ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1236/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1236/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 525/S

din 21 octombrie 2009, Tribunalul Brașov a dispus, în baza art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea

inculpatului S.Ș. (fiul lui Ș. și A.), la pedeapsa principală de 3 ani

închisoare și pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc (fapta din 10

decembrie 2008).

În baza art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. același

inculpat a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani și 2 luni închisoare

și pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc (fapta din 17 decembrie 2008).

În baza art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. același

inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 83

C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an

și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 18 din 16 ianuarie 2006

a Tribunalului Harghita, definitivă la 30 ianuarie 2006, această pedeapsă fiind

adăugată la fiecare din pedepsele aplicate în cauză, rezultând din cumulul

aritmetic pedepsele de: 4 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) C. pen.; 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 86

4

C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de

1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 367 din 23 iunie 2006 a

Tribunalului Brașov, definitivă la 11 aprilie 2007, adăugând aceasta pedeapsă

la fiecare din pedepsele aplicate inculpatului S.Ș. în prezenta cauza,

rezultând din cumulul aritmetic pedepsele de: 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen.; 4 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 ani închisoare.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. aceste pedepse rezultante au fost

contopite, dispunându-se ca în final inculpatul S.Ș. să execute pedeapsa cea

mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen., din această pedeapsă a fost dedusă perioada reținerii din 17 decembrie

2008.

Prin aceiași sentință

inculpatul T.D.R. (fiul lui D. și L.), a fost condamnat la pedeapsa principală

de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complimentară constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri

de risc.

În baza art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., același

inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 83

C. pen., a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 3149 din 20 decembrie 2004 a Judecătoriei

Brașov, definitivă la 6 aprilie 2005, această pedeapsă fiind adăugată la

fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauza, rezultând din cumul aritmetic

pedepsele de: 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; 3 ani închisoare.

În baza art. 33

lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen., aceste pedepse rezultante au fost

contopite, dispunându-se ca în final inculpatul T.D.R. să execute pedeapsa cea

mai grea, de 5 ani si 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; cu aplicarea art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen. din această pedeapsă a fost dedusă perioada reținerii din 17 decembrie

2008 și din 4 martie 2003 (din sentința penală nr. 3149/2004).

Tot prin

aceiași sentință în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

74 lit. a), c), art. 76 lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului N.C.M.,

la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de

droguri de risc în vederea consumului propriu; cu aplicarea art. 71, 64 lit. a)

teza a II-a, b C. pen. în baza art. 86

1

C. pen., art. 71 alin. (5) C.

pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate acestui

inculpat pe durata unui termen de încercare 2 ani si 3 luni. În baza art. 86

3

C. pen., inculpatul a fost obligat să respecte pe durata termenului de

încercare măsurile de supraveghere, fiindu-i atrasă atenția asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

A fost

respinsă cererea procurorului privind luarea față de inculpați a măsurii de

siguranță prevăzută de art. 113 C. pen.

În baza art. 109

alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei

hotărâri, să fie restituite către martorul L.A. a unui portmoneu de piele de

culoare neagra, aflat la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcția cazier

judiciar, statistica și evidenta operativă (predat cu dovada din 26 ianuarie 2009).

În baza art. 17

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la

inculpatul S.Ș. a sumei de 100 lei obținute din săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 17

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la

inculpatul T.D.R. a unui bone, aflat la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. -

Direcția cazier judiciar, statistica și evidență operativă (predat cu dovada din

26 ianuarie 2009) și a cântarului electronic digital K.S., aflat la Camera de

corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brașov.

În baza art. 17

alin. (1), art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială în

vederea distrugerii, cu păstrarea de contraproba de la inculpatul N.C.M., a

cantității de 8,00 g canabis rămasă în urma examenelor de laborator, aflată la

Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcția cazier judiciar, statistica și

evidența operativă (predat cu dovada din 26 ianuarie 2009).

În baza art. 191

alin. (1), (2) C. proc. pen., inculpații să plătească statului cheltuieli

judiciare.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul S.Ș. și

colaboratorul investigatorului sub acoperire A. s-au cunoscut într-unui din

barurile din municipiul Brașov și au avut mai multe discuții legate de efectul

drogului asupra consumatorului, ocazie cu care au făcut și schimb de numere de

telefon în condițiile în care inculpatul S.Ș. a afirmat că dacă colaboratorul

este interesat de achiziționarea de droguri el poate să-l ajute.

