ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3646/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3646/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal

de față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 368 din 8 octombrie 2012,

Tribunalul Timiș în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul T.G.,

pentru infracțiunea de înșelăciune, la o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea

pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65

alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 290 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat

același inculpat, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată

la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 12 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C.

pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 362 din 5 aprilie 2005 a Judecătoriei

Petroșani (definitivă la 8 noiembrie 2005) și a dispus executarea în întregime a

acestei pedepse.

În baza art. 83 alin.

(1) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute atât această pedeapsă de 1 an și

6 luni închisoare cât și pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta

hotărâre, astfel că inculpatul T.G., va executa pedeapsa totală de 14 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa închisorii și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea

pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65

alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe

durata executării pedepsei principale.

În baza art. 348 C.

proc. pen., art. 170 C. proc. pen., art. 445 C. proc. pen., a declarat ca fiind

false și a dispus anularea următoarelor înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare

încheiat între SC A. SRL Timișoara și SC S.C. SRL Moșnița Nouă; - rubricile din

factura nr. X1 din 23 iunie 2008: „S.O.C.”, „total” și „semnătura de primire”; -

rubricile din factura nr. X2: „S.O.C.”, „24 iunie 2008 SC S.C. SRL”, „semnătura

de primire”, „total de plată” și „22 iulie 2008 Timișoara”; - biletul la ordin

nr. Y1 și biletul la ordin nr. Y2.

În baza art. 14 C.

proc. pen. art. 346 C. proc. pen., art. 999 și urm. C. civ., a obligat inculpatul

T.G. la plata sumei de 25.460,96 RON către partea civilă SC E.C. SRL Timișoara,

sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei

de 13.459,4 RON către partea civilă SC Z.T.I. SRL Salonta, sumă actualizată în raport

de rata inflației la data executării; la plata sumei de 129.195,42 RON către partea

civilă SC B.G. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data

executării; la plata sumei de 4.000 RON către partea civilă SC C.O. SRL Timișoara,

sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei

de 25.010,49 RON către partea civilă SC P.P. SRL Periam, sumă actualizată în raport

de rata inflației la data executării; la plata sumei de 6.000 RON către partea civilă

SC R.C. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării;

la plata sumei de 47.563,23 RON către partea civilă SC M.K.O. SRL Timișoara, sumă

actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 169.389,36

RON către partea civilă SC A.T. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata

inflației la data executării; la plata sumei de 33.374,74 RON către partea civilă

SC C.M. SRL Giarmata Vii, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării;

la plata sumei de 26.776,57 RON către partea civilă SC E.S. SRL Timișoara, sumă

actualizată în raport de rata inflației la data executării și la plata sumei de

7.494,45 RON către partea civilă SC R.D. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport

de rata inflației la data executării.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 8.000 RON cheltuieli judiciare

față de stat. A dispus plata sumei de 200 RON din fondul Ministerului Justiției

către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpat.

Pentru a pronunța această

sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 2791/P/2008 din 27 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat

la această instanță la data de 30 iunie 2011 sub număr unic Dosar nr. 4697/30/2011,

a fost trimis în judecată în stare de libertate

inculpatul T.G.

sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., și art. 290 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., fapte aflate în concurs real.

S-a reținut că inculpatul

în baza unei unice rezoluții infracționale, în perioada 2004-2009 a desfășurat mai

multe activități infracționale activități prin care, în numele SC T.A. SRL, SC

H.T.I. SRL, SC S.P. SRL, SC S.C. SRL și SC T.H.I. SRL, cu prilejul încheierii și

derulării contractelor, i-a indus în eroare pe reprezentanții SC E.C. SRL Timișoara,

SC Z.T.I. SRL Salonta, SC B.G. SRL Timișoara, SC C.O. SRL Timișoara, SC P.P.

SRL Periam, SC R.C. SRL Timișoara, SC M.K.O. SRL Timișoara, SC A.T. SRL Timișoara,

SC C.M. SRL Giarmata Vii, SC E.S. SRL Timișoara și SC R.D. SRL Timișoara, prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase și prin folosirea de mijloace frauduloase,

respectiv emiterea de titluri de plată care nu puteau fi decontate, pentru care

nu exista disponibilul necesar sau în numele unor societăți pe care nu le reprezenta,

astfel încât să-i determine să fie de acord cu încheierea și executarea contractelor,

știind că el nu-și va executa obligațiile contractuale ce-i reveneau, ceea ce a

avut ca urmare producerea unor prejudicii de peste 200.000 RON părților civile.

Această faptă constituie înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba de unsprezece

acte materiale. Fapta a fost comisă cu intenție directă și scopul calificat de obținere

de foloase materiale injuste iar inculpatul se afla în stare de recidivă postcondamnatorie

prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

S-a mai reținut că inculpatul

T.G., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna iunie 2008 s-a prezentat

de mai multe ori la SC A. SRL Timișoara unde, folosindu-se de numele de S.O.C. și

de calitatea de reprezentant al SC S.C. SRL Moșnița Nouă, a încheiat contractul

de vânzare-cumpărare în baza căruia a ridicat mărfuri în valoare de 169.389 RON,

a semnat în dreptul numelui „S.O.C.” și în dreptul mențiunilor care apăreau pe facturile

nr. X1 (la „total”, „semnătura de primire”) și X2 (la „S.O.C.”, „semnătura de primire”,

„total de plată”, „22 iulie 2008”), cu referire la identitatea reprezentantului

SC S.C. SRL Moșnița Nouă, și a emis un bilet la ordin pe care a semnat, sub această

identitate, la rubricile „avalizat” și „S.O.C.”. Această faptă constituie infracțiunea

prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba

de 9 acte materiale. Fapta a fost comisă cu intenție directă, inculpatul aflându-se

în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu

s-a dispus: scoaterea de sub urmărire penală față de T.G. pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 11 lit. a), b) și c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13

C. pen., fapte constând în aceea că, inculpatul în calitate de persoană răspunzătoare,

în baza procurii generale de administrare a SC E.E.N.P. SRL Giroc, ar fi creat un

prejudiciu de 1.558.851 RON bugetului de stat, deoarece ar fi achiziționat produse

petroliere (combustibil ușor tip I, combustibil lichid P, solvent ușor tip I, combustibil

M) și a comercializat benzină și motorină, operațiuni financiare pe care nu le-a

trecut în evidența contabilă a SC E.E.N.P. SRL. S-a reținut pentru această faptă

ca fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele

dosarului nu a rezultat că inculpatul ar fi deținut calitatea de administrator al

