ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3697/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3697/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 154/P/2005 din 7 martie 2007 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Vrancea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.F. pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215

alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea

că, în calitate de administrator la SC E.I. SRL București, a indus în eroare 2

societăți comerciale (SC C. SRL Focșani și SC M.T.I. SRL Tulnici, prin emiterea

de file C.E.C. fără a avea disponibil în cont, cauzând un prejudiciu total în

sumă de 517.061 RON;

De

asemenea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei V.I. pentru

complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată

prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu art.

37 lit. b) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în

înțelegere cu R.F. l-a ajutat pe acesta să inducă în eroare SC C. SA Focșani

căreia i-au cauzat un prejudiciu în sumă de 312.953 RON.

Prin

sentința penală nr. 327 din 17 august 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în

dosar nr. 757/91/2007, prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin.

(1), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (1),

(3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (4) și

(5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.F.,

pentru infracțiunile de:

-

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., la 10 ani închisoare;

-

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., la 10 ani închisoare.

În baza art.

33 și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 10 ani închisoare.

În condițiile

art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

A fost

obligat inculpatul R.F. la despăgubiri civile după cum urmează:

- la

312.963,55 lei contravaloare marfă și 189.000 lei dobânda legală către partea

civilă SC C. SA Focșani (în total suma de 501.963,55 lei);

- la

204.098 lei contravaloare marfă către SC M.T.I. SRL Tulnici.

S-au

anulat biletele la ordin depuse la dosarul de urmărire penală nr. 154/P/2005,

începând cu fila xx și până la fila xy și anume bilete la ordin din 9 noiembrie

2004, 18 noiembrie 2004, 18 noiembrie 2004, 10 noiembrie 2004, 15 noiembrie 2004,

22 noiembrie 2004, 6 decembrie 2004, 29 noiembrie 2004, 18 octombrie 2004, 22

octombrie 2004, 15 noiembrie 2004, 27 octombrie 2004, 1 noiembrie 2004, 2

noiembrie 2004, bilete emise de SC E.I. SRL București pentru marfa livrată de

SC C. SA Focșani în anul 2004.

S-au

anulat filele CEC nr. 307/00027255 în valoare de 1.287.642.891 lei și nr. 307/00027254

în valoare de 753.342.121 lei depuse la filele nr. 134 și 136 dosar urmărire

penală, emise de SC E.I. SRL București pentru marfa livrată de SC M.T.I. SRL

Tulnici.

Prin

schimbarea încadrării juridice din art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4)

și (5) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., în art.

26 raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., art. 41 alin. (2) C. pen., a fost achitată inculpata V.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5) cu art. 37 lit. b) C. pen., art.

41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A fost

obligat inculpatul R.F. la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva

acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea și inculpatul R.F.

Prin

decizia penală nr. 216 din 21 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr. 757/91/2007,

Curtea de Apel Galați a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea și inculpatul R.F. și în consecință:

S-a

desființat sentința penală nr. 327 din 17 august 2007 a Tribunalului Vrancea și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a

hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:

Din

analiza întregului material probatoriu a rezultat că inculpatul R.F. a acționat

în calitate de reprezentant legal al SC E.I. SRL București, unitate care avea

calitatea de parte responsabilă civilmente și care nu a fost citată în cauză în

această calitate, pe durata întregului proces penal desfășurat în fața

instanței de fond.

De

asemenea, a rezultat că părți vătămate ale activității infracționale a

inculpatului R.F. au fost și SC G.P. SRL Slatina și SC T.B.T. SRL Pitești,

societăți care nu au fost citate în cauză de instanța de fond, pentru a lămuri

întinderea activității infracționale a inculpatului R.F.

S-a

reținut că soluția instanței de fond reprezintă de fapt o copie fidelă a

rechizitoriului, fără ca instanța de fond să argumenteze, cu mijloace proprii,

motivele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea hotărârii

judecătorești.

S-a

remarcat astfel, că întocmai ca și procurorul care a întocmit rechizitoriul,

instanța a citat numai părțile arătate în rechizitoriu de către procuror, fără

a-și exercita rolul activ în citarea și introducerea în cauză a tuturor

părților din proces.

Instanța

nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, sens în care a respins în mod

nejustificat și fără o motivare corespunzătoare probele solicitate de inculpați

în apărare, respectiv audierea martorilor D.D., N.C., G.D.F., R.S., C.F., R.S.,

C.C.

Deși a

arătat că apreciază aceste probe ca „inutile”, instanța nu a motivat din ce

rezultă inutilitatea administrării acestor probe.

De

asemenea, s-a arătat că instanța de fond nu a motivat de ce a respins excepția

nulității actului de sesizare a instanței, prin neprezentarea materialului de

urmărire penală, invocată de apărătorii inculpaților, apreciind în mod succint

că instanța a fost legal sesizată.

Împotriva

acestei decizii penale inculpatul R.F. a declarat recurs.

Prin decizia penală nr.

391 din 31 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, a luat act că inculpatul R.F. și-a retras recursul.

În

rejudecare, prin sentința penală nr. 298 din 23 octombrie 2009, Tribunalul

Vrancea,

prin

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1),

(4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. si de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.F., pentru săvârșirea

infracțiunilor de:

- înșelăciune, prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., la 10 ani si 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (parte vătămată

SC C. SA Focșani);

- înșelăciune, prevăzută

de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., la 10 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (parte vătămată SC M.T.I.

