ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2647/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2647/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr. 204 din 24 iunie

2011 a Tribunalului Brașov s-a dispus:

În

temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută

în sarcina inculpatului C.I. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit.

a) C. pen. (trei acte materiale) în două infracțiuni prevăzute de art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen. (actele materiale din 10 august 2006 și 30 august 2006) și de

art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 04 septembrie 2006 și 06

septembrie 2006).

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (actele

materiale din 10 august 2006 și 30 august 2006), a condamnat pe inculpatul C.I.

la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în

convenții în formă continuată.

În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., a

revocat restul neexecutat de 600 de zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 25 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului Covasna

și a contopit acest rest cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin prezenta

sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării

pedepsei, conform art. 71 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

C.I. pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții, prevăzută în art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen. (actele materiale din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006).

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a admis în parte acțiunea

civilă formulată în cadrul procesului penal și a dispus obligarea inculpatului C.I.

să plătească părții civile SC F.G.L. SRL suma de 137.428,36 RON cu titlu de despăgubiri

civile.

Au fost respinse restul pretențiilor civile.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul

a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 17 decembrie

2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov s-a dispus trimiterea în judecată

a inculpatului C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută în

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare,

în esență, că inculpatul C.I. s-a prezentat sub identitate falsă, ca fiind administratorul

SC P.M.T. SRL, M.P., și în această calitate a plătit cu filele cec seria X, Y, Z

către SC M. SA Brașov bunurile achiziționate de la această societate, deși nu avea

disponibil la tras în cursul lunilor august-septembrie 2006, cauzând părții civile

un prejudiciu în cuantum de 278.940 RON.

În cursul urmăririi penale au fost administrate

probele cu înscrisuri, declarațiile martorilor P.I., A.G., V.D., C.A.I., M.D., G.F.,

C.N. și V.V., precum și proba cu raportul de constatare tehnico-științific criminalistic.

În cursul judecății au fost administrate

probele cu înscrisuri și cu declarațiile martorilor B.J., C.N., V.V. și M.M.D.

Analizând actele și lucrările dosarului,

instanța a constatat că situația de fapt reținută în rechizitoriu nu se confirmă

în totalitate.

Astfel, prin plângerea penală partea vătămată

SC M. SA a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului M.P., pentru că în

calitate de administrator al SC P.M.T. SRL, în cursul anului 2006, a emis filele

cec seria X, Y, Z, în valoare totală de 278.940 RON, deși nu avea disponibil în

cont. Numitul M.P. era la momentul respectiv asociat unic și administrator al SC

P.M.T. SRL, calitate în care a ridicat de la Banca T. SA un număr de 24 de file

cec, din care 12 au fost introduse la plată în perioada 11 septembrie 2006-22

septembrie 2006 și refuzate pentru lipsă totală de disponibil în cont.

Față de numitul M.P. s-a dispus prin rechizitoriu

încetarea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de cecuri

fără a avea disponibil în cont, prevăzută în art. 84 pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934,

deoarece a decedat la data de 22 iunie 2009.

Instanța a reținut că inculpatul C.I. a

fost împuternicit să efectueze operațiuni de depunere și retragere de numerar din

contul acestei societăți.

La data de 10 august 2006, SC P.M.T.

SRL a transmis către partea vătămată SC M. SA Brașov comanda prin care solicita

încheierea unui contract de vânzare-cumpărare comercială al cărui obiect îl constituiau

saboți de frână, în cuprinsul comenzii menționându-se că plata urmează să se facă

la 30 de zile de la momentul livrării mărfii cu filă cec. La data de 11 august

2006 partea vătămată a livrat către SC P.M.T. SRL cantitatea de 2.000 saboți de

frână S2, plata urmând să se efectueze conform înțelegerii dintre părți, cu fila

cec Y. Marfa livrată a fost transportată de martorul C.N., care a arătat că a fost

contactat de o persoană care s-a recomandat M.P. și i-a solicitat să-i transporte

saboții achiziționați de la SC M. SA. Acesta mai susține că s-a deplasat în comuna

Voluntari, pentru a descărca marfa, întâlnindu-se cu persoana care se recomandase

la telefon M.P. Martorul a mai susținut că i-a achitat suma de 500 RON (din totalul

de 800 RON) pentru transportul efectuat și i-a semnat scrisoarea de transport. În

cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, martorul C.N. l-a recunoscut

pe inculpatul C.I., după fotografie, ca fiind persoana cu care a discutat pentru

efectuarea transportului de saboți de la SC M. SA Brașov până în comuna Voluntari

și care s-a recomandat ca fiind M.P. De asemenea, din raportul de constatare tehnico-științific

criminalistic, din data de 14 septembrie 2007, a rezultat că scrisul de la rubrica

„Numele și prenumele” și semnătura din dreapta acestei rubrici din scrisoarea de

transport au fost executate de numitul C.I.

În data de 30 august 2006, martorul C.N.

a mai efectuat un transport de saboți pentru aceeași societate SC P.M.T. SRL, de

la SC M. SA, fiind contactat telefonic de aceeași persoană, care se recomandase

M.P. Martorul i-a explicat că nu a primit toți banii pentru transportul anterior

și că nu este de acord să efectueze transportul până când nu va primi toți banii,

iar în urma acestei discuții i s-a trimis prin mandat poștal suma de 1.500 RON.