SC E.E.N.P. SRL, întrucât, din actele existente la O.R.C. de pe lângă Tribunalul

Timiș reiese că A.O.L. avea calitatea de asociat și administrator unic al SC

E.E.N.P. SRL ca și faptul că, în luna martie 1998, aceasta a încheiat o procură

generală de administrare prin care o împuternicea pe M.M. să administreze cu puteri

depline societatea. Singurul act din care rezultă faptul că inculpatul T.G. ar fi

avut calitatea de administrator al SC E.E.N.P. SRL sunt declarațiile olografe date

de acesta pe parcursul efectuării actelor premergătoare, declarații care nu pot

sta la baza stabilirii vinovăției acestuia în lipsa unor documente legale care să

lămurească raporturile în care s-a aflat el cu această societate comercială, iar

prin reținerea acestor declarații, ca temei al acuzării, ar fi încălcat dreptul

inculpatului la un proces echitabil, deoarece ar însemna ca declarațiile sale să

stea la baza autoincriminării.

De asemenea prin același

rechizitoriu s-a mai dispus și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.V.

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen.; neînceperea

urmăririi penale față de T.G. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de

art. 282 alin. (1) C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (2 acte materiale),

art. 290 C. pen. (4 acte materiale), art. 291 C. pen. (2 acte materiale), art. 293

alin. (1) C. pen. și art. 4 și art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, nefiind administrate

probe prin care să se stabilească că a luat la cunoștință despre solicitarea Gărzii

Financiare cu privire la controlul față de SC S.C. SRL Moșnița Nouă care nu mai

desfășura nici o activitate la sediul din Moșnița Nouă, iar T.G. nu mai locuia la

adresa de domiciliu; neînceperea urmăririi penale față de H.T.J. sub aspectul comiterii

infracțiunilor prevăzute art. 293 alin. (1) C. pen. și art. 290 C. pen.; neînceperea

urmăririi penale față de S.O.C. și C.I. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 26, 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 26, art. 290 C. pen., art. 26,

art. 293 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de M.M. sub aspectul comiterii

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 11 lit. a), b) și c) din Legea

nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., deoarece deținea calitatea de administrator

al SC E.E.N.P. SRL, însă sunt incidente art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru că

de la data comiterii faptelor aprilie-iulie 2002 a trecut mai mult de 8 ani, fiind

îndeplinit termenul de prescriere a răspunderii penale; neînceperea urmăririi penale

față de C.I. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 4 și art. 9

lit. b) din Legea nr. 241/2005, fiind aplicabile art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

pentru că nu mai avea nici o calitate la SC S.C. SRL Moșnița Nouă, când au fost

trimise invitațiile Gărzii Financiare și a aflat despre instrumentele de plată emise

de inculpat; neînceperea urmăririi penale și față de persoana juridică SC S.P.

SRL Oradea sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2),

(3) C. pen.

La dosar s-a atașat Dosarul

de urmărire penală nr. 2791/P/2008 din 27 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Timiș, s-au administrat probe cu înscrisuri, au fost audiați martorii

S.E., R.I., S.S., H.L.F., G.A., H.T.J., H.T.S., D.M., B.D.M., C.I., M.V., B.N.F.,

G.D.V., G.R.G., P.I.E., M.I., P.T., P.I., B.F., S.O.C., C.G., I.C.M.C., N.M.C.,

T.C.M., B.D.G. și M.D.P.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, instanța a constatat că probele administrate în faza de urmărire

penală și cele administrate în faza de cercetare judecătorească au confirmat starea

de fapt descrisă în rechizitoriu, astfel că instanța a reținut următoarele:

Inculpatul T.G. având

calitatea de asociat al SC T.A. SRL Timișoara, înregistrată la 1 aprilie 2003 la

O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș, la această societate fiind asociat alături

de inculpatul și numitul O.R. care deținea și calitatea de administrator. La data

de 30 decembrie 2004 a fost înregistrată deschiderea procedurii de lichidare a acestei

societății comerciale. De la această dată, instanța de judecată a dispus intrarea

în faliment a SC T.A. SRL Timișoara, fiind numit, ca administrator judiciar, lichidatorul

judiciar T.I., care a deschis la Banca S.P.I. Romania un cont de lichidare pentru

care doar el avea drept de semnătură în bancă.

La data de 22

decembrie 2006 a fost închisă procedura falimentului și s-a dispus radierea debitorului

SC T.A. SRL Timișoara, iar din raportul întocmit de lichidator rezultă că societatea

nu avea nici un bun, avea datorii către bugetul de stat și nu au fost predate documente

contabile.

În perioada în care era

asociat la SC T.A. SRL Timișoara, inculpatul T.G., în data de 8 martie 2004 s-a

prezentat la sediul SC E.C. SRL Timișoara, unde a luat legătura cu martorul C.M.,

căruia i-a spus că este reprezentantul SC T.A. SRL Timișoara și se ocupă de construirea

unui hotel în Timișoara, motiv pentru care are nevoie de fier beton, cei doi stabilind

verbal detaliile livrării cantităților necesare.

În aceeași zi, respectiv

8 martie 2004 i-a fost livrată o parte din marfa solicitată și anume: oțel beton

în cantitate de 7080 kg pentru care s-a emis factura nr. X3 în valoare de 154.231.711

ROL, iar restul de marfă și anume: oțel beton, a fost livrată pe data de 12

martie 2004, pentru care s-a emis factura nr. X3 în valoare de 226.434.390 ROL.

Marfa a fost transportată în ambele zile de furnizor la SC I.M. SRL, unde urma să

se construiască hotelul menționat de inculpat. O parte din marfa livrată a fost

achitată de numitul T.G. în numerar în zilele de 8 martie 2004 pentru care s-a emis

chitanța nr. X5 în valoare de 30.000.000 ROL, 12 martie 2004 pentru care s-a emis

chitanța nr. X6 în valoare de 25.000.000 ROL, 13 martie 2004 pentru care s-a emis

chitanța nr. X7 în valoare de 25.000.000 ROL, 15 martie 2004 pentru care s-a emis

chitanța nr. X8 în valoare de 10.000.000 ROL. În aceeași zi respectiv 8 martie 2004

marfa livrată de furnizoare către SC T.A. SRL și anume oțel beton în cantitate de

7080 kg a fost refacturată de numitul T.G. pe societatea SC U.D.I. SRL la care numitul

T.G. este asociat către societatea SC I.M. SRL pentru care s-a emis factura nr.

