu Secuiesc, definitivă prin neapelare.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1)
lit. b) C. pen.
, a contopit pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată în prezenta
cauză cu pedeapsa de 1 (un) an aplicată
prin sentința penală nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Târgu
Secuiesc, urmând ca în final inculpata G. (fostă S.) C.C. să execute pedeapsa
cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 C.
pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C.
pen. cu aplicarea art. 85 alin. (3) C. pen., a
dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei pe o durată de 4
(patru) ani ce constituie termenul de încercare, potrivit
dispozițiilor art. 82 și
art. 85 alin. (3) teza finală C. pen., de la rămânerea
definitivă a sentinței
penale nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Târgu
Secuiesc, și anume de la
28
decembrie 2010.
În conformitate
cu art. 359 alin. (2) C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra
dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării
condiționate a executării pedepsei.
Potrivit art. 71
alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a
executării pedepsei închisorii, se
suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998-999 vechiul
C. civ. și art. 1000
alin. (3) vechiul C. civ., a admis acțiunile civile formulate
de părțile
civile SC N. SA Făgăraș, județul Brașov; SC C.
T.I.D. Buzău; SC L.A.C. SA BRAȘOV (FOSTĂ
SC P. SA BRAȘOV), SC
D. SRL Bacău; SC N. SRL Târgu Secuiesc; SC A.
SRL București;
SC S.I. SRL Brașov; SC G. SRL
Brașov, a admis în parte acțiunea civilă formulată de SC
V. SA
Adjud,
și în consecință a obligat inculpatul K.I.Z. în solidar cu
partea
responsabilă civilmente SC R.H. SRL, cu sediul în comuna
Avrămești, la
plata următoarelor sume:
-
1.194.678,80 lei (81680 lei - valoarea filelor cec refuzate la plată și
1.112.998,80 lei penalități de întârziere
calculate conform contractului de
vânzare-cumpărare
marfă calculate până la data de 05 aprilie 2011- f 34-35
dosar instanță) către partea civilă SC N. SRL
FĂGĂRAȘ, cu
sediul în Făgăraș,
județul Brașov;
-
229.267,19 lei contravaloarea facturilor neachitate de SC R.H.
SRL și dobânda
de 0,1% conform prevederilor contractuale, către partea
civilă SC C.T.I.D.
Buzău, cu sediul în municipiul Buzău;
-
22.241,58 lei către partea civilă SC L.A.C. SA
BRAȘOV (FOSTĂ SC
P. SA BRAȘOV), cu sediul în municipiul
Brașov, Pavilion Administrativ, județul Brașov prin
administrator
judiciar I.D.I. SPRL, cu sediul în Brașov,
județul Brașov;
- 10.726,74 lei
către partea civilă SC D. SRL Bacău, cu sediul
în municipiul Bacău, județul
Bacău;
-
7.097,69
lei către partea civilă SC N. SRL Târgu Secuiesc, cu
sediul în Târgu Secuiesc, județul Covasna;
- 4.729,18 lei
către partea civilă SC A. SRL București, cu sediul în
București;
- 1.796,68 lei
plus dobânda legală până la data achitării efective către partea
civilă SC S.I.
SRL. Brașov, cu sediul în municipiul Brașov
;
- 12.300,61 lei
către partea civilă SC G. SRL Brașov, cu sediul în
Brașov, județul
Brașov prin C. SPRL, cu sediul în
Brașov
și
-
30.292,38
lei către partea civilă SC V. SA Adjud, cu sediul în
municipiul Adjud.
În temeiul art. 14
și 346 C. proc. pen., art. 998-999 vechiul C. civ., a
obligat
inculpata G. (fostă S.) C.C. la plata
sumei de 12.888, 79 lei cu titlu de despăgubiri către
aceeași parte civilă SC
V.
SA Adjud, cu sediul în municipiul Adjud.
A respins restul
pretențiilor formulate de partea civilă SC V.
SA Adjud.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut în esență
că:
Inculpatul K.I.Z., în perioada 20 martie
- 18 mai 2009, în calitate de unic asociat și administrator al SC R. SRL.
Târgu Secuiesc, a indus în eroare un număr de zece
părți vătămate, de la
care a ridicat mărfuri pentru plata cărora a emis
18 file cec, știind că
pentru valorificarea
lor nu are provizia necesară în cont și că la momentul
emiterii se afla
în interdicție bancară, în scopul de a obține pentru sine un folos material
injust și cauzând posesorilor mijloacelor de plată o
pagubă totală de 384.873,38 lei, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă
continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3),
(4) și (5) C. pen. cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte
materiale).
