ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4201/2012

Deliberând a supra recursului de față:

Prin sentința penală nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în Dosarul nr. 4222/91/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului A.M.N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a, lit. b) C. pen.

- săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare;

- săvârșirea infracțiunii de punere în circulație cu știință a formularelor tipizate în domeniul fiscal cu regim special prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195 din 12 decembrie 2007 și a contopit-o în pedeapsa aplicată prin prezenta, în total s-a dispus ca inculpatul să execute 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin schimbarea încadrării juridice, a fost condamnat inculpatul F.G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082 din 2 iunie 2005 a Judecătoriei Satu Mare și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în total s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Pe durata executării pedepsei s-a dispus ca inculpații să fie lipsiți de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen., iar inculpatul F.G. s-a dispus să fie lipsit și de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Au fost obligați inculpații în solidar la despăgubiri civile către partea civilă SC B.E. SRL - Săftica București în sumă de 156.059 lei și la 26.512 lei către SC G.C. SRL Constanța (popi metalici).

A fost obligat numai pe inculpatul A.M. la despăgubiri civile către SC G.C. SRL Constanța în sumă de 58.512,30 lei și către SC A.T.D.T.C. SRL București în sumă de 1028 lei.

S-a menținut sechestrul asigurător instituit asupra lucrurilor aparținând inculpatului F.G. (fila 127 vol. III dosar urmărire penală) prin procesul - verbal din faza de urmărire penală.

S-au anulat cele 7 ordine de plată emise de inculpatul A.M.N. la 10 mai 2007 (2 ordine), 29 mai 2007 (2 ordine), 1 iunie 2007 (2 ordine) și 5 iunie 2007 (un ordin) - filele din vol. I și vol. II pag. 48, precum și cele 12 facturi emise false pe numele SC M.I. SRL Mărășești din :

- din 28 mai 2007; din 28 mai 2007;

- din 30 mai 2007; din 31 mai 2007;

- din 01 iunie 2007; din 02 iunie 2007;

- din 03 iunie 2007; din 04 iunie 2007;

- din 05 iunie 2007; din 06 iunie 2007;

- din 07 iunie 2007; din 08 iunie 2007.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 un exemplar al hotărârii s-a dispus a fi comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru fapta care l-a vizat pe inculpatul A.M.N.

Au fost obligați inculpații la câte 5.000 Iei cheltuieli judiciare către stat din care 400 lei onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul A.M.N. s-a dispus a fi avansat din Fondul Ministerului Justiției.

S-a dedus pentru inculpatul A.M.N. perioada executată de la 27 mai 2009 până la 16 noiembrie 2009.

Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond, Tribunalul Vrancea, a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 299/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpatul A.M.N. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de:

- art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada mai-iunie 2007 în baza aceleiași rezoluții infracționale și folosindu-se de ordine de plată întocmite și semnate în fals în numele și pentru SC V.I. SRL Focșani, a înșelat un număr de 3 societăți comerciale, cauzându-le un prejudiciu de 215.589.73 lei

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada mai-iunie 2007 a întocmit în fals și a semnat 7 ordine de plată pe care le-a folosit pentru înșelarea a 3 societăți comerciale cărora le-a cauzat un prejudiciu total de 215.589,73 lei;

- punerea în circulație de formulare tipizate, fără drept prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că a completat în luna mai 2007, un număr de 12 facturi pentru cantitatea de 840 mp pe care le-a pus în circulație în numele SC M.I. SRL Mărășești în condițiile în care nu avea nici o calitate în această societate încasând de la inculpatul F. suma de 60.000 lei.

Prin același rechizitoriu a fost trimis în judecată și inculpatul F.G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. pentru aceea că în perioada mai iunie 2007, prin acte repetate și cunoscând că provin din infracțiune l-a ajutat pe inculpatul A.M.N. să valorifice bunuri în valoare de 175.564 lei.

Cauza a mai parcurs un ciclu de judecată, prin Decizia penală nr. 98/2009 a Curții de Apel Galați s-a desființat sentința penală nr. 165/2009 a Tribunalului Vrancea și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Vrancea, unde s-a înregistrat sub nr. 4222/2009.

Din probele administrate în faza de urmărire penală și cercetate judecătorească s-a reținut următoarea situație de fapt:

În luna martie 2007, inculpatul A.M.N. a preluat activitatea societății SC V.I. SRL a numitului B.I., societate înregistrată legal la O.R.C. din județul Vrancea. Prin înțelegere cu acesta s-a stabilit că inculpatul s-a obligat să aibă grijă ca societatea să funcționeze.

După îndeplinirea formalităților de înregistrare a mențiunilor cu privire la domeniul principal de activitate la Registrul Comerțului s-a eliberat certificatul de înregistrare a acestor mențiuni, rămânând ca asociat unic și administrator B.I., iar sediul apare în B-dul I.

Verificările tăcute au constatat că acest sediu a fost menționat fictiv în actele societății.

S-a stabilit că deschiderea contului curent a SC V.I. SRL la B.R.D.- Sucursala Vrancea s-a făcut pe numele administratorului B.I., iar activitățile societății au fost desfășurate de către inculpat dar fără procură specială de administrare, care să-i dea dreptul să efectueze acte și fapte de comerț în numele și pentru SC V.I. SRL. Inculpatul a ridicat imprimate cu specific, respectiv chitanțiere și facturi precum și ordine de plată în alb având asupra sa și ștampila societății.