X9 în valoare de 118.745.320 ROL. În data de 12 martie 2004 restul de marfă livrată

către SC T.A. SRL și anume oțel beton în cantitate de 10455 kg a fost refacturată

de inculpatul T.G. pe aceeași societate (SC U.D.I. SRL) către societatea SC

I.M. SRL pentru care s-a emis factura nr. X10 în valoare de 227.056.462 ROL. Contravaloarea

mărfii refacturate de SC U.D.I. SRL a fost achitată integral în numerar de SC

I.M. SRL.

Din chitanțele aflate

la dosarul cauzei a rezultat că marfa livrată de SC T.A. SRL a fost refacturată

de SC U.D.I. SRL către SC I.M. SRL în aceleași cantități (7080 kg și 10455 kg) s-a

făcut la un preț mai mic decât prețul facturat de SC T.A. SRL.

Din examinarea rulajului

de cont al SC T.A. SRL Timișoara a reieșit că mișcările prin cont au fost reduse,

iar biletul la ordin emis la data de 19 aprilie 2004 de inculpat către SC E.C.

SRL Timișoara a fost refuzat la plată pentru lipsă parțială de disponibil, în sensul

că, din suma de 32.000.000 ROL, a fost acceptată și achitată suma de 56.481,92 ROL,

lipsind suma de 31.943.518,08 ROL.

Raportul de constatare

tehnico-științifică din 24 iulie 2006 efectuat de Serviciul Criminalistic din cadrul

I.P.J. Timiș a stabilit că semnăturile depuse pe biletul la ordin emis în numele

SC T.A. SRL Timișoara și în favoarea SC E.C. SRL Timișoara au fost efectuate de

către inculpat.

Referitor la acțiunea

civilă exercitată de SC E.C. SRL Timișoara, aceasta prin reprezentant, s-a constituit

parte civilă în procesul penal cu suma de 25.460,9619 ROL, reprezentând contravaloarea

mărfurilor achiziționate și neachitate de inculpat.

Instanța a constatat că

referitor la această faptă inculpatul a dat declarație doar în faza actelor premergătoare,

declarație în care a recunoscut că a ridicat fierul beton de la SC E.C. SRL Timișoara,

că a făcut comanda în numele SC T.A. SRL, al cărei administrator era O.R., și că

a refacturat pe numele SC U.D.I. SRL marfa vândută către SC I.M. SRL Timișoara,

a recunoscut că a emis biletul la ordin care a fost refuzat la plată din lipsa disponibilului,

dar a arătat că nu a avut intenția de a-i înșela pe reprezentanții SC E.C. SRL Timișoara,

ci firma sa a intrat în incapacitate de plată, nu a recunoscut că s-ar fi prezentat

la SC E.C. SRL Timișoara ca administrator al SC I.M. SRL Timișoara sau că ar fi

spus că el construiește hotelul, iar cu privire la refacturarea către SC I.M.

SRL Timișoara a arătat că a făcut această operațiune deoarece avea datorii față

de această societate.

Ulterior după data începerii

urmăririi penale și în fața instanței, inculpatul nu s-a mai prezentat pentru a

fi audiat.

Instanța a reținut însă

că din declarația martorului C.M., administrator al SC E.C. SRL Timișoara, rezultă

că, în luna martie 2004, au livrat mai multe cantități de oțel beton la cererea

învinuitului, care i-a spus că este asociat al firmei SC I.M. SRL Timișoara care

construiește în Timișoara un hotel care îi aparține; că inculpatul s-a recomandat

și ca reprezentant al SC T.A. SRL Timișoara și a solicitat ca marfa să fie facturată

pe numele acestei societăți; că nu a existat un contract scris, ci au fost întocmite

doar facturi fiscale; că a convenit cu inculpatul să achite în numerar marfa livrată

în aceiași zi; că inculpatul i-a creat convingerea că firma SC T.A. SRL Timișoara

este solvabilă; că fierul beton achiziționat de inculpat a fost livrat direct la

hotelul aflat în construcție, așa cum a cerut inculpatul; că inculpatul a achitat

în numerar mărfurile înaintea fiecărei livrări; că în data de 12 martie 2004 SC

E.C. SRL Timișoara a făcut un transport cu materiale de construcții pentru care

inculpatul a achitat parțial în numerar contravaloarea și un alt transport pentru

care nu a achitat contravaloarea, ci s-a angajat să o achite, în aceeași zi, cu

un ordin de plată, asigurându-i că are sumele de bani necesare și că a introdus

la plată ordinul de plată, deși în realitate nu făcuse această operațiune; că atunci

când s-a dus la locul construcției unde livraseră fierul beton, pentru a încerca

să-și recupereze banii, a aflat că, în realitate, hotelul aparține SC I.M. SRL și

că inculpatul nu are nicio legătură cu construcția hotelului respectiv și nicio

calitate în societatea comercială care îl construiește; că inculpatul T.G. a refacturat,

în numele SC U.D.I. SRL, la un prețul mai mic decât cel al mărfurilor livrate de

ei, oțelul beton achiziționat de la ei și că reprezentanții SC I.M. SRL au plătit

integral contravaloarea acestui fier beton, fiindu-i prezentate chitanțele care

îi dovedeau plățile efectuate; că ulterior inculpatul a mai achitat în numerar o

parte din sumele restante, iar la data de 19 aprilie 2004 i-a înmânat un bilet la

ordin în valoare de 3.200 ROL care a fost refuzat la plată, deoarece nu existau

lichidități. Martorul a arătat că în data de 29 aprilie 2004 inculpatul le-ar mai

fi remis un alt bilet la ordin în valoare de 3.600 ROL pe care l-au încasat și că

inculpatul deși s-a angajat să achite diferența de 25.460,9619 ROL nu a mai făcut

nicio plată.

De asemenea, martorul

D.D., angajat al SC E.C. SRL Timișoara, a arătat că, din contravaloarea de 29.000

ROL a mărfurilor livrate inculpatului, acesta a achitat 3.600 cu bilet la ordin,

iar biletul la ordin emis la 19 aprilie 2004 a fost refuzat la plată, ceea ce le-a

întărit convingerea că au fost înșelați.