Marfa preluată de la SC M. SA a fost transportată în comuna Cojocna, județul Cluj,

și descărcată pe un teren viran. Aici martorul nu s-a mai întâlnit cu persoana care

se recomandase ca fiind M.P., ci cu un copil, în zona aeroportului Cluj Napoca.

Pentru achitarea celor 3.000 de saboți de frână, achiziționați la 30 august

2006, al căror preț era de 91.372,91 RON, s-a emis fila cec X, neonorată la plată.

Pentru aceste două acte materiale s-a apreciat

că sunt dovedite, așa cum a reieșit din actele și probele menționate mai sus.

Parchetul a reținut în actul de sesizare

că inculpatul C.I. se face vinovat și de următoarele două acte materiale, comise

în circumstanțe asemănătoare:

Astfel, la data de 04 septembrie 2006,

partea vătămată SC M. SA a mai primit o comandă de la aceeași SC P.M.T. SRL, pentru

livrarea a 1.800 de saboți de frână S2, în valoare de 69.082,04 RON, plata urmând

să fie efectuată tot printr-o filă cec. Bunurile au fost transportate în comuna

Cojocna, județul Cluj, de către martorul V.V. Acesta s-a întâlnit în mun. Cluj Napoca,

în zona aeroportului, cu un copil în vârstă de aproximativ 13-15 ani, care l-a condus

în zona localității Cojocna, unde a fost descărcată marfa de mai multe persoane.

Minorul i-a spus că va sosi tatăl său să-i achite contravaloarea transportului,

ceea ce nu s-a întâmplat.

După două zile, la data de 06

septembrie 2006, reprezentanții SC M. SA au livrat aceleiași societăți încă 2.300

saboți de frână, în valoare de 72.490 RON, care au fost transportați de numitul

V.D. în comuna Cojocna, județul Cluj, pe un teren viran, unde a fost condus tot

de o persoană tânără. Plata contravalorii acestor produse și a celor transportate

în data de 04 septembrie 2006 a fost efectuată printr-o singură filă cec, Y.

Pentru aceste ultime acte materiale s-a

apreciat că nu există nici un indiciu cu privire la implicarea inculpatului C.I.

în săvârșirea lor, în afară de faptul că marfa a fost comandată de către SC

P.M.T. SRL și transportată în comuna Cojocna, județul Cluj. Nicio persoană din cadrul

părții civile sau dintre transportatori nu l-a văzut pe inculpat să se fi implicat

în vreun fel în săvârșirea acestor ultime acte materiale și nu a existat vreun înscris

semnat de acesta, din care să reiasă că a participat în vreun fel la inducerea în

eroare a părții civile. Nu a fost suficient, pentru a se putea reține participarea

inculpatului la săvârșirea acestor două acte materiale, doar faptul că bunurile

au fost comandate tot de către SC P.M.T. SRL și că au fost transportate în aceeași

localitate. Martorii care au efectuat aceste ultime transporturi nu l-au identificat

pe inculpat printre persoanele care i-au condus sau descărcat marfa. Dimpotrivă,

martorul V.V., care a efectuat transportul din data de 04 septembrie 2006, a declarat

că a fost contactat de o persoană în vârstă de aproximativ 35-40 de ani, iar inculpatul

C.I. avea la data respectivă 51 de ani. Raportul de constatare tehnico-științifică

din dosar de urmărire penală a stabilit că scrisul și semnătura din comandă și semnăturile

din cele trei file cec nu au fost executate de inculpat.

De asemenea, calitatea de acționar și asociat

al SC P.M.T. SRL o avea numitul M.P., care a decedat la 22 iunie 2009 fiind posibil

ca ultimele două acte materiale să fi fost comise de acesta, fără participarea inculpatului

C.I. Implicarea persoanei decedate M.P. în săvârșirea faptelor a rezultat din faptul

că proprietara imobilului din mun. Cluj Napoca, în care și-a avut sediul SC

P.M.T. SRL, i-a declarat martorului B.J. că l-a văzut de câteva ori pe reprezentantul

acestei societăți, care venea să ia corespondența, și i-a înmânat martorului o copie

de pe cartea de identitate a acestuia. Or, acea copie este a cărții de identitate

a decedatului M.P. și nu a inculpatului C.I. Fiind posibil ca ultimele două acte

materiale de inducere în eroare a părții civile, efectuate în numele SC P.M.T.

SRL, să fi fost făcute de persoana decedată M.P., sau chiar de alte persoane neidentificate,

neexistând niciun indiciu cu privire la implicarea inculpatului C.I. și în comiterea

acestor acte, s-a apreciat că nu poate fi reținută vinovăția acestuia, pe motiv

că modul de operare a fost același. Cum vinovăția inculpatului pentru toate actele

materiale trebuie dovedită, pe bază de probe certe și nu pe prezumții, s-a apreciat

că operează în continuare prezumția de nevinovăție a inculpatului pentru aceste

ultime două acte materiale.

Pentru aceste motive, având în vedere că

actele materiale din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006 nu au fost săvârșite

de inculpatul C.I., în baza art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a dispus schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în

două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv primele două acte materiale din 10 august

2006 și 30 august 2006 și a doua infracțiune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. -

actele materiale din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006.

