ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2647/2012

Asupra recursului de față; Prin sentința penală nr. 204 din 24 iunie 2011 a Tribunalului Brașov s-a dispus: În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului C.I. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (trei acte materiale) în două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 10 august 2006 și 30 august 2006) și de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006). În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 10 august 2006 și 30 august 2006), a condamnat pe inculpatul C.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții în formă continuată. În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat restul neexecutat de 600 de zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 25 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului Covasna și a contopit acest rest cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.I. pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006). În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal și a dispus obligarea inculpatului C.I. să plătească părții civile SC F.G.L. SRL suma de 137.428,36 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Au fost respinse restul pretențiilor civile. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul din data de 17 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut în actul de sesizare, în esență, că inculpatul C.I. s-a prezentat sub identitate falsă, ca fiind administratorul SC P.M.T. SRL, M.P., și în această calitate a plătit cu filele cec seria X, Y, Z către SC M. SA Brașov bunurile achiziționate de la această societate, deși nu avea disponibil la tras în cursul lunilor august-septembrie 2006, cauzând părții civile un prejudiciu în cuantum de 278.940 RON.

În cursul urmăririi penale au fost administrate probele cu înscrisuri, declarațiile martorilor P.I., A.G., V.D., C.A.I., M.D., G.F., C.N. și V.V., precum și proba cu raportul de constatare tehnico-științific criminalistic. În cursul judecății au fost administrate probele cu înscrisuri și cu declarațiile martorilor B.J., C.N., V.V. și M.M.D. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că situația de fapt reținută în rechizitoriu nu se confirmă în totalitate. Astfel, prin plângerea penală partea vătămată SC M. SA a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului M.P., pentru că în calitate de administrator al SC P.M.T. SRL, în cursul anului 2006, a emis filele cec seria X, Y, Z, în valoare totală de 278.940 RON, deși nu avea disponibil în cont.

Numitul M.P. era la momentul respectiv asociat unic și administrator al SC P.M.T. SRL, calitate în care a ridicat de la Banca T. SA un număr de 24 de file cec, din care 12 au fost introduse la plată în perioada 11 septembrie 2006-22 septembrie 2006 și refuzate pentru lipsă totală de disponibil în cont. Față de numitul M.P. s-a dispus prin rechizitoriu încetarea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de cecuri fără a avea disponibil în cont, prevăzută în art. 84 pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, deoarece a decedat la data de 22 iunie 2009. Instanța a reținut că inculpatul C.I. a fost împuternicit să efectueze operațiuni de depunere și retragere de numerar din contul acestei societăți.

La data de 10 august 2006, SC P.M.T. SRL a transmis către partea vătămată SC M. SA Brașov comanda prin care solicita încheierea unui contract de vânzare-cumpărare comercială al cărui obiect îl constituiau saboți de frână, în cuprinsul comenzii menționându-se că plata urmează să se facă la 30 de zile de la momentul livrării mărfii cu filă cec. La data de 11 august 2006 partea vătămată a livrat către SC P.M.T. SRL cantitatea de 2.000 saboți de frână S2, plata urmând să se efectueze conform înțelegerii dintre părți, cu fila cec Y. Marfa livrată a fost transportată de martorul C.N., care a arătat că a fost contactat de o persoană care s-a recomandat M.P. și i-a solicitat să-i transporte saboții achiziționați de la SC M. SA.

Acesta mai susține că s-a deplasat în comuna Voluntari, pentru a descărca marfa, întâlnindu-se cu persoana care se recomandase la telefon M.P. Martorul a mai susținut că i-a achitat suma de 500 RON (din totalul de 800 RON) pentru transportul efectuat și i-a semnat scrisoarea de transport. În cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, martorul C.N. l-a recunoscut pe inculpatul C.I., după fotografie, ca fiind persoana cu care a discutat pentru efectuarea transportului de saboți de la SC M. SA Brașov până în comuna Voluntari și care s-a recomandat ca fiind M.P. De asemenea, din raportul de constatare tehnico-științific criminalistic, din data de 14 septembrie 2007, a rezultat că scrisul de la rubrica „Numele și prenumele” și semnătura din dreapta acestei rubrici din scrisoarea de transport au fost executate de numitul C.I.

În data de 30 august 2006, martorul C.N. a mai efectuat un transport de saboți pentru aceeași societate SC P.M.T. SRL, de la SC M. SA, fiind contactat telefonic de aceeași persoană, care se recomandase M.P. Martorul i-a explicat că nu a primit toți banii pentru transportul anterior și că nu este de acord să efectueze transportul până când nu va primi toți banii, iar în urma acestei discuții i s-a trimis prin mandat poștal suma de 1.500 RON. Marfa preluată de la SC M. SA a fost transportată în comuna Cojocna, județul Cluj, și descărcată pe un teren viran. Aici martorul nu s-a mai întâlnit cu persoana care se recomandase ca fiind M.P., ci cu un copil, în zona aeroportului Cluj Napoca. Pentru achitarea celor 3.000 de saboți de frână, achiziționați la 30 august 2006, al căror preț era de 91.372,91 RON, s-a emis fila cec X, neonorată la plată.