De asemenea, cu
referire la inculpata G. (fostă S.) C.C., s-a reținut că aceasta a emis fila
cec
,
în valoare de 12.888,79 lei, ca mijloc de plată pentru mărfurile
ridicate de la
partea vătămată SC. V. SA Adjud, știind că la data
de 22 mai 2009 nu mai avea calitatea
de reprezentant legal al SC R.H. SRL și nu mai avea dreptul să semneze mijloace
de plată
în numele acesteia, dar inducând în
eroare partea vătămată cu privire la
acest aspect, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de
înșelăciune,
prevăzută de art. 215 alin. (
1), (2)
și (3) C. pen.
Inculpații au
recunoscut în totalitate comiterea faptelor și au solicitat
aplicarea art. 320
1
C.
proc. pen.
La
individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere
dispozițiile art.
52 C. pen., privind scopul pedepsei care este acela de a preveni săvârșirea de
noi infracțiuni și criteriile generale de individualizare
prevăzute de art.
72 C. pen. examinate în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea -
dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de
pedeapsă fixate
legea specială, reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art.
320
1
alin.
(7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite,
circumstanțele reale de comitere a acestora, natura infracțiunilor,
valorile sociale
vătămate, numărul faptelor săvârșite, precum și consecințele
pe care le-au
produs constând în valoarea prejudiciului produs părților
vătămate.
S-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților,
vârsta
acestora, lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul K.I.
Z., împrejurarea
că inculpații sunt căsătoriți bucurându-se de stabilitate familială, având
împreună un copil minor în întreținere, că inculpata G.C.C. mai are în
întreținere alți doi minori dintr-o relație anterioară,
dar în contextul
prezentei cauze, nu le poate fi atribuită semnificația unor
circumstanțe
atenuante, ci vor fi luate în considerare, la individualizarea
pedepsei.
Cu privire la inculpata G. (fostă S.) C.C., instanța a constatat că prin
sentința penală nr. 137 din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei
Târgu Secuiesc,
definitivă prin neapelare, aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 1 (un) an
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 6 din Legea
nr. 241/2005 cu aplicarea art. 81-82 C. pen. pe durata a 3
(trei) ani termen
de încercare, pentru o faptă săvârșită la data de 31 august 2007,
așadar concurentă
cu fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin
prezentul rechizitoriu.
Astfel, în ceea ce privește cuantumul pedepselor ce au fost aplicate,
acestea au fost
stabilite la limita minimă a intervalului prevăzut de lege, în
urma reducerii
cu o treime potrivit art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., cu
respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și
persoana
inculpaților, instanța apreciind că astfel stabilite oferă garanții în
ceea ce privește
realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, astfel
cum a fost stabilit de art. 52 C. pen.
Față de
circumstanțele personale ale inculpatei, apreciind că scopul pedepsei poate fi
atins și fără executarea acesteia, în baza art. 81 C. pen.
cu aplicarea art.
85 alin. (3) C. pen., instanța a dispus suspendarea
condiționată a
executării pedepsei pe o durată de 4 (patru) ani ce constituie
termenul de
încercare, potrivit dispozițiilor art. 82 și art. 85 alin. (3) teza finală
C. pen., de la
rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 137 din 09 decembrie 2010 a
Judecătoriei
Târgu Secuiesc, și anume de la 28 decembrie 2010.
În cauză fiind
îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în
temeiul art. 14
și 346 C. proc. pen., art. 998-999 vechiul C. civ. și
art. 1000 alin.
(3) vechiul C. civ., tribunalul a admis acțiunile civile formulate de
părțile civile
SC N. SA Făgăraș, județul Brașov; SC C.
T.I.D. Buzău; SC L.A.
C. SA Brașov (FOSTĂ SC P. SA
BRAȘOV), SC
D. SRL Bacău; SC N. SRL Târgu Secuiesc; SC. A.
SRL București; SC
S.I. SRL Brașov; SC G. SRL
Brașov, a admis în parte acțiunea civilă formulată de SC
V. SA
Adjud.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel inculpații K.I.
