ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2298/2013

Asupra admisibilității în principiu a cererii de contestației în anulare de față; În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în Dosarul nr. 4222/91/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului A.M.N. pentru: - săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a, lit. b) C. pen.; - săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare; - săvârșirea infracțiunii de punere în circulație cu știință a formularelor tipizate în domeniul fiscal cu regim special prevăzută de art.7 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. la 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195 din 12 decembrie 2007 și a contopit-o în pedeapsa aplicată prin prezenta, în total s-a dispus ca inculpatul să execute 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen. Prin completarea încadrării juridice, a fost condamnat inculpatul F.G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1082 din 2 iunie 2005 a Judecătoriei Satu Mare și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în total s-a dispus ca inculpatul să execute 3 ani și 6 luni închisoare. Pe durata executării pedepsei s-a dispus ca inculpații să fie lipsiți de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen., iar inculpatul F.G. s-a dispus să fie lipsit și de exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. c) C. pen. Au fost obligați inculpații în solidar la despăgubiri civile către partea civilă SC B.E. SRL - Săftica București în sumă de 156.059 lei și la 26.512 lei către SC G.C.

SRL Constanța (popi metalici). A fost obligat inculpatul A.M. la despăgubiri civile către SC G.C. SRL Constanța în sumă de 58.512,30 lei și către SC A.T.D.T.C. SRL București în sumă de 1.028 lei. S-a menținut sechestrul asigurător instituit asupra lucrurilor aparținând inculpatului F.G. (fila 127 vol. III dosar urmărire penală) prin procesul - verbal din faza de urmărire penală. S-au anulat cele 7 ordine de plată emise de inculpatul A.M.N. la 10 mai 2007 (2 ordine), 29 mai 2007 (2 ordine), 1 iunie 2007 (2 ordine) și 5 iunie 2007 (un ordin) - filele din vol. I și vol. II pag.48, precum și cele 12 facturi emise false pe numele SC M.I.

SRL Mărășești cu nr.: - x1/28 mai 2007; x2/28 mai 2007; - x3/30 mai 2007; x4/31 mai 2007; - x5/01 iunie 2007; x6/02 iunie 2007; - x7/03 iunie 2007; x8/04 iunie 2007; - x9/05 iunie 2007; x10/06 iunie 2007; - x11/07 iunie 2007; x12/08 iunie 2007. În baza art. 13 din Legea nr.241/2005 un exemplar al hotărârii s-a dispus a fi comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru fapta care l-a vizat pe inculpatul A.M.N. Au fost obligați inculpații la câte 5.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 400 lei onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul A.M.N. s-a dispus a fi avansat din Fondul Ministerului Justiției. S-a dedus pentru inculpatul A.M.N. perioada executată de la 27 mai 2009 până la 16 noiembrie 2009. Împotriva sentinței penale nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, precum și inculpații A.M.N.

și F.G. Prin decizia penală nr. 303/A din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 14 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosar nr. 4222/91/2009 și în consecință: A desființat în parte, sub aspectul laturii penale, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A.M.N. și numai în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune săvârșită de acesta, sentința penală nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare, a completat încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune săvârșită de inculpatul A.M.N. cu dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații A.M.N. și F.G. împotriva aceleiași sentințe penale. A constatat că inculpatul A.M.N. este în prezent arestat în altă cauză. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre apelanții inculpați, la plata către stat a sumei de câte 130 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. Suma de 150 lei reprezentând plata parțială a onorariului avocatului desemnat din oficiu (av. Călin Liliana), s-a avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs inculpații F.G. și A.M.N. Prin decizia penala nr. 4201 din 19 decembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 222/91/2009 s-a admis recursul declarat de inculpatul F.G.

împotriva deciziei penale nr. 303/A din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. S-a casat decizia recurată și sentința penală nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în Dosarul nr. 4222/91/2009 numai în ceea ce-1 privește pe inculpatul F.G., și rejudecând: A fost condamnat inculpatul F.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art.83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului F.G.

prin sentința penală nr. 1082 din 2 iunie 2005 a Judecătoriei Satu Mare, urmând a fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul F.G. va executa 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare. Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârilor recurate care nu contravin prezentei decizii. S-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.M.N. împotriva aceleiași decizii. A fost obligat recurentul inculpat A.M.N. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. S-a stabilit ca onorariul parțial în sumă de 150 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat F.G.

până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul F.G. au rămas în sarcina statului. Împotriva Deciziei penale nr. 4201 din 19 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4222/91/2009, la data de 28 decembrie 2012, a formulat contestație în anulare inculpatul F.G. În motivarea contestației, acesta a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc.

pen., susținând că, la dosar există dovezi privind cazul de încetare a procesului penal prevăzut de art. 74 1 alin. (2) C. pen., în vigoare pe parcursul procesului penal, întrucât în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, cu un prejudiciu sub 50.000 euro, pentru care a fost condamnat, se impunea aplicarea unei sancțiuni administrative, deci opera înlocuirea răspunderii penale, față de măsurile asigurătorii luate în faza de urmărire penală și care au semnificația unei restituiri în natură a prejudiciului cauzat. Examinând cererea de contestație în anulare, sub aspectul admisibilității în principiu, în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile prevăzute la lit. a)-e). Conform dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen., este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunța asupra cererii de contestație, instanța este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii. În această etapă procesuală, instanța este obligată să examineze dacă cererea privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc.

pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar, toate aceste condiții trebuind a fi îndeplinite cumulativ. În prezenta cauză, contestația în anulare formulată de contestatorul F.G. nu îndeplinește condiția de admisibilitate referitoare la invocarea unui caz de contestație dintre cele expres și limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că, invocarea formală a unui caz de contestație în anulare nu poate conduce la constatarea admisibilității în principiu a acesteia, argumentele prezentate trebuie să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate.

Ori, argumentele expuse de contestatorul F.G. în motivarea incidenței cazului de contestație prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., exced dispozițiilor legale invocate. Ca urmare, constatând că în cauză nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute de art.391 alin. (2) C. proc. pen. privind admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul F.G. împotriva Deciziei penale nr. 4201 din 19 decembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4222/91/2009. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul F.G. împotriva deciziei penale nr. 4201 din 19 decembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4222/91/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2013.