ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 976/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 976/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

penal de față,

În baza actelor și

lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 176/S din 25 mai

2011 a Tribunalului Brașov, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a respins

cererea condamnatului S.I.A., de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. în infracțiunea

prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În temeiul art. 522

1

alin. (2) raportat la art. 406 alin. (6) C. proc. pen. s-a respins cererea de

rejudecare, formulată de S.I.A., condamnat definitiv prin Sentința penală nr.

186 din 23 martie 2005 a Tribunalului Brașov, modificată prin Decizia penală

nr. 298/Ap din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov.

Pentru a dispune

astfel, Tribunalul a reținut că prin Sentința penală nr. 186/S din 23 martie

2005 a Tribunalului Brașov, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului

S.I.A. la pedeapsa de 15 ani închisoare și o pedeapsă complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 66

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 83 C.

pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare

aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 1133 din 03 iulie 2001 a

Judecătoriei Slatina, pedeapsă care s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin

prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 17 ani

închisoare.

Totodată, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus

achitarea inculpatului S.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii de achiziționare

de uleiuri minerale, prevăzută de art. 296

1

lit. e) din Legea nr.

494/2004 (fost art. 215 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003), cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 346

alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, art. 1000 alin. (3) C. civ. s-a

dispus obligarea inculpatului S.I.A. în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC T.A.G. SA Petroșani, la plata sumei de 5.869.860.600 ROL către

partea civilă SC STM C. SRL Brașov cu titlu de despăgubiri materiale.

Prin Decizia penală

nr. 298/Ap din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov s-a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva Sentinței penale

nr. 186 din 23 martie 2005 iar, în baza art. 245 alin. (1) lit. d) din Legea

nr. 571/2003 (republicat în art. 296 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 494/2004),

s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de achiziționare

de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea țițeiului de la alți furnizori

decât antrepozitari autorizați. Totodată, s-a redus pedeapsa aplicată aceluiași

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215

alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la pedeapsa

de 15 ani închisoare la pedeapsa de 10 ani închisoare și s-a redus pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen. de la 10 ani la 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

b), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a

aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C.

pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C.

pen., urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 1133/2001 a

Judecătoriei Slatina, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare și

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-au

înlăturat din conținutul pedepsei accesorii interzicerea drepturilor

părintești, prev. de art. 64 lit. d) C. pen.

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Brașov la data de 20 septembrie 2010, așa cum a fost

precizată în fața instanței, condamnatul S.I.A. a solicitat rejudecarea cauzei,

în temeiul art. 522

1

C. proc. pen., deoarece în primul ciclu

procesual a fost judecat în lipsă.

Prin Încheierea de

ședință din data de 12 ianuarie 2011 instanța a admis în principiu cererea de

rejudecare a condamnatului S.I.A., constatând că sunt incidente dispozițiile

art. 522

1

C. proc. pen., deoarece condamnatul a fost judecat în

lipsă în primul ciclu procesual.

În rejudecare au fost

administrate probele cu înscrisuri, declarația inculpatului S.I.A.,

declarațiile martorilor R.D., U.M.C., S.C.G., S.R.I. și O.R.G.

Sentința instanței de

fond, cu modificările din apel, a rămas definitivă, fiind pusă în executare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului, precum și cele din

Dosarul inițial nr. 534/P/Ap/2005 al Tribunalului Brașov și ale dosarului de

urmărire penală, instanța a constatat că situația de fapt a fost corect

reținută de prima instanță, neintervenind nici un element nou în urma audierii

inculpatului și readministrării probatoriului în prezența acestuia.

Astfel, în cursul

anului 2004 inculpatul S.I.A. a fost administratorul societății SC T.A.G. SA în

luna ianuarie 2004, numitul M.A.A., în calitate de director al acestei din urmă

societăți, a intrat în legătură cu numitul S.C.G., reprezentantul SC STM C.

SRL, stabilind să cumpere de la această din urmă societate o cantitate de

aproximativ 1.500 tone de păcură pentru prețul de 8.389.500.000 ROL, inclusiv

TVA, care urma să fie achitat cu o filă CEC și un bilet la ordin.

