ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3697/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 154/P/2005 din 7 martie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator la SC E.I. SRL București, a indus în eroare 2 societăți comerciale (SC C. SRL Focșani și SC M.T.I. SRL Tulnici, prin emiterea de file C.E.C. fără a avea disponibil în cont, cauzând un prejudiciu total în sumă de 517.061 RON; De asemenea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei V.I.

pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în înțelegere cu R.F. l-a ajutat pe acesta să inducă în eroare SC C. SA Focșani căreia i-au cauzat un prejudiciu în sumă de 312.953 RON. Prin sentința penală nr. 327 din 17 august 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosar nr. 757/91/2007, prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (1), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 215 alin. (1), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.F., pentru infracțiunile de: - înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani închisoare; - înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani închisoare. În baza art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. În condițiile art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost obligat inculpatul R.F. la despăgubiri civile după cum urmează: - la 312.963,55 lei contravaloare marfă și 189.000 lei dobânda legală către partea civilă SC C. SA Focșani (în total suma de 501.963,55 lei); - la 204.098 lei contravaloare marfă către SC M.T.I.

SRL Tulnici. S-au anulat biletele la ordin depuse la dosarul de urmărire penală nr. 154/P/2005, începând cu fila xx și până la fila xy și anume bilete la ordin din 9 noiembrie 2004, 18 noiembrie 2004, 18 noiembrie 2004, 10 noiembrie 2004, 15 noiembrie 2004, 22 noiembrie 2004, 6 decembrie 2004, 29 noiembrie 2004, 18 octombrie 2004, 22 octombrie 2004, 15 noiembrie 2004, 27 octombrie 2004, 1 noiembrie 2004, 2 noiembrie 2004, bilete emise de SC E.I. SRL București pentru marfa livrată de SC C. SA Focșani în anul 2004. S-au anulat filele CEC nr. 307/00027255 în valoare de 1.287.642.891 lei și nr. 307/00027254 în valoare de 753.342.121 lei depuse la filele nr. 134 și 136 dosar urmărire penală, emise de SC E.I.

SRL București pentru marfa livrată de SC M.T.I. SRL Tulnici. Prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) și (5) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., a fost achitată inculpata V.I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5) cu art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. A fost obligat inculpatul R.F. la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul R.F. Prin decizia penală nr. 216 din 21 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr. 757/91/2007, Curtea de Apel Galați a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul R.F. și în consecință: S-a desființat sentința penală nr. 327 din 17 august 2007 a Tribunalului Vrancea și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele: Din analiza întregului material probatoriu a rezultat că inculpatul R.F. a acționat în calitate de reprezentant legal al SC E.I. SRL București, unitate care avea calitatea de parte responsabilă civilmente și care nu a fost citată în cauză în această calitate, pe durata întregului proces penal desfășurat în fața instanței de fond.

De asemenea, a rezultat că părți vătămate ale activității infracționale a inculpatului R.F. au fost și SC G.P. SRL Slatina și SC T.B.T. SRL Pitești, societăți care nu au fost citate în cauză de instanța de fond, pentru a lămuri întinderea activității infracționale a inculpatului R.F. S-a reținut că soluția instanței de fond reprezintă de fapt o copie fidelă a rechizitoriului, fără ca instanța de fond să argumenteze, cu mijloace proprii, motivele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea hotărârii judecătorești. S-a remarcat astfel, că întocmai ca și procurorul care a întocmit rechizitoriul, instanța a citat numai părțile arătate în rechizitoriu de către procuror, fără a-și exercita rolul activ în citarea și introducerea în cauză a tuturor părților din proces.

Instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, sens în care a respins în mod nejustificat și fără o motivare corespunzătoare probele solicitate de inculpați în apărare, respectiv audierea martorilor D.D., N.C., G.D.F., R.S., C.F., R.S., C.C. Deși a arătat că apreciază aceste probe ca „inutile”, instanța nu a motivat din ce rezultă inutilitatea administrării acestor probe. De asemenea, s-a arătat că instanța de fond nu a motivat de ce a respins excepția nulității actului de sesizare a instanței, prin neprezentarea materialului de urmărire penală, invocată de apărătorii inculpaților, apreciind în mod succint că instanța a fost legal sesizată. Împotriva acestei decizii penale inculpatul R.F.

a declarat recurs. Prin decizia penală nr. 391 din 31 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a luat act că inculpatul R.F. și-a retras recursul. În rejudecare, prin sentința penală nr. 298 din 23 octombrie 2009, Tribunalul Vrancea, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani si 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

(parte vătămată SC C. SA Focșani); - înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (parte vătămată SC M.T.I. SRL – Tulnici); S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului R.F.

prin sentința penală nr. 1547/2004, definitivă prin Decizia penală nr. 441 din 31 mai 2006 a Curții de Apel Ploiești, în pedepsele componente: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen; - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994; - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea pentru primele infracțiuni a pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, și a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile din prezenta cauză.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada de la 5 octombrie 2000 la 2 decembrie 2000. A fost condamnată inculpata V.I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani si 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durata de 5 ani, schimbând încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportată la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen. si art. 998 C. civ., au fost admise acțiunile civile ale părților civile și în consecință: Au fost obligați inculpații R.F.

