ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 298/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Covasna, prin sentința penală nr. 54 din 23 noiembrie 2011, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (17 acte materiale), precum și a art. 37 lit. a), a art. 83 C. pen. reținută în ce-l privește pe inculpatul P.L., în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. a), a art. 83 C. pen.

și în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (17 acte materiale) reținută în ce-l privește pe inculpatul P.G., în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale) și infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. (două acte materiale). Inculpatul P.L.

a fost condamnat la 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), art. 83 C. pen. (15 acte materiale), precum și a art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sus-numitul inculpat a fost achitat pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen.

(două fapte), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (părți vătămate SC E. SRL și SC D.S. SRL); În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 698 din 27 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj, pedeapsa urmând a fi executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul P.L. având de executat pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

Inculpatul P.G., a fost condamnat la 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. (15 acte materiale). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. (două acte materiale) (părți vătămate SC E. SRL și SC D.S.

SRL). S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. Pe latură civilă, în baza art. 14, a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art. 1003 C. civ. (în vigoare la data comiterii faptelor), inculpații au fost obligați în solidar să plătească, cu titlu de despăgubiri materiale următoarele sume: - 61.515 lei părții civile SC E. SRL Brașov; -7819,02 lei părții civile SC D. SRL Brașov; -14.663,12 lei părții civile SC D.S. SRL Cristuru – Secuiesc; -10.572 lei părții civile SC S. SRL Brașov; -64.487,06 lei părții civile SC I. SRL Odorheiu Secuiesc; -19.337,93 lei părții civile SC C. SRL București; -8.540,01 lei părții civile SC A. SRL Brașov; -89.126 lei părții civile SC V. SRL; -13.173,80 lei părții civile SC R.R.

SRL; -11.786,87 lei părții civile SC B. SRL Sf. Gheorghe; -12.584,39 lei părții civile SC L.S.C.P. SRL Sf. Gheorghe. Restul pretențiilor civile s-au respins. În baza art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 republicată, s-a dispus comunicarea hotărârii, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Covasna. Pentru a pronunța sentința, s-au reținut următoarele: Inculpații, frați, au înființat, în asociere, SC G. SRL Târgu Secuiesc, administrator fiind inculpatul P.G. Ambii, împreună, s-au hotărât să achiziționeze mărfuri industriale și alimentare, obligația plății fiind stabilită prin filă CEC, adesea, acestea neavând acoperire bancară sau fiind completate cu date incorecte privind emitentul, astfel urmărind să obțină foloase materiale nejuste.

Beneficiarilor filelor CEC, li s-a comunicat că instrumentul de plată este cert, convenția urmând a fi scadentă la data emiterii lor. Inculpatul P.G. a semnat cele 17 file CEC, el cunoscând că nu există provizie bancară, el sau coinculpatul ducându-le furnizorilor. Inculpații, în modalitatea descrisă, în perioada noiembrie 2008 – februarie 2009 au produs pagubă în cuantum de 438.117,12 lei, mărfurile achiziționate fiind anvelope auto, parchet și accesorii, băuturi alcoolice, calculatoare cu monitoare, laptop, uși, centrale termice și accesorii, băuturi răcoritoare (filele 226-227 dosar fond). Inculpatul P.L., audiat la urmărirea penală la 19 februarie 2009, a recunoscut că a acționat împreună cu fratele său, coinculpatul P.G.

După acel moment, a părăsit România sustrăgându-se urmăririi penale. Inculpatul P.G. a recunoscut ridicarea produselor în cele 17 ocazii, dar a susținut fie că le-a depozitat în localitatea Catalina și nu le-a valorificat, fie că ar fi vândut firma unui cetățean maghiar, acesta obligându-se să le achite, dar în cauză nu s-a întocmit vreun înscris. B.C.R., cu adresa din 11 septembrie 2009 a comunicat că în perioada august 2008 – martie 2009, perioadă când s-au emis filele CEC, în contul SC G. SRL nu există disponibil necesar plăților. Administrația Finanțelor Publice Târgu-Secuiesc, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Covasna, B.C.R. – Sucursala Târgu-Secuiesc (vol. II instanță fond), au comunicat că SC G. SRL Târgu-Secuiesc nu a depus bilanțuri contabile pentru anii 2008-2009, fișa cu specimen de semnătură din 25 iulie 2008 aparținând inculpatului P.G.