SRL – Tulnici);

S-a descontopit

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului R.F. prin sentința penală nr.

1547/2004, definitivă prin Decizia penală nr. 441 din 31 mai 2006 a Curții de

Apel Ploiești, în pedepsele componente:

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen;

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994;

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea

pentru primele infracțiuni a pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, și a constatat că aceste

infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile din prezenta cauză.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (1) C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani și 6 luni închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzută

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada de la 5 octombrie 2000

la 2 decembrie 2000.

A fost condamnată

inculpata V.I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit.

b) C. pen., la 10 ani si 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzută

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durata de

5 ani, schimbând încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută

de art. 26 C. pen., raportată la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzută

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. si art. 998 C. civ., au fost admise acțiunile civile ale părților civile și în

consecință:

Au fost obligați

inculpații R.F. și V.I., în solidar la plata sumei 309.127,80 lei despăgubiri

civile către partea civilă SC C. SA Focșani;

A fost obligat

inculpatul R.F. la plata sumei de 204.098 lei despăgubiri civile către partea

civilă SC M.I. SRL TULNICI.

S-a constatat că SC G.P.

SRL SLATINA și SC T. SRL PITEȘTI nu s-au constituit părți civile în cauză.

Împotriva sentinței

penale nr. 298 din 23 octombrie 2009 a Tribunalul Vrancea au declarat apel

inculpații R.F. și V.I.

Prin

decizia penală nr. 46/ A din 24 martie 2010, Curtea de Apel Galați

admis apelurile

declarate de inculpații R.F., și V.I. (fostă M., fostă V.), a desființat sentința

penală nr. 298 din 23 octombrie 2009 a Tribunalului Vrancea și s-a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

S-au menținut actele

efectuate până la data de 21 septembrie 2009 inclusiv.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Curtea a avut în vedere următoarele:

Potrivit prevederilor

art. 314 alin. (1) C. proc. pen., judecata nu poate avea loc decât în prezența

inculpatului, când acesta se află în stare de deținere. Alineatul 2 al

aceluiași articol prevede că aducerea inculpatului arestat la judecată este

obligatorie.

Încălcarea acestor

dispoziții legale este sancționată cu nulitate absolută, conform prevederilor art.

197 alin. (2) C. proc. pen.

În cauza de față, s-a

reținut că la data de 9 octombrie 2009 inculpatul R.F. a fost arestat pentru

executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 51/2008

a Judecătoriei Buzău (astfel cum a rezultat din fișa de cazier și din referatul

aflate la filele 58 și 60).

La termenul de

judecată din data de 19 octombrie 2009, prima instanță, necunoscând că

inculpatul R.F. este arestat în altă cauză, a considerat că procedura de citare

este legal îndeplinită (prin citare la adresele cunoscute) și a procedat la

judecarea cauzei în lipsa acestuia, pronunțând astfel o hotărâre lovită de

nulitate absolută.

Deși acest motiv de

nulitate nu este imputabil primei instanțe, el a justificat admiterea apelului

declarat de inculpatul R.F., desființarea sentinței apelate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, conform prevederilor art. 379 alin.

(2) lit. b) C. proc. pen.

Având în vedere că

faptele pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați s-au aflat în

relația de indivizibilitate prevăzută de art. 33 lit. a) C. proc. pen., Curtea

a apreciat că, în interesul unei bune judecăți, se impune desființarea în

totalitate a hotărârii primei instanțe și trimiterea spre rejudecare, chiar

dacă motivul de nulitate mai sus arătat nu o privește și pe inculpata V.I.

Așa fiind, a fost

admis și apelul declarat de inculpata V.I.

În ce privește

stadiul de la care trebuie reluată judecata, Curtea a reținut că nu există nici

un temei pentru anularea actelor efectuate în perioada anterioară arestării

inculpatului R.F., deoarece procedura de citare față de acesta a fost legal

îndeplinită, conform prevederilor art. 177 – art. 178 C. proc. pen.

Faptul că inculpatul

nu s-a prezentat în instanță nu a constituit motiv pentru anularea actelor de cercetare

judecătorească efectuate în lipsă, deoarece, potrivit prevederilor art. 291 alin.

(2) teza I C. proc. pen., neprezentarea părților legal citate nu împiedică

judecarea cauzei.

În consecință, Curtea

a menținut actele efectuate până la data de 21 septembrie 2009 inclusiv.

În rejudecare, prin

sentința penală nr. 228 din 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea

s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două

infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

A fost condamnat

inculpatul R.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen., la 7 (șapte) ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

(parte vătămată SC C. SA FOCȘANI).

- înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen., la 7 (șapte) ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) teza a II-a și lit. b) C. pen.

(parte vătămată SC M.T.I. SRL - TULNICI).

A fost descontopită

pedeapsa de 3 ani închisoarea aplicată inculpatului R.F. prin sentința penală nr.

1547/2004, definitivă prin decizia penală nr. 441 din 31 mai 2006 a Curții de

Apel Ploiești, în pedepsele componente:

- de 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.;

- de 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.;

- de 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea,

pentru primele infracțiuni, a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani și s-a constatat că aceste infracțiuni

sunt concurente cu infracțiunile din prezenta cauză.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (1) C. pen., a fost

aplicată inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie, constând în, interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului, perioada de la 05 octombrie 2000

la 02 decembrie 2000.

