ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2298/2013

Asupra admisibilității în principiu a

cererii de contestației în anulare de față;

În baza actelor și lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 14 din 26

ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în Dosarul nr. 4222/91/2009

s-a dispus condamnarea inculpatului A.M.N.

pentru:

- săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art.215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen. la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art.64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a, lit. b) C. pen.;

- săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e)

C. pen. la 2 luni închisoare;

- săvârșirea infracțiunii de punere în

circulație cu știință a formularelor tipizate în domeniul fiscal cu regim

special prevăzută de art.7 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74

alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare

sporită cu 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a anulat suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195

din 12 decembrie 2007 și a contopit-o în pedeapsa aplicată prin prezenta, în

total s-a dispus ca inculpatul să execute 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a

și lit. b) C. pen.

Prin completarea încadrării juridice,

a fost condamnat inculpatul F.G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate

la înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2),

(3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin.

(2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat

suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 1082 din 2 iunie 2005 a Judecătoriei Satu Mare și s-a dispus

executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în total s-a dispus

ca inculpatul să execute 3 ani și 6 luni închisoare.

Pe durata executării pedepsei s-a

dispus ca inculpații să fie lipsiți de exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen., iar inculpatul F.G.

s-a dispus să fie lipsit și de exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.

c) C. pen.

Au fost obligați inculpații în solidar

la despăgubiri civile către partea civilă SC B.E. SRL - Săftica București în

sumă de 156.059 lei și la 26.512 lei către SC G.C. SRL Constanța (popi

metalici).

A fost obligat inculpatul A.M. la

despăgubiri civile către SC G.C. SRL Constanța în sumă de 58.512,30 lei și

către SC A.T.D.T.C. SRL București în sumă de 1.028 lei.

S-a menținut sechestrul asigurător

instituit asupra lucrurilor aparținând inculpatului F.G. (fila 127 vol. III

dosar urmărire penală) prin procesul - verbal din faza de urmărire penală.

S-au anulat cele 7 ordine de plată

emise de inculpatul A.M.N. la 10 mai 2007 (2 ordine), 29 mai 2007 (2 ordine), 1

iunie 2007 (2 ordine) și 5 iunie 2007 (un ordin) - filele din vol. I și vol. II

pag.48, precum și cele 12 facturi emise false pe numele SC M.I. SRL Mărășești

cu nr.:

- x1/28 mai 2007; x2/28 mai 2007;

- x3/30 mai 2007; x4/31 mai 2007;

- x5/01 iunie 2007; x6/02 iunie 2007;

- x7/03 iunie 2007; x8/04 iunie 2007;

-

x9/05

iunie

2007; x10/06

iunie

2007;

- x11/07

iunie

2007;

x12/08

iunie

2007.

În baza art. 13 din Legea nr.241/2005

un exemplar al hotărârii s-a dispus a fi comunicat Oficiului Național al

Registrului Comerțului pentru fapta care l-a vizat pe inculpatul A.M.N.

Au fost obligați inculpații la câte 5.000

lei cheltuieli judiciare către stat din care 400 lei onorariul apărătorului din

oficiu pentru inculpatul A.M.N. s-a dispus a fi avansat din Fondul Ministerului

Justiției.

S-a dedus pentru inculpatul A.M.N.

perioada executată de la 27 mai 2009 până la 16 noiembrie 2009.

Împotriva sentinței penale nr. 14 din

26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea au formulat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea, precum și inculpații A.M.N. și F.G.

Prin decizia penală nr. 303/A din 21

decembrie 2011, Curtea de Apel Galați,

secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 14 din 26

ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosar nr. 4222/91/2009 și în

consecință:

A desființat în parte, sub aspectul

laturii penale, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A.M.N. și numai în

ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune săvârșită de acesta, sentința

penală nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare, a

completat încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune săvârșită de

inculpatul A.M.N. cu dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondate, apelurile

formulate de inculpații A.M.N. și F.G. împotriva aceleiași sentințe penale.

