ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1032/2010

Asupra recursurilor penale de față; Pe baza actelor și lucrărilor din dosar, constată: Prin sentința penală nr. 356/ S din 25 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1242/62/2009 Tribunalul Brașov, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului J.R. din infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consumul propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

I. 1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul J.R., fiul lui M.S. și G., sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. 2. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consumul propriu. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzisă, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la 27 martie 2009 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, luată prin încheierea din 26 martie 2009. II. 1.În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului O.A.N., fiul lui N. și L., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

2. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., O.A.N. a fost condamnat și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele de mai sus au fost contopite, inculpatului fiindu-i aplicată pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzisă inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. din pedeapsă a fost dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului O.N.A. III. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului C.V., fiul lui A. și J., la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., acestui inculpat i-a fost interzisă, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 65 alin. (2) pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. din pedeapsă a fost dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului C.V. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de la inculpatul O.A.N. a fost confiscată suma de 450 lei obținută prin vânzarea drogurilor, iar de la inculpatul C.V. suma de 150 lei. În baza art. 17 alin. (2) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscare și distrugerea, cu păstrarea de contraprobă, a cantității de 1.39 gr. de rezină de cannabis, și 10 comprimate MDMA. În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc.

pen., inculpații O. și C. au fost obligați să plătească statului câte 2500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 1500 lei corespund fazei de urmărire penală, iar inculpatul J. a fost obligat să plătească statului 1500 lei cheltuieli judiciare, din care 750 lei corespund fazei de urmărire penală. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: P otrivit rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov, inculpatul J.R., în data de 03 decembrie 2008, i-a oferit spre vânzare inculpatului O.A.N.

cantitatea de 2.21 grame rezină de cannabis, cu scopul de a fi vândută investigatorului acoperit M. și a deținut în data de 10 decembrie 2008 același gen de droguri la locuința personală, în vederea vânzării; aceste fapte ar constitui infracțiunea continuată de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (2 acte materiale). În fapt, cu privire la primul act material ce intră în componența infracțiunii continuate prima instanță a constatat că acuzațiile sunt susținute de declarațiile investigatorului acoperit, de procesele verbale de redare a activităților supravegheate de ofițerii de poliție și declarațiile inițiale ale inculpatului O.A.N.

Pe baza acestor mijloace de probă s-a reținut că, în data de 03 decembrie 2008, după ce inițial l-a contactat telefonic pe inculpatul O. în scopul realizării tranzacției, investigatorul acoperit M., având asupra sa un telefon mobil, un set de chei și suma de 300 lei (conform procesului verbal de la fila 36 d.u.p.), s-a întâlnit pe strada N. cu acest inculpat, a urcat în mașina lui și s-au deplasat împreună pe strada N., în parcarea din fața imobilului, unde inculpatul O. a oprit autoturismul, i-a arătat investigatorului o țiplă de plastic transparent în care se aflau fragmente de substanță solidă despre care a afirmat că este hașiș și i-a spus că așa ceva îi va aduce și lui, a coborât, s-a deplasat spre imobilul în care locuiește inculpatul J., a sunt la interfon la cifra ce corespunde apartamentului acestui din urmă inculpat, a intrat în scara blocului și a revenit după câteva minute, înmânându-i investigatorului acoperit o țiplă cu substanță solidă asemănătoare cu cea pe care i-a arătat-o înainte de a intra în scara blocului.

La controlul corporal efectuat asupra investigatorului acoperit după întâlnirea cu inculpatul O. s-au găsit un telefon mobil, un set de chei și o țiplă de nylon în care se aflau mai multe fragmente vegetale solide de culoare brun oliv (fila 37 dosar urmărire penală). Raportul de expertiză tehnico-științifică din 08 decembrie 2008 a evidențiat faptul că substanța ridicată de la investigatorul acoperit este constituită din 2,21 grame de rezină de cannabis, în care s-a pus în evidență tetrahdrocannabiol (THC), substanță psihotropă. În declarația dată în faza cercetării judecătorești, investigatorul acoperit a arătat că țipla cu substanță solidă pe care i-a dat-o inculpatul O. după ce a revenit la mașină nu era aceeași cu cea pe care i-o arătase anterior părăsirii autovehiculului, întrucât cea de-a doua avea un conținut a cărui cantitate era mai mare.