S-a apreciat că actul de sesizare conține

descrierea în a patru acte materiale de inducere în eroare a părții civile, deoarece

au existat patru dispoziții patrimoniale ale părții civile, materializate în patru

transporturi de piese, neavând nicio relevanță faptul că pentru achitarea mărfii

livrate la ultimele două transporturi a fost emisă o singură filă cec de către reprezentantul

SC P.M.T. SRL. În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 215 alin. (4) C.

pen., privind înșelăciunea prin emitere de cecuri fără acoperire, deoarece filele

cec au fost semnate de administratorul acestei societăți, numitul M.P. și nu de

inculpatul C.I., care doar s-a folosit de acestea pentru inducerea în eroare a părții

civile.

Având în vedere că pentru primele două

acte materiale, din 10 august 2006 și 30 august 2006, s-a dovedit cu certitudine

participarea inculpatului C.I. la acțiunea de inducere în eroare a părții civile

SC M. SA, precum și faptul că acesta a acționat cu intenție, dându-se drept M.P.,

reprezentantul SC P.M.T. SRL, iar în urma acestor două acte de inducere în eroare

partea civilă a suferit un prejudiciu în valoare totală de 137.428,36 RON, în drept,

fapta inculpatului C.I. constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții, prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Actele

materiale de inducere în eroare din 10 august 2006 și 30 august 2006, fiind săvârșite

la intervale scurte de timp, prin același mod de acțiune și cu o rezoluție infracțională

unică, acestea au fost unite într-o unitate legală de infracțiune, fiind aplicabile

prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea continuată. Întrucât

prejudiciul produs prin aceste două acte materiale, la care s-a reținut participarea

inculpatului C.I., este mai mic de 200.000 RON, nu mai poate fi reținută varianta

agravantă de la art. 215 alin. (5) C. pen., deoarece nu s-au produs consecințe deosebit

de grave.

Inculpatul C.I. a fost condamnat prin sentința

penală nr. 25 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului Covasna, la o pedeapsă de 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută în art. 215

alin. (3) și (5) C. pen., fiind arestat la 13 iulie 2001 și liberat la 23

ianuarie 2004, cu un rest neexecutat de 600 de zile, termenul de încercare împlinindu-se

la data de 15 septembrie 2006. Cum inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății

mai înainte de considerarea ca executată a acestei pedepse de 5 ani închisoare,

au fost întrunite condițiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie.

Față de gradul de pericol social al faptei,

periculozitatea inculpatului, care este recidivist și după ce a dat o declarație

în faza actelor premergătoare nu a mai fost găsit de organele judiciare și nu s-a

mai prezentat în fața instanței de judecată, valoarea ridicată a prejudiciului,

văzând și celelalte criterii de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72

C. pen., instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracțiunea

de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (primele 2 acte materiale,

din 10 august 2006 și 30 august 2006) reținută în sarcina acestuia.

Având în vedere că acesta a săvârșit infracțiunea

supusă judecății în perioada de liberare condiționată din executarea pedepsei de

5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 25 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului

Covasna, în baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea restului de 600

de zile închisoare, rămas neexecutat din această pedeapsă și a contopit cu pedeapsa

de 6 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

Deși inculpatul mai are o condamnare definitivă,

la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în

art. 64 C. pen., având în vedere că față de acesta s-a mai pus în mișcare acțiunea

penală, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, pentru alte infracțiuni

similare, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea contopirii cu pedeapsa

aplicată prin prezenta hotărâre, deoarece urmează ca situația juridică a inculpatului

să fie clarificată după pronunțarea tuturor sentințelor penale care îl privesc pe

acesta.

Pe perioada executării pedepsei principale

s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În ce privește ultimele două acte materiale,

din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006, având în vedere că, așa cum s-a arătat

anterior, acestea nu au fost săvârșite de inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea

inculpatului C.I. pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen. (două acte materiale).

Pe latură civilă, s-a constatat că succesoarea

în drepturi a părții vătămate SC M. SA este SC F.G.L. SRL, așa cum rezultă din înscrisurile

depuse la dosarul instanței. Cum s-a stabilit cu certitudine participația inculpatului

C.I. la săvârșirea actelor materiale de înșelăciune din 10 august 2006 și 30

august 2006, prin care s-a produs părții vătămate un prejudiciu total de 137.428,36

RON, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., inculpatul

a fost obligat la plata acestei sume către partea vătămată. A existat legătură de

cauzalitate între acțiunea inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate

și acest prejudiciu, iar inculpatul a acționat cu intenție, fiind obligat să repare

acest prejudiciu.

Întrucât inculpatul nu se face vinovat

și de săvârșirea actelor materiale din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006,

așa cum s-a arătat anterior, dispunându-se achitarea acestuia pentru infracțiunea

de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., nu poate

fi obligat inculpatul și la plata despăgubirilor civile pentru aceste acte materiale.

În consecință, s-a respins restul pretențiilor, până la suma de 278.940 RON.

Împotriva sentinței Tribunalului Brașov

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul C.I.

Prin decizia penală nr. 138/Ap din 22 decembrie

2011, Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondate apelurile declarate.

S-a reținut că, în ce privește starea de

fapt, a fost corect reținută de prima instanță, în deplină concordanță cu probele

administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală.

Astfel, din probele administrate a reieșit,

că la data de 04 septembrie 2006, partea vătămată SC M. SA a mai primit o comandă

de la aceeași SC P.M.T. SRL, pentru livrarea a 1.800 de saboți de frână S2, în valoare

de 69.082,04 RON, plata urmând să fie efectuată tot printr-o filă cec. Aceste bunuri

au fost transportate în comuna Cojocna, județul Cluj, de către martorul V.V. Acesta

s-a întâlnit în mun. Cluj Napoca, în zona aeroportului, cu un copil în vârstă de

aproximativ 13-15 ani, care l-a condus în zona localității Cojocna, unde a fost

descărcată marfa de mai multe persoane.