După aceste acte premergătoare inculpatul s-a deplasat la SC G.C. SRL Constanța, la data de 10 mai 2007, prezentându-se sub o identitate falsă de M.B. ca administrator al societății SC V.I. SRL pentru a achiziționa popi metalici pentru construcții. In această situație a încheiat și un contract de vânzare - cumpărare cu plata prin două ordine de plată scadente la datele de 15 iunie 2007 în valoare de 32.000 lei și la 26 iunie 2007 în valoare de 26.513 lei.

Aceste bilete la ordin au fost întocmite, semnate și ștampilate de către inculpat.

Popii metalici au fost transportați în orașul Odobești cu un autocamion condus de martorul P.V. angajat pentru acest transport.

De la Odobești popii metalici au fost încărcați într-un alt mijloc de transport și duși într-un loc necunoscut.

La datele scadente s-a constatat de către societatea constănțeană că nu există disponibil bănesc în contul societății.

Prejudiciul cauzat societății este de 58.512.30 lei și a rămas neacoperit. La sfârșitul lunii mai 2007 inculpatul a cunoscut la Bixad, Satu Mare pe inculpatul F. înțelegându-se cu acesta, care era administrator al societății SC V.A. SA, să-i vândă schele metalice pe care el se obliga să le achiziționeze de la alte societăți.

În acest scop, la data de 28 mai 2007, s-a deplasat la SC B.E. SRL Săftica București și s-a prezentat ca patron a SC V.I. SRL, solicitând să i se livreze schele metalice pentru care a plătit în avans 16.000 lei, iar pentru diferențe a emis două bilete la ordin având termen scadent la 9 iulie 2007 și 20 iulie 2007 pentru sumele de 32.705 lei și 28.084 lei. Pentru schelele metalice ridicate a întocmit factura fiscală 23 din 29 mai 2007 în valoare de 77.142,85 lei și a fost ridicată cu un T.I.R. condus de B.V. și F.G., fiul inculpatului F.G., administrator a SC V.A. SA Bixad.

La scurt timp inculpatul a solicitat ridicarea unui alt transport prin delegatul P.A. achitând un avans în sumă de 16.000 lei întocmindu-se și factura fiscală din 1 iulie 2007 în valoare de 101.919 lei pentru care au și fost întocmite și completate apoi ștampilate prin două ordine de plată scadente la 4 iulie 2007 și 25 iulie 2007 în valoare de 28.000 lei și 66.919,58 lei.

Și această cantitate a fost ridicată și transportată de reprezentanții SC V.A.B. SA ca și la transportul anterior.

Cei 2.300 mp schela metalică „M." au fost achiziționați de inculpatul F. cu suma de 60.000 lei deși valoarea pieselor metalice se ridica la suma de 190.000 lei.

Suma a fost plătită inculpatului A.M. din casierie pe baza unor chitanțe emise prin societatea sa.

Pentru a ascunde diferența de valoare, inculpatul a folosit în evidențele societății facturi provenind de la câteva societăți care justificau achiziționarea, în bucăți piese metalice, societăți care s-au dovedit ca sunt fictive sub aspectul existentei lor la adresele indicate și declarate ca sedii și nici nu au existat date că acestea ar fi fost clienții SC B.E. SRL Săftica.

Din întreaga cantitate a fost livrată către SC F.G. SA cantitatea de 900 mp unde au fost identificate, iar pentru diferența documente de închiriere de la SC V.A. SA și SC M.A. SRL Negrești Oaș.

Pentru recuperarea a 900 mp schelă prejudiciul în suma de 156.049,40 lei a rămas nerecuperat.

Cu ocazia verificărilor au fost identificați la SC F.G. SA și 300 bucăți popi metalici livrați tot de inculpatul F.G. cu aceleiași caracteristici cu cele de SC G.C. SRL către SC VI. SRL.

Inculpatul F.G. a declarat ca i-a achiziționat de la un cetățean străin în cursul anului 2007 fără documente de proveniența deși au fost livrați cu facturi cei 300 de popi metalici către SC F. SA.

Această situație a dovedit legătura între cei doi inculpați și livrarea produselor la un preț subevaluat de către F.G.

În sarcina inculpatului A.M. s-a mai reținut că în luna iunie 2007 s-a prezentat la SC A.T.D.T.C. SRL București pentru a achiziționa o masă de 5 jocuri în valoare de 1.428 lei.

A plătit un avans de 400 lei, rămânând diferențe de 1.028 lei pentru care a emis un bilet la ordin cu termen de 18 iulie 2007 dar care nu s-a putut deconta din lipsa de disponibil.

De remarcat că și la aceasta societate s-a prezentat ca fiind M.B. patron la SC V.I. SRL inducând în eroare conducerea societății.

Faptele inculpatului A.M.N. au fost cele cu care a fost sesizată instanța și s-a reținut că întrunesc în drept elementele infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.

Faptele inculpatului F.G. care, prin acte repetate, a înlesnit valorificarea bunurilor dobândite de A.M.N. s-au reținut ca întrunind în drept elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) prin completarea încadrării juridice cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatului A.M.N., nu a dat declarații în prima fază de judecată ci doar inculpatul F.G. Cei doi inculpați au declarat în Dosarul nr. 4222/2009 la filele 123 și 124. Ei nu au recunoscut faptele.