Din depoziția martorului

S.E., administrator al SC I.M. SRL Timișoara a reieșit că, la începutul lunii martie

2004, inculpatul T.G., pe care îl știa de mai multă vreme, i-a spus că are de vânzare

o cantitate de fier beton provenită de la o societate comercială care are o datorie

față de firma lui, fără a-i spune numele firmei, și că, în schimbul datoriei, va

primi o cantitate de oțel beton; că i-a oferit spre vânzare această cantitate de

fier beton la un preț mai mic decât prețul pieței, spunându-i că astfel urmărește

să-și recupereze banii. Martorul a arătat că a comandat cantitatea de oțel beton

necesară construcției pe care o făcea în Timișoara, iar inculpatul i-a livrat cantitatea

de 7.080 kg oțel în 8 martie 2004 și 10.455 kg de oțel beton în 12 martie 2004,

pentru care i s-a achitat în numerar suma de aproximativ 345.000.000 ROL, facturată

de inculpat pentru oțelul beton livrat, primind în schimb chitanțe fiscale. Martorul

a declarat că ulterior a mai comandat oțel beton, dar inculpatul nu i-a mai livrat

marfa și după aproximativ o lună de la livrarea oțelului beton, a fost căutat de

un reprezentant al SC E.C. SRL Timișoara care l-a întrebat dacă inculpatul T.G.

este asociat la SC I.M. SRL Timișoara și dacă au plătit oțelul beton livrat, iar

el i-a arătat copii după facturile și chitanțele emise de inculpat pentru plata

oțelului beton livrat de inculpat.

Așadar, probele dosarului

(înscrisurile menționate și declarațiile martorilor) au confirmat că inculpatul

a acționat cu intenție directă și scop calificat pentru a-i induce în eroare pe

reprezentanții SC E.C. SRL, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

și prin folosirea de mijloace frauduloase, cu prilejul încheierii și derulării contractului,

astfel încât să-i determine să-și execute obligațiile contractuale, în scopul de

a obține un folos material injust, știind că el nu-și va executa obligațiile contractuale

ce-i reveneau.

Referitor la partea civilă

SC Z.T.I. SRL Salonta s-a reținut că între reprezentanții acesteia și inculpatul

T.G. au existat relații comerciale din anul 2005, valoarea mărfurilor achiziționate

fiind mică.

În data de 25

ianuarie 2006, inculpatul, în calitate de reprezentant al SC T.A. SRL Timișoara,

a lansat o comandă pentru diferite produse destinate autovehiculelor, de o valoare

mare, inculpatul solicitând transportarea acestora la o adresă din Timișoara.

Pentru aceste mărfuri

comandate, reprezentanții părții civile SC Z.T.I. SRL Salonta au emis factura

nr. X11 din 31 ianuarie 2006, în valoare de 6.486,7 RON și factura nr. X12 din 1

februarie 2006, în valoare de 6.968,4 RON, pe aceste facturi inculpatul T.G. fiind

trecut ca reprezentant al SC T.A. SRL Timișoara. Apoi mărfurile comandate au fost

transportate la destinația indicată de inculpat, acesta a făcut recepția mărfii,

a semnat facturile și a emis, pentru plata facturilor, în numele SC T.A. SRL Timișoara,

un bilet la ordin pentru suma de 6.480,7 RON, emis cu data de 31 ianuarie 2006 și

scadent în 5 februarie 2006, și un alt bilet la ordin pentru suma de 6.968,7 RON,

emis cu data de 1 februarie 2006 și scadent la 16 februarie 2006. Cele două bilete

la ordin semnate și ștampilate de inculpat au fost înmânate de inculpat reprezentantului

SC Z.T.I. SRL Salonta, respectiv martorului D.M., ocazie cu care inculpatul l-a

asigurat pe acesta că firma sa este solvabilă și nu vor exista probleme cu decontarea

celor 2 bilete la ordin, la solicitarea martorului inculpatul prezentând și un bilanț

al SC T.A. SRL Timișoara, fără a-i comunica faptul că, în realitate, societatea

se afla în lichidare judiciară.

Datorită solicitărilor

insistente ale inculpatului, biletele la ordin emise în numele SC T.A. SRL Timișoara

au fost introduse la plată peste termenul de prezentare și au fost refuzate, deoarece

semnătura nu corespundea cu specimenul depus în bancă, plătitorul nu recunoștea

emiterea acestor bilete la ordin, SC T.A. SRL Timișoara fiind în lichidare, iar

administrator era lichidatorul T.I.

Dată fiind această situație,

martorul D.M. a discutat telefonic cu inculpatul T.G., care i-a spus că a făcut

o greșeală dar că va plăti marfa, însă, în urma unor verificărilor pe care le-a

făcut, a aflat că, în realitate, mărfurile cumpărate de inculpat de la SC

Z.T.I. SRL Salonta au fost revândute de acesta la prețuri mult mai mici.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică din 24 iulie 2006 întocmit de către Serviciul Criminalistic

din cadrul I.P.J. Timiș, a reieșit că pe biletele la ordin emise la 31 ianuarie

2006 și 1 februarie 2006, în numele SC T.A. SRL Timișoara și în favoarea SC

Z.T.I. SRL Salonta, semnăturile depuse la „semnătura emitentului” și la „văzut”

au fost executate de inculpatul T.G.

Partea civilă SC

Z.T.I. SRL Salonta s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 13.459,4

RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate și neachitate de inculpat.

În declarația dată în

faza actelor premergătoare, inculpatul a recunoscut că a avut relații comerciale

cu SC Z.T.I. SRL Salonta, că s-a prezentat ca asociat al SC T.A. SRL Timișoara,

că a ridicat marfă de la aceștia și că a emis două bilete la ordin, semnate și ștampilate,

dar a susținut că le-a lăsat drept garanție și că nu a reușit să achite contravaloarea

acestor mărfuri, deoarece, la rândul său, nu a reușit să vândă mărfurile și să încaseze

contravaloarea acestora, susținând și că va depune facturile de retur marfă. Această

susținere nu a putut fi reținută de instanță pentru că probele dosarului dovedesc

că inculpatul a acționat cu intenție directă și scop calificat pentru a-i induce

în eroare în modalitatea mai sus arătată, pe reprezentanții SC Z.T.I. SRL.

Referitor la partea civilă

SC B.G. SRL Timișoara, instanța a reținut că la data de 15 ianuarie 2007 această

parte civilă a formulat o plângere penală față de T.G., deoarece în cursul anului

2006, în calitate de reprezentant al SC T.A. SRL Timișoara, în baza contractului

de vânzare-cumpărare produse petroliere cu amănuntul din 3 aprilie 2006, inculpatul

a ridicat produse petroliere pentru care s-au emis facturi fiscale, din care o parte

au fost achitate în numerar, eliberându-se chitanțe fiscale sau ordine de plată,

iar pentru partea rămasă, în valoare totală de 129.195,42 RON, respectiv 13 facturi

fiscale, inculpatul nu a mai făcut nicio plată; inculpatul T.G. a emis în data de

12 decembrie 2006 un bilet la ordin scadent la 16 ianuarie 2007, în valoare de 129.125,42

RON, însă la data de 14 decembrie 2006 reprezentanții SC B.G. SRL Timișoara, verificându-i

bonitatea la Banca R.I.B. Timișoara, au constatat că SC T.A. SRL Timișoara nu avea

cont deschis la această bancă și că societatea era în lichidare.