S-a constatat că,

inculpatul este arestat în altă cauză.

S-a schimbat

încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.

A fost condamnată

inculpata V.I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune,

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74

alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 7 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă a părților civile și-n consecință,

au fost obligați inculpații R.F. și V.I., în solidar, la plata sumei de

309127,80 lei, despăgubiri către partea civilă SC C. SA FOCȘANI.

În baza art. 118 lit.

e) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul R.F. suma de 204.098 lei.

S-a constatat că, SC

G.P. SRL SLATINA și SC T.T. SRL PITEȘTI, nu s-au constituit părți civile în

cauză.

În baza art. 189 și art.

191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 1500 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Onorariu av. oficiu,

pentru inculpata V.I., în sumă de 200 lei, a fost avansat din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarea situație de fapt:

La data de 15

septembrie 2004 s-a constituit SC E.I. SRL București, având ca asociați pe R.L.,

care este soția inculpatului R.F. și pe G.I. De precizat că potrivit actului

constitutiv, R.L. îndeplinea și funcția de administrator al societății.

Printr-un act

adițional la actul constitutiv al societății, la data de 15 decembrie 2004, G.I.

a cesionat părțile sale sociale numitei C.L.A. și, totodată, s-a schimbat

sediul societății pe Șoseaua Gării Cățelu, parter, sector III, București.

La data de 11 martie 2005,

printr-o procură autentificată la notar, asociata R.L. a dat mandat inculpatului

R.F. s-o reprezinte în fața tuturor persoanelor fizice și juridice în vederea

administrării SC E.I. SRL București și să facă orice fel de acte în scopul

bunului mers a acestei societăți.

În realitate, însă,

inculpatul R.F., a îndeplinit încă de la început funcția de director general la

SC E.I. SRL București și în această calitate a exercitat în fapt, atribuțiunile

de administrator al societății. Acest aspect este confirmat chiar de inculpat

cât și de F. SA, sucursala Titan București, care prin adresa nr. 294 din 25

aprilie 2005 arată că numai R.F. și R.L. aveau drept de semnătură a actelor

depuse la bancă.

În calitate de

director general, inculpatul R.F. semnează contractul nr. 024 din 06 octombrie 2004,

încheiat între SC E.I. SRL în calitate de cumpărător și SC C. SA Focșani în

calitate de vânzător.

În baza acestui

contract, SC E.I. SRL administrată de inculpat, se obliga să cumpere 500.000 de

saci din polipropilenă țesută, iar plata mărfii să o facă prin bilete la ordin,

cu scadență la 30 de zile de la livrare.

Urmare contractului

încheiat, SC C. SA Focșani a livrat societății administrate de inculpat în

perioada 18 octombrie 2004 – 6 decembrie 2004 cantitatea totală de 706.000

saci, în valoare totală de 309.127,8 RON, emițând 14 facturi fiscale.

Cu toate că

inculpatul cunoștea la data achiziționării mărfii că societatea pe care o

administra nu are disponibil necesar în contul curent al societății pentru a

efectua în mod regulat plățile, a emis în mod repetat un număr de 14 bilete la

ordin (filele 48-83 dosar urmărire penală) în favoarea SC C. SA Focșani care au

fost refuzate la plata de F. SA București pentru lipsa totală de disponibil în

contul curent.

Deoarece biletele la

ordin au fost refuzate la plată, SC C. SA a sistat în decembrie 2004 livrările

de marfă către societatea inculpatului.

În aceste condiții,

pentru a menține în eroare reprezentanții unității furnizoare, inculpatul R.F.

încheie cu reprezentanții acesteia, două convenții, prima la data de 05

ianuarie 2005 și a doua la data de 20 ianuarie 2005, prin care se angaja față

de unitatea furnizoare să înlocuiască plata prin bilete la ordin cu plata prin

file CEC, care să fie girate de către SC E.I. SRL și să-și asume

responsabilitatea decontării acestora.

În acest moment

intervine inculpata V.I., persoană cunoscută cu antecedente penale de același

fel și care potrivit declarației martorului C.C. se ocupă cu intermedierea unor

afaceri între diferiți agenți economici.

Prin intermediul

acestei inculpate, inculpatul R.F. îl cunoaște pe numitul L.I.G.,

administratorul SC G.P. SRL Slatina, și încheie cu acesta, în data de 29

decembrie 2004 contractul de vânzare-cumpărare de produse alimentare cu nr. 84.

S-a reținut că

inculpata V.I. l-a cunoscut pe L.I.G. în cursul lunii decembrie 2004, prin

intermediul martorului M.D., și i-a propus acestuia să facă afaceri împreună.

Inculpata V.I. aflând

că L.I.G. este grav bolnav, i-a propus acestuia să se ocupe ea de afacerile

societății, urmând să împartă profitul.

L.I.G. a acceptat

propunerea inculpatei V.I. și în consecință, i-a predat acesteia actele

societății, inclusiv filele CEC și ștampila, iar la cererea inculpatei a semnat

în alb un număr de 4 file CEC pe care a completat sumele și unitatea

beneficiară – SC E.I. SRL.

