ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 298/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 298/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Covasna, prin

sentința penală nr. 54 din 23 noiembrie 2011, în baza art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunea de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (17 acte

materiale), precum și a art. 37 lit. a), a art. 83 C. pen. reținută în ce-l

privește pe inculpatul P.L., în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15

acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. a), a art. 83 C. pen. și în aceeași

infracțiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. (2

acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și din infracțiunea de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (17 acte

materiale) reținută în ce-l privește pe inculpatul P.G., în aceeași

infracțiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale) și infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. (două acte materiale).

Inculpatul P.L. a

fost condamnat la 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit.

a), art. 83 C. pen. (15 acte materiale), precum și a art. 74 alin. (2), art. 76

alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sus-numitul inculpat a fost

achitat pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (4) C. pen. (două fapte), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (părți

vătămate SC E. SRL și SC D.S. SRL);

În baza art. 83 C.

pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3

ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 698 din 27

noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj, pedeapsa urmând a fi executată alături de

pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul P.L. având de executat pedeapsa

rezultantă de 10 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

Inculpatul P.G., a

fost condamnat la 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin.

(1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. (15 acte

materiale).

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat

pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (4) C. pen. (două acte materiale) (părți vătămate SC E. SRL și SC D.S. SRL).

S-a făcut aplicarea art.

71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

Pe latură civilă, în

baza art. 14, a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art. 1003 C.

civ. (în vigoare la data comiterii faptelor), inculpații au fost obligați în

solidar să plătească, cu titlu de despăgubiri materiale următoarele sume:

- 61.515 lei părții

civile SC E. SRL Brașov;

-7819,02 lei părții

civile SC D. SRL Brașov;

-14.663,12 lei părții

civile SC D.S. SRL Cristuru – Secuiesc;

-10.572 lei părții

civile SC S. SRL Brașov;

-64.487,06 lei părții

civile SC I. SRL Odorheiu Secuiesc;

-19.337,93 lei părții

civile SC C. SRL București;

-8.540,01 lei părții

civile SC A. SRL Brașov;

-89.126 lei părții

civile SC V. SRL;

-13.173,80 lei părții

civile SC R.R. SRL;

-11.786,87 lei părții

civile SC B. SRL Sf. Gheorghe;

-12.584,39 lei părții

civile SC L.S.C.P. SRL Sf. Gheorghe.

Restul pretențiilor

civile s-au respins.

În baza art. 21 lit.

g) din Legea nr. 26/1990 republicată, s-a dispus comunicarea hotărârii, la

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Covasna.

Pentru a pronunța

sentința, s-au reținut următoarele:

Inculpații, frați, au

înființat, în asociere, SC G. SRL Târgu Secuiesc, administrator fiind

inculpatul P.G. Ambii, împreună, s-au hotărât să achiziționeze mărfuri

industriale și alimentare, obligația plății fiind stabilită prin filă CEC,

adesea, acestea neavând acoperire bancară sau fiind completate cu date

incorecte privind emitentul, astfel urmărind să obțină foloase materiale

nejuste.

Beneficiarilor

filelor CEC, li s-a comunicat că instrumentul de plată este cert, convenția urmând

a fi scadentă la data emiterii lor.

Inculpatul P.G. a

semnat cele 17 file CEC, el cunoscând că nu există provizie bancară, el sau

coinculpatul ducându-le furnizorilor. Inculpații, în modalitatea descrisă, în

perioada noiembrie 2008 – februarie 2009 au produs pagubă în cuantum de

438.117,12 lei, mărfurile achiziționate fiind anvelope auto, parchet și

accesorii, băuturi alcoolice, calculatoare cu monitoare, laptop, uși, centrale

termice și accesorii, băuturi răcoritoare (filele 226-227 dosar fond).

Inculpatul P.L.,

audiat la urmărirea penală la 19 februarie 2009, a recunoscut că a acționat

împreună cu fratele său, coinculpatul P.G. După acel moment, a părăsit România

sustrăgându-se urmăririi penale.

Inculpatul P.G. a

recunoscut ridicarea produselor în cele 17 ocazii, dar a susținut fie că le-a

depozitat în localitatea Catalina și nu le-a valorificat, fie că ar fi vândut

firma unui cetățean maghiar, acesta obligându-se să le achite, dar în cauză nu

s-a întocmit vreun înscris.