După două zile, la data de 06

septembrie 2006, reprezentanții SC M. SA au livrat aceleiași societăți încă 2.300

saboți de frână, în valoare de 72.490 RON, care au fost transportați de numitul

V.D. în comuna Cojocna, județul Cluj, pe un teren viran, unde a fost condus tot

de o persoană tânără. Plata contravalorii acestor produse și a celor transportate

în data de 04 septembrie 2006 a fost efectuată printr-o singură filă cec, Y.

Pentru aceste ultime acte materiale, însă,

așa cum corect a stabilit instanța de fond, nu există niciun indiciu cu privire

la implicarea inculpatului C.I. în săvârșirea lor, în afară de faptul că marfa a

fost comandată de către SC P.M.T. SRL și transportată în comuna Cojocna, județul

Cluj.

Nicio persoană nu l-a văzut pe inculpat

să se fi implicat în vreun fel în săvârșirea acestor ultime acte materiale și nu

există nici vreun înscris semnat de acesta din care să reiasă că a participat în

vreun fel la inducerea în eroare a părții vătămate.

Nu este suficient, pentru a se putea reține

participarea inculpatului la săvârșirea acestor două acte materiale, doar faptul

că bunurile au fost comandate de către SC P.M.T. SRL și au fost transportate în

aceeași localitate, fiind vorba doar de indicii, ce nu sunt suficiente pentru a

fundamenta o soluție de condamnare.

Martorii care au efectuat aceste ultime

transporturi nu l-au identificat pe inculpat printre persoanele care i-au condus

sau care au descărcat marfa. Dimpotrivă, martorul V.V., care a efectuat transportul

din data de 04 septembrie 2006, a declarat că a fost contactat de o persoană în

vârstă de aproximativ 35-40 de ani, iar inculpatul C.I. avea la data respectivă

51 de ani. Raportul de constatare tehnico-științifică de la dosarul de urmărire

penală a stabilit că scrisul și semnătura din comandă și semnăturile din cele trei

file cec nu au fost executate de inculpat.

În acest context, susținerea din motivele

de apel formulate de parchet, în sensul că după plecarea lui M.P. din locuință,

inculpatul a rămas în posesia instrumentelor de plată pe care le-a folosit declinându-și

identitatea numitului M.P., au valoarea unor supoziții, ce nu pot fundamenta o soluție

de condamnare.

Cu privire la apelul declarat de inculpat,

s-a apreciat că este nefondat.

Prioritar, s-a constatat că apelul a fost

declarat peste termen, potrivit art. 365 C. proc. pen.

În cauză nu se poate dispune restituirea

cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale pe motiv că inculpatul nu a

cunoscut urmărirea penală, a fost plecat în Italia, nefiind citat în acel loc.

Înscrisul în copie care a fost depus la

dosar, în apel, de inculpat, nu este tradus, nu este nici datat, nu se cunoaște

emitentul, astfel că nu poate face dovada că în perioada menționată inculpatul a

fost plecat în Italia.

Mai mult, inculpatul a dat o declarație

în cursul urmării penale, la data de 04 aprilie 2007, după care nu a mai putut fi

contactat.

În speță, s-au efectuat acte de căutare

a inculpatului fiind citat la adresa cunoscută și indicată în declarația dată, din

dovada de îndeplinire a procedurii de citare rezultând că inculpatul nu mai locuia

la acea adresă de 2 ani, acolo locuind numitul R.V.

Au fost efectuate verificări cu sprijinul

Administrației Naționale a Penitenciarelor și Interpol pentru a se putea stabili

dacă inculpatul se află încarcerat în țară sau străinătate, conform dispozițiilor

procedurale, rezultând doar că acesta figurează ca urmărit internațional având o

condamnare definitivă pentru infracțiunea de înșelăciune și a fost citat și prin

afișare la Consiliul Local Brașov, ca loc de comitere a faptei.

Oricum, restituirea cauzei la parchet nu

se poate dispune decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 332

C. proc. pen., toate fiind motive de ordine publică, iar situația invocată nu se

înscrie printre acestea.

De asemenea, nu s-a dispus nici desființarea

cu trimitere spre rejudecare, deoarece, în cursul judecății, inculpatul a fost citat

la adresa cunoscută, fiind singura adresă cunoscută de autorități, conform adresei

S.P.C.L.E.P. Cluj Napoca, dar și prin afișare la Consiliul Local Brașov.

Din procesul-verbal întocmit cu prilejul

executării mandatului de aducere s-a constatat că potrivit declarației numitei R.F.,

care locuiește la adresa cunoscută ca fiind a inculpatului, acesta ar fi vândut

imobilul în 2007 și ar fi plecat în Italia.

Prin urmare, era imposibil de realizat

procedura de citare în Italia, câtă vreme nu se cunoștea o adresă unde acesta să

fie citat în Italia și, prin urmare, solicitarea de desființare cu trimitere spre

rejudecare este nejustificată.

Nu s-a realizat nici procedura de citare

în Canada, deoarece nu s-a dovedit că inculpatul se afla în Canada, iar înscrisul

depus în copie și netradus nu poate face dovadă în acest sens.