și V.I., în solidar la plata sumei 309.127,80 lei despăgubiri civile către partea civilă SC C. SA Focșani; A fost obligat inculpatul R.F. la plata sumei de 204.098 lei despăgubiri civile către partea civilă SC M.I. SRL TULNICI. S-a constatat că SC G.P. SRL SLATINA și SC T. SRL PITEȘTI nu s-au constituit părți civile în cauză. Împotriva sentinței penale nr. 298 din 23 octombrie 2009 a Tribunalul Vrancea au declarat apel inculpații R.F. și V.I. Prin decizia penală nr. 46/ A din 24 martie 2010, Curtea de Apel Galați admis apelurile declarate de inculpații R.F., și V.I. (fostă M., fostă V.), a desființat sentința penală nr. 298 din 23 octombrie 2009 a Tribunalului Vrancea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

S-au menținut actele efectuate până la data de 21 septembrie 2009 inclusiv. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a avut în vedere următoarele: Potrivit prevederilor art. 314 alin. (1) C. proc. pen., judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie. Încălcarea acestor dispoziții legale este sancționată cu nulitate absolută, conform prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În cauza de față, s-a reținut că la data de 9 octombrie 2009 inculpatul R.F. a fost arestat pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 51/2008 a Judecătoriei Buzău (astfel cum a rezultat din fișa de cazier și din referatul aflate la filele 58 și 60). La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2009, prima instanță, necunoscând că inculpatul R.F.

este arestat în altă cauză, a considerat că procedura de citare este legal îndeplinită (prin citare la adresele cunoscute) și a procedat la judecarea cauzei în lipsa acestuia, pronunțând astfel o hotărâre lovită de nulitate absolută. Deși acest motiv de nulitate nu este imputabil primei instanțe, el a justificat admiterea apelului declarat de inculpatul R.F., desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, conform prevederilor art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. Având în vedere că faptele pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați s-au aflat în relația de indivizibilitate prevăzută de art. 33 lit. a) C. proc. pen., Curtea a apreciat că, în interesul unei bune judecăți, se impune desființarea în totalitate a hotărârii primei instanțe și trimiterea spre rejudecare, chiar dacă motivul de nulitate mai sus arătat nu o privește și pe inculpata V.I.

Așa fiind, a fost admis și apelul declarat de inculpata V.I. În ce privește stadiul de la care trebuie reluată judecata, Curtea a reținut că nu există nici un temei pentru anularea actelor efectuate în perioada anterioară arestării inculpatului R.F., deoarece procedura de citare față de acesta a fost legal îndeplinită, conform prevederilor art. 177 – art. 178 C. proc. pen. Faptul că inculpatul nu s-a prezentat în instanță nu a constituit motiv pentru anularea actelor de cercetare judecătorească efectuate în lipsă, deoarece, potrivit prevederilor art. 291 alin. (2) teza I C. proc. pen., neprezentarea părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei. În consecință, Curtea a menținut actele efectuate până la data de 21 septembrie 2009 inclusiv.

În rejudecare, prin sentința penală nr. 228 din 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., A fost condamnat inculpatul R.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 7 (șapte) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

(parte vătămată SC C. SA FOCȘANI). - înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 7 (șapte) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) teza a II-a și lit. b) C. pen. (parte vătămată SC M.T.I. SRL - TULNICI). A fost descontopită pedeapsa de 3 ani închisoarea aplicată inculpatului R.F.

prin sentința penală nr. 1547/2004, definitivă prin decizia penală nr. 441 din 31 mai 2006 a Curții de Apel Ploiești, în pedepsele componente: - de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; - de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; - de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea, pentru primele infracțiuni, a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani și s-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile din prezenta cauză. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie, constând în, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului, perioada de la 05 octombrie 2000 la 02 decembrie 2000. S-a constatat că, inculpatul este arestat în altă cauză. S-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.

A fost condamnată inculpata V.I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă a părților civile și-n consecință, au fost obligați inculpații R.F.

și V.I., în solidar, la plata sumei de 309127,80 lei, despăgubiri către partea civilă SC C. SA FOCȘANI. În baza art. 118 lit. e) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul R.F. suma de 204.098 lei. S-a constatat că, SC G.P. SRL SLATINA și SC T.T. SRL PITEȘTI, nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 189 și art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 1500 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariu av. oficiu, pentru inculpata V.I., în sumă de 200 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarea situație de fapt: La data de 15 septembrie 2004 s-a constituit SC E.I.