B.C.R., cu adresa din

11 septembrie 2009 a comunicat că în perioada august 2008 – martie 2009,

perioadă când s-au emis filele CEC, în contul SC G. SRL nu există disponibil

necesar plăților.

Administrația

Finanțelor Publice Târgu-Secuiesc, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă

Tribunalul Covasna, B.C.R. – Sucursala Târgu-Secuiesc (vol. II instanță fond),

au comunicat că SC G. SRL Târgu-Secuiesc nu a depus bilanțuri contabile pentru

anii 2008-2009, fișa cu specimen de semnătură din 25 iulie 2008 aparținând

inculpatului P.G. neschimbându-se.

Prin sentința civilă nr.

116 S din 15 aprilie 2011 s-a dispus închiderea procedurii falimentului

debitoarei SC G. SRL și radierea acesteia din Registrul Comerțului.

La 03 februarie 2009,

pentru a nu răspunde urmăririi creditorilor, cei doi inculpați au cesionat

societatea comercială unei persoane, indicată a fi fost J.A., de cetățenie

ungară, comisia rogatorie dispusă la cercetarea judecătorească relevând

negăsirea ei la adresa comunicată de inculpați. Și după data menționată cei doi

inculpați au continuat să achiziționeze mărfuri, inculpatul P.G. păstrând

dreptul de semnătură în bancă (adresa din 16 august 2011 – fila 187 vol. II

instanță de fond).

Ambii inculpați au

declarat că nu sunt vinovați, inculpatul P.L. motivând că în relațiile

comerciale derulate cu părțile civile el a contactat reprezentanții acestora, a

ridicat mărfurile, convenind ca plata cu file CEC să aibă scadența la un termen

anterior, o parte din filele CEC fiind numai garanție a plății, semnarea

filelor CEC fiind făcută de coinculpat, consemnarea unui alt cont IBAN fiind

greșeală, iar în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009, societatea a avut rulaj

prin cont, dar nu a putut preciza sumele încasate și plățile realizate pentru

că de aceste operațiuni se ocupa fratele lui, inculpatul P.G.

Același inculpat a

mai susținut că nu a cunoscut dacă la datele predării filelor CEC sau ulterior,

societatea avea în cont bani, mărfurile le depozitau în localitatea Catalina,

numai o parte fiind valorificate, cele rămase fiind predate de coinculpat acelei

doamne „A.”, cetățean maghiar, necunoscând dacă coinculpatul a încheiat vreun

document în acest sens.

În legătură cu

achizițiile de după data cesionării, inculpatul a susținut că fuseseră

comandate anterior, recunoscând însă că nu a adus la cunoștința furnizorilor că

s-au cesionat părțile sociale și nici interdicția bancară.

Același inculpat a

declarat că este de acord cu dezdăunarea părților civile până la concurența

sumelor menționate pe filele CEC refuzate din lipsa de disponibil sau alte

situații imputabile.

La urmărirea penală,

inculpatul P.G. a declarat că mărfurile furnizate de părțile civile au fost

achiziționate de coinculpatul P.L., au fost depozitate în Catalina și după

aceea, au fost predate către numita J.A. care s-a angajat să le plătească. În

legătură cu filele CEC, inculpatul a susținut că au fost semnate de el, dar

le-a predat coinculpatului, acesta le-a dat părții civile, plata

nerealizându-se pentru că nu s-a reușit valorificarea lor.

La cercetarea

judecătorească, inculpatul a revenit în parte, relatând că în perioada iulie

2008 – ianuarie 2009 a fost asociat și administrator, a dezvoltat relații

comerciale cu 11 părți vătămate, el a semnat filele CEC, le-a predat

coinculpatului, acesta achiziționând mărfurile, P.L. fiind cel care a discutat

cu furnizorii și care a convenit ca plata să fie scadentă la termene

ulterioare. A mai susținut că știa că nu exista disponibil, a vândut o parte

din mărfuri, a predat numitei J.A. actele constitutive, actele contabile, nu a

întocmit însă documentație pentru că notarul i-a spus că cesionarea activelor

și pasivelor este suficientă conform actului notarial.

Din declarațiile

reprezentanților legali ai părților civile s-a reținut că după refuzul plății

filelor CEC, inculpații nu au mai putut fi contactați, ei nerăspunzând.