Pentru aceste două acte materiale s-a apreciat că sunt dovedite, așa cum a reieșit din actele și probele menționate mai sus. Parchetul a reținut în actul de sesizare că inculpatul C.I. se face vinovat și de următoarele două acte materiale, comise în circumstanțe asemănătoare: Astfel, la data de 04 septembrie 2006, partea vătămată SC M. SA a mai primit o comandă de la aceeași SC P.M.T. SRL, pentru livrarea a 1.800 de saboți de frână S2, în valoare de 69.082,04 RON, plata urmând să fie efectuată tot printr-o filă cec. Bunurile au fost transportate în comuna Cojocna, județul Cluj, de către martorul V.V. Acesta s-a întâlnit în mun. Cluj Napoca, în zona aeroportului, cu un copil în vârstă de aproximativ 13-15 ani, care l-a condus în zona localității Cojocna, unde a fost descărcată marfa de mai multe persoane.

Minorul i-a spus că va sosi tatăl său să-i achite contravaloarea transportului, ceea ce nu s-a întâmplat. După două zile, la data de 06 septembrie 2006, reprezentanții SC M. SA au livrat aceleiași societăți încă 2.300 saboți de frână, în valoare de 72.490 RON, care au fost transportați de numitul V.D. în comuna Cojocna, județul Cluj, pe un teren viran, unde a fost condus tot de o persoană tânără. Plata contravalorii acestor produse și a celor transportate în data de 04 septembrie 2006 a fost efectuată printr-o singură filă cec, Y. Pentru aceste ultime acte materiale s-a apreciat că nu există nici un indiciu cu privire la implicarea inculpatului C.I. în săvârșirea lor, în afară de faptul că marfa a fost comandată de către SC P.M.T.

SRL și transportată în comuna Cojocna, județul Cluj. Nicio persoană din cadrul părții civile sau dintre transportatori nu l-a văzut pe inculpat să se fi implicat în vreun fel în săvârșirea acestor ultime acte materiale și nu a existat vreun înscris semnat de acesta, din care să reiasă că a participat în vreun fel la inducerea în eroare a părții civile. Nu a fost suficient, pentru a se putea reține participarea inculpatului la săvârșirea acestor două acte materiale, doar faptul că bunurile au fost comandate tot de către SC P.M.T. SRL și că au fost transportate în aceeași localitate. Martorii care au efectuat aceste ultime transporturi nu l-au identificat pe inculpat printre persoanele care i-au condus sau descărcat marfa.

Dimpotrivă, martorul V.V., care a efectuat transportul din data de 04 septembrie 2006, a declarat că a fost contactat de o persoană în vârstă de aproximativ 35-40 de ani, iar inculpatul C.I. avea la data respectivă 51 de ani. Raportul de constatare tehnico-științifică din dosar de urmărire penală a stabilit că scrisul și semnătura din comandă și semnăturile din cele trei file cec nu au fost executate de inculpat. De asemenea, calitatea de acționar și asociat al SC P.M.T. SRL o avea numitul M.P., care a decedat la 22 iunie 2009 fiind posibil ca ultimele două acte materiale să fi fost comise de acesta, fără participarea inculpatului C.I. Implicarea persoanei decedate M.P. în săvârșirea faptelor a rezultat din faptul că proprietara imobilului din mun.

Cluj Napoca, în care și-a avut sediul SC P.M.T. SRL, i-a declarat martorului B.J. că l-a văzut de câteva ori pe reprezentantul acestei societăți, care venea să ia corespondența, și i-a înmânat martorului o copie de pe cartea de identitate a acestuia. Or, acea copie este a cărții de identitate a decedatului M.P. și nu a inculpatului C.I. Fiind posibil ca ultimele două acte materiale de inducere în eroare a părții civile, efectuate în numele SC P.M.T. SRL, să fi fost făcute de persoana decedată M.P., sau chiar de alte persoane neidentificate, neexistând niciun indiciu cu privire la implicarea inculpatului C.I. și în comiterea acestor acte, s-a apreciat că nu poate fi reținută vinovăția acestuia, pe motiv că modul de operare a fost același.

Cum vinovăția inculpatului pentru toate actele materiale trebuie dovedită, pe bază de probe certe și nu pe prezumții, s-a apreciat că operează în continuare prezumția de nevinovăție a inculpatului pentru aceste ultime două acte materiale. Pentru aceste motive, având în vedere că actele materiale din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006 nu au fost săvârșite de inculpatul C.I., în baza art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv primele două acte materiale din 10 august 2006 și 30 august 2006 și a doua infracțiune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. - actele materiale din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006. S-a apreciat că actul de sesizare conține descrierea în a patru acte materiale de inducere în eroare a părții civile, deoarece au existat patru dispoziții patrimoniale ale părții civile, materializate în patru transporturi de piese, neavând nicio relevanță faptul că pentru achitarea mărfii livrate la ultimele două transporturi a fost emisă o singură filă cec de către reprezentantul SC P.M.T. SRL. În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 215 alin. (4) C. pen., privind înșelăciunea prin emitere de cecuri fără acoperire, deoarece filele cec au fost semnate de administratorul acestei societăți, numitul M.P.