La data de 24 martie

2004 S.C.G. s-a deplasat la București, la un sediu secundar al SC T.A.G. SA,

unde s-a întâlnit cu inculpatul S.I.A., administratorul acestei societăți, care

s-a identificat în fața lui S.C.G. cu un buletin de identitate și a prezentat o

încheiere de legalizare pentru semnătură, prin care avea dreptul să semneze

instrumente de plată ale SC T.A.G. SA, după care inculpatul a semnat o filă CEC

în valoare de 3.389.500.000 ROL și un bilet la ordin în valoare de

5.000.000.000 ROL, scadent la 10 mai 2004, reprezentând contravaloarea păcurii

achiziționate. Marfa a fost livrată de SC STM C. SRL odată cu emiterea la 24

martie 2004 a 2 facturi privind cantitatea totală de 1.094 tone de păcură în

valoare de 6.119.860.600 ROL.

Ulterior, fiind

introduse la plată, atât biletul la ordin cât și fila CEC emise de inculpat au

fost refuzate din cauza lipsei totale disponibilului în contul SC T.A.G. SA.

Din costul total al mărfii achiziționate s-a achitat doar suma de 250.000.000

ROL prin ordin de plată, având în vedere că reprezentantul părții civile a

solicitat acest lucru pentru a avea certitudinea că societatea inculpatului are

mijloace financiare suficiente.

Cantitatea de păcură

achiziționată de la SC STM C. SRL Brașov a fost vândută de SC T.A.G. SA

firmelor SC C.I. SRL Vaslui și SC V.T. SRL Craiova.

Inculpatul susține că

fost forțat de numiții U.M.C., R.D., L.M. și D.L.S., care conduceau de fapt SC

T.A.G. SRL, să semneze instrumentele de plată respective, având în vedere că

aceștia l-au ținut sechestrat într-un apartament din Petroșani în toată această

perioadă și apoi l-au dus la întâlnirea de la București, cu numitul S.C.G.,

unde a semnat cecul și biletul la ordin. Acesta arată că a semnat în alb mai

multe CEC-uri și bilete la ordin. Mai susține că după săvârșirea faptei a fugit

în străinătate, de frica persoanelor menționate mai sus, sunându-l apoi pe

numitul S.C.G. și spunându-i că a fost vorba de o înșelăciune, la care el a

fost obligat de celelalte persoane să participe.

Instanța constată că

nu poate fi vorba de incidența cauzei care înlătură caracterul penal al faptei

prevăzută în art. 47 alin. (2) C. pen., privind constrângerea morală. În primul

rând trebuie precizat că inculpatul, persoană cu antecedente penale, a acceptat

de bunăvoie să fie numit administratorul SC T.A.G. SRL, pentru dobândirea unor

foloase materiale. Astfel, martorul S.R.I., propus de inculpat, în declarația

dată în fața instanței în data de 20 mai 2011, arată că „Inculpatul mi-a spus

la telefon că acești băieți cu care a intrat în combinație l-au îmbrăcat, l-au

dus la restaurante. I-au dat bani de restaurante, i-au dat telefon îl puneau să

semneze niște acte". De asemenea, acest martor a mai declarat că l-a

vizitat o dată pe inculpat la apartamentul său din Petroșani și acesta era

singur. Deci, inculpatul a acceptat de bunăvoie să desfășoară această

activitate ilicită, având în orice moment alternativa de a denunța organelor de

urmărire activitatea celorlalți inculpați sau de a fugi, așa cum a procedat de

altfel și după săvârșirea faptei. La fel, martorii R.D. și U.M.C., audiați la

cererea inculpatului, au declarat că acesta nu a fost forțat să semneze

instrumentele de plată în favoarea SC STM C. SRL. Martorul S.C.G. a declarat că

din discuția telefonică avută cu inculpatul, după plecarea acestuia în

străinătate, el a dedus că acesta a fugit după săvârșirea faptei pentru că i-a

fost „frică de lege" și că s-a întâlnit cu acesta de aproximativ 3 - 4

ori, nu doar o singură dată, atunci când inculpatul a semnat instrumentele de

plată și când acesta „a fost destul de activ, părea să fie în cunoștință de

cauză".

