ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1236/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 525/S din 21 octombrie 2009, Tribunalul Brașov a dispus, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului S.Ș. (fiul lui Ș. și A.), la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc (fapta din 10 decembrie 2008). În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc (fapta din 17 decembrie 2008). În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. același inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu. În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 18 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Harghita, definitivă la 30 ianuarie 2006, această pedeapsă fiind adăugată la fiecare din pedepsele aplicate în cauză, rezultând din cumulul aritmetic pedepsele de: 4 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 86 4 C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 367 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Brașov, definitivă la 11 aprilie 2007, adăugând aceasta pedeapsă la fiecare din pedepsele aplicate inculpatului S.Ș. în prezenta cauza, rezultând din cumulul aritmetic pedepsele de: 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; 4 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. aceste pedepse rezultante au fost contopite, dispunându-se ca în final inculpatul S.Ș.

să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., din această pedeapsă a fost dedusă perioada reținerii din 17 decembrie 2008. Prin aceiași sentință inculpatul T.D.R. (fiul lui D. și L.), a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3149 din 20 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov, definitivă la 6 aprilie 2005, această pedeapsă fiind adăugată la fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauza, rezultând din cumul aritmetic pedepsele de: 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen., aceste pedepse rezultante au fost contopite, dispunându-se ca în final inculpatul T.D.R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani si 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. din această pedeapsă a fost dedusă perioada reținerii din 17 decembrie 2008 și din 4 martie 2003 (din sentința penală nr. 3149/2004). Tot prin aceiași sentință în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului N.C.M., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu; cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen. în baza art. 86 1 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate acestui inculpat pe durata unui termen de încercare 2 ani si 3 luni.

În baza art. 86 3 C. pen., inculpatul a fost obligat să respecte pe durata termenului de încercare măsurile de supraveghere, fiindu-i atrasă atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. A fost respinsă cererea procurorului privind luarea față de inculpați a măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să fie restituite către martorul L.A. a unui portmoneu de piele de culoare neagra, aflat la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcția cazier judiciar, statistica și evidenta operativă (predat cu dovada din 26 ianuarie 2009). În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul S.Ș.

a sumei de 100 lei obținute din săvârșirea infracțiunii. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.D.R. a unui bone, aflat la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcția cazier judiciar, statistica și evidență operativă (predat cu dovada din 26 ianuarie 2009) și a cântarului electronic digital K.S., aflat la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brașov. În baza art. 17 alin. (1), art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraproba de la inculpatul N.C.M., a cantității de 8,00 g canabis rămasă în urma examenelor de laborator, aflată la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

- Direcția cazier judiciar, statistica și evidența operativă (predat cu dovada din 26 ianuarie 2009). În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul S.Ș. și colaboratorul investigatorului sub acoperire A. s-au cunoscut într-unui din barurile din municipiul Brașov și au avut mai multe discuții legate de efectul drogului asupra consumatorului, ocazie cu care au făcut și schimb de numere de telefon în condițiile în care inculpatul S.Ș. a afirmat că dacă colaboratorul este interesat de achiziționarea de droguri el poate să-l ajute. La data de 10 octombrie 2008, inculpatul S.Ș.

și colaboratorul au stabilit telefonic ca inculpatul să-i vândă canabis contra sumei de 100 lei, întâlnirea având loc în fata Complexului O., în prealabil colaboratorul a contactat organele de poliție, i s-a înmânat suma de 100 lei, a fost condus cu mașina aproape de locul întâlnirii și percheziționat. Colaboratorul a predat banii, inculpatul S.Ș. i-a înmânat o țiplă cu canabis și i-a comunicat că, dacă mai are nevoie, poate apela la el. Colaboratorul a predat țipla investigatorului sub acoperire l. și echipei B.C.C.O. În urma examinării s-a stabilit de I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză și Probe a Drogurilor că proba este constituită din 1,83 g canabis, în care s-a pus în evidență THC.

S-a mai reținut că inculpații N.C.M. și S.Ș. se cunosc de mai mult timp și s-au întâlnit în baruri, inculpatul N.C.M. relatând într-una din discuții că a fost plecat în Elveția unde este permisă atât cultivarea, cât și consumul de cannabis, că a fumat cannabis la câteva petreceri și i-a solicitat inculpatului S.Ș. „să-i facă rost" pentru 2- 3 țigări. După mai multe convorbiri telefonice au stabilit să se întâlnească în data de 17 decembrie 2008 în zona O. din municipiul Brașov în 20 minute, convorbirea având loc în jurul orei 13:59. În acea perioadă inculpatul S.Ș. a frecventat locuința situată în Brașov, județul Brașov, unde locuiau cu chirie prietena sa, F.C., inculpatul T.D.R. și martorul R.M.R.