și nu de inculpatul C.I., care doar s-a folosit de acestea pentru inducerea în eroare a părții civile. Având în vedere că pentru primele două acte materiale, din 10 august 2006 și 30 august 2006, s-a dovedit cu certitudine participarea inculpatului C.I. la acțiunea de inducere în eroare a părții civile SC M. SA, precum și faptul că acesta a acționat cu intenție, dându-se drept M.P., reprezentantul SC P.M.T. SRL, iar în urma acestor două acte de inducere în eroare partea civilă a suferit un prejudiciu în valoare totală de 137.428,36 RON, în drept, fapta inculpatului C.I. constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Actele materiale de inducere în eroare din 10 august 2006 și 30 august 2006, fiind săvârșite la intervale scurte de timp, prin același mod de acțiune și cu o rezoluție infracțională unică, acestea au fost unite într-o unitate legală de infracțiune, fiind aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea continuată. Întrucât prejudiciul produs prin aceste două acte materiale, la care s-a reținut participarea inculpatului C.I., este mai mic de 200.000 RON, nu mai poate fi reținută varianta agravantă de la art. 215 alin. (5) C. pen., deoarece nu s-au produs consecințe deosebit de grave. Inculpatul C.I.

a fost condamnat prin sentința penală nr. 25 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului Covasna, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., fiind arestat la 13 iulie 2001 și liberat la 23 ianuarie 2004, cu un rest neexecutat de 600 de zile, termenul de încercare împlinindu-se la data de 15 septembrie 2006. Cum inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății mai înainte de considerarea ca executată a acestei pedepse de 5 ani închisoare, au fost întrunite condițiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie.

Față de gradul de pericol social al faptei, periculozitatea inculpatului, care este recidivist și după ce a dat o declarație în faza actelor premergătoare nu a mai fost găsit de organele judiciare și nu s-a mai prezentat în fața instanței de judecată, valoarea ridicată a prejudiciului, văzând și celelalte criterii de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C. pen., instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (primele 2 acte materiale, din 10 august 2006 și 30 august 2006) reținută în sarcina acestuia.

Având în vedere că acesta a săvârșit infracțiunea supusă judecății în perioada de liberare condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 25 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului Covasna, în baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea restului de 600 de zile închisoare, rămas neexecutat din această pedeapsă și a contopit cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

Deși inculpatul mai are o condamnare definitivă, la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., având în vedere că față de acesta s-a mai pus în mișcare acțiunea penală, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, pentru alte infracțiuni similare, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea contopirii cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, deoarece urmează ca situația juridică a inculpatului să fie clarificată după pronunțarea tuturor sentințelor penale care îl privesc pe acesta. Pe perioada executării pedepsei principale s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În ce privește ultimele două acte materiale, din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006, având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, acestea nu au fost săvârșite de inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului C.I. pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (două acte materiale). Pe latură civilă, s-a constatat că succesoarea în drepturi a părții vătămate SC M. SA este SC F.G.L. SRL, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul instanței. Cum s-a stabilit cu certitudine participația inculpatului C.I.

la săvârșirea actelor materiale de înșelăciune din 10 august 2006 și 30 august 2006, prin care s-a produs părții vătămate un prejudiciu total de 137.428,36 RON, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la plata acestei sume către partea vătămată. A existat legătură de cauzalitate între acțiunea inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate și acest prejudiciu, iar inculpatul a acționat cu intenție, fiind obligat să repare acest prejudiciu. Întrucât inculpatul nu se face vinovat și de săvârșirea actelor materiale din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006, așa cum s-a arătat anterior, dispunându-se achitarea acestuia pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., nu poate fi obligat inculpatul și la plata despăgubirilor civile pentru aceste acte materiale. În consecință, s-a respins restul pretențiilor, până la suma de 278.940 RON. Împotriva sentinței Tribunalului Brașov au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul C.I. Prin decizia penală nr. 138/Ap din 22 decembrie 2011, Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondate apelurile declarate. S-a reținut că, în ce privește starea de fapt, a fost corect reținută de prima instanță, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală.

Astfel, din probele administrate a reieșit, că la data de 04 septembrie 2006, partea vătămată SC M. SA a mai primit o comandă de la aceeași SC P.M.T. SRL, pentru livrarea a 1.800 de saboți de frână S2, în valoare de 69.082,04 RON, plata urmând să fie efectuată tot printr-o filă cec. Aceste bunuri au fost transportate în comuna Cojocna, județul Cluj, de către martorul V.V. Acesta s-a întâlnit în mun. Cluj Napoca, în zona aeroportului, cu un copil în vârstă de aproximativ 13-15 ani, care l-a condus în zona localității Cojocna, unde a fost descărcată marfa de mai multe persoane. După două zile, la data de 06 septembrie 2006, reprezentanții SC M. SA au livrat aceleiași societăți încă 2.300 saboți de frână, în valoare de 72.490 RON, care au fost transportați de numitul V.D.