Chiar dacă nu

inculpatul ar fi cel care ar fi conceput întreaga activitate infracțională, el

este cel care a semnat CEC-ul și biletul la ordin care nu aveau acoperire în

bancă, desfășurând astfel activitatea tipică a infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen.

În ce privește

cererea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. în infracțiunea

prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, nu a fost primită

de instanță deoarece, martorul S.C.G. nu cunoștea împrejurarea că la momentul

emiterii filei CEC, societatea T.A.G. SRL nu va avea disponibil în cont. Chiar

dacă la momentul emiterii cecului societatea nu avea în cont toată suma

înscrisă în fila CEC, inculpatul i-a dat asigurări reprezentantului părții

civile că va exista disponibil suficient la momentul introducerii CEC-ului la

plată. Or, este de natura instrumentului de plată al CEC-ului ca disponibilul

să existe la momentul scadenței, al introducerii acestuia la bancă de către

beneficiar și nu la momentul emiterii lui. Martorul S.C.G. arată că

reprezentanții SC T.A.G. SRL l-au asigurat că momentan (la emiterea

instrumentelor de plată) nu au întreaga sumă, dar urmează să aibă încasări în

urma vânzării mărfii plus alte activități și i-au plătit și un mic avans de

25.0000.000 ROL. Pentru aceste motive, a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice, solicitată de inculpat prin apărător.

În ce privește

cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru aceste infracțiuni,

Tribunalul a constatat că pentru infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) -

(5) C. pen., inculpatului S.I.A. i-a fost aplicată, prin Decizia Curții de Apel

Brașov nr. 298/A din 21 septembrie 2005, o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Pedeapsa principală aplicată inculpatului este egală cu minimum prevăzut de

lege pentru infracțiunea săvârșită, care este sancționată de lege cu

închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută în art. 296 alin. (1) lit. e) din

Legea nr. 494/2004 este de 1 an și 6 luni închisoare, cu 6 luni peste minimum

special prevăzut de lege pentru această infracțiune.

Având în vedere că

inculpatul a produs un prejudiciu foarte mare prin infracțiunile săvârșite, că

acesta a fugit în străinătate imediat după săvârșirea faptei, pentru a se

sustrage urmăririi și judecății, că nu a depus nici un efort pentru repararea

prejudiciului, instanța a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului pentru

cele două infracțiuni au fost just individualizate, reflectând gradul de

pericol social al faptelor și periculozitatea inculpatului. De asemenea, având

în vedere cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., precum și

atitudinea inculpatului ulterioară săvârșirii faptei, s-a apreciat că în mod

corect, s-a dispus și aplicarea pedeapsei complementare a interzicerii

drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe 5 ani.

Cu privire la

soluționarea laturii civile, având în vedere că inculpatul a produs părții

civile SC STM C. SRL ian prejudiciu de 5.869.860.600 ROL, prin emiterea unei

file CEC și a unui bilet la ordin fără acoperire, în timpul exercitării

atribuțiilor de administrator al SC T.A.G. SA, s-a reținut că, în mod corect,

s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC T.A.G. SA, la repararea acestui prejudiciu. Inculpatul este cel care a

produs prejudiciul respectiv prin semnarea celor două instrumente ele plată și,

potrivit art. 998 C. civ., trebuie obligat să suporte repararea acestuia. S-a

reținut că partea responsabilă civilmente răspunde în solidar cu inculpatul,

pentru producerea acestui prejudiciu, în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ.

De asemenea, față de

cuantumul prejudiciului și imposibilității reparării acestuia, s-a apreciat

necesar instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului,

respectiv, un autoturism și un imobil, apartament cu 4 camere, situat în

localitatea Petroșani.

Potrivit art. 7 alin.

(1), (2) din Legea nr. 26/1990, republicată, s-a dispus comunicarea hotărârii către

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru

efectuarea înregistrărilor corespunzătoare.