Z. și G.C.C. criticând-o pentru netemeinicie, arătând,
în
esență,
că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare față de fapta comisă
și conduita sa procesuală.
Curtea de Apel
Brașov, prin decizia penală nr. 18/Ap din 21 februarie
2012 a admis
apelul declarat de inculpatul K.I.Z. împotriva
sentinței penale nr. 52 din 23
noiembrie 2011 Tribunalului Covasna, care a fost
desființată numai în ce privește
individualizarea judiciară a pedepsei aplicate
acestui inculpat și rejudecând în aceste limite:
A redus pedeapsa
aplicată inculpatului K.I.Z. pentru
săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.
215 alin. (1), (2), (3), (4), (5),
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320
1
C. proc. pen. și art.
74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (2) C. pen., de la
pedeapsa de 6 ani și 8 luni
închisoare
la pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare.
Au fost menținute
celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Totodată, a fost respins ca nefondat
apelul declarat de inculpata G.C.C. împotriva aceleiași sentințe.
Cu privire la
inculpatul K.I.Z. instanța de apel a
constatat că pericolul social al faptelor poate fi
considerat destul de ridicat,
dat
fiind faptul că acesta a comis infracțiunea de înșelăciune în forma
agravată prevăzută de alin. (5) al art. 215 C.
pen., prin producerea unor
consecințe
deosebit de grave, împrejurările săvârșirii acestora - numărul
actelor materiale și perioada îndelungată de timp
în care a săvârșit activitatea
ilicită,
faptul că inculpatul a încercat să atenueze oarecum urmările faptelor,
achitând
o foarte mică parte din prejudiciul cauzat.
Având în vedere
că inculpatul K.I.Z. nu este cunoscut cu antecedente penale, că este integrat
social și are o familie organizată, că
anterior comiterii faptei a avut un comportament
corespunzător, instanța a
reținut că în speță este incidență circumstanța atenuantă
prevăzută de art. 74
lit.
a) C. pen.
Instanța de control judiciar a reținut totodată, că în situația în care
sunt
aplicabile
și circumstanțe atenuante legale sau judiciare prevăzute de art. 73-
74
1
C.
pen. în favoarea inculpatului, aplicarea efectelor circumstanțelor
atenuante se face
prin raportarea la limitele pedepsei închisorii reduse ca
urmare a
aplicării procedurii prevăzute de art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
Instanța de
control judiciar a mai reținut că acest beneficiu acordat persoanei care este
judecată în baza acordului de vinovăție, trebuie reflectat
în pedeapsa
aplicată, având în vedere că durata procedurii este redusă considerabil, nu se
mai administrează alte probe, prin urmare, celeritatea
procedurii este accentuată.
Instanța a mai
avut în vedere și persoana inculpatului K.I.
Z., împrejurarea că este în vârstă
de 32 ani, a avut o atitudine sinceră și de regret, astfel încât s-a constatat
că pedeapsa aplicată acestuia apare ca
fiind excesivă și în raport de limitele de pedeapsă
potrivit art. 320
1
C. proc. pen.
(6 ani și 6 luni și respectiv 13
ani și 3 luni), cu atât mai mult
cu cât se impune și aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.,
cu efect de aplicare a
unei pedepse reduse sub limita minimului special prevăzut
de lege.
Împotriva deciziei penale sus arătate a declarat recurs inculpatul
K.I.Z.
care a criticat
hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind invocat cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
pct.
14 C. proc. pen.
Concluziile reprezentantului Ministrului Public și susținerile apărătorului
recurentului
inculpat, au fost consemnate detaliat în partea introductivă a
prezentei
hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând
hotărârea prin prisma criticilor recurentului, care se
circumscriu cazului de casare prevăzut
de art. 385
9
pct. 14 C.
proc. pen., înalta Curte constată că recursul
declarat in cauza este
nefondat pentru considerentele care urmează:
Astfel, înaltă
Curte verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în
raport de
criticile aduse, constată faptul că instanța de control judiciar a dat
eficiență
dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la
aprecierea probelor reținând o corectă
situație de fapt.
În cauză
prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul
K.I.Z.
a fost
răsturnată în cursul activității de probațiune,
ansamblul material al probelor
administrate în cauză fiind cert în sensul
stabilirii vinovăției inculpatului.