Astfel, din probele administrate

în cauză s-a reținut că la data de 3 aprilie 2006, a fost încheiat un contract de

vânzare-cumpărare a unor produse petroliere între SC B.G. SRL Timișoara și SC

T.A. SRL Timișoara inculpatul T.G. semnând acest contract în calitate de reprezentant

legal al SC T.A. SRL Timișoara, obiectul contractului fiind livrarea lunară de produse

petroliere, cantitățile fiind lăsate la latitudinea cumpărătorului, stabilindu-se

modalitatea de facturare și de plată. În acest contract s-a prevăzut la punctul

IV. „Garanții materiale”: „cumpărătorul acceptă fără condiție completarea și introducerea

în bancă a unei file CEC sau bilet la ordin în alb, semnată și ștampilată lăsată

drept garanție dacă nu se achită în termenele stabilite prin contract sumele datorate”.

Pe baza acestui contract,

au fost întocmite mai multe facturi fiscale privind ridicarea unor cantități de

combustibil în valoare totală de 299.773 RON, pe majoritatea facturilor inculpatul

T.G. fiind trecut la numele delegatului, mijlocul de transport, iar inculpatul a

fost cel care a semnat facturile.

Cu privire la împrejurările

încheierii contractului, martorul B.I. a declarat că, în 3 aprilie 2006, inculpatul

T.G., ca administrator al SC T.A. SRL Timișoara, i-a cerut să încheie un contract

de vânzare a unor produse petroliere și că, la încheierea contractului, i-a lăsat

un bilet la ordin în alb, ca și garanție a plăților ulterioare; în perioada 3

aprilie 2006-15 noiembrie 2006 inculpatul achiziționând produse petroliere în sumă

de 299.773 RON, din care a rămasă neachitată suma de 129.195,42 RON, iar majoritatea

plăților au fost făcute de inculpat prin ordine de plată. În data de 12

decembrie 2006 martorul l-a chemat pe inculpat la sediul firmei sale și acesta a

emis, în numele SC T.A. SRL Timișoara, un bilet la ordin scadent în data de 12

ianuarie 2007 pentru suma restantă, inculpatul completând la toate rubricile biletul

la ordin, pe care l-a semnat și ștampilat și, în aceeași zi, i-a remis un extras

de cont prin care confirma creanța existentă. Dar în 15 ianuarie 2007 când a introdus

biletul la ordin în bancă i-a fost restituit deoarece SC T.A. SRL Timișoara nu avea

cont deschis la Banca R.I.B. Sucursala Timișoara, atunci aflând și că societatea

era în lichidare judiciară de la data de 25 noiembrie 2004, iar la 7 mai 2007 Banca

O.T.P. Sucursala Timișoara i-a comunicat faptul că biletul la ordin emis în numele

SC T.A. SRL Timișoara nu se poate opera, deoarece contul IBAN al emitentului este

incorect și nu aparține nici unei instituții bancare.

Din înscrisurile depuse

de SC B.G. SRL Timișoara rezultă că, în baza contractului încheiat, în perioada

3 aprilie 2006-15 noiembrie 2006, s-a făcut alimentarea cu combustibil a unor autovehicule

de la stațiile SC B.G. SRL Timișoara, fiind întocmite facturi fiscale pe care apar

numele și datele de stare civilă ale inculpatului, care a semnat de primire facturile

iar o parte din plăți a fost efectuată, în perioada 20 mai 2006-9 octombrie 2006,

în numele SC T.A. SRL Timișoara, însă nu a fost acceptat biletul la ordin în valoare

de 129.195,42 RON, emis de inculpat, scadent la 16 ianuarie 2007, bilet în care

la rubrica „Emitent” „Cont numărul” și „Deschis la” inculpatul a trecut Banca R.I.B.

Timișoara și un număr de cont fictiv, care nu aparține nici unei instituții bancare

din România.

Partea civilă SC B.G.

SRL Timișoara s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 129.195,42

RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate și neachitate de inculpat.

Referitor la partea civilă

SC C.O. SRL Timișoara, instanța a reținut că la data de 23 mai 2007 această parte

civilă a depus o plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală

a inculpatului T.G., deoarece, în calitate de reprezentant al SC T.A. SRL Timișoara,

a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care se obliga să predea materiale

refolosibile, fapt ce i-a determinat pe reprezentanții SC C.O. SRL Timișoara să-i

achite în avans suma de 4.000 RON, însă inculpatul nu a predat nici un material

refolosibil, deși a trecut termenul prevăzut la pct. V, alin. (4), din contractul

de vânzare-cumpărare din 3 aprilie 2006, încheiat între SC C.O. SRL Timișoara și

SC T.A. SRL Timișoara, reprezentată de inculpatul T.G., care a și semnat contractul,

în care s-a stipulat că „în cazurile speciale și la cererea furnizorului, beneficiarul

poate acorda un avans în sumă de 4.000 RON acesta urmând a fi acoperit cu livrări

de marfă, în termen de 30 de zile de la data acordării, în caz contrar furnizorul

va suporta o penalitate de 50% pe zi pentru suma neacoperită prin livrări”. În urma

demersurilor făcute de reprezentanții SC C.O. SRL Timișoara pentru recuperarea avansului,

s-a constatat că, din ianuarie 2005, SC T.A. SRL Timișoara se afla în lichidare,

fiind radiată de la O.R.C. Timiș.

Astfel probele administrate

în cauză dovedesc că, la data de 3 aprilie 2006, între reprezentanții SC C.O.

SRL Timișoara și inculpatul T.G., ca reprezentant al SC T.A. SRL Timișoara, a fost

încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect materialele refolosibile,

prin contract inculpatul obligându-se să furnizeze materiale refolosibile beneficiarului

SC C.O. SRL Timișoara, iar beneficiarul acordându-i în avans suma de 4.000 RON,

ce urma să fie acoperită prin livrarea de mărfuri, în următoarele 30 de zile de

la primirea banilor.