Coroborarea

probatoriului a condus instanța la stabilirea relei credințe a inculpaților în

încheierea și derularea raporturilor comerciale, aceștia, direct, inducând în

eroare privind plata mărfurilor pentru a obține foloase materiale injuste,

rea-credință subliniată și de neacoperirea, măcar parțial, a vreunui

prejudiciu.

Din extrasele de cont

aflate în dosarul de urmărire penală (filele 420-424) rezultă că în contul SC G.

SRL nu a existat provizia necesară plății filelor CEC la termenele convenite.

Pentru toate acestea,

instanța de fond, încadrând în drept faptele celor doi inculpați, săvârșite în

perioada noiembrie 2008 – februarie 2009 – 11 părți vătămate – 15 file CEC,

pagubă 307.369,01 lei, a stabilit că este infracțiune de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, în formă continuată (15 acte materiale).

Privind faptele

reținute în rechizitoriu, în ce privește două file CEC emise către SC E. SRL,

acestea fiind înlocuite cu o alta care a fost refuzată la plată, o alta, pentru

SC D.S. SRL, de asemenea, refuzată la plată, iar a doua a fost necompletată și

remisă spre garanție, nestabilindu-se, concret, dacă ulterior a fost completată

și supusă decontării, faptele nefiind acte materiale ale infracțiunii de

înșelăciune, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel cum

s-a arătat, din (17 acte material în sarcina inculpatului P.L.) în aceeași

infracțiune (15 acte materiale) și, la fel, pentru inculpatul P.G. (15 acte

materiale) și infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C.

pen. (2 fapte).

Împotriva sentinței

au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpații.

Apelul declarat de

parchet a fost motivat pe netemeinicia pedepselor aplicate ambilor inculpați,

în cadrul acestuia, criticându-se reținerea circumstanțelor atenuante. La

termenul de judecată 24 aprilie 2012, parchetul a suplimentat apelul, criticând

greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor, în opinia sa subzistând

încadrarea juridică descrisă în rechizitoriu, iar dacă se va considera că în ce

privește partea vătămată SC D.S. SRL fila CEC în alb a fost remisă drept

garanție, să se rețină 16 acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave în formă continuată, urmând ca pentru fapta ce a

vizat partea vătămată menționată, să se rețină infracțiunea prevăzută de Legea nr.

59/1934.

Inculpatul P.G. a

criticat sentința pentru netemeinicia pedepsei aplicate, el susținând că în

apel a cerut, în ce-l privește, aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

Inculpatul P.L. a

solicitat admiterea apelului, el susținând că în ce-l privește, nu este

îndeplinită latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune, el nu a acționat

cu vinovăție, filele CEC au fost emise și remise numai cu titlu de garanție,

rubrica privind prețul mărfurilor fiind completată de reprezentanții

furnizorilor, aspect recunoscut de aceștia, aceștia, la momentul emiterii

instrumentelor de plată cunoscând că SC G. SRL nu avea disponibil bănesc,

achitarea sa impunându-se în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

În subsidiar, același

inculpat a susținut că achitarea sa este fondată și pentru temeiul prevăzut de art.

10 lit. e) C. proc. pen., el s-a aflat în eroare de fapt, nu era administrator,

nu a avut acces direct la conturile societății și, ca atare, nu a avut

reprezentarea că în contul bancar nu era disponibil suficient pentru plata

mărfurilor achiziționate.

În apel, nu s-au mai

administrat alte probe.

Curtea de Apel Brașov,

prin decizia penală nr. 56/Ap din 08 mai 2012 a admis apelul declarat de

inculpatul P.G., a desființat sentința numai cu privire la individualizarea

pedepsei aplicate acestuia și a redus-o de la 6 ani închisoare, la 5 ani

închisoare.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Apelurile declarate

de parchet și de inculpatul P.L. au fost respinse ca nefondate.

Decizia instanței de

apel a fost recurată de inculpatul P.G., el criticând-o potrivit cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

2

și pct. 14 C.

proc. pen., în cadrul primului susținând că hotărârea este contrară legii

întrucât nu i s-au aplicat dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

astfel cum solicitase și declarase la termenul de judecată 24 aprilie 2012, iar

în ce privește pedeapsa aplicată, aceasta nu este temeinică, 5 ani închisoare

fiind individualizată prin neluarea în considerare a datelor ce caracterizează

favorabil persoana sa, cooperantă pe tot parcursul desfășurării procesului

penal.