în comuna Cojocna, județul Cluj, pe un teren viran, unde a fost condus tot de o persoană tânără. Plata contravalorii acestor produse și a celor transportate în data de 04 septembrie 2006 a fost efectuată printr-o singură filă cec, Y. Pentru aceste ultime acte materiale, însă, așa cum corect a stabilit instanța de fond, nu există niciun indiciu cu privire la implicarea inculpatului C.I. în săvârșirea lor, în afară de faptul că marfa a fost comandată de către SC P.M.T. SRL și transportată în comuna Cojocna, județul Cluj. Nicio persoană nu l-a văzut pe inculpat să se fi implicat în vreun fel în săvârșirea acestor ultime acte materiale și nu există nici vreun înscris semnat de acesta din care să reiasă că a participat în vreun fel la inducerea în eroare a părții vătămate.

Nu este suficient, pentru a se putea reține participarea inculpatului la săvârșirea acestor două acte materiale, doar faptul că bunurile au fost comandate de către SC P.M.T. SRL și au fost transportate în aceeași localitate, fiind vorba doar de indicii, ce nu sunt suficiente pentru a fundamenta o soluție de condamnare. Martorii care au efectuat aceste ultime transporturi nu l-au identificat pe inculpat printre persoanele care i-au condus sau care au descărcat marfa. Dimpotrivă, martorul V.V., care a efectuat transportul din data de 04 septembrie 2006, a declarat că a fost contactat de o persoană în vârstă de aproximativ 35-40 de ani, iar inculpatul C.I. avea la data respectivă 51 de ani. Raportul de constatare tehnico-științifică de la dosarul de urmărire penală a stabilit că scrisul și semnătura din comandă și semnăturile din cele trei file cec nu au fost executate de inculpat.

În acest context, susținerea din motivele de apel formulate de parchet, în sensul că după plecarea lui M.P. din locuință, inculpatul a rămas în posesia instrumentelor de plată pe care le-a folosit declinându-și identitatea numitului M.P., au valoarea unor supoziții, ce nu pot fundamenta o soluție de condamnare. Cu privire la apelul declarat de inculpat, s-a apreciat că este nefondat. Prioritar, s-a constatat că apelul a fost declarat peste termen, potrivit art. 365 C. proc. pen. În cauză nu se poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale pe motiv că inculpatul nu a cunoscut urmărirea penală, a fost plecat în Italia, nefiind citat în acel loc. Înscrisul în copie care a fost depus la dosar, în apel, de inculpat, nu este tradus, nu este nici datat, nu se cunoaște emitentul, astfel că nu poate face dovada că în perioada menționată inculpatul a fost plecat în Italia.

Mai mult, inculpatul a dat o declarație în cursul urmării penale, la data de 04 aprilie 2007, după care nu a mai putut fi contactat. În speță, s-au efectuat acte de căutare a inculpatului fiind citat la adresa cunoscută și indicată în declarația dată, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare rezultând că inculpatul nu mai locuia la acea adresă de 2 ani, acolo locuind numitul R.V. Au fost efectuate verificări cu sprijinul Administrației Naționale a Penitenciarelor și Interpol pentru a se putea stabili dacă inculpatul se află încarcerat în țară sau străinătate, conform dispozițiilor procedurale, rezultând doar că acesta figurează ca urmărit internațional având o condamnare definitivă pentru infracțiunea de înșelăciune și a fost citat și prin afișare la Consiliul Local Brașov, ca loc de comitere a faptei.

Oricum, restituirea cauzei la parchet nu se poate dispune decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 332 C. proc. pen., toate fiind motive de ordine publică, iar situația invocată nu se înscrie printre acestea. De asemenea, nu s-a dispus nici desființarea cu trimitere spre rejudecare, deoarece, în cursul judecății, inculpatul a fost citat la adresa cunoscută, fiind singura adresă cunoscută de autorități, conform adresei S.P.C.L.E.P. Cluj Napoca, dar și prin afișare la Consiliul Local Brașov. Din procesul-verbal întocmit cu prilejul executării mandatului de aducere s-a constatat că potrivit declarației numitei R.F., care locuiește la adresa cunoscută ca fiind a inculpatului, acesta ar fi vândut imobilul în 2007 și ar fi plecat în Italia.