neschimbându-se. Prin sentința civilă nr. 116 S din 15 aprilie 2011 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC G. SRL și radierea acesteia din Registrul Comerțului. La 03 februarie 2009, pentru a nu răspunde urmăririi creditorilor, cei doi inculpați au cesionat societatea comercială unei persoane, indicată a fi fost J.A., de cetățenie ungară, comisia rogatorie dispusă la cercetarea judecătorească relevând negăsirea ei la adresa comunicată de inculpați. Și după data menționată cei doi inculpați au continuat să achiziționeze mărfuri, inculpatul P.G. păstrând dreptul de semnătură în bancă (adresa din 16 august 2011 – fila 187 vol. II instanță de fond). Ambii inculpați au declarat că nu sunt vinovați, inculpatul P.L.

motivând că în relațiile comerciale derulate cu părțile civile el a contactat reprezentanții acestora, a ridicat mărfurile, convenind ca plata cu file CEC să aibă scadența la un termen anterior, o parte din filele CEC fiind numai garanție a plății, semnarea filelor CEC fiind făcută de coinculpat, consemnarea unui alt cont IBAN fiind greșeală, iar în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009, societatea a avut rulaj prin cont, dar nu a putut preciza sumele încasate și plățile realizate pentru că de aceste operațiuni se ocupa fratele lui, inculpatul P.G. Același inculpat a mai susținut că nu a cunoscut dacă la datele predării filelor CEC sau ulterior, societatea avea în cont bani, mărfurile le depozitau în localitatea Catalina, numai o parte fiind valorificate, cele rămase fiind predate de coinculpat acelei doamne „A.”, cetățean maghiar, necunoscând dacă coinculpatul a încheiat vreun document în acest sens.

În legătură cu achizițiile de după data cesionării, inculpatul a susținut că fuseseră comandate anterior, recunoscând însă că nu a adus la cunoștința furnizorilor că s-au cesionat părțile sociale și nici interdicția bancară. Același inculpat a declarat că este de acord cu dezdăunarea părților civile până la concurența sumelor menționate pe filele CEC refuzate din lipsa de disponibil sau alte situații imputabile. La urmărirea penală, inculpatul P.G. a declarat că mărfurile furnizate de părțile civile au fost achiziționate de coinculpatul P.L., au fost depozitate în Catalina și după aceea, au fost predate către numita J.A. care s-a angajat să le plătească. În legătură cu filele CEC, inculpatul a susținut că au fost semnate de el, dar le-a predat coinculpatului, acesta le-a dat părții civile, plata nerealizându-se pentru că nu s-a reușit valorificarea lor.

La cercetarea judecătorească, inculpatul a revenit în parte, relatând că în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009 a fost asociat și administrator, a dezvoltat relații comerciale cu 11 părți vătămate, el a semnat filele CEC, le-a predat coinculpatului, acesta achiziționând mărfurile, P.L. fiind cel care a discutat cu furnizorii și care a convenit ca plata să fie scadentă la termene ulterioare. A mai susținut că știa că nu exista disponibil, a vândut o parte din mărfuri, a predat numitei J.A. actele constitutive, actele contabile, nu a întocmit însă documentație pentru că notarul i-a spus că cesionarea activelor și pasivelor este suficientă conform actului notarial. Din declarațiile reprezentanților legali ai părților civile s-a reținut că după refuzul plății filelor CEC, inculpații nu au mai putut fi contactați, ei nerăspunzând.