Tribunalul Brașov a constatat că inculpatul Juhos a negat faptul că ar fi vândut inculpatului O. rezină de cannabis cu acel prilej, fără a nega împrejurarea că în ziua respectivă s-au întâlnit. S-a reținut că, exceptând declarația inițială a inculpatului O., care ulterior a fost retractată, nu există dovezi privind modul de derulare a evenimentelor desfășurate între momentul intrării inculpatului O. în scara blocului în care locuiește inculpatul J. și momentul în care a părăsit blocul, revenind la autoturism. În ceea ce privește cel de-al doilea act material, prima instanță a constatat că, la percheziția domiciliară legal autorizată și efectuată la domiciliul inculpatului J.R., au fost descoperite în locuința acestuia fragmente de substanță vegetală solidă de culoare maro, urme de substanță vegetală pe hârtia igienică găsită în interiorul locuinței, urme de substanță albă solidă pe o bucată de țiplă găsită în locuință, resturi de țigaretă confecționate manual.

urme de substanță vegetală pe partea superioară a unei tăvițe și pe un corp în formă conică de tip narghilea. Expertiza tehnico-științifică efectuată pentru identificarea naturii substanțelor identificate la domiciliul inculpatului a evidențiat că fragmentele de substanță solidă de culoare maro reprezintă 0,42 grame de rezină de cannabis, că urmele de substanță solidă de pe hârtia igienică reprezintă rezină de cannabis, că resturile de țigară confecționate manual conțin tetrahidrocannabiol, iar pe tăvița metalică și corpul în formă conică (componente de narghilea) s-a pus în evidență tetrahidrocannabiol. În locuința inculpatului J.R.

în vederea efectuării percheziției s-a pătruns prin utilizarea forței și cu distrugerea parțială a ușii de la intrarea în apartament, iar substanța solidă de culoare maro, identificată ca fiind rezină de cannabis, a fost aruncată de inculpat pe fereastră și recuperată ulterior de organele de cercetare penală, momentul aruncării substanței fiind observat de martora asistentă la efectuarea percheziției N.C.

Relativ la cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lui - din infracțiunea continuată de trafic de droguri în infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în formă simplă, precum și față de cererea Parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptelor descrise în rechizitoriu din infracțiunea de trafic de droguri în formă continuată într-o infracțiune de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (corespunzătoare actului material din 03 decembrie 2008) și o infracțiune de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (corespunzătoare actului material din 10 decembrie 2008), ambele în formă simplă.

Tribunalul Brașov a apreciat că doar această din urmă solicitare este întemeiată, cererea formulată de inculpat urmând a fi respinsă, întrucât ar avea semnificația scoaterii din sfera de analiză a uneia dintre faptele cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, și implicit nepronunțarea unei soluții cu privire la această faptă. Instanța a reținut că primul act material indicat în rechizitoriu, constând în vânzarea unei cantități de drog de risc către o altă persoană, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; cu privire la cel de-al doilea act material, din maniera în care acesta este descris în actul de sesizare a instanței și din aspectele rezultate din probele administrate nu se poate aprecia că deținerea substanței interzise s-a realizat în vederea punerii acesteia în circulație sub orice formă.

Dimpotrivă, cantitatea mică de rezină de cannabis descoperită și împrejurarea că au fost identificate cu prilejul percheziției și resturi de țigară confecționată manual, respectiv urme de tetrahidrocannabiol pe componentele de narghilea, conduc la concluzia că substanța era deținută de inculpat în vederea consumului propriu. Drept urmare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului în sensul solicitat de Parchet. În ceea ce privește fapta de trafic de droguri reținută în sarcina inculpatului J. prin schimbarea încadrării juridice, s-a apreciat că nu există probe certe care să confirme săvârșirea ei de către inculpat, astfel încât a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. Astfel, lipsa unor probe, chiar indirecte, care să confirme faptul că țipla cu rezină de cannabis care a fost vândută investigatorului M. de către inculpatul O.A.N. i-a fost dată inculpatului O. de către inculpatul Juhos cu prilejul vizitei care a avut loc la domiciliul acestuia din urmă în perioada desfășurării tranzacției, face ca declarația inculpatului O., ulterior retractată (fără o explicație plauzibilă) să nu poată avea decât valoarea unui indiciu temeinic, ce poate justifica luarea unei măsuri preventive, însă nu poate fundamenta o soluție de condamnare, în condițiile în care dubiul, ce trebuie să profite inculpatului potrivit prezumției de nevinovăție de care acesta se bucură în temeiul legii (art. 5 și art. 66 C. proc.