În continuare

inculpata V.I. s-a ocupat de afacerile SC G.P. SRL Slatina. Acest aspect a fost

susținut de inculpatul R.F. care la data de 15 iunie 2005 a declarat că toate

produsele livrate de SC E.I. SRL către SC G. SRL Slatina au fost transportate cu

autocamioane trimise de inculpata V.I.

Martorul L.I.G.,

audiat la data de 29 martie 2005 (cu aprox.2 luni înainte de a deceda), a

declarat că după semnarea contractului nr. 84 din 29 decembrie 2004, cu SC E.I.

SRL și predarea documentelor inculpatei V.I. nu s-a mai ocupat de administrarea

societății, nu a fost încunoștințat despre derularea afacerilor, nu a ținut

vreo evidență contabilă, nu a făcut vreo înregistrare contabilă și nu a

întocmit bilanțuri.

În aceste condiții,

deși inculpata V.I. cunoștea foarte bine situația financiară a SC G. SRL Slatina,

a predat cele patru file CEC, semnate de către martorul L.I.G., inculpatului R.F.,

care la rândul său a girat cu cele patru file CEC, plata mărfurilor primite de

la SC C. SA Focșani potrivit celor 14 facturi fiscale. Filele CEC pe care

inculpatul R.F., le-a primit de la inculpata V.I. și cu care a girat obligația

sa de plată către SC C. SA Focșani, sunt următoarele:

- fila CEC seria BE

303 nr. 00630283 în valoare de 19.800 RON;

- fila CEC seria BE

303 nr. 00630288 în valoare de 8799,4 RON;

- fila CEC seria BE

303 nr. 00630289 în valoare de 30.200 RON;

- fila CEC seria BE

303 nr. 00630396 în valoare de 66.130,8 RON.

În același mod

inculpata V.I. i-a dat inculpatului R.F. și fila CEC seria BK 303 nr. 00579411

în valoare de 189.000 RON emisă de SC T.B.T. SRL Pitești, ca urmare a livrării

unor produse.

Și în acest caz

inculpatul R.F. a folosit această filă CEC pentru a gira datoria firmei sale

către SC C. SA Focșani, iar în declarația sa a precizat că mărfurile livrate

către SC T.B.T. SRL Pitești au fost transportate cu mijloace de transport puse

la dispoziție de inculpata V.I.

Cum era de așteptat,

atât primele patru file CEC, cât și ultima filă CEC, au fost refuzate la plata

pentru lipsa totală a disponibilului în contul societății, SC G. SRL Slatina și

SC T.B.T. SRL Pitești, de către B.R.D., sucursala Olt și respectiv, B.R.D.,

agenția Balada – CONSTANȚA.

În acest mod

inculpatul R.F., ajutat de inculpata V.I. au creat SC C. SA Focșani un

prejudiciu în valoare totală de 312.953,55 lei RON, care nu a fost acoperit

până în prezent.

Deși la data de 26

ianuarie 2005, SC C. SA Focșani l-a atenționat pe inc. R.F. că nu i-a achitat

marfa vândută, că filele CEC girate nu au fost decontate de bancă pentru lipsa

totală de disponibil în cont și că urmează a se adresa organului judiciar

inculpatul R.F. a continuat activitatea infracțională.

Astfel, la data de 11

februarie 2005, inculpatul R.F., în calitate de director general la SC E.I. SRL

București a încheiat un contract cu SC M.T.I. SRL Tulnici, reprezentată de

numitul N.C., administratorul societății.

In baza acestui

contract SC M.T.I. SRL Tulnici a livrat în baza unor facturi fiscale, către

unitatea inculpatului, mai multe cantități de uleiuri minerale, în valoare

totală de 204.098 RON. Inculpatul R.F., deși știa foarte bine că nu are

disponibil în cont i-a oferit lui N.C. ca modalitate de plată file CEC.

La data încheierii

contractului, 11 februarie 2005, administratorul N.C. primește de la inculpat,

pentru produsele livrate, o filă CEC, cu seria BA 307 nr. 00027254 completată

la toate rubricile și semnată de către inculpat, cu excepția sumei ce urmează a

fi decontată, iar la data de 16 martie 2005 primește o altă filă CEC, seria BA

307 nr. 00027255, completată în același mod.

Fiind introduse la E.B.,

sucursala Brașov, cele două file CEC au fost refuzate la plată pentru lipsa

totală a disponibilului, cu mențiunea că trăgătorul se află în interdicție

bancară, iar filele CEC aparțineau unui set de instrumente de plată retrase din

circulație.

Procedând în acest

mod inculpatul R.F. a prejudiciat SC M.T.I. SRL Tulnici cu suma de 204.098 RON.