În mod corect,
prima instanță de judecată, și instanța de control judiciar,
prin coroborarea
judicioasă a probelor administrate în cauză, a reținut în
sarcina
inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3),
(4)
și
(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că,
în calitate de
unic asociat și administrator al SC R. SRL Târgu
Secuiesc, a indus în eroare un număr de zece părți
vătămate, de la care
a ridicat mărfuri
pentru plata cărora a emis 18 file cec, știind că pentru
valorificarea
lor nu are provizia necesară în cont și că la momentul emiterii se afla în
interdicție bancară, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust
și cauzând posesorilor mijloacelor de plată o pagubă totală de 384.873,38 lei.
Înalta Curte
constată totodată că în speța dedusă judecății inculpatului
i-a fost
respectat dreptul la un proces echitabil, toate mijloacele de proba fiind
administrate în
fata acuzatului, asistat de un apărător, în ședința publica, în
dezbateri
contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea
Europeana într-o jurisprudența
constanta.
Examinând cauza prin prisma criticii
formulată de către inculpat
privitoare la
greșita individualizare a pedepsei aplicate, înalta Curte de
Casație și Justiție constată că pedeapsa de 5 ani
și 8 luni închisoare, cu
executare
în regim de detenție acesteia constituie o replică socială adecvată
gravității infracțiunii și periculozității
făptuitorului de natură a realiza scopul și
a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Firește, în
lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea
completă a unei activități
infracționale trebuie stabilită consecutiv unui
examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne
specifice
faptei și făptuitorului.
În același timp
însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare
a pedepsei, judecătorul să ia în
considerare împreună toate criteriile
prevăzute
de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le
acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre
acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei
celei mai corespunzătoare pentru
reeducarea celui condamnat.
Ori, fapta pentru care inculpatul K.I.Z.
a fost
condamnat de instanța de instanța de
control judiciar este neîndoielnic gravă,
astfel că în operațiunea complexă a individualizării tratamentului
penal,
Curtea având în vedere
maniera în care acesta a procedat, activitățile ilicite
desfășurate, importanța și specificul valorilor
sociale ocrotite de legea penală,
consecințele
grave ale acțiunilor lor și, nu în ultimul rând, circumstanțele
personale
(atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedența penală)
apreciază că resocializarea lui viitoare pozitivă
nu este posibilă decât prin
sancțiunile aplicate de instanța de control
judiciar, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.
Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate solicitările inculpatului
vizând acordarea
unei eficiente sporite circumstanțelor atenuante reținute
deja de către
instanțe în favoarea lui a, având în vedere și următoarele
argumente:
Recunoașterea
anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante
judiciare este posibilă numai dacă împrejurările luate în considerare
reduc în
asemenea măsură gravitatea
faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil
de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei
pedepse sub minimul special se învederează a
satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel: „conduita bună", în sensul
art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., invocată de inculpat ca circumstanță
atenuantă, presupune, între altele,
absența antecedentelor penale, înalta
Curte
reținând că, calitatea de infractor primar și comportările bune în familie
și societate au fost avute în vedere de instanța
de fond precum și de instanța
de control judiciar.
Așa fiind,
concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat
suficientă și
echilibrată importanță gradului de pericol social a infracțiunii, dar și
poziției procesuale a inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată, atât sub
aspectul cuantumului, cât și a
modalității de executare este justă și
proporțională,
în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare,
precum
și scopul preventiv al sancțiunii.
Prin urmare,
înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o
reindividualizare
a pedepsei stabilită de instanța de control judiciar, deoarece
aceasta sub
aspectul cuantumului reflectă în mod plural nu numai gradul de pericol social
ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanțele reale, dar și
circumstanțele personale ale
inculpatului, dându-i posibilitatea unei
reintegrării
viitoare pozitive în societate, astfel încât nu este incident cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Prin urmare,
față de cele învederate înalta Curte în baza art. 385
15
pct. 1, lit. b) C.
proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de
inculpatul K.I.Z.
împotriva deciziei penale nr. 18/Ap din
21 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția
Penală și pentru Cauze cu
Minori cu obligarea acestuia, în baza art. 192 pct. 3, alin.
(2) C. proc. pen.
la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta
cauză.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul K.I.
Z.
împotriva deciziei penale nr. 18/Ap
din 21 februarie 2012 a Curții de
Apel
Brașov - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli
judiciare
către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru
apărătorul
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 25 octombrie 2012.