A fost lipsită de temei și cererea de achitare

formulată de inculpat prin avocat ales, deoarece probele au demonstrat fără putință

de tăgadă că se face vinovat de infracțiunea de înșelăciune pentru care prima instanță

a dispus condamnarea sa.

Marfa livrată a fost transportată de martorul

C.N., care arată că a fost contactat de o persoană care s-a recomandat M.P. și i-a

solicitat să-i transporte saboții achiziționați de la SC M. SA. Acesta mai susține

că s-a deplasat în comuna Voluntari, pentru a descărca marfa, întâlnindu-se cu persoana

care se recomandase la telefon ca M.P. Martorul a mai susținut că persoana i-a achitat

suma de 500 RON (din totalul de 800 RON) pentru transportul efectuat și i-a semnat

scrisoarea de transport. În cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată

martorul C.N. l-a recunoscut pe inculpatul C.I., după fotografie, ca fiind persoana

cu care a discutat pentru efectuarea transportului de saboți de la SC M. SA Brașov

până în comuna Voluntari și care s-a recomandat ca fiind M.P.

De asemenea, din raportul de constatare

tehnico-științific criminalistic, din data de 14 septembrie 2007, a rezultat că

scrisul de la rubrica „Numele și prenumele” și semnătura din dreapta acestei rubrici

din scrisoarea de transport au fost executate de numitul C.I.

În data de 30 august 2006, martorul C.N.

a mai efectuat un transport de saboți pentru aceeași societate SC P.M.T. SRL, de

la SC M. SA, fiind contactat telefonic de aceeași persoană, care se recomandase

M.P. Martorul i-a explicat că nu a primit toți banii pentru transportul anterior

și că nu este de acord să efectueze transportul până când nu va primi toți banii,

iar în urma acestei discuții i s-a trimis prin mandat poștal suma de 1.500 RON.

Marfa preluată de la SC M. SA a fost transportată în jud. Cluj, în comuna Cojocna,

și descărcată pe un teren viran. Aici martorul nu s-a mai întâlnit cu persoana care

se recomandase ca fiind M.P., ci cu un copil. Pentru achitarea celor 3.000 de saboți

de frână, achiziționați la 30 august 2006, al căror preț era de 91.372,91 RON, s-a

emis fila cec X, neonorată la plată.

Cum proba științifică nu a fost combătută,

fiind evident că inculpatul a semnat scrisoarea de transport și, mai mult, a fost

recunoscut de martorul C.N. din fotografie, ca fiind persoana cu care a discutat

pentru efectuarea transportului de saboți de la SC M. SA Brașov până în comuna Voluntari

și care s-a recomandat ca fiind M.P., s-a constatat că prezumția de nevinovăție

a acestuia a fost răsturnată, soluția de condamnare fiind corectă.

Împotriva deciziei penale nr. 138 din 22

decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov au declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov și inculpatul C.I.

Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut

de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. În motivare,

s-a arătat, în esență, că în cauză nu se impunea schimbarea încadrării juridice

a faptei inculpatului C.I. în două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și achitarea

inculpatului pentru una dintre infracțiuni în temeiul dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - actele materiale din

04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006.

Instanța trebuia să excludă din conținutul

unității legale de infracțiune, actele pe care le-a apreciat că nu au fost comise

de inculpat și nu să pronunțe două soluții de condamnare și achitare pentru aceeași

infracțiune.

Distinct, s-a susținut că actele materiale

ale infracțiunii de înșelăciune din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006 au

fost săvârșite de inculpatul C.I., fiind dovedite prin declarațiile martorilor și

înscrisurile aflate la dosar.

Inculpatul C.I. a invocat cazurile de casare

prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

, 18 și 21 C.

proc. pen., arătând că pe parcursul urmăririi penale și a judecății nu a fost legal

citat în Canada și Italia. Instanța a comis o eroare gravă de fapt, având drept

consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, întrucât nu există nicio

probă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, deoarece în perioada

ianuarie 2005-decembrie 2007 nu s-a aflat în România, ci în Italia.

Examinând motivele de recurs invocate,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul parchetului este fondat.

În doctrina și legislația penală unitatea

de infracțiune s-a definit ca activitatea infracțională formată dintr-o singură

acțiune sau inacțiune ce decurge din natura faptei sau din voința legiuitorului

săvârșită de o persoană și în care se identifică conținutul unei singure infracțiuni.

Prin pluralitate de infracțiuni este desemnată

situația în care o persoană săvârșește mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnată

definitiv pentru vreuna din ele, cât și situația în care o persoană săvârșește din

nou o infracțiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracțiune.

Infracțiunea continuată este forma unității

legale de infracțiune caracterizată prin săvârșirea de către aceeași persoană la

intervale de timp diferite, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale a unor

acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

Prin concurs de infracțiuni este desemnată

forma pluralității de infracțiuni ce constă din săvârșirea a două sau mai multe

infracțiuni de către aceeași persoană mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru

vreuna din ele.

Ca atare, unitatea de infracțiune, fie

că este naturală sau legală și care presupune o singură infracțiune nu poate deveni

vreodată pluralitate de infracțiuni - concurs de infracțiuni, recidiva, pluralitate

intermediară - de vreme ce aceasta înseamnă, în cazul concursului de infracțiuni

săvârșirea a cel puțin două infracțiuni.

Prin urmare, infracțiunea continuată care

este o unitate legală de infracțiune nu poate fi schimbată într-un concurs de infracțiuni.

