ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2161/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 37 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sf. Gheorghe, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul K.L. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea, respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, și s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a dispus și suspendarea pedepsei accesorii. A fost obligat inculpatul K.L. să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare, despăgubiri materiale în sumă de 135.012 euro, cu accesoriile aferente până la data plății, și s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile aflate în proprietatea inculpatului până la concurenta sumei de 135.012 euro.

Împotriva sentinței, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul K.L. Prin Decizia penală nr. 21/Ap din 12 februarie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul K.L. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cauză, cunoscute și însușite de către inculpatul K.L., care a recunoscut faptele reținute în sarcina sa în rechizitoriu și a solicitat judecarea conform procedurii simplificate, conform art. 320 1 C. proc.

pen. De asemenea, a reținut instanța de apel că inculpatul a optat pentru judecata în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, opțiune ce are caracter definitiv și ireversibil, inculpatul nemaiputând reveni asupra manifestării de voință exprimată la instanța de fond. Curtea a mai reținut că sub aspectul laturii subiective, inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa cu intenție directă, fiind conștient că lipsa oricăreia dintre cerințele prevăzute în Ghidul Solicitantului conducea la neincluderea proiectelor în faza de evaluarea și implicit, la neacordarea fondurilor nerambursabile. Mai mult decât atât, în datele de 29 august 2000 și 05 septembrie 2002 acesta a semnat două declarații pe proprie răspundere, prin care s-a angajat să furnizeze informații complete și corecte atât în cererile de finanțare cât și ca suport pentru aceste cereri.

Împotriva deciziei, inculpatul K.L. a declarat recurs. Inculpatul prezent în instanță și asistat de apărătorul desemnat din oficiu a arătat că își retrage recursul. Potrivit art. 385 4 alin. 2 C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369 care se aplică în mod corespunzător. În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, fiecare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de părți sau prin mandat special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere.

Având în vedere că cerințele textului de lege citat, aplicabil în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că prezent fiind în instanță, inculpatul și-a exprimat dorința de a retrage recursul declarat, Înalta Curte urmează a lua act de această manifestare de voință și a dispune în consecință. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de declarația de retragere a recursului declarat de inculpatul K.L. împotriva Deciziei penale nr. 21/Ap din 12 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2013. Procesat de GGC - NN