Față de toate

considerentele, având în vedere că nu se impune nicio modificare a sentinței de

condamnare în lipsă a inculpatului, după rejudecarea cauzei în prezența

acestuia, nici sub aspectul soluției de condamnare, nici sub aspectul

încadrării juridice sau cuantumului pedepsei aplicate și nici sub aspectul

soluționării laturii civile sau a măsurilor complementare dispuse de instanța care

a judecat cauza în lipsa inculpatului, în temeiul art. 522

1

alin.

(2) raportat la art. 406 alin. (6) C. proc. pen., Tribunalul a respins, ca

neîntemeiată, cererea condamnatului S.I.A. de rejudecare a cauzei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul solicitând desființarea sentinței apelate,

iar în cadrul rejudecării să se constate, că în urma schimbării încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. în

infracțiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, a

intervenit prescripția specială prevăzut de art. 124 C. pen. Instanța de fond

nu a luat în considerare declarația martorului S.C.G., care a arătat că în

momentul înmânării filei CEC de către inculpat, acesta i-a comunicat că SC T.A.G.

SRL nu are disponibil în cont, astfel că, se poate reține doar de existența

infracțiunii prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cum

rezultă și din Decizia penală nr. IX din 2005 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secțiile Unite.

Prin Decizia penală

nr. 85/Ap din 29 iulie 2011 a Curții de Apel Brașov pronunțată în Dosarul nr.

9974/62/2011, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului S.I.A. împotriva

Sentinței penale nr. 176/S din 25 mai 2011 a Tribunalului Brașov și a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat,

onorariul parțial al avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Curtea a reținut că,

în mod corect, Tribunalul în urma admiterii în principiu a cererii de

rejudecare și administrării probelor testimoniale și cu înscrisuri, a apreciat

că nu se impune rejudecarea cauzei și a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice.

Cu privire la cererea

de schimbare a încadrării juridice, în mod justificat, s-a apreciat de către

prima instanță că martorul S.C.G. nu avea cunoștință, la momentul emiterii

filei CEC, că societatea T.A.G. SRL nu avea disponibil în cont.

Din contră,

atitudinea inculpatului care a achitat martorului un avans în sumă de 250.000.000

ROL, denotă faptul că acesta a încercat să câștige încrederea martorului,

pentru a putea primi păcura, dar în realitate, această falsă încredere avea ca

substrat încercarea de a induce în eroare martorul cu privire la lichiditățile

SC T.A.G. SRL, în vederea realizării scopului faptelor sale.

Chiar dacă inculpatul

i-a comunicat martorului că la data emiterii instrumentelor de plată nu dispune

de toată suma menționată în fila CEC, care, de altfel, era o sumă semnificativă

chiar și pentru societățile comerciale cu profit din anul 2004, respectiv

6.119.860.600 ROL, faptul că prin bilet la ordin i-a achitat „un mic

avans", a avut ca scop să înșele vigilența martorului, încât acesta să fie

de acord cu livrarea mărfii. Atenționarea martorului, privind lipsa unei părți

din suma înscrisă pe instrumentul de plată în cont, nu poate fi considerată o

bună-credință a inculpatului, intenția acestuia astfel cum rezultă din probelor

administrate în cauză, fiind aceea de a-l înșela pe martor.

Părțile s-au întâlnit

în mai multe rânduri, intenția inculpatului fiind de a câștiga încrederea

martorului, iar la data semnării instrumentelor de plată inculpatul „a fost

destul de activ, părea să fie în cunoștință de cauză", conform declarației

martorului S.C.G.. De altfel, martorul a verificat la bancă cele două

instrumente de plată semnate de inculpat, banca comunicându-i că nu sunt

contrafăcute.

Chiar dacă la

momentul emiterii CEC-ului societatea nu avea în cont întreaga sumă înscrisă în

CEC, inculpatul i-a dat asigurări reprezentantului părții civile că la data

introducerii CEC-ului la plată, va exista disponibil suficient, ca urmare a

încasărilor avute în urma vânzării mărfii, plus alte activități, or, de esența

CEC-ului, ca instrument de plată este existența disponibilului la data scadentă

și nu la data emiterii lui.

Pentru aceste motive,

în mod corect Tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice

și a apreciat că nu sunt aplicabile în speța dedusă judecății cele statuate de

Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. IX/2005 (pct. 2).