La data de 10

octombrie 2008, inculpatul S.Ș. și colaboratorul au stabilit telefonic ca

inculpatul să-i vândă canabis contra sumei de 100 lei, întâlnirea având loc în

fata Complexului O., în prealabil colaboratorul a contactat organele de

poliție, i s-a înmânat suma de 100 lei, a fost condus cu mașina aproape de

locul întâlnirii și percheziționat. Colaboratorul a predat banii, inculpatul S.Ș.

i-a înmânat o țiplă cu canabis și i-a comunicat că, dacă mai are nevoie, poate

apela la el. Colaboratorul a predat țipla investigatorului sub acoperire l. și

echipei B.C.C.O. În urma examinării s-a stabilit de I.G.P.R. - Laboratorul Central

de Analiză și Probe a Drogurilor că proba este constituită din 1,83 g canabis,

în care s-a pus în evidență THC.

S-a mai

reținut că inculpații N.C.M. și S.Ș. se cunosc de mai mult timp și s-au

întâlnit în baruri, inculpatul N.C.M. relatând într-una din discuții că a fost

plecat în Elveția unde este permisă atât cultivarea, cât și consumul de

cannabis, că a fumat cannabis la câteva petreceri și i-a solicitat inculpatului

S.Ș. „să-i facă rost" pentru 2- 3 țigări. După mai multe convorbiri

telefonice au stabilit să se întâlnească în data de 17 decembrie 2008 în zona O.

din municipiul Brașov în 20 minute, convorbirea având loc în jurul orei 13:59.

În acea

perioadă inculpatul S.Ș. a frecventat locuința situată în Brașov, județul

Brașov, unde locuiau cu chirie prietena sa, F.C., inculpatul T.D.R. și martorul

R.M.R.

În data de 17

decembrie 2008, la orele 14:00 inculpatul S.Ș. l-a sunat pe inculpatul T.D.R.,

la postul telefonic, i-a cerut inculpatului N.C.M. să-l însoțească la poștă,

l-a rugat să-l aștepte 5 minute și a urcat în locuința inculpatului T.D.R.,

situată la etajul 8, în locuință aflându-se și martorii F.C. și D.M.

Inculpatul T.D.R.

i-a dat inculpatului S.Ș. cantitatea de 9,39 g cannabis într-o punguță din

material plastic, pe care inculpatul S.Ș. i-a predat-o inculpatului N.C.M. care

îl aștepta lângă bloc, urmând a-i plăti în câteva zile prețul stabilit de 35

lei/g.

Tranzacția a

fost monitorizată de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O.

Brașov, care au intervenit și i-au imobilizat pe cei doi inculpați, asupra

inculpatului N.C.M. fiind găsită punguța. Cantitatea de fragmente vegetale

verde - oliv găsite asupra inculpatului N.C.M. a fost ambalată și expertizată,

iar din concluziile raportului de constatare tehnico - științifică a rezultat

că proba este constituită din 9,39 g cannabis.

Martorul R.M.R.,

care se întorcea de la școală i-a văzut pe cei doi imobilizați de poliție și l-a

anunțat telefonic pe inculpatul T.D.R. că inculpatul S.Ș. a fost prins înainte

de venirea echipei care a procedat la percheziționarea locuinței inculpatului T.D.R.

Tribunalul

Brașov la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, a avut

în vedere circumstanțele reale ale faptelor, cu un pericol social ridicat,

împrejurările săvârșirii acestora, cantitatea de droguri de risc deținută sau

traficată, dar și circumstanțele personale ale inculpaților.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel inculpatul T.D.R. și a solicitat achitarea sa în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât

nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, fapt care rezultă din probele

administrate în fața instanței de apel și în subsidiar, a solicitat achitarea

sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C.