Față de cele reținute

mai sus, instanța a stabilit că vinovăția inculpatului R.F. în inducerea în

eroare a celor două societăți comerciale, SC C. SA Focșani și SC M.T.I. SRL

Tulnici, a rezultat din faptul că inculpatul, deși cunoștea foarte bine că nu

are disponibil necesar în contul curent al societății, a achiziționat mărfuri

eliberând un număr de 14 Bilete la ordin și 2 file CEC, care fiind introduse în

bancă spre decontare au fost refuzate la plată, din faptul că nu a întreprins

nimic pentru a-și plăti mărfurile achiziționate, dimpotrivă, pe parcursul

executării contractelor, inculpatul a făcut tot ce s-a putut pentru a menține

părțile vătămate în eroare, pentru a le păgubi în continuare, ca de exemplu:

încheierea celor două convenții în 5 și 20 ianuarie 2005, cu SC C. SRL Focșani,

schimbarea modalității de plată prin girarea unor file CEC procurate de

inculpata V.I. cunoscând că acestea provin de la unități insolvabile sau care

nu au putut fi găsite, false promisiuni de plată, etc. din faptul că a folosit

instrumente de plată retrase din circulație cât și din faptul că a emis CEC-uri

fără acoperire știind că se află în interdicție bancară.

Vinovăția

inculpatului R.F., a rezultat și din faptul că, în atribuțiunile pe care le

avea, nu a făcut nici un demers juridic (acțiune în comercial pentru

recuperarea creanței sau, acolo unde se impunea, acțiunea în baza Legii

reorganizării judiciare și a falimentului) în vederea recuperării la rândul său

a creanțelor.

În ceea ce privește

pe inculpata V.I., vinovăția acesteia a constat în faptul că, în timp ce

inculpatul R.F. se afla în executarea contractului încheiat cu SC C. SA

Focșani, i-a promis acestui inculpat că-l va ajuta și în consecință, i-a pus la

dispoziție 4 file CEC care proveneau de la SC G.F. SRL Slatina și o filă CEC

care provenea de la SC T.B.T. SRL Pitești, știind că toate aceste file CEC nu

pot fi decontate la bancă întrucât nu există disponibil în contul societății,

în faptul că i-a pus la dispoziție cu bună știință inculpatului R.F. cele 5

file CEC pentru ca acesta să-și poată gira obligațiile către SC C. SA Focșani

și, în acest mod, să-i poată menține în eroare pe reprezentanții acestei

societăți și să-i păgubească în continuare.

S-a reținut că nu s-a

făcut dovada certă că inculpata V.I. a emis filele CEC, însă, în primul caz,

cele 4 file CEC care proveneau de la SC G.F.P. SRL Slatina, fuseseră folosite

de către inculpată în perioada cât aceasta se ocupa de afacerile acestei

societăți în locul martorului L.I.G. și cunoștea foarte bine că această

societate nu are disponibil în contul curent iar în al doilea caz, fila CEC

care scriptic apărea emisă de SC T.B.T. SRL Pitești, era în realitate o filă

CEC emisă de o societate „fantomă”, a cărui sediu și administrator nu au putut

fi identificate și care nu apărea cu activitate economică desfășurată, aspect

bine cunoscut de către inculpata V.I. având în vedere chiar declarația

inculpatului R.F. care susține că inculpata V.I. s-a ocupat de transportul

mărfurilor pentru această societate.

S-a reținut că

inculpata V.I. a fost inconstantă și nesinceră pe parcursul procesului penal.

Astfel, la data de 29

septembrie 2005, inculpata a arătat că nu are nici o implicare în această

cauză, că nu cunoaște pe inculpatul R.F. și nici pe martorul L.I.G., însă îi

cunoaște pe martorii M.D. și R.S.

Ulterior, la data de

15 iunie 2006, inculpata a arătat împrejurările în care i-a cunoscut pe

inculpatul R.F., pe martorul L.I.G., și în care aceștia au încheiat contractul.

Inculpata a recunoscut că s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul R.F., și

cu martorul L.I.G., că a mijlocit înțelegerea contractuală dintre cei doi, că

inculpatul R.F. i-a solicitat sprijinul pentru a-și recupera niște bani de la SC

G. SRL Slatina însă a negat că s-ar fi implicat în afacerile SC G.P. SRL

Slatina (așa cum a declarat martorul L.I.G.) și că nu s-a implicat în

transportul mărfurilor (așa cum a declarat inculpatul R.F.), ori că i-ar fi pus

la dispoziție inculpatului R.F. file CEC, pentru a gira obligațiile de plată

către SC C. SA Focșani.

Toate aceste apărări

ale inculpatei au fost infirmate de materialul probator al cauzei și nu au fost

reținute.

Inculpata V.I. a

susținut în fața instanței de fond că implicarea sa a constat doar într-un

simplu telefon față de L.I.G. și că în timpul urmăririi penale a fost audiată

ca martor fără să i se aducă la cunoștință învinuirea și fără să-și scrie

singură declarația. Nesinceritatea inculpatei a fost apreciată ca evidentă și a

fost constatată chiar din declarațiile sale.

Față de cele reținute

mai sus, cererea inculpatei V.I. de a fi achitată în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost apreciată ca nefondată.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpatului R.F. care în calitate de director general și apoi cu

mandat de administrator al SC E.I. SRL București, în perioada octombrie 2004 –

februarie 2005 în baza unei singure rezoluțiuni și în mod repetat, a indus în

eroare pe reprezentanții SC C. SA Focșani cu prilejul încheierii contractului nr.