SRL București, având ca asociați pe R.L., care este soția inculpatului R.F. și pe G.I. De precizat că potrivit actului constitutiv, R.L. îndeplinea și funcția de administrator al societății. Printr-un act adițional la actul constitutiv al societății, la data de 15 decembrie 2004, G.I. a cesionat părțile sale sociale numitei C.L.A. și, totodată, s-a schimbat sediul societății pe Șoseaua Gării Cățelu, parter, sector III, București. La data de 11 martie 2005, printr-o procură autentificată la notar, asociata R.L. a dat mandat inculpatului R.F. s-o reprezinte în fața tuturor persoanelor fizice și juridice în vederea administrării SC E.I. SRL București și să facă orice fel de acte în scopul bunului mers a acestei societăți.

În realitate, însă, inculpatul R.F., a îndeplinit încă de la început funcția de director general la SC E.I. SRL București și în această calitate a exercitat în fapt, atribuțiunile de administrator al societății. Acest aspect este confirmat chiar de inculpat cât și de F. SA, sucursala Titan București, care prin adresa nr. 294 din 25 aprilie 2005 arată că numai R.F. și R.L. aveau drept de semnătură a actelor depuse la bancă. În calitate de director general, inculpatul R.F. semnează contractul nr. 024 din 06 octombrie 2004, încheiat între SC E.I. SRL în calitate de cumpărător și SC C. SA Focșani în calitate de vânzător. În baza acestui contract, SC E.I. SRL administrată de inculpat, se obliga să cumpere 500.000 de saci din polipropilenă țesută, iar plata mărfii să o facă prin bilete la ordin, cu scadență la 30 de zile de la livrare.

Urmare contractului încheiat, SC C. SA Focșani a livrat societății administrate de inculpat în perioada 18 octombrie 2004 – 6 decembrie 2004 cantitatea totală de 706.000 saci, în valoare totală de 309.127,8 RON, emițând 14 facturi fiscale. Cu toate că inculpatul cunoștea la data achiziționării mărfii că societatea pe care o administra nu are disponibil necesar în contul curent al societății pentru a efectua în mod regulat plățile, a emis în mod repetat un număr de 14 bilete la ordin (filele 48-83 dosar urmărire penală) în favoarea SC C. SA Focșani care au fost refuzate la plata de F. SA București pentru lipsa totală de disponibil în contul curent. Deoarece biletele la ordin au fost refuzate la plată, SC C. SA a sistat în decembrie 2004 livrările de marfă către societatea inculpatului.

În aceste condiții, pentru a menține în eroare reprezentanții unității furnizoare, inculpatul R.F. încheie cu reprezentanții acesteia, două convenții, prima la data de 05 ianuarie 2005 și a doua la data de 20 ianuarie 2005, prin care se angaja față de unitatea furnizoare să înlocuiască plata prin bilete la ordin cu plata prin file CEC, care să fie girate de către SC E.I. SRL și să-și asume responsabilitatea decontării acestora. În acest moment intervine inculpata V.I., persoană cunoscută cu antecedente penale de același fel și care potrivit declarației martorului C.C. se ocupă cu intermedierea unor afaceri între diferiți agenți economici. Prin intermediul acestei inculpate, inculpatul R.F. îl cunoaște pe numitul L.I.G., administratorul SC G.P.

SRL Slatina, și încheie cu acesta, în data de 29 decembrie 2004 contractul de vânzare-cumpărare de produse alimentare cu nr. 84. S-a reținut că inculpata V.I. l-a cunoscut pe L.I.G. în cursul lunii decembrie 2004, prin intermediul martorului M.D., și i-a propus acestuia să facă afaceri împreună. Inculpata V.I. aflând că L.I.G. este grav bolnav, i-a propus acestuia să se ocupe ea de afacerile societății, urmând să împartă profitul. L.I.G. a acceptat propunerea inculpatei V.I. și în consecință, i-a predat acesteia actele societății, inclusiv filele CEC și ștampila, iar la cererea inculpatei a semnat în alb un număr de 4 file CEC pe care a completat sumele și unitatea beneficiară – SC E.I. SRL.

În continuare inculpata V.I. s-a ocupat de afacerile SC G.P. SRL Slatina. Acest aspect a fost susținut de inculpatul R.F. care la data de 15 iunie 2005 a declarat că toate produsele livrate de SC E.I. SRL către SC G. SRL Slatina au fost transportate cu autocamioane trimise de inculpata V.I. Martorul L.I.G., audiat la data de 29 martie 2005 (cu aprox.2 luni înainte de a deceda), a declarat că după semnarea contractului nr. 84 din 29 decembrie 2004, cu SC E.I. SRL și predarea documentelor inculpatei V.I. nu s-a mai ocupat de administrarea societății, nu a fost încunoștințat despre derularea afacerilor, nu a ținut vreo evidență contabilă, nu a făcut vreo înregistrare contabilă și nu a întocmit bilanțuri.