În data de 17 decembrie 2008, la orele 14:00 inculpatul S.Ș. l-a sunat pe inculpatul T.D.R., la postul telefonic, i-a cerut inculpatului N.C.M. să-l însoțească la poștă, l-a rugat să-l aștepte 5 minute și a urcat în locuința inculpatului T.D.R., situată la etajul 8, în locuință aflându-se și martorii F.C. și D.M. Inculpatul T.D.R. i-a dat inculpatului S.Ș. cantitatea de 9,39 g cannabis într-o punguță din material plastic, pe care inculpatul S.Ș. i-a predat-o inculpatului N.C.M. care îl aștepta lângă bloc, urmând a-i plăti în câteva zile prețul stabilit de 35 lei/g. Tranzacția a fost monitorizată de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Brașov, care au intervenit și i-au imobilizat pe cei doi inculpați, asupra inculpatului N.C.M.

fiind găsită punguța. Cantitatea de fragmente vegetale verde - oliv găsite asupra inculpatului N.C.M. a fost ambalată și expertizată, iar din concluziile raportului de constatare tehnico - științifică a rezultat că proba este constituită din 9,39 g cannabis. Martorul R.M.R., care se întorcea de la școală i-a văzut pe cei doi imobilizați de poliție și l-a anunțat telefonic pe inculpatul T.D.R. că inculpatul S.Ș. a fost prins înainte de venirea echipei care a procedat la percheziționarea locuinței inculpatului T.D.R. Tribunalul Brașov la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, a avut în vedere circumstanțele reale ale faptelor, cu un pericol social ridicat, împrejurările săvârșirii acestora, cantitatea de droguri de risc deținută sau traficată, dar și circumstanțele personale ale inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul T.D.R. și a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, fapt care rezultă din probele administrate în fața instanței de apel și în subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni sau, cel puțin, reducerea pedepselor aplicate sub minimul special, prin reținerea de largi circumstanțe atenuante, rezultate din vârsta acestuia, poziția procesuală sinceră, împrejurările comiterii faptelor. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și S.Ș.

care a solicitat reducerea pedepselor aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante, precum și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen. Prin Decizia penală nr. 66/AP din 29 septembrie 2010 Curtea de Apel Brașov a admis apelurile inculpaților S.Ș. și T.D.R. împotriva sentinței penale, a desființat sentința atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor și rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicată inculpatului S.Ș.

și a repus în individualitatea lor pedepsele de: - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., stabilită în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., - 3 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., stabilită în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., - 1 an închisoare, stabilită în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., - 1 an și 10 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 18 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Harghita (definitivă prin neapelare la data de 30 ianuarie 2006), devenită executabilă prin revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă prin hotărârea apelată, - 1 an închisoare și 1 lună închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 367/S din 23 iunie 2006 a Tribunalului Brașov (definitivă la 11 aprilie 2007, prin Decizia penală nr. 54 din 22 martie 2007 a Curții de Apel Brașov), devenite executabile prin revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei dispusă prin hotărârea apelată.

A reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cu efectul prevăzute de art. 76 lit. c), e) C. pen., art. 80 C. pen. și a redus pedepsele stabilite inculpatului S.Ș. astfel: Pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen. (fapta din 10 octombrie 2008) la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen.

(fapta din 17 decembrie 2008) la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 80 C. pen., la 4 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 18 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Harghita (definitivă prin neapelare la data de 30 ianuarie 2006), 1 an închisoare și 1 lună închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 367/S din 23 iunie 2006 a Tribunalului Brașov (definitivă la 11 aprilie 2007, prin Decizia penală nr. 54 din 22 martie 2007 a Curții de Apel Brașov), devenite executabile prin revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei dispusă prin hotărârea apelată și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 10 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen., a adăugat pedeapsa rezultată mai sus, de 1 an și 10 luni închisoare, la fiecare dintre pedepsele reduse prin reținerea circumstanțelor atenuante, astfel încât au rezultat două pedepse principale de câte 3 ani și 10 luni închisoare și o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca inculpatul S.Ș. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 10 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicată inculpatului T.D.R.

și a repus în individualitatea lor pedepsele de: - 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., stabilită în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., - 1 an închisoare, stabilită în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., - 2 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 3149 din 20 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov (definitivă la data de 06 aprilie 2005, prin Decizia penală nr. 168 din 18 martie 2005 a Tribunalului Brașov), devenită executabilă prin revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă prin hotărârea apelată.

A reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cu efectul prevăzute de art. 76 lit. c), e) C. pen., art. 80 C. pen. și a redus pedepsele stabilite inculpatului T.D.R. astfel: Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen. (fapta din 17 decembrie 2008) la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 80 C. pen., la 4 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 3149 din 20 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov, la fiecare dintre pedepsele reduse prin reținerea circumstanțelor atenuante, astfel încât a rezultat o pedeapsă de 4 ani închisoare și o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca inculpatul T.D.R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-a reținut față de criticile formulate de inculpați în privința modalități de individualizare a pedepsei, că în cauză sunt incidente circumstanțe atenuante judiciare, fiind reținute dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., dând pedepselor efectul reglementat prin prevederile art. 76 lit. c), e) și art. 80 C. pen.

Astfel, față cantitatea mică de substanțe traficate, deținute de inculpați, conduită adoptată de aceștia în fața instanței, precum și datele care rezultă din referatele de evaluare întocmite în cauză, care evidențiază dorința de continuare a studiilor, de identificare a unui loc de muncă și a unor soluții alternative de petrecere a timpului liber, de îmbunătățire a relației cu familia. Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, au declarat recurs inculpatul S.Ș. și a solicitat în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul de a se da o mai larga eficienta dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. prin coborârea pedepsei sub minimul special orientat spre minimul general și inculpatul T.D.R.

care a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa. Înalta Curte, analizând lucrările din dosar constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente: În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul S.Ș., privind solicitarea acestuia formulată în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța de apel, prin decizia pronunțată, a reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. cu efectul prevăzut de art. 76 lit. c) și e) C. pen. și art. 80 C. pen. pentru inculpatul S.Ș., față de cantitatea mică de substanțe traficate, deținute și față de referatele de evaluare întocmite.

Totodată, Înalta Curte, analizând întreg materialul probator constată că instanța de apel a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare a fost aplicată ținând seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol social al faptei, fiind respectate dispozițiile art. 72 C. pen., fiind just individualizată față de cele învederate mai sus menționate și față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, astfel, cererea acestuia de reducere a pedepsei nu poate fi primită. Înalta Curte consideră corectă această apreciere cu referire la limitele efectului reducerii pedepsei aplicate inculpatului prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., astfel că, apreciază ca neîntemeiată critica inculpatului cu privire la cuantumul pedepsei aplicate.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul T.D.R., Curtea, Înalta Curte, constată că vinovăția acestuia este dovedită pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, respectiv art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, față de materialul probator administrat în cauză, în mod special depoziția acestuia dată la termenul de judecată din 28 aprilie 2010, filele 44-47 dosar instanța de apel, acesta recunoscând că, la momentul faptelor, era consumator ocazional de droguri „am fost consumator până în urmă cu 2 luni. Ocazional am consumat droguri de la vârsta de 16 ani, am mai fost într-un dosar al D.I.I.C.O.T. tot sub acuzații similare". Totodată, declarațiile inculpaților S.Ș.

și N.C.M., declarațiile martorilor audiați R.R., fila 66, dosar instanța de apel care precizează „T.D. și S.Ș. erau consumatori de marihuana, aceștia fumând țigări cu marihuana în apartament împreună, dar și inculpatul T. singur", și T.A. fila 68 „știu că o perioadă fratele meu a consumat droguri, mai precis niște ierburi de la niște shopuri, etnobotanice sub formă de țigară, de la el și de la alte persoane apropiate ale acestuia am auzit că s-au găsit droguri în casa lui, un aparat de cântărire și măsurare" și martorul R.M.R. fila 174 dosar de fond declară că „am asistat la o discuție dintre inculpatul T. și un bărbat pe care nu îl cunosc, și inculpatul T. îi spunea acelei persoane că pleacă în Bulgaria să procure droguri" coroborate cu toate celelalte probe administrate atât la instanță cât și la urmărirea penală conduc la vinovăția inculpatului T.D.R.

privind ambele fapte reținute în sarcina sa, respectiv art. 2 alin. (1) și art. 4 din Legea nr. 143/2000. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de instanța de apel, constatând că nu există nici un alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursurile inculpaților S.Ș. și T.D.R., potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.Ș. și T.D.R. împotriva Deciziei penale nr. 66/AP din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat S.Ș. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Obligă recurentul inculpat T.D.R. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 martie 2011.