Apărările lor nu au putut fi primite, fiind infirmate de probele administrate din care a rezultat tară dubii că înțelegerea celor doi inculpați a vizat ascunderea provenienței bunurilor prin întocmirea unor documente contabile contrare legii. De asemenea, prin întocmirea unor facturi pe numele unor societăți fictive pentru a ascunde proveniența unei cantități de piese metalice, acceptând să le achiziționeze la un preț sub prețul pieței, producând un prejudiciu în solidar cu inculpatul A.M. Neculai societăților de la care le-a achiziționat.

Situația de fapt a fost stabilită și prin plângerile și declarațiile reprezentanților părților civile, procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, instrumentele de plată, ordinele de plata întocmite, facturile fiscale întocmite în fals, declarațiile martorilor l.E.P., V.V.P., B.L., C.V.D., P.G., U.G., P.V., M.R., A.R., date la urmărirea penală în primul ciclu de judecată la filele 188, 189, 190 vol. I Dosar nr. 4222/91/2009. De asemenea, prin planșele foto și procesele-verbale de căutare.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor ținând seama pe de o parte de persoana inculpaților care nu sunt la primul impact cu legea penală astfel cum a rezultat și din condamnările anterioare, iar pe de altă parte de prejudiciile deosebit de mari produse prin infracțiune societăților comerciale de la care s-au achiziționat produsele.

Pentru inculpatul A.M.N. s-a avut în vedere vârsta acestuia.

S-a avut în vedere și condamnarea de 6 luni cu suspendarea condiționată aplicată anterior prin sentința penală nr. 195 din 12 decembrie 2007 pentru fapte concurente cu prezenta ceea ce a condus la anularea suspendării pedepsei și contopirea cu pedeapsa ce s-a aplicat prin sentința apelată în baza art. 85 C. pen.

Pentru inculpatul F.G., în baza art. 334 C. proc. pen., s-a luat în calcul și starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. urmare a comiterii prezentei fapte în cadrul termenului de încercare pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082/2005 a Judecătoriei Satu Mare cu suspendare condiționată, dispunându-se a fi revocat acest beneficiu și a fi adăugată pedeapsa pentru a fi executată alături de cea aplicată prin sentința apelată, precum și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. având în vedere că infracțiunea a fost continuată, întrucât inculpatul a săvârșit acte materiale de complicitate la înșelăciune în aceeași modalitate, asupra aceleiași categorii de părți vătămate și la intervale scurte de timp.

Referitor la prejudiciul creat, s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților în raport de contribuția fiecăruia la comiterea faptelor.

Pentru prejudiciul produs constând în neachitarea de schele și popi metalici urmare a înțelegerii acestora, inculpații au fost obligați în solidar, iar pentru activitatea sa proprie inculpatul A.N. a fost obligat singular.

Sumele prejudiciate verificate și în faza judecății au fost de 156.049 lei către SC B.E. SRL Săftica și de 26.512 lei către SC G.C. SRL Constanța, iar obligația a fost solidară pentru cei doi inculpați, iar pentru inculpatul A.N. s-a stabilit 58.512,30 lei către SC G.C. SRL Constanta și 1.088 lei către SC A.T.D.C. SRL București, sume la care au fost obligați, conform art. 14 C. proc. pen. și 998 C. civ.

S-a menținut și măsura sechestrului asigurător instituit asupra inculpatului F.G. în faza urmăririi penale pentru recuperarea prejudiciului.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false.

În cauză pentru cei doi inculpați s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), ipoteza a II-a și lit. b) C. pen., iar pentru inculpatul F.G. și lit. c) C. pen. având în vedere legătura de cauzalitate dintre faptele inculpaților și rezultatul acestora, pericolul social al acestor genuri de infracțiuni, precum și calitatea pe care a avut-o inculpatul F.G. la data săvârșirii faptei.

Împotriva sentinței penale nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, precum și inculpații A.M.N. și F.G.

În apelul formulat Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a arătat că sentința Tribunalului Vrancea, pronunțată în rejudecare, în procesul de individualizare a pedepselor, a făcut aplicarea unor dispoziții legale ale căror efecte juridice s-au exclus. S-a bazat această afirmație pe faptul că inculpatului A.M.N. i s-a acordat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., reducându-i-se pedeapsa cu mult sub limita minimă a textului incriminator, dar în același timp a făcut aplicarea dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., aplicându-i-se un spor de 6 luni închisoare, care s-a dispus a fi executat alături de pedeapsa rezultantă.

A considerat că dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. și-au găsit aplicabilitatea dacă inculpatul nu ar fi beneficiat inițial de reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanțelor atenuante care a relevat un pericol social atenuat ca urmare a modului de comitere a infracțiunilor, a consecințelor produse și nu în ultima instanță, comportarea inculpatului înainte, în timpul și după comiterea infracțiunii - ceea ce nu s-a putut reține în cauza de față.

S-a subliniat că potrivit art. 34 lit. b) C. pen., sporul de până la 5 ani s-a aplicat în situația în care pedeapsa aplicată nu ea fost îndestulătoare, aceasta fiind sporită până la maximum ei special, iar când acest maxim nu a fost îndestulător, a putut fi sporit.

