ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 342 din data de 27 mai 2014, Tribunalul Constanța, secția penală, cu privire la inculpata A., a hotărât următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea de asociere în cadrul unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea de asociere în cadrul unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 126 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic, art. 5 alin. (1) C. pen - faptă săvârșită împotriva părții vătămate B., înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen - faptă săvârșită împotriva părții vătămate C.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 126 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat-o pe inculpata A., fără antecedente penale la pedeapsa de 4 ani (patru ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în cadrul unui grup infracțional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. cu aplic, la art. 55 lit. a) C. pen. în ref. la art. 5 C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012, i-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și alin. (3) C. pen. pe o durată de 1 an care se aplică conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic, art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani (patru ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune - faptă săvârșită împotriva părții vătămate B.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic, art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani (patru ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune - faptă săvârșită împotriva părții vătămate C.

În baza art. 38 C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate astfel că, în final, inculpata A. execută pedeapsa de 6 ani și 8 luni (șase ani și opt luni) închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. cu aplic, la art. 55 lit. a) C. pen., în ref. la art. 5 C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și alin. (3) C. pen. pe o durată de 1 an care se aplică conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 54 C. pen. în ref. la art. 5 C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatei exercițiul drepturilor art. 66 alin. (1) lit. a), b) și alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

A luat act că partea vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc.pen., a obligat-o pe inculpată să plătească suma de câte 4.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, care include și cheltuieli judiciare de la urmărire penală.

Judecătorul fondului a reținut că, în luna martie 2010, inculpata A. a aderat la grupul infracțional organizat constituit de inculpații D., E., F. și G., în scopul realizat al obținerii de beneficii financiare prin comiterea de înșelăciuni în domeniul imobiliar.

În acest context inculpata A., în luna martie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpata G. și cu ajutorul inculpatului H., prin inducerea consumului de băuturi alcoolice și prin promisiuni mincinoase de căsătorie cu inculpata G., l-a indus în eroare pe B., determinându-l să-și înstrăineze locuința, cu care a garantat un împrumut nereal în sumă de 26.000 euro, echivalentul a 106.134 lei, acordat fictiv de către învinuitul H. În perioada septembrie - octombrie 2010, împreună cu inculpații I., J., G. și K., prin inducerea consumului de băuturi alcoolice, prin promisiuni mincinoase de căsătorie cu inculpata G. și ulterior cu învinuita K., de achiziționare a unei noi locuințe și de găsire a unui loc de muncă, l-a indus în eroare pe L., pentru a-l determina să-și înstrăineze locuința către M. și N.

II. Împotriva acestei hotărâri a exercitat calea de atac a apelului, printre alții, inculpata A.

Prin Decizia penală nr. 84/P din 30 ianuarie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., printre altele, a admis apelul declarat de inculpata A., a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (persoană vătămată C.).

În baza art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., a condamnat-o pe inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de înșelăciune (persoană vătămată C.).

În baza art. 38 C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele de 4 ani închisoare, aplicată de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și 4 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoană vătămată B.), în final inculpata A. urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen. în referire la art. 5 C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatei A. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

Cheltuielile judiciare generate de apelul inculpatei A. au fost reținute în sarcina statului.

În motivare, instanța de apel a menținut situația de fapt reținută de Tribunalul Constanța, însă a constatat că infracțiunea de înșelăciune săvârșită în dauna persoanei vătămate C. a rămas în stadiul de tentativă, urmare a intervenției organelor de poliție, fapt pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens.

III. Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpata A., cererea fiind depusă la data de 04 februarie 2015. Aceasta a fost reiterată și completată ulterior, la data de 15 ianuarie 2016, anterior redactării hotărârii recurate.

Calea de atac a fost fundamentată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casație invocat, inculpata a criticat decizia atacată raportat la împrejurarea că instanța de apel, contrar Deciziei Curții Constituționale nr. 508/2014, a ignorat declarația notarială prin care persoana vătămată C. arată că s-a împăcat cu aceasta, depusă la primul termen de judecată în calea de atac a apelului, reiterată personal de persoana vătămată în fața instanței de apel, la cel de-al doilea termen de judecată și nu a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune (persoană vătămată C.), potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (3) C. pen.

Examinând recursul în casație, se constată că în cuprinsul acestuia se formulează obiecțiuni care nu se subsumează cazului de recurs în casație invocat, respectiv critici ce vizează în realitate modul de aplicare al pedepsei, al cărei cuantum ar fi fost mai redus, dacă nu s-ar fi reținut în sarcina inculpatei A. și tentativa la înșelăciune (persoană vătămată C.).

Natura criticilor formulate de recurentă ține de fondul cauzei, de aprecierea instanței cu privire la incidența unei cauze de încetare a procesului penal. Toate aceste aspecte reprezintă chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispozițiile legii.

Încetarea procesului penal în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanță numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voință al inculpatului și al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiționat și definitiv, exprimat în ședința de judecată.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 244 C. pen., care incriminează infracțiunea de înșelăciune, prevăd în alin. (3) că împăcarea înlătură răspunderea penală.

Or, din examinarea actelor dosarului, se constată că în calea de atac a apelului, nu s-a formulat această critică, ca și motiv de apel și nu a făcut nici obiectul dezbaterilor, în condiții de nemijlocire și contradictorialitate.

Pe de altă parte, în cursul judecății în apel, a fost depusă o declarație notarială prin care s-a consemnat retragerea plângerii prealabile formulată de C. împotriva inculpatei A., iar nu împăcarea părților, astfel cum prevede expres textul de lege.

Prin urmare, solicitarea recurentei inculpate de a se lua act de împăcarea părților intervenită în faza apelului - declarația notarială fiind depusă la termenul la care instanța a rămas în pronunțare - nu poate fi supusă analizei în cadrul acestui caz de recurs în casație.

De altfel, critica apărării ar putea fi invocată și valorificată într-o altă cale extraordinară de atac, cea a contestației în anulare, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Având în vedere că în cauză calea de atac exercitată vizează în mod formal un caz de recurs în casație, instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 84/P din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2012.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma 70 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 84/P din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma 70 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2016.