Prin urmare, era imposibil de realizat procedura de citare în Italia, câtă vreme nu se cunoștea o adresă unde acesta să fie citat în Italia și, prin urmare, solicitarea de desființare cu trimitere spre rejudecare este nejustificată. Nu s-a realizat nici procedura de citare în Canada, deoarece nu s-a dovedit că inculpatul se afla în Canada, iar înscrisul depus în copie și netradus nu poate face dovadă în acest sens. A fost lipsită de temei și cererea de achitare formulată de inculpat prin avocat ales, deoarece probele au demonstrat fără putință de tăgadă că se face vinovat de infracțiunea de înșelăciune pentru care prima instanță a dispus condamnarea sa. Marfa livrată a fost transportată de martorul C.N., care arată că a fost contactat de o persoană care s-a recomandat M.P.

și i-a solicitat să-i transporte saboții achiziționați de la SC M. SA. Acesta mai susține că s-a deplasat în comuna Voluntari, pentru a descărca marfa, întâlnindu-se cu persoana care se recomandase la telefon ca M.P. Martorul a mai susținut că persoana i-a achitat suma de 500 RON (din totalul de 800 RON) pentru transportul efectuat și i-a semnat scrisoarea de transport. În cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată martorul C.N. l-a recunoscut pe inculpatul C.I., după fotografie, ca fiind persoana cu care a discutat pentru efectuarea transportului de saboți de la SC M. SA Brașov până în comuna Voluntari și care s-a recomandat ca fiind M.P. De asemenea, din raportul de constatare tehnico-științific criminalistic, din data de 14 septembrie 2007, a rezultat că scrisul de la rubrica „Numele și prenumele” și semnătura din dreapta acestei rubrici din scrisoarea de transport au fost executate de numitul C.I.

În data de 30 august 2006, martorul C.N. a mai efectuat un transport de saboți pentru aceeași societate SC P.M.T. SRL, de la SC M. SA, fiind contactat telefonic de aceeași persoană, care se recomandase M.P. Martorul i-a explicat că nu a primit toți banii pentru transportul anterior și că nu este de acord să efectueze transportul până când nu va primi toți banii, iar în urma acestei discuții i s-a trimis prin mandat poștal suma de 1.500 RON. Marfa preluată de la SC M. SA a fost transportată în jud. Cluj, în comuna Cojocna, și descărcată pe un teren viran. Aici martorul nu s-a mai întâlnit cu persoana care se recomandase ca fiind M.P., ci cu un copil. Pentru achitarea celor 3.000 de saboți de frână, achiziționați la 30 august 2006, al căror preț era de 91.372,91 RON, s-a emis fila cec X, neonorată la plată.

Cum proba științifică nu a fost combătută, fiind evident că inculpatul a semnat scrisoarea de transport și, mai mult, a fost recunoscut de martorul C.N. din fotografie, ca fiind persoana cu care a discutat pentru efectuarea transportului de saboți de la SC M. SA Brașov până în comuna Voluntari și care s-a recomandat ca fiind M.P., s-a constatat că prezumția de nevinovăție a acestuia a fost răsturnată, soluția de condamnare fiind corectă. Împotriva deciziei penale nr. 138 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul C.I. Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. În motivare, s-a arătat, în esență, că în cauză nu se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului C.I.

în două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și achitarea inculpatului pentru una dintre infracțiuni în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - actele materiale din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006. Instanța trebuia să excludă din conținutul unității legale de infracțiune, actele pe care le-a apreciat că nu au fost comise de inculpat și nu să pronunțe două soluții de condamnare și achitare pentru aceeași infracțiune. Distinct, s-a susținut că actele materiale ale infracțiunii de înșelăciune din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006 au fost săvârșite de inculpatul C.I., fiind dovedite prin declarațiile martorilor și înscrisurile aflate la dosar.

Inculpatul C.I. a invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 , 18 și 21 C. proc. pen., arătând că pe parcursul urmăririi penale și a judecății nu a fost legal citat în Canada și Italia. Instanța a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, întrucât nu există nicio probă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, deoarece în perioada ianuarie 2005-decembrie 2007 nu s-a aflat în România, ci în Italia. Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul parchetului este fondat. În doctrina și legislația penală unitatea de infracțiune s-a definit ca activitatea infracțională formată dintr-o singură acțiune sau inacțiune ce decurge din natura faptei sau din voința legiuitorului săvârșită de o persoană și în care se identifică conținutul unei singure infracțiuni.

Prin pluralitate de infracțiuni este desemnată situația în care o persoană săvârșește mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, cât și situația în care o persoană săvârșește din nou o infracțiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracțiune. Infracțiunea continuată este forma unității legale de infracțiune caracterizată prin săvârșirea de către aceeași persoană la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale a unor acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. Prin concurs de infracțiuni este desemnată forma pluralității de infracțiuni ce constă din săvârșirea a două sau mai multe infracțiuni de către aceeași persoană mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

Ca atare, unitatea de infracțiune, fie că este naturală sau legală și care presupune o singură infracțiune nu poate deveni vreodată pluralitate de infracțiuni - concurs de infracțiuni, recidiva, pluralitate intermediară - de vreme ce aceasta înseamnă, în cazul concursului de infracțiuni săvârșirea a cel puțin două infracțiuni. Prin urmare, infracțiunea continuată care este o unitate legală de infracțiune nu poate fi schimbată într-un concurs de infracțiuni. Se are în vedere că actele de executare ale infracțiunii continuate nu reprezintă fiecare în parte infracțiuni distincte, o pluralitate de infracțiuni, deoarece toate au aceeași rezoluție infracțională pe lângă unitatea de subiect activ și de calificare juridică și realizează conținutul aceleiași infracțiuni.