Se are în vedere că actele de executare

ale infracțiunii continuate nu reprezintă fiecare în parte infracțiuni distincte,

o pluralitate de infracțiuni, deoarece toate au aceeași rezoluție infracțională

pe lângă unitatea de subiect activ și de calificare juridică și realizează conținutul

aceleiași infracțiuni.

În cauză, instanța de fond a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei inculpatului C.I. din infracțiunea de înșelăciune în

formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (trei acte materiale) în două

infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (acte materiale din 10

august 2006 și 30 august 2006) și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 04

septembrie 2006 și 06 septembrie 2006).

S-a dispus condamnarea inculpatului pentru

infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. - actele materiale din 10

august 2006 și 30 august 2006, și achitarea inculpatului pentru înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. a) C. pen. - actele materiale din 04 septembrie 2006 și 06

septembrie 2006 - în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Procedeul instanței este nelegal pentru

că a schimbat unitatea legală de infracțiune - infracțiunea continuată în pluralitate

de infracțiuni - concurs de infracțiuni, ceea ce contravine definirii celor două

noțiuni, fiind încălcată unitatea legală de infracțiune.

De aceea, nu se poate dispune pentru o

parte dintre acțiunile ce intră în conținutul infracțiunii continuate achitarea,

iar pentru alte acte de executare ale aceleiași infracțiuni continuate condamnarea

inculpatului, întrucât acțiunile care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași

infracțiuni nu reprezintă infracțiuni distincte cu care instanța a fost sesizată

și asupra cărora să se pronunțe.

În această situație, instanța a fost sesizată

cu o singură infracțiune de înșelăciune continuată, urmând să pronunțe o soluție

unică pentru actele materiale dovedite, cu excluderea din conținutul infracțiunii

a acțiunilor nedovedite, în acest mod nefiind afectată unitatea legală de infracțiune.

Sub acest aspect critica parchetului este

fondată.

Prin urmare, dacă nu sunt dovedite actele

materiale ale inculpatului C.I. din 04 septembrie 2006 și respectiv 06

septembrie 2006 vor fi înlăturate din conținutul infracțiunii de înșelăciune, ceea

ce va influența modul de soluționare a acțiunii civile și încadrarea juridică a

faptei. În cauză au fost dovedite numai actele materiale din 10 august 2006 și 30

august 2006, astfel că valoarea totală a prejudiciului este în cuantum de 137.428,36

RON.

Întrucât prejudiciul produs prin aceste

două acte materiale este mai mic de 200.000 RON, numai poate fi reținută forma agravantă

a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., pentru că nu

s-au produs consecințe deosebit de grave și se impune schimbarea încadrării juridice

a faptei inculpatului C.I. în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a)

C. pen. (actele materiale din 10 august 2006 și 30 august 2006), urmând a se pronunța

o soluție pentru această faptă.

Cu privire la actele materiale din 04

septembrie 2006 și 06 septembrie 2006 ale infracțiunii de înșelăciune, corect s-a

apreciat că nu s-a dovedit că au fost comise de către inculpatul C.I.

Referitor la aceste două acte materiale

s-a reținut în actul de sesizare că la 04 septembrie 2006 partea civilă SC M.

SA a primit o comandă de la SC P.M.T. SRL pentru livrarea a 1.800 saboți de frână

în valoare de 69.082,04 RON, plata urmând a fi efectuată prin filă cec de către

SC P.M.T. SRL. Bunurile comandate au fost transportate în comuna Cojocna, jud. Cluj,

de către martorul V.V. Acesta s-a întâlnit în mun. Cluj Napoca, în zona aeroportului,

cu un copil în vârstă de aproximativ 13-15 ani, care l-a condus în comuna Cojocna,

unde marfa a fost descărcată de mai multe persoane.

La data de 06 septembrie 2006, reprezentanții

părții civile SC M. SA au livrat aceleiași societăți, 2.300 saboți de frână în valoare

de 72.490 RON, transportați de martorul V.D. în comuna Cojocna, jud. Cluj, pe un

teren viran unde a fost condus de o persoană, neidentificată în cursul urmăririi

penale.

Plata contravalorii acestor bunuri, precum

și a celor transportate la data de 04 septembrie 2006 a fost efectuată printr-o

singură filă cec, Y.

Pentru aceste două acte materiale, corect

s-a apreciat că nu există vreo dovadă cu privire la implicarea inculpatului C.I.

în săvârșirea lor.

În acest sens, martorii V.D. și V.V., care

au efectuat transportul mărfurilor la 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006 nu

l-au identificat pe inculpat printre persoanele care i-au condus în comuna Cojocna

sau care au descărcat marfa.

Martorul V.V., care a efectuat transportul

din data de 04 septembrie 2006, a relatat că a fost contactat de o persoană tânără,

în vârstă de aproximativ 35-40 ani, în condițiile în care inculpatul C.I. avea la

data respectivă 51 de ani.

Asemenea a declarat și martorul V.D., ce

a efectuat transportul mărfurilor la 06 septembrie 2006 în comuna Cojocna, precizând

că a luat legătura cu o persoană tânără, din partea societății SC P.M.T. SRL.

Aceasta din urmă nu a fost identificată,

iar martorul V.D. nu a recunoscut-o în persoana inculpatului C.I.

Raportul de constatare tehnico-științifică

a concluzionat că scrisul și semnătura din comanda din 10 august 2006 emisă de SC

P.M.T. SRL Cluj Napoca și înregistrată la SC M. SA Brașov în 10 august 2006, precum

și semnăturile de la rubricile „semnătura trăgătorului” din cele trei file cec nu

au fost executate de către inculpatul C.I.