În aceeași zi inculpatul

a remis reprezentanților SC C.O. SRL Timișoara chitanța nr. X13, emisă în numele

SC T.A. SRL Timișoara, pe antetul chitanței fiind trecute datele SC T.A. SRL Timișoara

și numărul de cont și banca la care era deschis contul de către lichidatorul SC

T.A. SRL Timișoara, la data de 6 octombrie 2005, contul de lichidare al acestei

societăți comerciale, fiind aplicată o ștampila pe care apare impresiunea „SC

T.A. SRL Timișoara”, diferită de specimenul depus în bancă, iar inculpatul a semnat

chitanța prin care confirma primirea avansului din contractul încheiat în 3

aprilie 2006.

Concludente pentru această

faptă sunt înscrisurile mai sus menționate aflate la dosar, care se coroborează

cu declarația martorului G.A., administrator al SC C.O. SRL Timișoara, care a arătat

că, în luna aprilie 2006, inculpatul s-a prezentat la societatea lor, și-a declinat

calitatea de reprezentant al SC T.A. SRL Timișoara, i-a spus că societatea sa are

cantitate de deșeuri metalice provenite din șine de cale ferată, a solicitat încheierea

unui contract de vânzare-cumpărare pentru aceste materiale. După întocmirea contractului

inculpatul l-a semnat și ștampilat apoi a solicitat și primit ca avans suma de 4.000

RON, sumă pentru care a eliberat chitanță, însă ulterior nu a mai livrat materialele

contractate și, în urma verificărilor făcute, s-a constatat că SC T.A. SRL Timișoara,

la momentul respectiv, era radiată urmare a închiderii procedurii de faliment, aspect

pe care inculpatul nu i l-a comunicat.

Partea civilă SC C.O.

SRL Timișoara a precizat că prejudiciul cauzat de inculpat, la care se calculează

și penalitățile de întârziere, este în sumă totală de 696.000 RON, sumă cu care

s-a făcut constituirea de parte civilă în cauză.

Totodată, instanța a constatat

că probele dosarului confirmă și activitatea infracțională desfășurată în dauna

părții civile SC P.P. SRL Periam și în dauna părții civile SC R.C. SRL Timișoara,

de către inculpatul T.G., prin folosirea SC H.T.I. SRL Timișoara. Această societate

a fost înregistrată în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Timiș la data de 19 octombrie 2006, asociați fiind inculpatul T.G. și H.L.F., care

a deținut și calitatea de administrator până la data de 10 iulie 2008, când a fost

declanșată procedura insolvenței și a fost numit ca lichidator judiciar Cabinetul

Individual de Insolvență P.A., societatea a avut sediul la domiciliul martorului

H.L.F. și a avut deschis un cont la Banca R.I.B., printre obiectivele de activitate

fiind intermedierea în comerțul cu combustibil, respectiv comerțul cu ridicata al

combustibililor solizi, lichizi și gazoși, ca și al produselor derivate.

Astfel, inculpatul T.G.,

în calitate de reprezentat al SC H.T.I. SRL Timișoara, la data de 27 decembrie

2006, a indus în eroare pe H.T.J., administrator al SC P.P. SRL, cu privire la posibilitatea

livrării cantității de 9.463 litri motorină, lăsându-i impresia că are posibilitatea

de a-i livra cantitatea respectivă de motorină provenită de la SC R.P. SA București,

pentru a-l determina să încheie contractul și să achite contravaloarea mărfii, deși

în realitate nu exista nici un contract între firma sa și SC R.P. SA București.

În acest sens, probele

administrate în cauză dovedesc faptul că, în cursul lunii decembrie 2006, între

inculpatul T.G. și H.T.J., care se ocupa efectiv de administrarea SC P.P. SRL (împreună

cu tatăl său, care era administratorul înregistrat la O.R.C., H.T.J. având drept

de semnătură în numele acestei societăți, fapt care rezultă și adresa din 2

iunie 2009 a Băncii B.P., Agenția Periam), a avut loc o discuție telefonică, informală,

privind posibilitatea achiziționării de către SC P.P. SRL a unei cantități de motorină

la un preț mai mic, de la una dintre firmele deținute de inculpat. După această

discuție în data de 27 decembrie 2006, SC H.T.I. SRL Timișoara, a emis factura fiscală

nr. X14 cu privire la vânzarea unei cantități de motorină către SC P.P. SRL, la

datele privind expediția fiind trecute numele și datele de stare civilă ale martorului

H.L.F., dar la semnătura și ștampila furnizorului apare semnătura inculpatului T.G.,

care i-a spus martorului H.T.J. că îi va trimite pe fax această factură și a cerut

să-i plătească imediat suma respectivă, susținând că benzina provine de la SC

R.P. SA și trebuie plătită în avans, inculpatul asigurându-l pe martor că benzina

va fi livrată în 28 decembrie 2006, adică a doua zi după efectuarea plății. Pentru

a-l convinge pe martor să fie de acord cu termenii înțelegerii și să efectueze plata,

pe factura întocmită inculpatul a făcut mențiunea „marfa este de proveniență SC

R.P. SA și va fi însoțită de certificatul de calitate și de calibrare”.

Contravaloarea acestei

facturi a fost plătită de H.T.J., din fondurile SC P.P. SRL, prin ordin de plată,

la data de 27 decembrie 2006, banii fiind ridicați de inculpat. Deoarece nu a mai

livrat nicio cantitate de combustibil, inculpatul i-a înmânat lui H.T.J. fila CEC,

completată la toate rubricile, mai puțin data emiterii, fila CEC fiind semnată și

ștampilată de inculpat, cei doi stabilind ca H.T.J. să o completeze dacă nu va fi

livrat combustibilul. În luna ianuarie 2007, deoarece inculpatul nu a livrat combustibilul,

H.T.J. a completat fila CEC, pe care a trecut data de 17 ianuarie 2007, după care

a introdus-o la plată, însă fila CEC i-a fost restituită, pe documentele băncii

fiind făcută doar mențiunea „refuzat în preverificare”, respectiv „exclus din ședința

de verificare”.

Din declarația martorului

H.T.J. a reieșit că, atunci când a stabilit înțelegerea contractuală cu inculpatul,

acesta i-a spus că are un depozit de carburanți și se ocupă cu comercializarea de

combustibil, că are de vânzare o cantitate de motorină de proveniență SC R.P.

SA și că, dacă o va cumpăra, motorina va fi însoțită de un certificat de calitate.

Aceste asigurări primite de la inculpat l-au determinat să încheie tranzacția și

să efectueze plata. Martorul a mai arătat că, după data de 28 decembrie 2006, văzând

că motorina nu i-a fost livrată, l-a sunat de nenumărate ori pe inculpat, care tot

timpul îl asigura că mașina cu combustibil fie este pe drum spre el, fie chiar urmează

să plece și că, în ianuarie 2007, învinuitul a venit la Periam și, în prezența martorului

P.T., contabilul SC P.P. SRL, i-a promis că îi va livra motorina a doua zi.