În aceste condiții, deși inculpata V.I. cunoștea foarte bine situația financiară a SC G. SRL Slatina, a predat cele patru file CEC, semnate de către martorul L.I.G., inculpatului R.F., care la rândul său a girat cu cele patru file CEC, plata mărfurilor primite de la SC C. SA Focșani potrivit celor 14 facturi fiscale. Filele CEC pe care inculpatul R.F., le-a primit de la inculpata V.I. și cu care a girat obligația sa de plată către SC C. SA Focșani, sunt următoarele: - fila CEC seria BE 303 nr. 00630283 în valoare de 19.800 RON; - fila CEC seria BE 303 nr. 00630288 în valoare de 8799,4 RON; - fila CEC seria BE 303 nr. 00630289 în valoare de 30.200 RON; - fila CEC seria BE 303 nr. 00630396 în valoare de 66.130,8 RON.

În același mod inculpata V.I. i-a dat inculpatului R.F. și fila CEC seria BK 303 nr. 00579411 în valoare de 189.000 RON emisă de SC T.B.T. SRL Pitești, ca urmare a livrării unor produse. Și în acest caz inculpatul R.F. a folosit această filă CEC pentru a gira datoria firmei sale către SC C. SA Focșani, iar în declarația sa a precizat că mărfurile livrate către SC T.B.T. SRL Pitești au fost transportate cu mijloace de transport puse la dispoziție de inculpata V.I. Cum era de așteptat, atât primele patru file CEC, cât și ultima filă CEC, au fost refuzate la plata pentru lipsa totală a disponibilului în contul societății, SC G. SRL Slatina și SC T.B.T. SRL Pitești, de către B.R.D., sucursala Olt și respectiv, B.R.D., agenția Balada – CONSTANȚA.

În acest mod inculpatul R.F., ajutat de inculpata V.I. au creat SC C. SA Focșani un prejudiciu în valoare totală de 312.953,55 lei RON, care nu a fost acoperit până în prezent. Deși la data de 26 ianuarie 2005, SC C. SA Focșani l-a atenționat pe inc. R.F. că nu i-a achitat marfa vândută, că filele CEC girate nu au fost decontate de bancă pentru lipsa totală de disponibil în cont și că urmează a se adresa organului judiciar inculpatul R.F. a continuat activitatea infracțională. Astfel, la data de 11 februarie 2005, inculpatul R.F., în calitate de director general la SC E.I. SRL București a încheiat un contract cu SC M.T.I. SRL Tulnici, reprezentată de numitul N.C., administratorul societății.

In baza acestui contract SC M.T.I. SRL Tulnici a livrat în baza unor facturi fiscale, către unitatea inculpatului, mai multe cantități de uleiuri minerale, în valoare totală de 204.098 RON. Inculpatul R.F., deși știa foarte bine că nu are disponibil în cont i-a oferit lui N.C. ca modalitate de plată file CEC. La data încheierii contractului, 11 februarie 2005, administratorul N.C. primește de la inculpat, pentru produsele livrate, o filă CEC, cu seria BA 307 nr. 00027254 completată la toate rubricile și semnată de către inculpat, cu excepția sumei ce urmează a fi decontată, iar la data de 16 martie 2005 primește o altă filă CEC, seria BA 307 nr. 00027255, completată în același mod. Fiind introduse la E.B., sucursala Brașov, cele două file CEC au fost refuzate la plată pentru lipsa totală a disponibilului, cu mențiunea că trăgătorul se află în interdicție bancară, iar filele CEC aparțineau unui set de instrumente de plată retrase din circulație.

Procedând în acest mod inculpatul R.F. a prejudiciat SC M.T.I. SRL Tulnici cu suma de 204.098 RON. Față de cele reținute mai sus, instanța a stabilit că vinovăția inculpatului R.F. în inducerea în eroare a celor două societăți comerciale, SC C. SA Focșani și SC M.T.I.