024 din 06 octombrie 2004 și apoi i-a menținut pe parcursul executării

contractului în eroare, prin emiterea a 14 bilete la ordin, știind că nu are

disponibil necesar în contul curent al societății și care nu puteau fi

decontate, ori folosindu-se de 5 file CEC, care i-au fost puse la dispoziție de

către inculpata V.I. și care proveneau de la două societăți comerciale care nu

aveau disponibil în contul curent, cu ajutorul cărora inculpatul și-a garantat

obligațiile de plată față de SC C. SA, cu scopul de a obține venituri ilicite,

cauzând în acest mod părții vătămate SC C. SA Focșani, un prejudiciu de

309.127,80 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași

inculpat, care în aceeași calitate, în baza unei singure rezoluțiuni

infracționale și în mod repetat, a indus în eroare pe reprezentantul SC M.T.I. SRL

Tulnici, cu prilejul încheierii și executării contractului nr. 84/11 februarie 2005,

prin emiterea a 2 file CEC știind că nu are disponibil necesar în contul curent

al societății, că societatea pe care o administra se află în interdicție

bancară și folosind instrumente de plată retrase din circulație, cu scopul de a

obține venituri ilicite, cauzând în acest mod părții vătămate SC M.T.I. SRL

Tulnici un prejudiciu total de 204.098 RON, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a reține

această încadrare juridică, instanța a avut în vedere că prima infracțiune este

prin conținutul și mijloacele de săvârșire distinctă, că cele 5 file CEC puse

la dispoziție de inculpata V.I. nu au fost emise de inculpată și că acestea au

fost doar folosite de inculpați ca mijloace frauduloase în menținerea în eroare

a reprezentanților părții vătămate, SC C. SA

Pentru a doua

infracțiune s-a avut în vedere că a existat o nouă rezoluțiune infracțională

întrucât a intervenit după ce încetaseră actele materiale pentru prima

infracțiune și după ce inculpatul fusese încunoștințat că va fi deferit

organului judiciar, inculpatul folosind mijloace distincte.

Așa fiind, instanța,

în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică

dată faptelor săvârșite de inculpatul R.F., prin rechizitoriu, în două

infracțiuni de înșelăciune așa cum s-a reținut mai sus, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

În ce o privește pe

inculpata V.I., s-a reținut că fapta acesteia derulată în perioada decembrie

2004 – martie 2005 (ocupându-se de afacerile SC G.P. SRL Slatina, cât și de

intermedierea unor afaceri între diferiți agenți economici), de a-l ajuta, cu

știință, pe inculpatul R.F. pentru a menține în eroare pe reprezentanții părții

vătămate SC C., punându-i la dispoziție un număr de 5 file CEC care proveneau

de la SC G.P. SRL Slatina asupra căreia avea un control total și de la SC T.B.T.

SRL Pitești, societate care nu a putut fi găsită în realitate, deși știa că

filele CEC nu pot fi decontate în bancă pentru lipsa disponibilului în cont, cu

scopul de a prejudicia partea vătămată, cauzându-i în acest mod un prejudiciu

de 309.127,80 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din fișa antecedentelor

penale ale inculpatei V.I. a reieșit că inculpata are antecedente penale de

același fel, fiind condamnată la o pedeapsă de 2 ani și 5 luni închisoare,

pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de înșelăciune și a unei infracțiuni de

evaziune fiscală, prin sentința penală nr. 2323 din 23 septembrie 1996 a

Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 299 din

24 aprilie 1997 a Curții de Apel București, pedeapsa fiind executată. In aceste

condiții instanța a aplicat dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., pentru

această inculpată.

Pentru același motiv

arătat mai sus, instanța a procedat în conformitate cu dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen., la schimbarea încadrării juridice și pentru fapta săvârșită de

inculpata V.I.

Având în vedere

infracțiunile săvârșite de inculpați, instanța a dispus condamnarea acestora.

La individualizarea

pedepselor, s-a avut în vedere contextul economico-financiar a anilor 2000,

perioadă când au acționat inculpații și care nu favoriza dezvoltarea unor

relații comerciale durabile între agenții economici întrucât era o perioadă, de

tranziție în care economia încerca să se „așeze” pe noi principii specifice

noilor realități, unde, politicul nu mai intervenea în relațiile comerciale,

acestea având la bază, raportul între cerere și ofertă.

Ori, tocmai existența

acestei realități în care s-au comis faptele, instanța a apreciat ca o cauză de

atenuare a răspunderii penale a inculpaților, dar în același timp, s-a avut în

vedere amploarea și consecințele faptelor, pericolul concret al acestora,

precum și datele care-i caracterizează negativ pe R.F. și V.I., cauze, care au

condus la agravarea răspunderii penale a celor doi inculpați.

Pe latură civilă,

instanța a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile

delictuale în sarcina inculpaților.

În consecință, a

admis acțiunea civilă, numai în ceea ce privește despăgubirile solicitate

pentru prejudiciul creat părții civile SC C. SA FOCȘANI.

Prin urmare, în baza art.

14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpații R.F. și V.I., au fost obligați

în solidar la plata sumei de 309127,8 lei RON, către SC C. SA FOCȘANI.

Cu privire la partea

civilă SC M.T.I. SRL Tulnici, s-a reținut că, prin sentința civilă nr. 206 din

25 martie 2009 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă și irevocabilă,

societatea respectivă a fost declarată insolvență și s-a dispus radierea

acesteia din O.R.C. Vrancea.

În această situație,

s-au aplicat dispozițiile art. 118 lit. c) C. pen., în sensul că, s-a dispus

confiscarea de la inculpatul R.F. a sumei de 204.098 lei.