În ceea ce privește

cererea de rejudecare a cauzei, instanța de fond, ca urmare a audierii

martorilor R.D., U.M.C., S.R.I. și S.C.G., în mod corect, a reținut că

inculpatul nu a fost constrâns să semneze instrumentele de plată. Inculpatul a

acceptat de bună voie să fie numit administratorul SC T.A.G. SRL, pentru

dobândirea de foloase materiale, pentru o perioadă scurtă de timp beneficiind

de un standard de viață ridicat, materializat prin procurarea de îmbrăcăminte de

bună calitate, frecventarea de restaurante, ceea ce în mod normal era peste

posibilitățile reale financiare ale inculpatului.

Pentru aceste motive,

instanța de fond, în mod întemeiat, a reținut vinovăția inculpatului pentru

faptele pentru care a fost condamnat și a apreciat că nu se impune rejudecarea

cauzei, situația de fapt fiind corect reținută de Tribunalul Brașov în Dosarul

nr. 2406/P/2004 și nu a intervenit niciun element nou ca urmare a audierii

inculpatului și a readministrării probatoriului în prezența acestuia, iar

pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate raportat la

prevederile art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul S.I.A. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 17

2

C. proc. pen.

În susținerea

primului motiv de recurs inculpatul a arătat că se impune schimbarea încadrării

juridice dată faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934, întrucât din declarația reprezentantului părții vătămate SC STM C.

SRL Brașov rezultă că acesta a cunoscut împrejurarea că la momentul emiterii

filei CEC nu avea acoperire în cont, în acest sens fiind și Deciziei nr. 9/2005

a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul

legii.

Referitor la cel

de-al doilea motiv de recurs a arătat că în raport de noua încadrare juridică

dată faptei se impune să se constate că a intervenit o cauză care înlătură

răspunderea penală - prescripția răspunderii penale și, pe cale de consecință,

a solicitat încetarea procesului penal.

Inculpatul a mai

solicitat în fața instanței de recurs aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte verificând

cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 17

2

C.

proc. pen. - cât și din oficiu - potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen. apreciază hotărârile atacate ca fiind legale și temeinice și

recursul declarat de inculpat ca nefondat, având în vedere următoarele

considerente:

critica privind greșita încadrare juridică dată faptei, circumscrisă cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază că nu este întemeiată.

Astfel, se constată

că în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare

corespunzătoare a acestora de către cele două instanțe, reținându-se în mod

corect situația de fapt în concordanță cu dispozițiile art. 6 și art. 62 C.

proc. pen., vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor,

respectiv, înșelăciune cu file CEC cu consecințe deosebit grave, prev. de art.

215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. și achiziționare de uleiuri

minerale rezultate din prelucrarea țițeiului de la alți furnizori decât

antrepozitari autorizați, prev. de art. 245 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

571/2003 (art. 296 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 494/2004 în urma

republicării).

Nefiind constatat

niciun element nou, în urma readministrării probatoriului solicitat de

inculpat, care să impună rejudecarea cauzei, în mod întemeiat, s-a apreciat de

către cele două instanțe că nu se impune admiterea cererii de rejudecare

formulate de către inculpat.

Referitor la

infracțiunea de înșelăciune cu file CEC, cu consecințe deosebit de grave, cele

două instanțe, au stabilit în baza probatoriului administrat, respectiv,

declarațiile martorilor S.R.I., R.D., U.M.C. și S.C.G. o situație de fapt

corectă, în sensul că, la data de 24 martie 2004, inculpatul S.I.A., în

calitate de administrator al SC T.A.G. SA, a emis o filă CEC în valoare de

3.389.500.000 ROL și un bilet la ordin în sumă de 5.000.000.000 ROL,

reprezentând contravaloarea păcurii achiziționate de la SC STM C. SRL,

societate reprezentată de S.C.G., pentru care nu era disponibil în cont.

Ulterior, după introducerea filei CEC și a biletului la ordin la plată de către

firma STM C. SRL s-a constatat că societatea al cărei administrator era

inculpatul, nu avea mijloace financiare suficiente pentru acoperirea plății.