SRL Tulnici, a rezultat din faptul că inculpatul, deși cunoștea foarte bine că nu are disponibil necesar în contul curent al societății, a achiziționat mărfuri eliberând un număr de 14 Bilete la ordin și 2 file CEC, care fiind introduse în bancă spre decontare au fost refuzate la plată, din faptul că nu a întreprins nimic pentru a-și plăti mărfurile achiziționate, dimpotrivă, pe parcursul executării contractelor, inculpatul a făcut tot ce s-a putut pentru a menține părțile vătămate în eroare, pentru a le păgubi în continuare, ca de exemplu: încheierea celor două convenții în 5 și 20 ianuarie 2005, cu SC C. SRL Focșani, schimbarea modalității de plată prin girarea unor file CEC procurate de inculpata V.I.

cunoscând că acestea provin de la unități insolvabile sau care nu au putut fi găsite, false promisiuni de plată, etc. din faptul că a folosit instrumente de plată retrase din circulație cât și din faptul că a emis CEC-uri fără acoperire știind că se află în interdicție bancară. Vinovăția inculpatului R.F., a rezultat și din faptul că, în atribuțiunile pe care le avea, nu a făcut nici un demers juridic (acțiune în comercial pentru recuperarea creanței sau, acolo unde se impunea, acțiunea în baza Legii reorganizării judiciare și a falimentului) în vederea recuperării la rândul său a creanțelor. În ceea ce privește pe inculpata V.I., vinovăția acesteia a constat în faptul că, în timp ce inculpatul R.F.

se afla în executarea contractului încheiat cu SC C. SA Focșani, i-a promis acestui inculpat că-l va ajuta și în consecință, i-a pus la dispoziție 4 file CEC care proveneau de la SC G.F. SRL Slatina și o filă CEC care provenea de la SC T.B.T. SRL Pitești, știind că toate aceste file CEC nu pot fi decontate la bancă întrucât nu există disponibil în contul societății, în faptul că i-a pus la dispoziție cu bună știință inculpatului R.F. cele 5 file CEC pentru ca acesta să-și poată gira obligațiile către SC C. SA Focșani și, în acest mod, să-i poată menține în eroare pe reprezentanții acestei societăți și să-i păgubească în continuare. S-a reținut că nu s-a făcut dovada certă că inculpata V.I. a emis filele CEC, însă, în primul caz, cele 4 file CEC care proveneau de la SC G.F.P.

SRL Slatina, fuseseră folosite de către inculpată în perioada cât aceasta se ocupa de afacerile acestei societăți în locul martorului L.I.G. și cunoștea foarte bine că această societate nu are disponibil în contul curent iar în al doilea caz, fila CEC care scriptic apărea emisă de SC T.B.T. SRL Pitești, era în realitate o filă CEC emisă de o societate „fantomă”, a cărui sediu și administrator nu au putut fi identificate și care nu apărea cu activitate economică desfășurată, aspect bine cunoscut de către inculpata V.I. având în vedere chiar declarația inculpatului R.F. care susține că inculpata V.I. s-a ocupat de transportul mărfurilor pentru această societate. S-a reținut că inculpata V.I. a fost inconstantă și nesinceră pe parcursul procesului penal.

Astfel, la data de 29 septembrie 2005, inculpata a arătat că nu are nici o implicare în această cauză, că nu cunoaște pe inculpatul R.F. și nici pe martorul L.I.G., însă îi cunoaște pe martorii M.D. și R.S. Ulterior, la data de 15 iunie 2006, inculpata a arătat împrejurările în care i-a cunoscut pe inculpatul R.F., pe martorul L.I.G., și în care aceștia au încheiat contractul. Inculpata a recunoscut că s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul R.F., și cu martorul L.I.G., că a mijlocit înțelegerea contractuală dintre cei doi, că inculpatul R.F. i-a solicitat sprijinul pentru a-și recupera niște bani de la SC G. SRL Slatina însă a negat că s-ar fi implicat în afacerile SC G.P. SRL Slatina (așa cum a declarat martorul L.I.G.) și că nu s-a implicat în transportul mărfurilor (așa cum a declarat inculpatul R.F.), ori că i-ar fi pus la dispoziție inculpatului R.F.

file CEC, pentru a gira obligațiile de plată către SC C. SA Focșani. Toate aceste apărări ale inculpatei au fost infirmate de materialul probator al cauzei și nu au fost reținute. Inculpata V.I. a susținut în fața instanței de fond că implicarea sa a constat doar într-un simplu telefon față de L.I.G. și că în timpul urmăririi penale a fost audiată ca martor fără să i se aducă la cunoștință învinuirea și fără să-și scrie singură declarația. Nesinceritatea inculpatei a fost apreciată ca evidentă și a fost constatată chiar din declarațiile sale. Față de cele reținute mai sus, cererea inculpatei V.I. de a fi achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost apreciată ca nefondată.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului R.F. care în calitate de director general și apoi cu mandat de administrator al SC E.I. SRL București, în perioada octombrie 2004 – februarie 2005 în baza unei singure rezoluțiuni și în mod repetat, a indus în eroare pe reprezentanții SC C. SA Focșani cu prilejul încheierii contractului nr. 024 din 06 octombrie 2004 și apoi i-a menținut pe parcursul executării contractului în eroare, prin emiterea a 14 bilete la ordin, știind că nu are disponibil necesar în contul curent al societății și care nu puteau fi decontate, ori folosindu-se de 5 file CEC, care i-au fost puse la dispoziție de către inculpata V.I.