În acest context, s-a apreciat că se impune eliminarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și menținerea doar a dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen.

A arătat că sentința penală nr. 14/2011 a fost nelegală sub aspectul greșitei indicări a temeiului juridic pe baza căruia s-a dat eficiență circumstanțelor atenuante.

Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul infracțiunilor deosebit de grave - în cazul nostru înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită de inculpatul A.M.N., dacă s-a constatat existența circumstanțelor atenuante pedeapsa închisorii putând fi redusă cel mult până la 1/3 din minimul special. In cazul de față până la 3 ani și 4 luni închisoare.

În raport de aceste dispoziții, s-a considerat că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. privind pe inculpatul A.M.N., care prevăd că minimul special poate fi redus, dar nu mai jos de 3 ani.

În apelul formulat de inculpatul F.G., prin apărător ales, a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), C. pen. raportat la art. 26 C. pen.

Instanța de fond a dispus condamnarea sa la o pedeapsă cu închisoarea având în vedere că, a considerat aceasta, că a contribuit prin fapte de complicitate și l-a ajutat pe A.M.N. la valorificarea unor schele metalice.

Conform dispozițiilor art. 26 C. pen., complicele „este persoana care cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală."

Cu toate că atât parchetul cât și instanța de fond au accentuat în acuzarea sa că faptele acestuia au fost de natura unei complicități săvârșite cu intenție, nici una din probele administrate în cauză nu au fost de natură să demonstreze în acest sens.

Așa cum a arătat textul de lege, există două condiții esențiale ale complicității: ajutorul dat în săvârșirea unei infracțiuni și intenția.

Așa cum a rezultat din întreg materialul probator, el nu s-a făcut „vinovat" decât pentru faptul că a cumpărat de la A.M.N., schele metalice, care se pare că ulterior s-au dovedit a fi provenite din realizarea unor infracțiuni de înșelăciune.

Mai mult decât atât a fost atât de credul încât a primit acte pentru cumpărarea acestor schele pe care le-a și introdus în evidențele contabile. Și mai mult decât atât și aceste acte s-au dovedit a fi false.

Și atunci se întreabă oare, cine ar fi introdus în gestiunea propriei societăți marfa provenită din săvârșirea unei infracțiuni dar și acte false ale acesteia. întrebarea s-ar pune: cunoscând că actele și marfa erau de proveniență dubioasă, le mai introducea în evidențele societății.

A arătat la instanța de fond că este administrator al unor societăți comerciale de foarte multă vreme și cu atât mai mult, aceste societăți au ca obiect de activitate comerțul cu materiale de construcții.

Probabil că intenția lui A.M.N. a fost și aceea de a contacta persoane care dețin astfel de societăți, în realizarea infracțiunii și pentru a avea un succes garantat, oferea prețuri atrăgătoare.

Desigur că singura inadvertență ar fi prețul mic al schelelor metalice. Insă acest aspect nu l-a putut învinovăți pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, nici măcar sub aspectul complicității.

A considerat că prin acțiunile sau inacțiunile inculpatului, într-o eventuală realizare a scopului obținerii de folos material injust nu s-a realizat sub nici o formă obiectul juridic al infracțiunii de înșelăciune.

Cu atât mai mult cu cât o presupusă tăinuire a mărfii de proveniență infracțională nu a existat, atâta timp cât schelele metalice, așa cum a mai arătat, au fost introduse în contabilitatea societății, au fost comercializate și au fost regăsite în gestiunea societății la controlul financiar de specialitate.

Verificările gărzii financiare prin procesul verbal întocmit și depus la dosarul cauzei, nu au evidențiat decât că facturile nu corespund realității, (provin de la societăți fantomă) și că plusurile identificate de către I.P.J. Vrancea în gestiunea SC V.A. SA au reprezentat doar „plusuri de inventar".

De altfel verificările făcute de către autoritățile din județul Satu Mare, cât și de către organul de cercetare penală în strângerea dovezilor incriminatoare, nu au fost decât în simplul fapt de a verifica existența și autenticitatea societăților emitente ale facturilor. Numai atât.

Cu toate că a solicitat instanței de fond o expertiză contabilă de specialitate pentru a se putea evidenția modalitatea înregistrărilor în evidențele SC V.A. SRL, atât a facturilor de proveniență frauduloasă, cât și a mărfii provenită din cumpărarea de la A.M.N., expertiză necesară și utilă cauzei, avându-se în vedere acuzațiile aduse, prin modalitatea participației prin complicitate, această probă nu a fost admisă, considerând instanța de fond că nu este nici pertinentă și nici utilă cauzei.

Coroborat cu faptul că inculpatul A.M.N. prin declarația sa a fost ambiguu și nu a făcut precizări esențiale cu privire la desfășurarea faptelor, dar mai ales că instanța de fond a respins cererea de reaudiere a acestuia, a considerat că, condamnarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune a fost bazată doar pe simpla supoziție a parchetului că ar fi ascuns schelele și popii metalici cumpărați în baza unor facturi înregistrate în contabilitatea societății a cărui administrator este, aspecte nedovedite de către nici o probă administrată în cauză.

Totodată a solicitat să se aprecieze faptul că a fost prezent de la începutul desfășurării anchetei și până în prezent ori de câte ori a fost chemat, iar aportul acestuia în vederea aflării adevărului a fost total.