Cu privire la SC G.P.

SRL Slatina și SC T.B.T. SRL Pitești s-a constatat că, acestea nu s-au

constituit părți civile în cauză.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și

inculpații R.F. și V.I.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut că în

mod greșit s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților,

stabilindu-se astfel pedepse neîndestulătoare pentru faptele săvârșite de

aceștia.

De asemenea, s-a

susținut că în mod nelegal nu s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.F.

și timpul executat în perioada

09 octombrie 2009 - 19

iulie 2011 din pedeapsa de 3 ani închisoare (contopită cu pedeapsa aplicată

pentru faptele deduse judecății) aplicată prin sentința penală nr. 1547/2004 a

Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia nr. 441/2006 a Curții de Apel

Ploiești.

Suplimentar,

față de motivele scrise aflate la dosar, procurorul de ședință a arătat că

instanța de fond a omis să contopească pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată de

Judecătoria Buzău pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea

nr. 87/1994.

S-a

solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante pentru ambii inculpați cu

consecința aplicării unor pedepse într-un cuantum sporit, rezolvarea corectă a

antecedentelor penale ale inculpatului R.F. și deducerea ambelor perioade

executate.

La rândul

său inculpatul R.F. a criticat sentința penală pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând prin apărătorul ales, motivele arătate în mod detaliat

în partea introductivă a prezentei decizii.

În

esență, s-a susținut că:

- în mod

nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției ridicate de

inculpați la data de 21 noiembrie 2007, referitoare la nulitatea urmăririi

penale constând în neprezentarea materialului de urmărire penală,

- soluția

nu este motivată, instanța de fond procedând la reiterarea rechizitoriului,

fără niciun fel de analiză a apărărilor inculpatului. Or, cerința motivării sub

aspectul analizării apărării formulate de inculpat ține de caracterul echitabil

al unui proces și în același timp, dă posibilitatea instanței de control

judiciar să verifice în cadrul exercitării căilor de atac soluția sub aspectul

legalității și temeiniciei.

- pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., având ca parte civilă SC C. SA Focșani, s-ar fi impus achitarea,

întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fapta nefiind săvârșită cu vinovăție sub forma

intenției, neplata mărfii fiind cauzată de blocajul financiar în care a intrat SC

E. SRL București care avea de primit sume mult mai mari de la

SC G.P. SRL Slatina

și SC T.B.T. SRL Pitești conduse de către V.I., inculpatul

acționând cu bună credință în raporturile cu SC C. SRL Focșani.

- pentru

cea de-a doua faptă de înșelăciune în dauna SC M.T.I. SRL Tulnici, s-ar fi

impus ca situația să fie raportată la prevederile art. 1 și 2 din Legea nr. 59/1934,

potrivit cărora fila CEC trebuie să conțină în mod obligatoriu mai multe

rubrici și necompletarea uneia dintre aceste rubrici atrage nevalabilitatea

CEC-ului respectiv.

S-a

susținut că filele de CEC emise nu au fost completate de inculpat, exceptând

semnătura, restul rubricilor fiind completate de către administratorul SC M.T.I.

SRL Tulnici, că aceste file CEC au fost date cu titlu de garanție și că

neexecutarea obligației de plată a contravalorii mărfurilor livrate s-a datorat

imposibilității, nefiind executat contractul pe care inculpatul îl avea încheiat

cu

SC G.P.

SRL Slatina

și SC T.B.T. SRL Pitești, astfel că nu

există infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și

(5) C. pen., ci infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr.

59/1934.

Inculpata

V.I. nu a depus motive scrise de apel și nu s-a prezentat în fața instanței

unde să-și expună verbal nemulțumirile.

Prin

apărătorul desemnat din oficiu s-a arătat că nu există nicio legătură între

inculpata V.I. și inculpatul R.F., că din toate probele existente la dosar nu

rezultă că aceștia au acționat împreună pentru a înșela pe cineva. Așa fiind,

neexistând probe de vinovăție, s-a solicitat achitarea inculpatei V.I.

întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art.

10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece fapta nu există.

Prin decizia penală nr.

280/ A din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați au fost admise apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpații R.F. și V.I.

A desființat în parte

sentința penală nr. 228 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului Vrancea și, în

rejudecare:

A repus în

individualitatea lor pedepsele componente ale rezultantei de 7 ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., aplicată inculpatului R.F.

În baza art. 36 C.

pen., în referire la art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C.

pen., a contopit pedepsele de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen., 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b C. pen.,

aplicate inculpatului R.F. prin sentința penală apelată cu pedepsele de 3 ani

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., 3 ani închisoare și

2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., 3 ani închisoare și 3 ani

închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1547/2004 a 15

septembrie 2004 a judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 441

din 31 mai 2006 a Curții de Apel Ploiești și aplică spre executare pedeapsa cea

mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

A dispus anularea

vechilor mandate și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa

rezultantă de 8 ani închisoare.

În baza art. 36 alin.

(3) C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului R.F. timpul executat

în perioadele 5 octombrie 2000 – 2 decembrie 2000 și 9 octombrie 2009 – 19

iulie 2011.

A înlăturat

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) reținută în

favoarea inculpatei V.I., precum și dispoziția privind interzicerea dreptului

prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., din conținutul pedepsei

complementare, și a menținut pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen.