Susținerile

inculpatului că, reprezentantul părții civile S.C.G. ar fi declarat în fața

instanței că a cunoscut împrejurarea că societatea administrată de inculpat nu

are disponibil în cont, nu sunt reale. Dimpotrivă, martorul S.C.G. în

declarația dată în fața instanței de judecată la data de 20 mai 2011 a declarat

că, după ce a primit fila CEC și biletul la ordin în biroul firmei SC T.A.G.

SA, care părea o firmă serioasă, i-a cerut inculpatului să semneze pe o hârtie

pentru a verifica la bancă dacă instrumentele de plată sunt reale, aspect

confirmat de bancă. Tot martorul a arătat că a mai discutat la telefon de două

ori cu inculpatul S.I.A. dar acesta nu i-a spus că ar fi fost înșelat, iar

atunci când i-a comunicat că se află în Franța, i-a dat impresia că îi este

frică de rigorile legii și nu că ar fi amenințat de alte persoane. A mai arătat

martorul că atunci când s-a întâlnit cu inculpatul acesta părea activ și știa

ce face, mai mult, pentru a câștiga încrederea martorului i-a plătit un avans

de 250.000.000 ROL, fapt ce i-a creat convingerea că societatea T.A.G. SA are

surse financiare necesare achitării contravalorii mărfii achiziționate,

încredere consolidată și de asigurările date de inculpat că urmează să încaseze

și alte sume de bani.

Chiar dacă la

momentul emiterii filei CEC și a biletului la ordin, societatea administrată de

inculpat nu avea disponibilă în cont întreaga sumă necesară efectuării plății

pentru cele 1.094 tone păcură achiziționată de la SC T.A.G. SA, nu are

relevanță în cauză sub aspectul existenței infracțiunii de înșelăciune, în

condițiile în care este necesar ca disponibilul să existe la data scadenței și

introducerii instrumentului la plată, iar din probatoriile administrate s-a făcut

dovada fără echivoc că inculpatul a realizat inducerea în eroare a

reprezentantului societății cu privire la existența mijloacelor financiare ale

beneficiarului.

Pentru ca o atare

faptă să poată fi încadrată în prevederile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934 este necesar ca beneficiarul instrumentului de plată să aibă

cunoștință, la momentul emiterii filei CEC, că nu există disponibil necesar

acoperirii CEC-ului tras, împrejurare care nu a fost dovedită în cauză, prin

urmare, nu se poate reține incidența în cauză a Deciziei nr. IX din 24

octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs

în interesul legii, publicată în M. Of. al României nr. 123 din 09 februarie

2006, astfel cum a solicitat recurentul inculpat.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că nu se justifică schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. în

infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 159/1934 și, pe

cale de consecință, urmează să respingă recursul inculpatului sub acest aspect.

impune schimbarea încadrării juridice a faptei de înșelăciune, cu consecințe

deosebit de grave reținută în sarcina inculpatului, Înalta Curte apreciază, că

este neîntemeiată și critica recurentului referitoare la constatarea

intervenirii prescripției răspunderii penale și, prin urmare, a încetării

procesului penal.

Potrivit

dispozițiilor art. 122 C. pen. raportat la art. 124 C. pen. termenul de

prescripție specială în cazul infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4), și (5) C. pen. este de 22 ani și 6 luni, iar raportat la data

comiterii faptei (24 martie 2004), acest termen urmează a se împlini în luna

septembrie 2026, fără a mai lua în considerare și perioada cât cursul

prescripției a fost întrerupt, urmare începerii executării pedepsei.

Prin urmare, nu se

poate reține că în cauză a intervenit o cauză care să înlăture răspunderea

penală a inculpatului ce se impune a fi constată de către instanța de recurs și

care să impună încetarea procesului penal, astfel cum a solicitat recurentul

inculpat.

În ceea ce privește

solicitarea recurentului inculpat privind aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu

dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen., modificată prin Legea nr.

202/2010, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, atunci când se

solicită predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane

judecate și condamnate în lipsă, cauza va fi rejudecată de către instanța care

a judecat în prima instanță, la cererea condamnatului. Dispozițiile art. 404 -

408 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător.

