ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2161/2013

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 37 din 10 octombrie

2012 pronunțată de Tribunalul Sf. Gheorghe, în baza art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., a fost condamnat

inculpatul K.L. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C.

pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

închisorii cea mai grea, respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza II, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C.

pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, și s-a dispus

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5

ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen., socotit de la data rămânerii

definitive a hotărârii.

În baza art. 359 C.

proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de

art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea

suspendării executării pedepsei.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a

dispus și suspendarea pedepsei accesorii.

A fost obligat

inculpatul K.L. să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice -

Oficiul de Plăți și Contractare Phare, despăgubiri materiale în sumă de 135.012

euro, cu accesoriile aferente până la data plății, și s-a dispus instituirea

sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile aflate în proprietatea

inculpatului până la concurenta sumei de 135.012 euro.

Împotriva sentinței,

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul K.L.

Prin Decizia penală

nr. 21/Ap din 12 februarie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de

inculpatul K.L. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în

mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă

administrate în cauză, cunoscute și însușite de către inculpatul K.L., care a

recunoscut faptele reținute în sarcina sa în rechizitoriu și a solicitat

judecarea conform procedurii simplificate, conform art. 320

1

C.

proc. pen.

De asemenea, a

reținut instanța de apel că inculpatul a optat pentru judecata în procedura

simplificată a recunoașterii vinovăției, opțiune ce are caracter definitiv și ireversibil,

inculpatul nemaiputând reveni asupra manifestării de voință exprimată la

instanța de fond.

Curtea a mai reținut

că sub aspectul laturii subiective, inculpatul a comis infracțiunile reținute

în sarcina sa cu intenție directă, fiind conștient că lipsa oricăreia dintre

cerințele prevăzute în Ghidul Solicitantului conducea la neincluderea

proiectelor în faza de evaluarea și implicit, la neacordarea fondurilor

nerambursabile. Mai mult decât atât, în datele de 29 august 2000 și 05

septembrie 2002 acesta a semnat două declarații pe proprie răspundere, prin

care s-a angajat să furnizeze informații complete și corecte atât în cererile

de finanțare cât și ca suport pentru aceste cereri.

Împotriva deciziei,

inculpatul K.L. a declarat recurs. Inculpatul prezent în instanță și asistat de

apărătorul desemnat din oficiu a arătat că își retrage recursul.

Potrivit art. 385

4

alin. 2 C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor

art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369 care se aplică în mod

corespunzător.

În conformitate cu

prevederile art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor

la instanța de apel, fiecare dintre părți își poate retrage apelul declarat.

Retragerea trebuie să

fie făcută personal de părți sau prin mandat special, iar dacă partea se află

în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un

proces-verbal de către conducerea locului de deținere.

Având în vedere că

cerințele textului de lege citat, aplicabil în cazul recursului, sunt

îndeplinite, în sensul că prezent fiind în instanță, inculpatul și-a exprimat

dorința de a retrage recursul declarat, Înalta Curte urmează a lua act de

această manifestare de voință și a dispune în consecință.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de declarația

de retragere a recursului declarat de inculpatul K.L. împotriva Deciziei penale

nr. 21/Ap din 12 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 iunie 2013.

Procesat

de GGC - NN