proc. pen., întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni sau, cel puțin, reducerea pedepselor aplicate sub minimul special,

prin reținerea de largi circumstanțe atenuante, rezultate din vârsta acestuia,

poziția procesuală sinceră, împrejurările comiterii faptelor. Împotriva aceleiași

hotărâri a declarat apel și S.Ș. care a solicitat reducerea pedepselor

aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante, precum și suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei, apreciind că sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 66/AP din 29 septembrie 2010 Curtea de Apel Brașov a admis apelurile

inculpaților S.Ș. și T.D.R. împotriva sentinței penale, a desființat sentința

atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor și rejudecând a

descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicată

inculpatului S.Ș. și a repus în individualitatea lor pedepsele de:

- 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) C. pen., stabilită în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

- 3 ani și 2

luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) C. pen., stabilită în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

- 1 an

închisoare, stabilită în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

- 1 an și 10

luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 18 din 16 ianuarie 2006 a

Tribunalului Harghita (definitivă prin neapelare la data de 30 ianuarie 2006),

devenită executabilă prin revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei dispusă prin hotărârea apelată,

- 1 an

închisoare și 1 lună închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 367/S din 23

iunie 2006 a Tribunalului Brașov (definitivă la 11 aprilie 2007, prin Decizia penală

nr. 54 din 22 martie 2007 a Curții de Apel Brașov), devenite executabile prin

revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei dispusă prin

hotărârea apelată.

A reținut

circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cu efectul

prevăzute de art. 76 lit. c), e) C. pen., art. 80 C. pen. și a redus pedepsele

stabilite inculpatului S.Ș. astfel:

Pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C.

pen., art. 80 C. pen. (fapta din 10 octombrie 2008) la 2 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen.,

Pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit.

c) C. pen., art. 80 C. pen. (fapta din 17 decembrie 2008) la 2 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

C. pen.,

Pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit.

e) C. pen., art. 80 C. pen., la 4 luni închisoare.

În baza art. 36

alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, stabilită

prin sentința penală nr. 18 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Harghita

(definitivă prin neapelare la data de 30 ianuarie 2006), 1 an închisoare și 1

lună închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 367/S din 23 iunie 2006 a

Tribunalului Brașov (definitivă la 11 aprilie 2007, prin Decizia penală nr. 54

din 22 martie 2007 a Curții de Apel Brașov), devenite executabile prin

revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei dispusă prin

hotărârea apelată și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 10 luni

închisoare.

În baza art. 83

C. pen., a adăugat pedeapsa rezultată mai sus, de 1 an și 10 luni închisoare,

la fiecare dintre pedepsele reduse prin reținerea circumstanțelor atenuante,

astfel încât au rezultat două pedepse principale de câte 3 ani și 10 luni

închisoare și o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca

inculpatul S.Ș. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 10 luni

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicată

inculpatului T.D.R. și a repus în individualitatea lor pedepsele de:

- 3 ani și 6

luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) C. pen., stabilită în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

- 1 an

închisoare, stabilită în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

- 2 ani

închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 3149 din 20 decembrie 2004 a

Judecătoriei Brașov (definitivă la data de 06 aprilie 2005, prin Decizia penală

nr. 168 din 18 martie 2005 a Tribunalului Brașov), devenită executabilă prin

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă prin hotărârea

apelată.

A reținut

circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cu efectul

prevăzute de art. 76 lit. c), e) C. pen., art. 80 C. pen. și a redus pedepsele

stabilite inculpatului T.D.R. astfel:

Pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit.

c) C. pen., art. 80 C. pen. (fapta din 17 decembrie 2008) la 2 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

C. pen.

Pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit.

e) C. pen., art. 80 C. pen., la 4 luni închisoare.

În baza art. 83

C. pen., a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită prin sentința penală

nr. 3149 din 20 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov, la fiecare dintre

pedepsele reduse prin reținerea circumstanțelor atenuante, astfel încât a

rezultat o pedeapsă de 4 ani închisoare și o pedeapsă de 2 ani și 4 luni

închisoare.

În baza art. 33

lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca

inculpatul T.D.R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 2

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a reținut

față de criticile formulate de inculpați în privința modalități de individualizare

a pedepsei, că în cauză sunt incidente circumstanțe atenuante judiciare, fiind

reținute dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., dând pedepselor efectul

reglementat prin prevederile art. 76 lit. c), e) și art. 80 C. pen.