și care proveneau de la două societăți comerciale care nu aveau disponibil în contul curent, cu ajutorul cărora inculpatul și-a garantat obligațiile de plată față de SC C. SA, cu scopul de a obține venituri ilicite, cauzând în acest mod părții vătămate SC C. SA Focșani, un prejudiciu de 309.127,80 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiași inculpat, care în aceeași calitate, în baza unei singure rezoluțiuni infracționale și în mod repetat, a indus în eroare pe reprezentantul SC M.T.I.

SRL Tulnici, cu prilejul încheierii și executării contractului nr. 84/11 februarie 2005, prin emiterea a 2 file CEC știind că nu are disponibil necesar în contul curent al societății, că societatea pe care o administra se află în interdicție bancară și folosind instrumente de plată retrase din circulație, cu scopul de a obține venituri ilicite, cauzând în acest mod părții vătămate SC M.T.I. SRL Tulnici un prejudiciu total de 204.098 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru a reține această încadrare juridică, instanța a avut în vedere că prima infracțiune este prin conținutul și mijloacele de săvârșire distinctă, că cele 5 file CEC puse la dispoziție de inculpata V.I.

nu au fost emise de inculpată și că acestea au fost doar folosite de inculpați ca mijloace frauduloase în menținerea în eroare a reprezentanților părții vătămate, SC C. SA Pentru a doua infracțiune s-a avut în vedere că a existat o nouă rezoluțiune infracțională întrucât a intervenit după ce încetaseră actele materiale pentru prima infracțiune și după ce inculpatul fusese încunoștințat că va fi deferit organului judiciar, inculpatul folosind mijloace distincte. Așa fiind, instanța, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpatul R.F., prin rechizitoriu, în două infracțiuni de înșelăciune așa cum s-a reținut mai sus, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În ce o privește pe inculpata V.I., s-a reținut că fapta acesteia derulată în perioada decembrie 2004 – martie 2005 (ocupându-se de afacerile SC G.P. SRL Slatina, cât și de intermedierea unor afaceri între diferiți agenți economici), de a-l ajuta, cu știință, pe inculpatul R.F. pentru a menține în eroare pe reprezentanții părții vătămate SC C., punându-i la dispoziție un număr de 5 file CEC care proveneau de la SC G.P. SRL Slatina asupra căreia avea un control total și de la SC T.B.T. SRL Pitești, societate care nu a putut fi găsită în realitate, deși știa că filele CEC nu pot fi decontate în bancă pentru lipsa disponibilului în cont, cu scopul de a prejudicia partea vătămată, cauzându-i în acest mod un prejudiciu de 309.127,80 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din fișa antecedentelor penale ale inculpatei V.I. a reieșit că inculpata are antecedente penale de același fel, fiind condamnată la o pedeapsă de 2 ani și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de înșelăciune și a unei infracțiuni de evaziune fiscală, prin sentința penală nr. 2323 din 23 septembrie 1996 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 299 din 24 aprilie 1997 a Curții de Apel București, pedeapsa fiind executată. In aceste condiții instanța a aplicat dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., pentru această inculpată. Pentru același motiv arătat mai sus, instanța a procedat în conformitate cu dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice și pentru fapta săvârșită de inculpata V.I.

Având în vedere infracțiunile săvârșite de inculpați, instanța a dispus condamnarea acestora. La individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere contextul economico-financiar a anilor 2000, perioadă când au acționat inculpații și care nu favoriza dezvoltarea unor relații comerciale durabile între agenții economici întrucât era o perioadă, de tranziție în care economia încerca să se „așeze” pe noi principii specifice noilor realități, unde, politicul nu mai intervenea în relațiile comerciale, acestea având la bază, raportul între cerere și ofertă. Ori, tocmai existența acestei realități în care s-au comis faptele, instanța a apreciat ca o cauză de atenuare a răspunderii penale a inculpaților, dar în același timp, s-a avut în vedere amploarea și consecințele faptelor, pericolul concret al acestora, precum și datele care-i caracterizează negativ pe R.F.

și V.I., cauze, care au condus la agravarea răspunderii penale a celor doi inculpați. Pe latură civilă, instanța a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpaților. În consecință, a admis acțiunea civilă, numai în ceea ce privește despăgubirile solicitate pentru prejudiciul creat părții civile SC C. SA FOCȘANI. Prin urmare, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpații R.F. și V.I., au fost obligați în solidar la plata sumei de 309127,8 lei RON, către SC C. SA FOCȘANI. Cu privire la partea civilă SC M.T.I. SRL Tulnici, s-a reținut că, prin sentința civilă nr. 206 din 25 martie 2009 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă și irevocabilă, societatea respectivă a fost declarată insolvență și s-a dispus radierea acesteia din O.R.C.