Mai mult decât atât buna credință a acestuia a făcut trimitere și la aspectul că, instanța de fond trebuia a avut în vedere și faptul că o mare parte din marfa cumpărată s-a aflat în custodia inculpatului, iar în cazul în care s-ar fi valorificat s-ar fi putut recupera prejudiciul reținut în sarcina acestuia și bineînțeles să se facă aplicarea dispozițiilor art. 74

1

C. pen., bineînțeles atunci când s-a dovedit complicitatea acestuia la săvârșirea faptelor descrise în Rechizitoriu.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În apelul formulat, inculpatul A.M.N., prin apărător ales, a arătat că apreciază sentința apelată ca netemeinică și nelegală în totalitate, pentru următoarele motive:

Instanța de fond nu a stabilit pe bază de probe vinovăția inculpatului, deși avea această posibilitate legală. A avut în vedere faptul că nu s-au administrat (la instanța de rejudecare), probele testimoniale admise și în mod deosebit proba cu expertiza grafologică și expertiza contabilă solicitate și respinse cu multă ușurință de instanță.

Proba cu martori admisă, s-a rezumat doar la audierea celor care s-au prezentat, unii dintre aceștia au trimis declarații prin fax sau poștă, ceea ce nu a fost procedural, instanța fiind lipsită de un total rol activ, conferit de lege, probă care, dacă ar fi fost administrată în totalitate, ar fi condus la aflarea adevărului.

Surprinzător a fost și faptul că instanța a refuzat audierea administratorului societății SC V.I. SRL, în persoana numitului B.M., care în opinia acestuia a fost vinovat de cele întâmplare, mai concret inculpatul a fost doar un simplu muncitor care însoțea transporturile de mărfuri, negocierile și semnăturile de pe biletele de ordin nu-i aparțin, motiv pentru care a solicitat o expertiză grafologică în scopul stabilirii cu exactitate cărei persoane îi aparțin acele semnături. Spre edificare, a învederat următoarele file din dosar, unde apar multe inadvertențe și chiar confuzii privind semnăturile de pe actele contabile și anume; vol. I, filele 29, 30, 44, 47, 55 - bilete la ordine; fila 149 - declarația inculpatului; filele 288, 289, 290 - declarația lui F.G.; filele 65, 69, 96. în vol. III ; fila 8 - chitanță, semnătura lui B.M. este asemănătoare cu cea din biletele la ordin.

Aceste situații au putut fi lămurite la instanța de fond prin efectuarea expertizei grafologice, probă asupra căreia s-a prorogat discuția după audierea martorilor și în final a fost respinsă, fără motivare.

La fel s-a întâmplat și cu expertiza contabilă solicitată în scopul stabilirii cu exactitate a cuantumului prejudiciului creat prin infracțiune și fiind vorba de o infracțiune de prejudiciu, o astfel de probă a fost admisibilă și chiar obligatorie, însă instanța a respins-o fără nici o motivare, limitându-se doar la actele contabile care nu întotdeauna au reflectat adevărata realitate. Ori expertiza contabilă ar fi lămurit și gradul de uzură al produselor, știut fiind faptul că aceasta exista.

Față de cele de mai sus, a solicitat, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și după administrarea probatori ii or (testimonială, expertiza grafică și expertiza contabilă) să se pronunțe o soluție temeinică și legală.

De asemenea, în cursul judecății în apel inculpatul F.G. a solicitat completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul cauzat tuturor celor trei societăți comerciale, precum și a unei expertize grafologice care să stabilească cui aparține scrisul de pe facturile și în documentele de plată pentru cumpărarea, respectiv vânzarea schelelor metalice.

Cererile de suplimentare a probatoriului formulate de cei doi inculpați au fost dezbătute în ședința publică din 11 noiembrie 2011 și respinse motivat prin încheierea de ședință din aceeași dată.

Cu ocazia dezbaterilor în fond, la data de 20 decembrie 2011 reprezentantul Ministerului Public nu a mai susținut motivul scris de apel formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, potrivit căruia aplicarea prevederilor art. 34 lit. b) C. pen. face incompatibilă aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

Cu ocazia dezbaterilor în fond, inculpatul A.M.N. prin apărător ales, a solicitat desființarea sentinței penale nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea și trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea audierii tuturor motivelor din acte și administrării probei cu expertiza contabilă și expertiza grafologică.

În subsidiar a solicitat redozarea pedepselor aplicate, în sensul diminuării acestora.

Cu ocazia dezbaterilor în fond, inculpatul F.G., prin apărător ales, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că faptelor le lipsește un elemente constitutiv, anume intenția în săvârșirea acestora.

În subsidiar a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei în suspendarea sub supraveghere.

Prin Decizia penală nr. 303/A din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 14 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosar nr. 4222/91/2009 și în consecință:

A desființat în parte, sub aspectul laturii penale, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A.M.N. și numai în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune săvârșită de acesta, sentința penală nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare, a completat încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune săvârșită de inculpatul A.M.N. cu dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații A.M.N.,, împotriva aceleiași sentințe penale.

A constatat că inculpatul A.M.N. este în prezent arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre apelanții inculpați, la plata către stat a sumei de câte 130 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Suma de 150 lei reprezentând plata parțială a onorariului avocatului desemnat din oficiu (av. C.L.), s-a avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.