Astfel, față

cantitatea mică de substanțe traficate, deținute de inculpați, conduită

adoptată de aceștia în fața instanței, precum și datele care rezultă din

referatele de evaluare întocmite în cauză, care evidențiază dorința de

continuare a studiilor, de identificare a unui loc de muncă și a unor soluții

alternative de petrecere a timpului liber, de îmbunătățire a relației cu

familia.

Împotriva deciziei

instanței de apel, în termen legal, au declarat recurs inculpatul S.Ș. și a

solicitat în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul de a se da o mai larga

eficienta dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. prin coborârea pedepsei sub

minimul special orientat spre minimul general și inculpatul T.D.R. care a

solicitat admiterea recursului în temeiul art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

Înalta Curte,

analizând lucrările din dosar constată că recursurile declarate de inculpați

sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce

privește recursul declarat de inculpatul S.Ș., privind solicitarea acestuia

formulată în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., Curtea constată că hotărârile sunt supuse casării când s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite prevăzute de lege.

Potrivit art.

72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a

codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de

apel, prin decizia pronunțată, a reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art.

74 alin. (2) C. pen. cu efectul prevăzut de art. 76 lit. c) și e) C. pen. și art.

80 C. pen. pentru inculpatul S.Ș., față de cantitatea mică de substanțe

traficate, deținute și față de referatele de evaluare întocmite.

Totodată, Înalta

Curte, analizând întreg materialul probator constată că instanța de apel a

stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pedeapsa de 3 ani

și 10 luni închisoare a fost aplicată ținând seama de limitele speciale

prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol social al faptei, fiind

respectate dispozițiile art. 72 C. pen., fiind just individualizată față de

cele învederate mai sus menționate și față de circumstanțele reale și personale

ale inculpatului, astfel, cererea acestuia de reducere a pedepsei nu poate fi

primită.

Înalta Curte

consideră corectă această apreciere cu referire la limitele efectului reducerii

pedepsei aplicate inculpatului prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C.

pen., astfel că, apreciază ca neîntemeiată critica inculpatului cu privire la

cuantumul pedepsei aplicate.

În ceea ce

privește recursul declarat de inculpatul T.D.R., Curtea, Înalta Curte, constată

că vinovăția acestuia este dovedită pentru ambele infracțiuni reținute în

sarcina sa, respectiv art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

față de materialul probator administrat în cauză, în mod special depoziția

acestuia dată la termenul de judecată din 28 aprilie 2010, filele 44-47 dosar

instanța de apel, acesta recunoscând că, la momentul faptelor, era consumator

ocazional de droguri „am fost consumator până în urmă cu 2 luni. Ocazional am

consumat droguri de la vârsta de 16 ani, am mai fost într-un dosar al D.I.I.C.O.T.

tot sub acuzații similare".

Totodată,

declarațiile inculpaților S.Ș. și N.C.M., declarațiile martorilor audiați R.R.,

fila 66, dosar instanța de apel care precizează „T.D. și S.Ș. erau consumatori

de marihuana, aceștia fumând țigări cu marihuana în apartament împreună, dar și

inculpatul T. singur", și T.A. fila 68 „știu că o perioadă fratele meu a

consumat droguri, mai precis niște ierburi de la niște shopuri, etnobotanice

sub formă de țigară, de la el și de la alte persoane apropiate ale acestuia am

auzit că s-au găsit droguri în casa lui, un aparat de cântărire și

măsurare" și martorul R.M.R. fila 174 dosar de fond declară că „am asistat

la o discuție dintre inculpatul T. și un bărbat pe care nu îl cunosc, și

inculpatul T. îi spunea acelei persoane că pleacă în Bulgaria să procure droguri"

coroborate cu toate celelalte probe administrate atât la instanță cât și la

urmărirea penală conduc la vinovăția inculpatului T.D.R. privind ambele fapte

reținute în sarcina sa, respectiv art. 2 alin. (1) și art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Înalta Curte,

ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și

completă a probelor de către prima instanță și de instanța de apel, constatând

că nu există nici un alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va

respinge recursurile inculpaților S.Ș. și T.D.R., potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații S.Ș. și T.D.R. împotriva Deciziei

penale nr. 66/AP din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul inculpat S.Ș. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Obligă

recurentul inculpat T.D.R. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 29 martie 2011.