Reprezentantul părții civile SC M. SA Brașov,

martorul B.A.M. nu a făcut vreo referire cu privire la inculpatul C.I., în legătură

cu marfa livrată la 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006 societății SC

P.M.T. SRL pentru care aceasta a emis la 11 septembrie 2006 fila cec U, refuzată

la plată pentru lipsă totală disponibil, societatea aflându-se în interdicție bancară

în perioada 11 septembrie 2006-11 septembrie 2007.

Corect s-a apreciat că nu există nicio

probă cu privire la săvârșirea actelor materiale din 04 septembrie 2006 și 06

septembrie 2006 de către inculpatul C.I. și, prin urmare, critica parchetului cu

privire la înlăturarea celor două acte materiale din conținutul infracțiunii de

înșelăciune este nefondată.

În ceea ce privește recursul inculpatului

C.I., este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În recurs, apărătorul inculpatului a invocat

cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

, 18 și 21 C.

proc. pen., arătând, în esență, că atât pe parcursul urmăririi penale, cât și a

judecății în fond și apel, inculpatul nu a fost legal citat în Canada și Italia

și nu s-a avut în vedere declarația martorei R.F., care a precizat că inculpatul

și-a vândut locuința din 2007 și s-a mutat în Italia.

De asemenea, a susținut că instanța a comis

o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite

de condamnare întrucât nu există nicio probă că inculpatul a săvârșit infracțiunea

de înșelăciune, pentru ca în perioada ianuarie 2005-decembrie 2007 nu s-a aflat

în România, fiind plecat în Italia.

În conformitate cu dispozițiile art. 177

și urm. C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește,

iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul

de personal al unității la care lucrează. În caz de schimbare a adresei arătată

în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă,

numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de

schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază, pe baza datelor obținute

potrivit art. 180, că s-a produs o schimbare de adresă.

Dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește

învinuitul sau inculpatul și nici locul său de muncă, citația se afișează la sediul

consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea.

În cursul urmăririi penale, inculpatul

C.I. a fost ascultat o singură dată, la 04 aprilie 2007, indicându-și adresa în

mun. Cluj Napoca, județul Cluj, pentru ca apoi să se sustragă urmăririi penale,

fiind trimis în judecată în lipsă.

Din adresa Interpol din 30 iunie 2010 a

reieșit că din data de 22 ianuarie 2009, inculpatul figurează urmărit internațional,

fiind condamnat de Tribunalul Bistrița Năsăud la 5 ani închisoare pentru înșelăciune.

În cursul judecății în primă instanță,

a fost citat la adresa ce a indicat-o în cursul urmăririi penale - mun. Cluj-Napoca,

județul Cluj, iar din relațiile comunicate la solicitarea instanței de către Direcția

de Evidență a Persoanelor Cluj Napoca, a reieșit că figurează în evidențe cu aceeași

adresă.

În continuare, instanța de fond a dispus

împotriva inculpatului C.I. emiterea unui mandat de aducere, din procesul-verbal

pentru executarea mandatului de aducere întocmit de organele de poliție rezultând

că la adresa indicată de inculpat locuiește o altă persoană R.F., aceasta precizând

că mătușa sa R.L. a cumpărat imobilul de la C.I. în anul 2007, acesta din urmă fiind

plecat în Italia fără a cunoaște vreo adresă a inculpatului.

Ca atare, s-a dispus citarea inculpatului

și prin afișare la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit

infracțiunea - Consiliul Local Brașov.

În apel, inculpatul a fost reprezentat

de avocat ales fiind citat atât prin afișare la sediul Consiliului Local Brașov,

cât și la adresa cunoscută din Cluj.

Se constată că inculpatul a fost legal

citat în conformitate cu dispozițiile art. 177 și urm. C. proc. pen. atât la adresa

ce a indicat-o în declarația dată în cursul procesului penal, dar și prin afișare

la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea

întrucât la adresa menționată nu mai locuia din anul 2007, nefiind cunoscut vreun

alt loc pentru ca inculpatul să fie citat, respectiv în Canada sau Italia, cum invocă

apărarea.

În apel, inculpatul fiind reprezentat de

apărător ales nu se mai impunea citarea acestuia pentru termenele ulterioare, în

conformitate cu prevederile art. 291 alin. (3) C. proc. pen. (modificat prin art.

18 pct. 41 din Legea nr. 202/2010).

Prin urmare, judecata în primă instanță

și apel s-a realizat cu citarea legală a inculpatului, nefiind incident cazul de

casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut de

dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, nu

ne aflăm în ipoteza unei situații de fapt stabilită contrar probelor dosarului.

În urma analizării materialului probator

administrat în cauză, corect s-a apreciat că vinovăția inculpatului C.I. a fost

dovedită, fiind întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului

pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (actele

materiale din 10 august 2006 și 30 august 2006).

Se reține că partea civilă a livrat SC

P.M.T. SRL cantitatea de 2.000 saboți de frână, plata urmând să se efectueze cu

fila cec Y. Marfa a fost transportată de martorul C.N. care a relatat că a fost

contactat de o persoană, ce s-a recomandat M.P. și i-a solicitat să-i transporte

bunurile. Astfel, s-a deplasat în comuna Voluntari pentru a descărca marfa, unde

s-a întâlnit cu persoana care se recomandase la telefon M.P. Aceasta i-a achitat

contravaloarea transportului - 500 RON - și a semnat scrisoarea de transport.