Coroborarea probatoriului a condus instanța la stabilirea relei credințe a inculpaților în încheierea și derularea raporturilor comerciale, aceștia, direct, inducând în eroare privind plata mărfurilor pentru a obține foloase materiale injuste, rea-credință subliniată și de neacoperirea, măcar parțial, a vreunui prejudiciu. Din extrasele de cont aflate în dosarul de urmărire penală (filele 420-424) rezultă că în contul SC G. SRL nu a existat provizia necesară plății filelor CEC la termenele convenite. Pentru toate acestea, instanța de fond, încadrând în drept faptele celor doi inculpați, săvârșite în perioada noiembrie 2008 – februarie 2009 – 11 părți vătămate – 15 file CEC, pagubă 307.369,01 lei, a stabilit că este infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată (15 acte materiale).

Privind faptele reținute în rechizitoriu, în ce privește două file CEC emise către SC E. SRL, acestea fiind înlocuite cu o alta care a fost refuzată la plată, o alta, pentru SC D.S. SRL, de asemenea, refuzată la plată, iar a doua a fost necompletată și remisă spre garanție, nestabilindu-se, concret, dacă ulterior a fost completată și supusă decontării, faptele nefiind acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel cum s-a arătat, din (17 acte material în sarcina inculpatului P.L.) în aceeași infracțiune (15 acte materiale) și, la fel, pentru inculpatul P.G. (15 acte materiale) și infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen.

(2 fapte). Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpații. Apelul declarat de parchet a fost motivat pe netemeinicia pedepselor aplicate ambilor inculpați, în cadrul acestuia, criticându-se reținerea circumstanțelor atenuante. La termenul de judecată 24 aprilie 2012, parchetul a suplimentat apelul, criticând greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor, în opinia sa subzistând încadrarea juridică descrisă în rechizitoriu, iar dacă se va considera că în ce privește partea vătămată SC D.S. SRL fila CEC în alb a fost remisă drept garanție, să se rețină 16 acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, urmând ca pentru fapta ce a vizat partea vătămată menționată, să se rețină infracțiunea prevăzută de Legea nr. 59/1934.

Inculpatul P.G. a criticat sentința pentru netemeinicia pedepsei aplicate, el susținând că în apel a cerut, în ce-l privește, aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. Inculpatul P.L. a solicitat admiterea apelului, el susținând că în ce-l privește, nu este îndeplinită latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune, el nu a acționat cu vinovăție, filele CEC au fost emise și remise numai cu titlu de garanție, rubrica privind prețul mărfurilor fiind completată de reprezentanții furnizorilor, aspect recunoscut de aceștia, aceștia, la momentul emiterii instrumentelor de plată cunoscând că SC G. SRL nu avea disponibil bănesc, achitarea sa impunându-se în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. În subsidiar, același inculpat a susținut că achitarea sa este fondată și pentru temeiul prevăzut de art. 10 lit. e) C. proc. pen., el s-a aflat în eroare de fapt, nu era administrator, nu a avut acces direct la conturile societății și, ca atare, nu a avut reprezentarea că în contul bancar nu era disponibil suficient pentru plata mărfurilor achiziționate. În apel, nu s-au mai administrat alte probe. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 56/Ap din 08 mai 2012 a admis apelul declarat de inculpatul P.G., a desființat sentința numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate acestuia și a redus-o de la 6 ani închisoare, la 5 ani închisoare. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

Apelurile declarate de parchet și de inculpatul P.L. au fost respinse ca nefondate. Decizia instanței de apel a fost recurată de inculpatul P.G., el criticând-o potrivit cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 2 și pct. 14 C. proc. pen., în cadrul primului susținând că hotărârea este contrară legii întrucât nu i s-au aplicat dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. astfel cum solicitase și declarase la termenul de judecată 24 aprilie 2012, iar în ce privește pedeapsa aplicată, aceasta nu este temeinică, 5 ani închisoare fiind individualizată prin neluarea în considerare a datelor ce caracterizează favorabil persoana sa, cooperantă pe tot parcursul desfășurării procesului penal. Recursul inculpatului nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că la termenul de judecată din apel, 24 aprilie 2012 (fila 63 dosar Curtea de Apel Brașov), inculpatul P.G. a declarat că dorește să i se aplice procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., în continuare el arătând că recunoaște că a participat la constituirea, respectiv înființarea societății, că a semnat filele CEC emise de aceasta, însă altceva nu a făcut. Inculpatul a detaliat că atunci când a emis filele CEC, în prealabil verificase dacă exista disponibil în contul firmei, la acele momente nu exista, se ocupa doar de emiterea lor, fratele său tratând afacerile comerciale, el necunoscând ce făcea acesta cu mărfurile achiziționate, dar știe că le-a transportat în satul Catalina.