Vrancea. În această situație, s-au aplicat dispozițiile art. 118 lit. c) C. pen., în sensul că, s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.F. a sumei de 204.098 lei. Cu privire la SC G.P. SRL Slatina și SC T.B.T. SRL Pitești s-a constatat că, acestea nu s-au constituit părți civile în cauză. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpații R.F. și V.I. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut că în mod greșit s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, stabilindu-se astfel pedepse neîndestulătoare pentru faptele săvârșite de aceștia. De asemenea, s-a susținut că în mod nelegal nu s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.F.

și timpul executat în perioada 09 octombrie 2009 - 19 iulie 2011 din pedeapsa de 3 ani închisoare (contopită cu pedeapsa aplicată pentru faptele deduse judecății) aplicată prin sentința penală nr. 1547/2004 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia nr. 441/2006 a Curții de Apel Ploiești. Suplimentar, față de motivele scrise aflate la dosar, procurorul de ședință a arătat că instanța de fond a omis să contopească pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată de Judecătoria Buzău pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994. S-a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante pentru ambii inculpați cu consecința aplicării unor pedepse într-un cuantum sporit, rezolvarea corectă a antecedentelor penale ale inculpatului R.F.

și deducerea ambelor perioade executate. La rândul său inculpatul R.F. a criticat sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prin apărătorul ales, motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii. În esență, s-a susținut că: - în mod nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției ridicate de inculpați la data de 21 noiembrie 2007, referitoare la nulitatea urmăririi penale constând în neprezentarea materialului de urmărire penală, - soluția nu este motivată, instanța de fond procedând la reiterarea rechizitoriului, fără niciun fel de analiză a apărărilor inculpatului. Or, cerința motivării sub aspectul analizării apărării formulate de inculpat ține de caracterul echitabil al unui proces și în același timp, dă posibilitatea instanței de control judiciar să verifice în cadrul exercitării căilor de atac soluția sub aspectul legalității și temeiniciei.

- pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având ca parte civilă SC C. SA Focșani, s-ar fi impus achitarea, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fapta nefiind săvârșită cu vinovăție sub forma intenției, neplata mărfii fiind cauzată de blocajul financiar în care a intrat SC E. SRL București care avea de primit sume mult mai mari de la SC G.P. SRL Slatina și SC T.B.T. SRL Pitești conduse de către V.I., inculpatul acționând cu bună credință în raporturile cu SC C. SRL Focșani. - pentru cea de-a doua faptă de înșelăciune în dauna SC M.T.I. SRL Tulnici, s-ar fi impus ca situația să fie raportată la prevederile art. 1 și 2 din Legea nr. 59/1934, potrivit cărora fila CEC trebuie să conțină în mod obligatoriu mai multe rubrici și necompletarea uneia dintre aceste rubrici atrage nevalabilitatea CEC-ului respectiv.

S-a susținut că filele de CEC emise nu au fost completate de inculpat, exceptând semnătura, restul rubricilor fiind completate de către administratorul SC M.T.I. SRL Tulnici, că aceste file CEC au fost date cu titlu de garanție și că neexecutarea obligației de plată a contravalorii mărfurilor livrate s-a datorat imposibilității, nefiind executat contractul pe care inculpatul îl avea încheiat cu SC G.P. SRL Slatina și SC T.B.T. SRL Pitești, astfel că nu există infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., ci infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934. Inculpata V.I. nu a depus motive scrise de apel și nu s-a prezentat în fața instanței unde să-și expună verbal nemulțumirile.

Prin apărătorul desemnat din oficiu s-a arătat că nu există nicio legătură între inculpata V.I. și inculpatul R.F., că din toate probele existente la dosar nu rezultă că aceștia au acționat împreună pentru a înșela pe cineva. Așa fiind, neexistând probe de vinovăție, s-a solicitat achitarea inculpatei V.I. întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece fapta nu există. Prin decizia penală nr. 280/ A din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpații R.F. și V.I.

A desființat în parte sentința penală nr. 228 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare: A repus în individualitatea lor pedepsele componente ale rezultantei de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., aplicată inculpatului R.F. În baza art. 36 C. pen., în referire la art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b C. pen., aplicate inculpatului R.F.

prin sentința penală apelată cu pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1547/2004 a 15 septembrie 2004 a judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 441 din 31 mai 2006 a Curții de Apel Ploiești și aplică spre executare pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