Recursul inculpatului

nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Din verificarea

lucrărilor dosarului, se reține că la termenul de judecată din apel, 24 aprilie

2012 (fila 63 dosar Curtea de Apel Brașov), inculpatul P.G. a declarat că

dorește să i se aplice procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., în continuare el arătând că recunoaște că a participat la

constituirea, respectiv înființarea societății, că a semnat filele CEC emise de

aceasta, însă altceva nu a făcut. Inculpatul a detaliat că atunci când a emis

filele CEC, în prealabil verificase dacă exista disponibil în contul firmei, la

acele momente nu exista, se ocupa doar de emiterea lor, fratele său tratând

afacerile comerciale, el necunoscând ce făcea acesta cu mărfurile

achiziționate, dar știe că le-a transportat în satul Catalina. Același

inculpat, în cuprinsul celor declarate la acel termen, continuă menționând că

deși știa că în cont nu este disponibil, spera că la momentul scadenței vor

avea banii necesari, pe aceștia urmând să-i ia de la potențialii cumpărători ai

mărfurilor, practic, ei operau cumpărare de mărfuri în scopul revinderii

acestora. Cu referire la prejudiciu, inculpatul a susținut că nu l-a achitat.

În legătură cu filele CEC, P.G. a continuat să menționeze că el le semna după

ce erau completate fie de fratele lui, fie de un reprezentant, trecerea greșită

a codului IBAN fiind realizată de fratele lui, acesta ocupându-se de tratarea

afacerilor, în sensul că și coresponda cu reprezentanții societăților

partenere.

Instanța de apel,

procedând la examinarea condițiilor legale operabile în materia procedurii

recunoașterii vinovăției și implicit aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, a motivat, legal și

temeinic, că termenul la care inculpatul a cerut aplicarea textului este cel

prevăzut de lege, dar recunoașterea nu a fost totală astfel cum s-a statuat

prin dispoziția menționată introdusă prin Legea nr. 202/2010 în vigoare de la

25 noiembrie 2010.

Potrivit textului,

modificat prin O.U.G. nr. 121 din 29 decembrie 2011, în spiritul acestuia fiind

și deciziile Curții Constituționale, nr. 1470 și nr. 1483, ambele din 08

noiembrie 2011, recunoașterea trebuie să comporte asupra săvârșirii faptelor,

astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței și să se solicite

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Analizând conținutul

recunoașterii astfel cum a susținut inculpatul, recunoaștere reiterată și în

recurs (fila 61 dosar ICCJ), de această dată însă P.G. susținând că înțelege să

recunoască toate faptele, să nu conteste și să își asume răspunderea pentru tot

ce s-a reținut în actul de sesizare, necontestând probele, în ce-l privește,

sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., odată

ce la termenul de judecată 24 aprilie 2012, recunoașterea nu a vizat faptele

astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, în fapt el nerecunoscând starea de

fapt astfel cum fusese descrisă, ci doar o parte, dispoziția legală nedând

dreptul inculpatului de a reveni, astfel cum a declarat în recurs, nu i se poate

aplica procedura recunoașterii vinovăției și, ca atare, reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă, el nerecunoscând total și fără rezerve faptele reținute

ca fiind săvârșite de el.

Trecând la cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. se reține că

instanța de apel, considerând în integralitate criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., faptele săvârșite în

formă continuată, prejudiciul însemnat adus, neacoperirea acestuia, dat și

datele ce caracterizează persoana inculpatului, în favoarea sa aplicându-se,

încă din faza cercetării judecătorești în fond, circumstanțe atenuante, în

plus, faptul că el a fost prezent la termenele de judecată și atitudine

manifestată, de a recunoaște parțial implicarea infracțională, a decis și

reținerea acesteia ca având relevanță judiciară, pedeapsa de 5 ani închisoare

executabilă în regim de detenție constituind și îndeplinirea rolului pedepsei,

astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Instanța de recurs nu

are temeiuri care să conducă la o mai mare micșorare a pedepsei sau la

dispunerea executării ei fără privare de libertate, nefiind aplicabile

dispozițiile art. 81 sau ale art. 86

1

C. pen.

Pentru considerentele

arătate, decizia pronunțată în apel fiind legală și temeinică, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca

nefondat.

În baza art. 192 C.

proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 56/Ap

din 8 mai 2012 a Curții de Apel Brașov – Secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 29 ianuarie 2013.