Despre împrejurările în

care a fost încheiat contractul între SC P.P. SRL și SC H.T.I. SRL, și referitor

la împrejurările în care inculpatul a emis fila CEC aflată în litigiu, martorii

H.T.J. și B.N.F. au declarat că B.N.F. îl cunoștea pe inculpat de mai multă vreme,

iar, atunci când martorul H.T.J. i-a spus că are nevoie de motorină la un preț mai

mic, martorul B.N.F. l-a contactat telefonic pe inculpatul T.G., despre care știa

că se ocupă cu comercializarea de carburanți, inculpatul confirmându-i că are în

depozit motorină de la SC R.P. SA. Martorul B.N.F. este cel care i-a pus pe cei

doi în legătură și a asistat la discuțiile în care inculpatul i-a spus lui H.T.J.

că va merge cu el la bancă și îi va da o filă CEC pe care să o introducă la plată

dacă în termen de câteva zile nu primește motorina.

După ce a purtat aceste

discuții cu inculpatul, numitul H.T.J. și tatăl său, H.T.S., care asistase și el

la discuțiile purtate acasă la martorul B.N.F., l-au însoțit pe inculpat la Banca

R.I.B., inculpatul a intrat în bancă, de unde a ieșit cu un carnet de file CEC,

a completat parțial, semnat și ștampilat prima filă CEC pe care i-a înmânat-o, martorii

fiind încredințați de inculpat că acea filă CEC este un mijloc de plată.

Martorul H.T.J. a precizat

că el nu a cunoscut tipurile de formulare CEC și nu și-a dat seama că inculpatul

i-a lăsat un CEC pe baza căruia se puteau efectua operațiuni de ridicare de numerar

din contul deschis la Banca R.I.B. numai de reprezentanții legali ai SC H.T.I.

SRL; că, în 17 ianuarie 2007, el a completat rubricile libere și a introdus fila

în bancă însă cei de la Banca B.P. i-au spus că acea filă CEC nu poate fi decontată

deoarece nu poate fi folosită pentru ridicarea de bani; că inculpatul nu i-a spus

că nu ar avea disponibil în cont și că fila CEC nu poate fi introdusă la plată decât

de el sau că el ar fi trebuit să fie de față la ridicarea banilor, deoarece era

o filă CEC pentru ridicare de numerar, care nu poate fi folosită pentru efectuarea

de decontări între societăți comerciale.

De asemenea, martorul

H.T.S. a declarat că știe despre contractul încheiat de fiul său cu inculpatul,

care s-a angajat să le livreze o cantitate de motorină provenită de la SC R.P.

SA; că, în ianuarie 2007, s-a dus cu fiul său la Timișoara, la martorul B.N.F.,

și a asistat la discuțiile purtate de fiul său și inculpat cu privire la datoria

pe care inculpatul o avea la societatea lor pentru motorina plătită și nelivrată;

că inculpatul s-a dus cu ei la Banca R.I.B. spunându-le că le va da o filă CEC,

a intrat în bancă și a ieșit cu o filă CEC pe care a completat-o în fața lor, a

semnat-o și ștampilat-o în numele SC H.T.I. SRL și le-a spus că, dacă nu vor primi

motorina în două zile, pot introduce fila CEC la plată; că fila CEC nu le-a fost

dată ca și garanție, ci ca mijloc de plată; că a asistat la discuțiile telefonice

purtate de fiul său cu inculpatul, care amâna termenul de plată a banilor sau de

livrare a motorinei, considerând că au fost înșelați de inculpat, care în realitate

nu avea niciun contract de livrare de motorină cu SC R.P. SA sau cu vreo altă societate.

Aceste declarații se coroborează

și cu declarația martorului P.T., contabil al SC P.P. SRL, care a arătat că inculpatul

s-a prezentat în luna ianuarie 2007 la SC P.P. SRL, unde a purtat discuții cu administratorul

H.T.J., angajându-se să livreze până a doua zi motorina datorată, fapt care nu s-a

întâmplat; că inculpatul i-a dat lui H.T.J. o filă CEC pentru a-i recupera banii

plătiți pentru motorina nelivrată, însă fila CEC respectivă nu putea fi folosită

pentru plăți între societăți, ci doar pentru ridicarea de numerar din bancă de către

societatea emitentă a filei CEC; că H.T.J. nu i-a arătat fila CEC înainte de a o

introduce în bancă, astfel încât el nu a avut posibilitatea să-i spună că nu poate

fi folosită pentru efectuarea de plăți.

În urma controlului efectuat

la SC H.T.I. SRL Timișoara de către comisarii Gărzii Financiare, Comisariatul Regional

Timiș, la solicitarea SC P.P. SRL, s-a stabilit că factura fiscală nr. X14, întocmită

în 27 decembrie 2006 de SC H.T.I. SRL Timișoara, cu privire la vânzarea unei cantități

de motorină către SC P.P. SRL, a fost înregistrat în contabilitatea SC H.T.I.

SRL Timișoara, iar suma virată de SC P.P. SRL a fost înregistrată în evidențele

SC H.T.I. SRL Timișoara și această sumă a fost apoi ridicată de asociatul societății,

inculpatul T.G., ca avans ridicare marfă.

În declarația sa martorul

H.L.F., administratorul societății SC H.T.I. SRL Timișoara, a arătat că nu avea

cunoștință despre existența acestei facturi și nici despre tranzacția încheiată

de inculpat în numele SC H.T.I. SRL Timișoara; însă a cunoscut faptul că inculpatul

a ridicat o sumă de bani ca avans de ridicare a mărfii dar nu a cunoscut și nu l-a

interesat modul în care inculpatul a folosit banii respectivi și că inculpatul i-a

spus că a emis acea factură proformă, el aflând de la comisarii Gărzii Financiare

că factura respectivă a fost înregistrată în contabilitatea societății, însă el

nu cunoaște când și în ce împrejurări s-a făcut această înregistrare. Martorul a

mai arătat că de la data înființării societății și până la data audierii sale (1

august 2007) societatea nu a desfășurat nicio activitate comercială și nu a avut

niciun raport comercial cu vreo firmă de produse petroliere, iar toate actele contabile

(facturi, chitanțe) se aflau la inculpatul care avea acces la ștampilele societății,

și ștampila, aplicată pe fila CEC emisă pentru SC P.P. SRL, îi aparținea inculpatului.