Analizând apelurile formulate din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea apreciază că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea este fondat, urmând să fie admis, iar apelurile formulate de inculpații A.M.N. și F.G. sunt nefondate, urmând să fie respinse din următoarele considerente:

1) Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost considerat fondat pentru motivul de nelegalitate vizând nereținerea în încadrarea juridică dată faptelor inculpatului A.M.N. referitor la infracțiunea de înșelăciune a prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. „în cazul infracțiunilor contra siguranței statului, al infracțiunilor contra păcii și omenirii, al infracțiunii de omor, al infracțiunilor săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infracțiunilor care au produs consecințe deosebit de grave, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special".

Având în vedere că infracțiunea de înșelăciune, prin cuantumul prejudiciului cauzat de inculpatul A.M.N. a produs consecințe deosebit de grave, instanța de fond, a reținut în încadrarea juridică și dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. cu toate că pedeapsa aplicată pentru această infracțiune, în cuantumul ei, respectă cerințele art. 76 alin. (2) C. pen.

Astfel, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost desființată în parte sentința penală nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare, a fost completată încadrarea juridică dată faptelor inculpatului A.M.N., în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, și cu dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește greșita reținere de circumstanțe atenuante judiciare în sarcina celor doi inculpați, Curtea a apreciat că acest motiv de apel s-a dovedit nefondat, urmând a fi respins, deoarece instanța de fond a motivat care sunt împrejurările de fapt reținute ca și circumstanțe atenuante judiciare, precum și motivele care l-au determinat pe judecătorul fondului să acorde aceste circumstanțe atenuante judiciare.

2) Apelul inculpatului A.M.N. a fost considerat nefondat deoarece așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului inculpatul a fost cel care s-a prezentat sub identitatea falsă de B.M., dar a fost recunoscut din planșele foto de către martorii U.G., P.G., P.V., M.R., etc.

Cu privire la faptul că o parte din martorii audiați la urmărirea penală nu au mai putut fi audiați în fața instanței de fond, în al doilea ciclu procesual, aceasta s-a datorat timpului scurs de la data efectuării actelor de urmărire penală și până la data cercetării judecătorești mai mulți martori părăsind țara pentru a lucra în străinătate, fapt atestat și de procesele - verbale de imposibilitate a executării mandatelor de aducere depuse de organele de poliție. Cu privire la efectuarea expertizelor contabile și grafologice s-a constatat că nu s-a impus efectuarea acestor expertize din considerentele expuse în încheierea de ședință din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, care a tăcut parte integrantă din prezenta hotărâre, considerente care s-au menținut.

Motivul de apel vizând reindividualizarea pedepsei aplicate s-a dovedit nefondat, deoarece pedeapsa aplicată a fost corect individualizată raportat la art. 72 C. pen. având în vedere natura faptei săvârșite, particularitățile cauzei (fapta necesitând un volum mare de investigații preliminare deoarece inculpatul nu era cunoscut pe raza de competență a județului Vrancea), și persoana inculpatului care nu s-a aflat la prima confruntare cu legea penală, s-a sustras urmăririi și judecății, a avut o atitudine nesinceră pe durata procesului penal (încercând tergiversarea cercetărilor) și arestat în altă cauză aflată pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu, fiind deținut în Penitenciarul Colibași, pentru același gen de fapte.

3) Apelul inculpatului F.G. a fost considerat nefondat. Din declarația inculpatului A.M.N. și din materialul probator administrat a rezultat că societatea al cărei administrator a fost inculpatul F.G. executa lucrări de reabilitare a construcțiilor din București, în special școli, iar pentru executarea acestor reparații închiria schele de la SC V.I. SRL Focșani, schele pe care această societate, la rândul său le închiria de la SC B.E. S.R.L. București.

Fiind o persoană cu cunoștințe de specialitate, în mod sigur inculpatul F.G. a cunoscut că acel tip de schele erau produse numai de către SC B.E. SRL București și că aceasta le-a închiriat către SC V.I. SRL Focșani.

Așa fiind, inculpatul F.G. a avut reprezentarea că S.C. V.I. SRL Focșani, reprezentată de inculpatul A.M.N. nu a putut vinde acele schele și a avut reprezentarea că prețul plătit pentru achiziționarea acelei schele a fost derizoriu față de valoarea reală de piață a acestui tip de schelă.

A rezultat deci că nu se poate dispune achitarea inculpatului F.G. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., așa cum a solicitat acesta, prin apărător ales.

Nici cererea de schimbare a modalității de executare a pedepsei în suspendare sub supraveghere nu este întemeiată.

Inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare prin sentința penală nr. 1082 din 2 iunie 2005 a Judecătoriei Satu Mare, iar la data săvârșirii faptelor s-a aflat în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei, sens în care instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 83 C. pen.

În această situație au devenit aplicabile considerentele Deciziei nr. 1 din 17 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, și obligatorie pentru instanțe potrivit art. 414 alin. (3) C. proc. pen., potrivit căreia în caz de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei modalitatea de executare nu a putut fi decât cea cu privare efectivă de libertate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelurile formulate de inculpații A.M.N. și F.G. împotriva sentinței penale nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea au fost respinse ca nefondate, iar fiecare dintre apelanții-inculpați au fost obligați la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații F.G. și A.M.N.