Același inculpat, în cuprinsul celor declarate la acel termen, continuă menționând că deși știa că în cont nu este disponibil, spera că la momentul scadenței vor avea banii necesari, pe aceștia urmând să-i ia de la potențialii cumpărători ai mărfurilor, practic, ei operau cumpărare de mărfuri în scopul revinderii acestora. Cu referire la prejudiciu, inculpatul a susținut că nu l-a achitat. În legătură cu filele CEC, P.G. a continuat să menționeze că el le semna după ce erau completate fie de fratele lui, fie de un reprezentant, trecerea greșită a codului IBAN fiind realizată de fratele lui, acesta ocupându-se de tratarea afacerilor, în sensul că și coresponda cu reprezentanții societăților partenere.

Instanța de apel, procedând la examinarea condițiilor legale operabile în materia procedurii recunoașterii vinovăției și implicit aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, a motivat, legal și temeinic, că termenul la care inculpatul a cerut aplicarea textului este cel prevăzut de lege, dar recunoașterea nu a fost totală astfel cum s-a statuat prin dispoziția menționată introdusă prin Legea nr. 202/2010 în vigoare de la 25 noiembrie 2010. Potrivit textului, modificat prin O.U.G. nr. 121 din 29 decembrie 2011, în spiritul acestuia fiind și deciziile Curții Constituționale, nr. 1470 și nr. 1483, ambele din 08 noiembrie 2011, recunoașterea trebuie să comporte asupra săvârșirii faptelor, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței și să se solicite ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând conținutul recunoașterii astfel cum a susținut inculpatul, recunoaștere reiterată și în recurs (fila 61 dosar ICCJ), de această dată însă P.G. susținând că înțelege să recunoască toate faptele, să nu conteste și să își asume răspunderea pentru tot ce s-a reținut în actul de sesizare, necontestând probele, în ce-l privește, sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., odată ce la termenul de judecată 24 aprilie 2012, recunoașterea nu a vizat faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, în fapt el nerecunoscând starea de fapt astfel cum fusese descrisă, ci doar o parte, dispoziția legală nedând dreptul inculpatului de a reveni, astfel cum a declarat în recurs, nu i se poate aplica procedura recunoașterii vinovăției și, ca atare, reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, el nerecunoscând total și fără rezerve faptele reținute ca fiind săvârșite de el.

Trecând la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. se reține că instanța de apel, considerând în integralitate criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., faptele săvârșite în formă continuată, prejudiciul însemnat adus, neacoperirea acestuia, dat și datele ce caracterizează persoana inculpatului, în favoarea sa aplicându-se, încă din faza cercetării judecătorești în fond, circumstanțe atenuante, în plus, faptul că el a fost prezent la termenele de judecată și atitudine manifestată, de a recunoaște parțial implicarea infracțională, a decis și reținerea acesteia ca având relevanță judiciară, pedeapsa de 5 ani închisoare executabilă în regim de detenție constituind și îndeplinirea rolului pedepsei, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Instanța de recurs nu are temeiuri care să conducă la o mai mare micșorare a pedepsei sau la dispunerea executării ei fără privare de libertate, nefiind aplicabile dispozițiile art. 81 sau ale art. 86 1 C. pen. Pentru considerentele arătate, decizia pronunțată în apel fiind legală și temeinică, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. În baza art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 56/Ap din 8 mai 2012 a Curții de Apel Brașov – Secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2013.