Scopul reglementării

procedurii rejudecării cauzei după predare în baza unui mandat european de

arestare este garantarea dreptului persoanei arestate și judecate în lipsă la

un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărarea, ceea ce

presupune posibilitatea persoanei condamnate să facă o declarație, să solicite

administrarea de probatorii atât cu privire la situația de fapt cât și în ceea

ce privește contribuția sa la comiterea faptelor, să adreseze martorilor

întrebări pentru aflarea adevărului și soluționarea justă a cauzei deduse

judecății.

Prin urmare, persoana

predată în baza unui mandat european are dreptul la o nouă judecată, care se

finalizează cu o nouă hotărâre atunci când se constată de către instanța de

rejudecare, după readministrarea probatoriului sau administrarea de noi

probatorii, alte fapte, împrejurări sau circumstanțe decât cele relevate în

cursul primei judecăți, ce au consecințe atât asupra situației de fapt,

vinovăției inculpatului, încadrării juridice sau tratamentului sancționator.

Fiind incidente

dispozițiile art. 405 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd că rejudecarea cauzei

după admiterea în principiu, se face potrivit regulilor de procedură privind

judecata în primă instanță, rezultă că în cadrul acestei proceduri sunt

aplicabile dispozițiile art. 313 - 360 C. proc. pen.

Or, dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoașterii

vinovăției se înscriu printre normele de procedură care se aplică la judecata

în primă instanță, astfel că, susținerile procurorului în sensul că aceste

prevederi legale nu pot fi aplicate în procedura rejudecării cauzei în

condițiile art. 522

2

C. proc. pen., nu poate fi primită de către

instanța de recurs.

De menționat însă, că

pentru a fi incidente dispozițiile privind procedura simplificată în cazul

recunoașterii vinovăției, introdusă prin Legea nr. 202/2010, în vigoare la data

rejudecării cauzei (12 ianuarie 2011 după admiterea cererii în principiu), este

necesar ca inculpatul să recunoască săvârșirea faptelor astfel cum au fost

reținute în actul de sesizare și să solicite ca judecata să se facă în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, iar acesta să nu fie acuzat

de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede detențiunea pe viață.

În cauză, se constată

în declarația dată în fața instanței de fond, în procedura prev. de art. 522

1

C. proc. pen., inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor astfel cum au fost

reținute în actul de sesizare, încercând să-și minimalizeze contribuția la

comiterea faptelor, în sensul că, ar fi fost obligat de către U.M.C., R.D.,

L.M. și D.L.S. să semneze file CEC în alb, în calitate de administrator la SC

T.A.G. SA, fiind sechestrat într-un apartament din Petroșani și amenințat,

deși, din probatoriul administrat s-a dovedit contrariul.

Astfel, susținerile

inculpatului sunt infirmate de declarațiile martorilor R.D., S.R.I., U.M.C. și

S.C.G. care au arătat că inculpatul a acceptat să fie administratorul SC T.A.G.

SA pentru dobândirea unor foloase materiale (îmbrăcăminte, mese la restaurant),

care până la acel moment inculpatul nu și le-a permis, iar din declarația

martorului S. rezultă că l-a vizitat o dată pe inculpatul la apartamentul său

din Petroșani unde era singur și nu părea amenințat, aspect confirmat și de

martorul S.C.G. care a declarat că inculpatul era sigur pe el și știa ce face,

iar când au discutat la telefon după plecarea acestuia în Franța i-a comunicat

că a plecat de să nu suporte consecințele legii și nu că ar fi fost amenințat.

Prin urmare,

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. nu sunt aplicabile inculpatului

S.I.A. întrucât, acesta nu a recunoscut comiterea faptelor la momentul

reaudierii în procedura rejudecarea cauzei, solicitând readministrarea

probatoriului pentru dovedirea nevinovăției sale, astfel că, cererea acestuia

de judecare a cauzei în cadrul procedurii simplificate formulate în fața

instanței de recurs, nu poate fi admisă.

Constatând că nu sunt

incidente, pentru motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 17

2

C. proc.

pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârea pronunțată de

instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

Având în vedere că

recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.A. împotriva Deciziei penale nr.

85/Ap din 29 iulie 2011a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 aprilie 2012.

Procesat de GGC - LM