A constatat că inculpatul A.M.N. este

în prezent arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat pe fiecare dintre apelanții inculpați, la plata către stat a

sumei de câte 130 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Suma de 150 lei reprezentând plata

parțială a onorariului avocatului desemnat din oficiu (av. Călin Liliana), s-a

avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs inculpații F.G. și A.M.N.

Prin decizia penala nr. 4201 din 19

decembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 222/91/2009

s-a admis recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 303/A

din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

S-a casat decizia recurată și sentința

penală nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în Dosarul

nr. 4222/91/2009 numai în ceea ce-1 privește pe inculpatul F.G., și rejudecând:

A fost condamnat inculpatul F.G.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin.

(1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.,

art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.83 C. pen. a fost revocată

suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului F.G.

prin sentința penală nr. 1082 din 2 iunie 2005 a Judecătoriei Satu Mare, urmând

a fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul F.G.

va executa 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Au fost menținute restul dispozițiilor

hotărârilor recurate care nu contravin prezentei decizii.

S-a respins ca nefondat recursul

declarat de inculpatul A.M.N. împotriva aceleiași decizii.

A fost obligat recurentul inculpat A.M.N.

la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

S-a stabilit ca onorariul parțial în

sumă de 150 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul

inculpat F.G. până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului declarat de inculpatul F.G. au rămas în sarcina

statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 4201 din

19 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 4222/91/2009,

la data de 28 decembrie 2012, a formulat contestație în anulare inculpatul F.G.

În motivarea contestației, acesta a

invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 386 lit.

c) C. proc. pen., susținând că, la dosar există dovezi privind cazul de

încetare a procesului penal prevăzut de art. 74

1

alin. (2) C. pen.,

în vigoare pe parcursul procesului penal, întrucât în ceea ce privește

infracțiunea de înșelăciune, cu un prejudiciu sub 50.000 euro, pentru care a

fost condamnat, se impunea aplicarea unei sancțiuni administrative, deci opera

înlocuirea răspunderii penale, față de măsurile asigurătorii luate în faza de urmărire

penală și care au semnificația unei restituiri în natură a prejudiciului

cauzat.

Examinând cererea de contestație în

anulare, sub aspectul admisibilității în principiu, în conformitate cu dispozițiile

art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este

inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în cazurile prevăzute la lit. a)-e).

Conform dispozițiilor art. 391 alin. (1)

C. proc. pen., contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit.

a) - c) și e) C. proc. pen., este supusă unei verificări prealabile judecării

în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunța asupra cererii de

contestație, instanța este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a

cererii.

În această etapă procesuală, instanța

este obligată să examineze dacă cererea privește o hotărâre definitivă, dacă

este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe

care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ prevăzute în art.

386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă

dovezi existente la dosar, toate aceste condiții trebuind a fi îndeplinite

cumulativ.

În prezenta cauză, contestația în

anulare formulată de contestatorul F.G. nu îndeplinește condiția de

admisibilitate referitoare la invocarea unui caz de contestație dintre cele

expres și limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că, invocarea

formală a unui caz de contestație în anulare nu poate conduce la constatarea

admisibilității în principiu a acesteia, argumentele prezentate trebuie să aibă

aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe

fond a căii de atac extraordinare formulate.

Ori, argumentele expuse de

contestatorul F.G. în motivarea incidenței cazului de contestație prevăzut de

dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., exced dispozițiilor legale

invocate.

Ca urmare, constatând că în cauză nu

este îndeplinită una din condițiile prevăzute de art.391 alin. (2) C. proc.

pen. privind admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte

va respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de

contestatorul F.G. împotriva Deciziei penale nr. 4201 din 19 decembrie 2012,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.

4222/91/2009.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatorul F.G. împotriva deciziei penale nr. 4201

din 19 decembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 4222/91/2009.

Obligă contestatorul la plata sumei de

300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

iunie 2013.