În cauză, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului C.I. din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (trei acte materiale) în două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (acte materiale din 10 august 2006 și 30 august 2006) și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006). S-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. - actele materiale din 10 august 2006 și 30 august 2006, și achitarea inculpatului pentru înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. - actele materiale din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006 - în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Procedeul instanței este nelegal pentru că a schimbat unitatea legală de infracțiune - infracțiunea continuată în pluralitate de infracțiuni - concurs de infracțiuni, ceea ce contravine definirii celor două noțiuni, fiind încălcată unitatea legală de infracțiune.

De aceea, nu se poate dispune pentru o parte dintre acțiunile ce intră în conținutul infracțiunii continuate achitarea, iar pentru alte acte de executare ale aceleiași infracțiuni continuate condamnarea inculpatului, întrucât acțiunile care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni nu reprezintă infracțiuni distincte cu care instanța a fost sesizată și asupra cărora să se pronunțe. În această situație, instanța a fost sesizată cu o singură infracțiune de înșelăciune continuată, urmând să pronunțe o soluție unică pentru actele materiale dovedite, cu excluderea din conținutul infracțiunii a acțiunilor nedovedite, în acest mod nefiind afectată unitatea legală de infracțiune. Sub acest aspect critica parchetului este fondată.

Prin urmare, dacă nu sunt dovedite actele materiale ale inculpatului C.I. din 04 septembrie 2006 și respectiv 06 septembrie 2006 vor fi înlăturate din conținutul infracțiunii de înșelăciune, ceea ce va influența modul de soluționare a acțiunii civile și încadrarea juridică a faptei. În cauză au fost dovedite numai actele materiale din 10 august 2006 și 30 august 2006, astfel că valoarea totală a prejudiciului este în cuantum de 137.428,36 RON. Întrucât prejudiciul produs prin aceste două acte materiale este mai mic de 200.000 RON, numai poate fi reținută forma agravantă a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., pentru că nu s-au produs consecințe deosebit de grave și se impune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului C.I.

în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 10 august 2006 și 30 august 2006), urmând a se pronunța o soluție pentru această faptă. Cu privire la actele materiale din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006 ale infracțiunii de înșelăciune, corect s-a apreciat că nu s-a dovedit că au fost comise de către inculpatul C.I. Referitor la aceste două acte materiale s-a reținut în actul de sesizare că la 04 septembrie 2006 partea civilă SC M. SA a primit o comandă de la SC P.M.T.

SRL pentru livrarea a 1.800 saboți de frână în valoare de 69.082,04 RON, plata urmând a fi efectuată prin filă cec de către SC P.M.T. SRL. Bunurile comandate au fost transportate în comuna Cojocna, jud. Cluj, de către martorul V.V. Acesta s-a întâlnit în mun. Cluj Napoca, în zona aeroportului, cu un copil în vârstă de aproximativ 13-15 ani, care l-a condus în comuna Cojocna, unde marfa a fost descărcată de mai multe persoane. La data de 06 septembrie 2006, reprezentanții părții civile SC M. SA au livrat aceleiași societăți, 2.300 saboți de frână în valoare de 72.490 RON, transportați de martorul V.D. în comuna Cojocna, jud. Cluj, pe un teren viran unde a fost condus de o persoană, neidentificată în cursul urmăririi penale.

Plata contravalorii acestor bunuri, precum și a celor transportate la data de 04 septembrie 2006 a fost efectuată printr-o singură filă cec, Y. Pentru aceste două acte materiale, corect s-a apreciat că nu există vreo dovadă cu privire la implicarea inculpatului C.I. în săvârșirea lor. În acest sens, martorii V.D. și V.V., care au efectuat transportul mărfurilor la 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006 nu l-au identificat pe inculpat printre persoanele care i-au condus în comuna Cojocna sau care au descărcat marfa. Martorul V.V., care a efectuat transportul din data de 04 septembrie 2006, a relatat că a fost contactat de o persoană tânără, în vârstă de aproximativ 35-40 ani, în condițiile în care inculpatul C.I.

avea la data respectivă 51 de ani. Asemenea a declarat și martorul V.D., ce a efectuat transportul mărfurilor la 06 septembrie 2006 în comuna Cojocna, precizând că a luat legătura cu o persoană tânără, din partea societății SC P.M.T. SRL. Aceasta din urmă nu a fost identificată, iar martorul V.D. nu a recunoscut-o în persoana inculpatului C.I. Raportul de constatare tehnico-științifică a concluzionat că scrisul și semnătura din comanda din 10 august 2006 emisă de SC P.M.T. SRL Cluj Napoca și înregistrată la SC M. SA Brașov în 10 august 2006, precum și semnăturile de la rubricile „semnătura trăgătorului” din cele trei file cec nu au fost executate de către inculpatul C.I. Reprezentantul părții civile SC M. SA Brașov, martorul B.A.M.