Martorul C.N. l-a recunoscut din fotografie

pe inculpatul C.I. ca persoana care și-a atribuit identitatea de M.P. și cu care

a discutat cu privire la transportul mărfurilor.

Raportul de constatare tehnico-științifică

a concluzionat că scrisul de la rubrica „numele și prenumele” și semnătura din dreapta

acestei rubrici din scrisoarea de transport au fost executate de inculpatul C.I.

La data de 30 august 2006, martorul C.N.

a mai efectuat un transport cu saboți de frână pentru aceeași societate SC P.M.T.

SRL de la partea civilă SC M. SA, discutând telefonic cu aceeași persoană care se

recomandase M.P. Marfa a fost preluată de la SC M. SA și transportată în comuna

Cojocna pe un teren viran.

Pentru achitarea bunurilor, SC P.M.T.

SRL a emis fila cec X.

Cele două file cec emise de SC P.M.T.

SRL pentru plata bunurilor livrate de partea civilă SC M. SA au fost refuzate la

plată pe motiv de lipsă totală disponibil cont, societatea aflându-se în interdicție

bancară.

Din probe a reieșit că din data de 08

iunie 2006, M.P. a devenit asociat unic și administrator al SC P.M.T. SRL, inculpatul

C.I. fiind împuternicit să desfășoare operațiuni pe conturile SC P.M.T. SRL, acesta

efectuând operațiuni de depunere și retragere de numerar.

Sediul firmei SC P.M.T. SRL a fost declarat

în mun. Cluj Napoca, însă la această adresă a fost identificată martora G.F., care

a relatat că societatea SC P.M.T. SRL a avut sediul la domiciliul său pentru o perioadă

scurtă de timp, la rugămintea numitului M.P. (decedat în cursul urmăririi penale)

administratorul societății, însă în fapt nu a desfășurat vreo activitate comercială.

Martorul B.J., angajat al părții civile

SC M. SA a relatat că s-a deplasat la sediul societății SC P.M.T. SRL din Cluj Napoca,

și a constatat că la adresa respectivă locuia martora G.F., care i-a spus că a închiriat

o cameră societății SC P.M.T. SRL, aceasta nederulând vreo activitate comercială.

Se constată că SC P.M.T. SRL a emis file

cec pentru plata bunurilor achiziționate de la partea civilă SC M. SA, refuzate

la plată pentru lipsă disponibil cont, societatea aflându-se în interdicție bancară;

de asemenea sediul firmei a fost unul fictiv, societatea nederulând operațiuni comerciale.

Inculpatul C.I. a participat la acțiunea

de inducere în eroare a părții civile SC M. SA, atribuindu-și o altă identitate,

ceea ce a condus la producerea unei pagube de 137.428,36 RON.

Cât privește susținerea apărării, anume

că în perioada ianuarie 2005-decembrie 2007, inculpatul C.I. nu s-a aflat în România,

ci în Italia, și din acest considerent se impune achitarea sa întrucât nu este autorul

infracțiunii de înșelăciune, nu poate fi reținută, fiind nedovedită.

În apel, apărătorul inculpatului a susținut

aceeași apărare și a depus la dosar două înscrisuri în copii xerox, ilizibile, în

limba engleză și limba italiană, netraduse, neștampilate, nedatate, fără vreo valoare

probatorie.

Deși la două termene de judecată consecutive

din data de 13 septembrie 2011 și de 11 octombrie 2011, instanța de apel a pus în

vedere apărătorului inculpatului să depună la dosar înscrisuri din care să reiasă

că în perioada 2005-2007 inculpatul C.I. s-a aflat în Italia, apărătorul inculpatului

a învederat că nu deține asemenea documente, iar traducerea înscrisurilor depuse

la dosar în engleză și italiană nu s-a putut realiza, neexistând originalul documentelor

respective.

Prin urmare, corect s-a apreciat că a fost

dovedită vinovăția inculpatului C.I. în comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., prin hotărâre, s-a făcut o greșită aplicare a

legii, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Va casa decizia atacată și în parte sentința penală nr. 204/S din 24 iunie 2011

a Tribunalului Brașov și rejudecând:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., va schimba

încadrarea juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului C.I. din infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art.

215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., va condamna

pe inculpatul C.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., va

dispune revocarea restului rămas neexecutat de 600 de zile din pedeapsa de 5 ani

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 25 din 12 aprilie

2000 a Tribunalului Covasna și va dispune contopirea acestui rest cu pedeapsa de

6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare.

Va interzice inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării

pedepsei, conform art. 71 C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul C.I. împotriva aceleiași decizii.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina

statului, în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 450 RON cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 138/Ap din 22 decembrie

2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe

inculpatul C.I.

Casează decizia atacată și, în parte, sentința

penală nr. 204/S din 24 iunie 2011 a Tribunalului Brașov și, rejudecând:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă

încadrarea juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului C.I. din infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. condamnă

inculpatul C.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., dispune

revocarea restului rămas neexecutat de 600 de zile din pedeapsa de 5 ani închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 25 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului

Covasna și dispune contopirea acestui rest cu pedeapsa de 6 ani închisoare, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

Interzice inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării

pedepsei, conform art. 71 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul C.I. împotriva aceleiași decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei

de 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 septembrie 2012.