Din verificările efectuate

s-a stabilit faptul că între SC H.T.I. SRL și SC R.P. SA nu a existat niciodată

vreo relație comercială, iar societatea nu a desfășurat niciodată activități de

intermediere sau de vânzare de combustibil, că SC H.T.I. SRL nu a funcționat niciodată

la sediul social, unde în fapt domiciliază mama martorului H.L.F.

Partea civilă SC P.P.

SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 25.010,49 RON, reprezentând

contravaloarea mărfurilor plătite și nelivrate de inculpat.

Inculpatul a fost audiat

la urmărirea penală și a recunoscut că el a purtat discuțiile preliminare cu H.T.J.,

că i-a spus că are contracte de livrări cu alte societăți și că motorina va fi însoțită

de un certificat de calitate, a recunoscut că a întocmit factura proforma pe care

a trimis-o pe faxul SC P.P. SRL și că a ridicat banii din contul SC H.T.I. SRL,

însă a negat că a avut intenția de a-l înșela pe acesta cu prilejul încheierii sau

executării contractului de vânzare-cumpărare, susținând că a fost în imposibilitatea

de a livra cantitatea respectivă de combustibil datorită unor probleme apărute cu

partenerii care urmau să-i livreze combustibilul respectiv, recunoscând că i-a dat

fila CEC menționată martorului H.T.J. însă a susținut că i-a dat-o drept garanție,

că i-ar fi spus că nu este mijloc de plată și să nu o introducă în bancă deoarece

banii trebuie ridicați în prezența sa, că înțelegerea pe care o avea cu H.T.J. era,

ca, dacă nu se livrează marfa, să se prezinte împreună cu el la bancă pentru ca

să scoată banii din fondurile SC H.T.I. SRL Timișoara și să-i remită lui H.T.J.

pentru recuperarea datoriei. La dosarul cauzei inculpatul a depus două bilete la

ordin prin care încearcă să arate că a restituit o mare parte din suma datorată

părții vătămate SC P.P. SRL, susținând și că, anterior, a mai achitat suma de 3.000

RON, considerând că prejudiciul creat părții vătămate a fost recuperat.

Inculpatul, în declarația

dată la urmărirea penală la data de 7 iunie 2007 a arătat că nu a putut livra marfa

către SC P.P. SRL deoarece SC R.P. SA nu mai lucra în perioada respectivă și că

ar fi fost indus în eroare de reprezentanții acestei firme, cu care a avut o înțelegere

verbală pentru livrarea de combustibil, că a fost pus în imposibilitatea de a livra

motorina întrucât SC R.P. SA nu i-ar fi reînnoit contractul datorită problemelor

financiar, că SC H.T.I. SRL nu a avut nicio altă activitate comercială în afara

acestui contract încheiat cu SC P.P. SRL și că administratorul SC H.T.I. SRL nu

a avut nicio implicare. În declarația din 28 ianuarie 2008 inculpatul a recunoscut

că nu avea depozit de carburanți dar a declarat că avea cisterne de la SC E.O.

SRL Timișoara, societate cu care colabora în sensul că lua motorina și o ducea cumpărătorului,

ceea ce ar fi intenționat să facă și cu SC P.P. SRL însă a arătat că nelivrarea

motorinei către SC P.P. SRL s-a datorat SC R.P. SA-ului, care nu i-ar fi livrat

combustibilul iar cei de la SC E.O. SRL nu i-au onorat comanda.

Instanța nu a putut reține

aceste susțineri ale inculpatului pentru că din probele dosarului mai sus analizate,

rezultă în mod indubitabil faptul că inculpatul a acționat cu intenție directă și

scop calificat pentru a-i induce în eroare în modalitățile mai sus descrise, pe

reprezentanții SC P.P. SRL și a-i determina să-și execute obligațiile contractuale,

în scopul de a obține un folos material injust, știind că el nu-și va executa obligațiile

de a livra combustibilul promis.

Referitor la partea civilă

SC R.C. SRL Timișoara, instanța a reținut că aceasta a depus la data de 22

iulie 2008 prin asociatul unic și administratorul P.I., o plângere penală prin care

solicita efectuarea de verificări față de reprezentanții SC H.T.I. SRL pentru comiterea

infracțiunii de înșelăciune constând în aceea că, la data de 11 decembrie 2007,

SC R.C. SRL Timișoara a comandat cantitatea de 26 m

3

de beton de la SC

H.T.I. SRL, fiind emisă factura fiscală nr. X15. Pentru suma de 6.000 RON, plătită

de SC R.C. SRL Timișoara în numerar, SC H.T.I. SRL a eliberat chitanțele nr. X16

din 11 decembrie 2007 și X17 din 12 decembrie 2007, însă, ulterior, SC H.T.I.

SRL nu a livrat marfa, reprezentantul SC R.C. SRL Timișoara considerând că a fost

indus în eroare.

Astfel din probele dosarului

rezultă că referitor la relația comercială desfășurată între SC H.T.I. SRL Timișoara

și SC R.C. SRL Timișoara, s-a stabilit faptul că, la data de 11 decembrie 2007,

inculpatul, în calitate de administrator al SC H.T.I. SRL Timișoara, a întocmit

factura fiscală nr. X15 privind vânzarea unei cantități de beton către SC R.C.

SRL Timișoara, factură pe care a semnat-o și ștampilat-o, inculpatul fiind cel care

a eliberat chitanțele nr. X16 din 11 decembrie 2007 și nr. X17 din 12 decembrie

2007, în valoare totală de 6.000 RON, reprezentând contravaloarea betonului facturat

către SC R.C. SRL Timișoara, inculpatul fiind cel care a semnat chitanțele și a

aplicat ștampila SC H.T.I. SRL.

Documentele menționate

aflate la dosar s-au coroborat cu declarația martorului P.I., asociat unic și administrator

al SC R.C. SRL Timișoara, rezultă că, în decembrie 2007 l-a cunoscut pe inculpatul

T.G., care s-a recomandat ca administrator al SC H.T.I. SRL Timișoara, iar acesta

i-a oferit spre cumpărare o cantitate de beton, despre care a susținut că ar fi

achiziționat-o de la SC G.B. SRL dar nu a ridicat-o și nu mai are nevoie de betonul

respectiv, fiind dispus să-l vândă la un preț mai bun și să facă livrarea în termen

scurt. Deoarece avea nevoie de o cantitate mai mare de beton, martorul P.I. a fost

de acord să cumpere betonul și, în 11 decembrie 2007, la sediul firmei sale, învinuitul

i-a emis factura fiscală nr. X15 în valoare de 6.757,29 RON, pentru cantitatea de

26 m

3

de beton