nu a făcut vreo referire cu privire la inculpatul C.I., în legătură cu marfa livrată la 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006 societății SC P.M.T. SRL pentru care aceasta a emis la 11 septembrie 2006 fila cec U, refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil, societatea aflându-se în interdicție bancară în perioada 11 septembrie 2006-11 septembrie 2007. Corect s-a apreciat că nu există nicio probă cu privire la săvârșirea actelor materiale din 04 septembrie 2006 și 06 septembrie 2006 de către inculpatul C.I. și, prin urmare, critica parchetului cu privire la înlăturarea celor două acte materiale din conținutul infracțiunii de înșelăciune este nefondată. În ceea ce privește recursul inculpatului C.I., este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În recurs, apărătorul inculpatului a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 , 18 și 21 C. proc. pen., arătând, în esență, că atât pe parcursul urmăririi penale, cât și a judecății în fond și apel, inculpatul nu a fost legal citat în Canada și Italia și nu s-a avut în vedere declarația martorei R.F., care a precizat că inculpatul și-a vândut locuința din 2007 și s-a mutat în Italia. De asemenea, a susținut că instanța a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare întrucât nu există nicio probă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, pentru ca în perioada ianuarie 2005-decembrie 2007 nu s-a aflat în România, fiind plecat în Italia.

În conformitate cu dispozițiile art. 177 și urm. C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează. În caz de schimbare a adresei arătată în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază, pe baza datelor obținute potrivit art. 180, că s-a produs o schimbare de adresă. Dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește învinuitul sau inculpatul și nici locul său de muncă, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea.

În cursul urmăririi penale, inculpatul C.I. a fost ascultat o singură dată, la 04 aprilie 2007, indicându-și adresa în mun. Cluj Napoca, județul Cluj, pentru ca apoi să se sustragă urmăririi penale, fiind trimis în judecată în lipsă. Din adresa Interpol din 30 iunie 2010 a reieșit că din data de 22 ianuarie 2009, inculpatul figurează urmărit internațional, fiind condamnat de Tribunalul Bistrița Năsăud la 5 ani închisoare pentru înșelăciune. În cursul judecății în primă instanță, a fost citat la adresa ce a indicat-o în cursul urmăririi penale - mun. Cluj-Napoca, județul Cluj, iar din relațiile comunicate la solicitarea instanței de către Direcția de Evidență a Persoanelor Cluj Napoca, a reieșit că figurează în evidențe cu aceeași adresă.

În continuare, instanța de fond a dispus împotriva inculpatului C.I. emiterea unui mandat de aducere, din procesul-verbal pentru executarea mandatului de aducere întocmit de organele de poliție rezultând că la adresa indicată de inculpat locuiește o altă persoană R.F., aceasta precizând că mătușa sa R.L. a cumpărat imobilul de la C.I. în anul 2007, acesta din urmă fiind plecat în Italia fără a cunoaște vreo adresă a inculpatului. Ca atare, s-a dispus citarea inculpatului și prin afișare la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea - Consiliul Local Brașov. În apel, inculpatul a fost reprezentat de avocat ales fiind citat atât prin afișare la sediul Consiliului Local Brașov, cât și la adresa cunoscută din Cluj.

Se constată că inculpatul a fost legal citat în conformitate cu dispozițiile art. 177 și urm. C. proc. pen. atât la adresa ce a indicat-o în declarația dată în cursul procesului penal, dar și prin afișare la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea întrucât la adresa menționată nu mai locuia din anul 2007, nefiind cunoscut vreun alt loc pentru ca inculpatul să fie citat, respectiv în Canada sau Italia, cum invocă apărarea. În apel, inculpatul fiind reprezentat de apărător ales nu se mai impunea citarea acestuia pentru termenele ulterioare, în conformitate cu prevederile art. 291 alin. (3) C. proc. pen. (modificat prin art. 18 pct. 41 din Legea nr. 202/2010).

Prin urmare, judecata în primă instanță și apel s-a realizat cu citarea legală a inculpatului, nefiind incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen. Referitor la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, nu ne aflăm în ipoteza unei situații de fapt stabilită contrar probelor dosarului. În urma analizării materialului probator administrat în cauză, corect s-a apreciat că vinovăția inculpatului C.I. a fost dovedită, fiind întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 10 august 2006 și 30 august 2006). Se reține că partea civilă a livrat SC P.M.T. SRL cantitatea de 2.000 saboți de frână, plata urmând să se efectueze cu fila cec Y. Marfa a fost transportată de martorul C.N. care a relatat că a fost contactat de o persoană, ce s-a recomandat M.P. și i-a solicitat să-i transporte bunurile. Astfel, s-a deplasat în comuna Voluntari pentru a descărca marfa, unde s-a întâlnit cu persoana care se recomandase la telefon M.P. Aceasta i-a achitat contravaloarea transportului - 500 RON - și a semnat scrisoarea de transport. Martorul C.N. l-a recunoscut din fotografie pe inculpatul C.I. ca persoana care și-a atribuit identitatea de M.P.