În motivele scrise de recurs inculpatul F.G. a arătat următoarele:

Se impune a se constata că activitatea comercială derulată de către inculpatul F.G., prin intermediul societății al cărei administrator era, respecta exigențele legale și se subsuma scopului desfășurării de activități comerciale pentru obținerea de profit, inclusiv prin negociere în vederea obținerii celui mai redus preț pentru produsele legal achiziționate.

Referitor la actele de comerț imputate inculpatului și circumscrise de organele judiciare sferei ilicitului penal în forma complicității la infracțiunea de înșelăciune pretins comisă de inculpatul A.M.N., în variantele normative prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. - probele administrate demostrează fără putință de tăgdă că inculpatul F.G. a achiziționat legal și la un preț avantajos o anumită cantitate de schele metalice de la societatea pe care inculpatul A.M.N. pretindea că o reprezintă. De asemenea, cu privire la popii metalici identificați de organul de urmărire, inculpatul a arătat că au fost furnizați anterior de o persoană necunoscută, probele administrate, respectiv procesul-verbal încheiat de organul de cercetare la 11 octombrie 2007 (filele 332 - 333 vol. 2 dosar urmărire penală) și declarația martorului M.G.L., administratorul SC G.C. SRL care a vândut asemenea bunuri coinculpatului A.M.N. (filele 13 - 14 vol. 1 dosar urmărire penală) necoroborându-se perfect pentru a conduce în mod indubitabil la concluzia identității bunurilor achiziționate de inculpatul A.M.N. cu cele identificate a fi fost preluate de societatea al cărei administrator era inculpatul F.G., descrierea popilor metalici făcută de către furnizorul acestora nefiind suficient de precisă pentru a conduce la o atare concluzie.

2 Lipsa unei înțelegeri a inculpatului F.G. cu inculpatul A.M.N. în vederea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în participație

Din analiza coroborată a declarațiilor inculpatului A.M.N. (fila 149 vol. 1 dosar urmărire penală, filele 34 - 35 Dosar nr. 2073/91/2008 al Curții de Apel Galați, fila 127 Dosar nr. 4222/91/2009 al aceleiași instanțe), a declarațiilor inculpatului F.G. (fila 124 vol. 1 Dosar nr. 4222/91/2009 al Tribunalului Vrancea, filele 123-125, filele 126 -127 și 128-138 vol. 1 dosar urmărire penală) și a declarației martorului P.V., reprezentantul furnizorului italian de schelă metalică (filele 304-307 vol. 1 dosar urmărire penală) rezultă inexistența unor date care să demonstreze existența unei înțelegeri prealabile sau concomitent intervenită între inculpați - prin raportare la datele comiterii pretinselor infracțiuni. Astfel, în sarcina inculpatului F.G. nu pot fi reținute acte de complicitate materială și nici chiar morală, lipsind elementul subiectiv, respectiv intenția de a ajuta în orice mod pe coinculpat să comită infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Totodată, inculpatul F.G. nu avea posiblitatea să sprijine activitatea infracțională a coinculpatului deoarece nu cunoștea acesta a luat o rezoluție infracțională, după cum nu avea date nici despre scopul ilicit urmărit de coinculpat sau de maniera în care acesta va fi realizat.

Probele administrate au relevat achiziționarea pe baza de documente contabile, de către societatea al cărei administrator era inculpatul F.G., a unei cantități de schelă metalică, bun introdus în contabilitatea societății, folosită ulterior în desfășurarea activităților specifice obiectului de activitate al respectivei societăți. De asemenea, a fost identificată deținerea unor popi metalici de către aceeași societate, ce ulterior au fost livrați SC F.G. SRL.

Rezultă, așadar, că este incontestabilă legalitatea operațiunilor comerciale derulate, în condițiile întocmirii documentelor contabile, împrejurarea justificării unor cantități de produse prin emiterea de facturi cuprinzând elemente eventual inexacte nefacând obiectul prezentei cauze și constituind acte ce nu au făcut obiectul trimiterii în judecată a inculpatului F.G.

După cum reiese din verificarea actelor dosarului în cursul judecății (în apel - în primul ciclu procesual, în rejudecarea cauzei de către prima instanță și în apel - în al doilea ciclu procesual) apărarea a solicitat în mod repetat administrarea probelor constând în expertiza grafoscopică a facturilor despre care s-a pretins că includ denumiri de societăți fictive, expertiza contabilă în scopul stabilirii prejudiciului imputat inculpatului F.G. și confruntarea celor doi inculpați.

Cererile de probe au fost respinse nemotivat de către prima instanță în rejudecarea cauzei (argumentele oferite, respectiv actele dosarului și lipsa repetată a inculpaților) neputând fi apreciată ca o reală motivare a soluției dispusă (fila 237 verso din partea introductivă a sentinței nr. 14/2011 a Tribunalului Vrancea, secția penală). De asemenea, instanța de apel, în primul ciclu procesual, a omis să se pronunțe cu privire la cererea de administrare a probei constând în expertiza grafoscopică, iar aceeași instanță, în al doilea ciclu procesual a omis, de asemenea să se pronunțe cu privire la probele solicitate a fi administrate de către inculpatul F.G. (încheierea de ședință de la termenul de judecată din 11 noiembrie 2011, filele 128 verso - 130 Dosar nr. 4222/91/2009 al Curții de Apel Galați).