A dispus anularea vechilor mandate și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului R.F. timpul executat în perioadele 5 octombrie 2000 – 2 decembrie 2000 și 9 octombrie 2009 – 19 iulie 2011. A înlăturat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) reținută în favoarea inculpatei V.I., precum și dispoziția privind interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., din conținutul pedepsei complementare, și a menținut pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A înlăturat constatarea potrivit căreia inculpatul este arestat în altă cauză, acesta fiind pus în libertate la data de 19 iulie 2011. A constatat că SC G.P. SRL Slatina și SC T.B.T. SRL Pitești nu au vreo calitate procesuală în cauza de față. A menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate. A dispus plata din fondurile M.J. către Baroul Galați a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata V.I.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar analizând actele și lucrările dosarului, a apreciat că faptele celor doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., infracțiune reținută atât sub forma autoratului (pentru inculpatul R.F.) cât și a complicității (pentru inculpatul V.I.), fiind pe deplin dovedită intenția acestora de a înșela părțile vătămate, fiind exclusă posibilitatea achitării acestora. De asemenea, neîntemeiată a fost apreciată și solicitarea apelantului inculpat R.F. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Motivul de nelegalitate vizând nepronunțarea asupra excepției ridicate de inculpat la 21 noiembrie 2007, referitor la nulitatea urmăririi penale, constând în neprezentarea materialului de urmărire penală a fost apreciat nefondat, deoarece, prin decizia penală nr. 46 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Galați odată cu desființarea sentinței penale nr. 298 din 23 octombrie 2009 a Tribunalului Vrancea și trimiterea cauzei spre rejudecare s-au menținut actele efectuate de prima instanță până la 21 septembrie 2009, deci inclusiv încheierea de ședință din 8 decembrie 2008, când instanța s-a pronunțat asupra excepției invocate. Având în vedere starea de recidivă a inculpatei V.I. a fost înlăturată reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

și menținute circumstanțele atenuante reținute în baza art. 74 alin. (2) C. pen. În ceea ce privește pedepsele aplicate s-a reținut că acestea au fost just individualizate de către instanța de fond, neimpunându-se modificarea cuantumului acestora. Cum inculpata V.I. nu a acționat în calitate de agent economic s-a constatat că în mod greșit în conținutul pedepsei complementare a fost inclusă și dispoziția privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., motiv pentru care a fost admis apelul inculpatei. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații V.I. și R.F. Inculpatul R.F. a criticat hotărârea prin prisma faptului că i s-a încălcat dreptul la apărare (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen.), în sensul că i s-a respins efectuarea unei expertize contabile prin care vroia să demonstreze existența blocajului financiar și că neplata sumelor de bani s-ar fi datorat neefectuării plăților de către societățile debitoare. De asemenea, inculpatul a apreciat ca fiind utilă și efectuarea unei expertize grafologice asupra celor 2 file cec emise de partea civilă SC M.T.I. SRL, pentru a se lămuri încadrarea juridică a infracțiunii, însă și această probă a fost respinsă nejustificat de către instanța de judecată. O altă critică formulată de către inculpatul R.F. se referă la interpretarea eronată a probatoriilor administrate și aplicării greșite a dispozițiilor legale (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen.). Neonorarea integrală a obligațiilor contractuale a fost determinată de blocajul financiar, ca urmare a faptului că debitoarele SC E.I. SRL, SC G. SRL și SC T.B. SRL datorau suma de 8 miliarde lei, sumă care nu a fost plătită în pofida numeroaselor demersuri făcute de inculpat. Simpla neexecutare a obligațiilor comerciale prin neplata prețului nu înseamnă automat comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen. Buna credință a inculpatul a rezultat din faptul că a încheiat două convenții cu vânzătorul la 5 ianuarie 2005 și 20 ianuarie 2005 prin care s-a înlocuit modalitatea de plată, că a plătit suma de 330 milioane ROL și a propus compensarea datoriilor cu alte mărfuri. Cea de a treia critică a inculpatului R.F.

se referă la faptul că în mod eronat a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în loc de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.). Astfel, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (SC C. SA) și schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(SC M.T.I. SRL) și aplicarea unei pedepse cu suspendarea. Inculpata V.I., deși nu și-a motivat în scris recursul, apărătorul acesteia a solicitat în principal achitarea pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, întrucât nu există probe din care să rezulte faptul că aceasta a înșelat partea vătămată SC C. SA (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.), iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.). Concluziile apărătorilor inculpaților recurenților și ale Ministerului Public au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., le consideră nefondate pentru următoarele considerente: 1. Cu privire la critica recurentului inculpat R.F. referitoare la încălcarea dreptul la apărare, Înalta Curte o consideră nefondată. Inculpatul R.F. a criticat hotărârea prin prisma faptului că i s-a încălcat dreptul la apărare, prin respingerea a două probe, respectiv efectuarea expertizei grafologice și financiar-contabile care în opinia acestuia erau esențiale pentru dovedirea nevinovăției sale. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea recurată prin prisma acestui caz de casare, constată că pe tot cursul procesului, inculpatului i s-au respectat drepturile și garanțiile procesuale, a beneficiat de servici