A înlăturat

constatarea potrivit căreia inculpatul este arestat în altă cauză, acesta fiind

pus în libertate la data de 19 iulie 2011.

A constatat că SC G.P.

SRL Slatina și SC T.B.T. SRL Pitești nu au vreo calitate procesuală în cauza de

față.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței penale atacate.

A dispus plata din

fondurile M.J. către Baroul Galați a sumei de 200 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata V.I.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de prim control judiciar analizând actele și

lucrările dosarului, a apreciat că faptele celor doi inculpați întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., infracțiune reținută atât sub

forma autoratului (pentru inculpatul R.F.) cât și a complicității (pentru

inculpatul V.I.), fiind pe deplin dovedită intenția acestora de a înșela părțile

vătămate, fiind exclusă posibilitatea achitării acestora.

De asemenea,

neîntemeiată a fost apreciată și solicitarea apelantului inculpat R.F. de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.

(1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934,

nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Motivul de

nelegalitate vizând nepronunțarea asupra excepției ridicate de inculpat la 21

noiembrie 2007, referitor la nulitatea urmăririi penale, constând în

neprezentarea materialului de urmărire penală a fost apreciat nefondat,

deoarece, prin decizia penală nr. 46 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Galați

odată cu desființarea sentinței penale nr. 298 din 23 octombrie 2009 a

Tribunalului Vrancea și trimiterea cauzei spre rejudecare s-au menținut actele

efectuate de prima instanță până la 21 septembrie 2009, deci inclusiv

încheierea de ședință din 8 decembrie 2008, când instanța s-a pronunțat asupra

excepției invocate.

Având în vedere

starea de recidivă a inculpatei V.I. a fost înlăturată reținerea circumstanței

atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și menținute

circumstanțele atenuante reținute în baza art. 74 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește

pedepsele aplicate s-a reținut că acestea au fost just individualizate de către

instanța de fond, neimpunându-se modificarea cuantumului acestora.

Cum inculpata V.I. nu

a acționat în calitate de agent economic s-a constatat că în mod greșit în

conținutul pedepsei complementare a fost inclusă și dispoziția privind interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., motiv

pentru care a fost admis apelul inculpatei.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații V.I. și R.F.

Inculpatul R.F. a

criticat hotărârea prin prisma faptului că i s-a încălcat dreptul la apărare

(caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen.), în sensul că i s-a respins efectuarea unei expertize contabile prin care

vroia să demonstreze existența blocajului financiar și că neplata sumelor de

bani s-ar fi datorat neefectuării plăților de către societățile debitoare. De

asemenea, inculpatul a apreciat ca fiind utilă și efectuarea unei expertize

grafologice asupra celor 2 file cec emise de partea civilă SC M.T.I. SRL,

pentru a se lămuri încadrarea juridică a infracțiunii, însă și această probă a

fost respinsă nejustificat de către instanța de judecată.

O altă critică

formulată de către inculpatul R.F. se referă la interpretarea eronată a

probatoriilor administrate și aplicării greșite a dispozițiilor legale (caz de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.).

Neonorarea integrală

a obligațiilor contractuale a fost determinată de blocajul financiar, ca urmare

a faptului că debitoarele SC E.I. SRL, SC G. SRL și SC T.B. SRL datorau suma de

8 miliarde lei, sumă care nu a fost plătită în pofida numeroaselor demersuri

făcute de inculpat. Simpla neexecutare a obligațiilor comerciale prin neplata

prețului nu înseamnă automat comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215 C.

pen.

Buna credință a

inculpatul a rezultat din faptul că a încheiat două convenții cu vânzătorul la

5 ianuarie 2005 și 20 ianuarie 2005 prin care s-a înlocuit modalitatea de

plată, că a plătit suma de 330 milioane ROL și a propus compensarea datoriilor

cu alte mărfuri.

Cea de a treia

critică a inculpatului R.F. se referă la faptul că în mod eronat a fost

condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în loc de art. 84 alin. (1) pct. 2

din Legea nr. 59/1934 (cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

C. proc. pen.).

Astfel, inculpatul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar achitarea pentru infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (SC C. SA) și schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(SC M.T.I. SRL) și aplicarea unei pedepse cu suspendarea.

Inculpata V.I., deși

nu și-a motivat în scris recursul, apărătorul acesteia a solicitat în principal

achitarea pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, întrucât nu

există probe din care să rezulte faptul că aceasta a înșelat partea vătămată SC

C. SA (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.),

iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate (caz de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Concluziile

apărătorilor inculpaților recurenților și ale Ministerului Public au fost

consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma

motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

critica recurentului inculpat R.F. referitoare la încălcarea dreptul la

apărare, Înalta Curte o consideră nefondată.

Inculpatul R.F. a

criticat hotărârea prin prisma faptului că i s-a încălcat dreptul la apărare,

prin respingerea a două probe, respectiv efectuarea expertizei grafologice și

financiar-contabile care în opinia acestuia erau esențiale pentru dovedirea

nevinovăției sale.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând hotărârea recurată prin prisma acestui caz de

casare, constată că pe tot cursul procesului, inculpatului i s-au respectat

drepturile și garanțiile procesuale, a beneficiat de servici