Așadar, soluțiile pronunțate de către instanțe s-au bazat preponderent și prioritar pe probele administrate în cursul urmăririi și pe cele readministrate în cursul cercetării judecătorești, ce confirmau starea de fapt reținută prin actul de sesizare, preluate fără esențiale amendamente de către instanțe.

În consecință au fost invocate următoarele cazuri de casare:

1 Cazul de casare prevăzut de art. 385

19

pct. 13, 17

2

și 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt comisă de organele judiciare, ce a determinat soluția greșită de condamnare a inculpatului F.G. pentru o faptă neprevăzută de legea penală, activitatea comercială derulată de acesta respectând prevederile legale în materie.

9

pct. 10 C. proc. pen., referitor la nepronuntarea asupra unor cereri esențiale ale părții, de natură să garanteze drepturile acesteia și să influențeze soluția procesului, respectiv nepronuntarea, respectiv nepronuntarea motivată asupra cererii de administrare a probelor constând în expertiza grafoscopică și contabilă.

9

pct. 9 C. proc. pen., referitor la nemotivarea deciziei recurate întrucât din verificarea deciziei recurate și a sentinței pronunțată de prima instanță reiese că acestea nu oferă argumente pertinente și concrete care să susțină soluțiile dispuse.

Ca urmare, pe latură penală s-a solicitat: admitere a recursului, în temeiul disp. art. 385

15

alin. (2) pct. d C. proc. pen., casarea deciziei și sentinței recurate, iar în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului F.G. din infracțiunea prevăzută de art. 26 rap la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen. în infracțiunea prev de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen., descontopirea pedepsei aplicate, reducerea cuantumului pedepsei principale pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 rap la art. 215 alin. (1) C. pen. și constatarea incidenței disp. art. 74

1

C. pen. cu privire la infracțiunea pentru care anterior inculpatul a fost condamnat; iar pe latură civilă s-a solicitat, în temeiul disp. art. 385

15

alin. (2) pct. c C. proc. pen., casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea administrării probei cu expertiza contabilă în scopul determinării existenței sau a inexistenței unui prejudiciu prin faptele imputate inculpatului F.G. și, în caz afirmativ, a întinderii acestuia.

În fața instanței de recurs inculpatul personal a invocat dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., renunțând la a valorifica motivele și cazurile de recurs precizate în scris și susținând numai cazul de casare prevăzut de art 385

9

pct. 14 referitor la individualizarea judiciară a pedepsei.

În motivele de recurs inculpatul A.M.N. a solicitat să se constate că s-a prezentat în fața instanței de apel, solicitând probe în apărare, respectiv audierea unor martori și efectuarea unei expertize financiar contabile, susținând că prin exercitarea căii de atac nu urmărește reducerea pedepsei aplicate, ci exercitarea dreptului la un proces echitabil prin aducerea în fața autorității judiciare și a celorlalți participanți (fila 4). În susținerea orală a recursului apărătorul din oficiu a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 18 și 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art 11 pct. 2 lit. a) raportat la art 10 lit. c) sau d) și, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei. Pe latură civilă s-a solicitat reducerea obligației de plată stabilite în sarcina inculpatului, fără a se susține motive sau cazuri de casare incidente.

Inculpatul A.M.N. nu a fost prezent la judecarea recursului, instanța realizând demersuri pentru aducerea acestuia în vederea audierii (fila 38) și verificând situația sa în baza de date A.N.P. (filele 111, 36), constatându-se că acesta nu apare ca fiind încarcerat. De altfel anterior, în cauză în contextul îndeplinirii procedurii de citare, se comunicase faptul că inculpatul a fost liberat condiționat la data de 7 februarie 2012, conform sentința penală nr. 242/2012 a Judecătoriei Tîrgul Jiu (fila 36).

În declarația de recurs (fila 2) inculpatul a precizat ca domiciliu, com. H., județul A. Inculpatul A.M.N. a fost citat în cauză la toate domiciliile cunoscute , dovezile de citare întorcându-se cu mențiunile "necunoscut" sau "mutat" (filele 32, 33, 40, 72, 34). Pentru ultimul termen de judecată procedura de citare s-a realizat prin afișare la ușa Consiliului Local Focșani și la adresa din Râmnicul Vîlcea (fila 99 și urm.), și s-au efectuat verificări în baza de date a A.N.P. (fila 111).

În cursul judecării recursului s-au depus la dosar o serie de înscrisuri în circumstanțiere, respectiv acte medicale, pentru inculpatul F.G. (fila 62 și urm.).

În ședința publică din data de 12 decembrie 2012 s-a procedat la audierea inculpatului F.G. acesta declarând că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum este descrisă în actul de sesizare și achiesează la materialul probator administrat în cursul urmăririi penale.

Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor și cazurilor de casare invocate, respectiv art. 385

9

pct. 12, 14, 17

2

, și 18 C. proc. pen., apreciază calea de atac declarată de inculpatul A.M.N. ca fiind nefondată și cea declarată de inculpatul F.G. ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține faptul că prin rechizitoriul nr. 299/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpatul A.M.N. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea următoarelor infracțiunii:

- înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada mai-iunie 2007 în baza aceleiași rezoluții infracți