și cu care a discutat cu privire la transportul mărfurilor. Raportul de constatare tehnico-științifică a concluzionat că scrisul de la rubrica „numele și prenumele” și semnătura din dreapta acestei rubrici din scrisoarea de transport au fost executate de inculpatul C.I. La data de 30 august 2006, martorul C.N. a mai efectuat un transport cu saboți de frână pentru aceeași societate SC P.M.T. SRL de la partea civilă SC M. SA, discutând telefonic cu aceeași persoană care se recomandase M.P. Marfa a fost preluată de la SC M. SA și transportată în comuna Cojocna pe un teren viran. Pentru achitarea bunurilor, SC P.M.T. SRL a emis fila cec X. Cele două file cec emise de SC P.M.T. SRL pentru plata bunurilor livrate de partea civilă SC M. SA au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală disponibil cont, societatea aflându-se în interdicție bancară.

Din probe a reieșit că din data de 08 iunie 2006, M.P. a devenit asociat unic și administrator al SC P.M.T. SRL, inculpatul C.I. fiind împuternicit să desfășoare operațiuni pe conturile SC P.M.T. SRL, acesta efectuând operațiuni de depunere și retragere de numerar. Sediul firmei SC P.M.T. SRL a fost declarat în mun. Cluj Napoca, însă la această adresă a fost identificată martora G.F., care a relatat că societatea SC P.M.T. SRL a avut sediul la domiciliul său pentru o perioadă scurtă de timp, la rugămintea numitului M.P. (decedat în cursul urmăririi penale) administratorul societății, însă în fapt nu a desfășurat vreo activitate comercială. Martorul B.J., angajat al părții civile SC M. SA a relatat că s-a deplasat la sediul societății SC P.M.T.

SRL din Cluj Napoca, și a constatat că la adresa respectivă locuia martora G.F., care i-a spus că a închiriat o cameră societății SC P.M.T. SRL, aceasta nederulând vreo activitate comercială. Se constată că SC P.M.T. SRL a emis file cec pentru plata bunurilor achiziționate de la partea civilă SC M. SA, refuzate la plată pentru lipsă disponibil cont, societatea aflându-se în interdicție bancară; de asemenea sediul firmei a fost unul fictiv, societatea nederulând operațiuni comerciale. Inculpatul C.I. a participat la acțiunea de inducere în eroare a părții civile SC M. SA, atribuindu-și o altă identitate, ceea ce a condus la producerea unei pagube de 137.428,36 RON. Cât privește susținerea apărării, anume că în perioada ianuarie 2005-decembrie 2007, inculpatul C.I.

nu s-a aflat în România, ci în Italia, și din acest considerent se impune achitarea sa întrucât nu este autorul infracțiunii de înșelăciune, nu poate fi reținută, fiind nedovedită. În apel, apărătorul inculpatului a susținut aceeași apărare și a depus la dosar două înscrisuri în copii xerox, ilizibile, în limba engleză și limba italiană, netraduse, neștampilate, nedatate, fără vreo valoare probatorie. Deși la două termene de judecată consecutive din data de 13 septembrie 2011 și de 11 octombrie 2011, instanța de apel a pus în vedere apărătorului inculpatului să depună la dosar înscrisuri din care să reiasă că în perioada 2005-2007 inculpatul C.I. s-a aflat în Italia, apărătorul inculpatului a învederat că nu deține asemenea documente, iar traducerea înscrisurilor depuse la dosar în engleză și italiană nu s-a putut realiza, neexistând originalul documentelor respective.

Prin urmare, corect s-a apreciat că a fost dovedită vinovăția inculpatului C.I. în comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., prin hotărâre, s-a făcut o greșită aplicare a legii, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Va casa decizia atacată și în parte sentința penală nr. 204/S din 24 iunie 2011 a Tribunalului Brașov și rejudecând: În temeiul art. 334 C. proc.

pen., va schimba încadrarea juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului C.I. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., va condamna pe inculpatul C.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare. În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., va dispune revocarea restului rămas neexecutat de 600 de zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 25 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului Covasna și va dispune contopirea acestui rest cu pedeapsa de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

Va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței. Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiași decizii. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 138/Ap din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.I. Casează decizia atacată și, în parte, sentința penală nr. 204/S din 24 iunie 2011 a Tribunalului Brașov și, rejudecând: În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului C.I. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul C.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare. În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., dispune revocarea restului rămas neexecutat de 600 de zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 25 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului Covasna și dispune contopirea acestui rest cu pedeapsa de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiași decizii. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2012.