pen.), este întărit de împrejurarea că inculpatul O. avea asupra sa, anterior intrării în scara blocului unde locuiește inculpatul J. o țiplă cu rezină de cannabis. Chiar dacă investigatorul acoperit a arătat că țipla care i-a fost vândută nu era identică cu cea care i-a fost arătată de inculpatul Onea înainte de a părăsi autovehiculul, există, la nivel teoretic, posibilitatea ca inculpatul O. să fi avut asupra sa mai multe țiple cu rezină de cannabis. a căror proveniență nu este dovedită. Mai mult, declarațiile inculpatului O. (din faza de urmărire penală) trebuie interpretate, potrivit art. 69 C. proc. pen. în sensul că pot contribui la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor.

Cât privește fapta inculpatului J.R. de a deține la locuința sa, în data de 10 decembrie 2008, o cantitate de rezină de cannabis despre care există probe că era destinată consumului propriu, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fapta fiind săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe și prezintă pericol social specific infracțiunii, astfel încât va antrena răspunderea penală a inculpatului.

La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o acestui inculpat, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală; fapta comisă de inculpat prezintă pericol social mediu, având în vedere cantitatea de substanță găsită la percheziția domiciliară, împrejurarea că această cantitate este restul dintr-o cantitate mai mare din care inculpatul recunoaște că a mai consumat anterior, atât singur, cât și împreună cu alte persoane, și împrejurarea că a mai comis anterior aceeași infracțiune, fiind condamnat la amendă penală cu aplicarea art. 81 C. pen., (sentința penală nr. 286/S/2004 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 362 din 20 ianuarie 2006 a Tribunalului Brașov; pentru această condamnare a intervenit reabilitarea de drept, potrivit art. 86 C. pen.).

Fișa de cazier judiciar a inculpatului J. mai evidențiază o condamnare suferită în timpul minorității pentru care a intervenit reabilitarea de drept, respectiv condamnarea la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen., cu aplicare art. 99 C. pen. dispusă prin sentința penală nr. 204/2003 a Tribunalului Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 785/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a apreciat că împrejurarea că în ciuda vârstei fragede inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală nu poate fi ignorată, chiar în condițiile în care a intervenit reabilitarea de drept, aceste elemente, putând fi avute în vedere în analiza circumstanțelor personale ale inculpatului, chiar dacă nu atrag un regim sancționator legal agravant.

În analiza circumstanțelor personale ale inculpatului instanța a avut în vedere aspectele evidențiate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune din care rezultă că la cei 24 de ani ai săi inculpatul are un stil de viață parazitar, trăind din sumele de bani pe care i le trimit părinții plecați la muncă în străinătate, are un anturaj format din persoane apreciate de vecini ca fiind ‘ dubioase’, și prezintă imaturitate în gândire manifestată prin minimizarea riscului și utilizarea de tehnici de neutralizare a constrângerilor morale (negarea faptului că actul este fundamental greșit, negarea vătămării, etc.), astfel încât aprecierea consilierului de probațiune este în sensul existenței unui nivel scăzut al integrării sociale.

Instanța a reținut și atitudinea inculpatului din momentul efectuării percheziției, când nu numai că nu a permis organelor de cercetare penală să intre în locuința sa, dar a încercat să înlăture din locuință dovezile care-l incriminau, aruncând pe geam rezină de cannabis ambalată într-un șervețel. Natura infracțiunii comise și pericolul social generic destul de ridicat al infracțiunii impune concluzia că inculpatul este nedemn să fie ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat, astfel încât. în baza art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În privința inculpatului O.A.N., potrivit actului de sesizare, în luna decembrie a anului 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a vândut investigatorului acoperit M., în data de 03 decembrie 2008, cantitatea de 2.21 gr. rezină de cannabis, cu suma de 300 lei.

drog procurat în acest scop de la inculpatul J.R.; în data de 05 decembrie 2008 i-a vândut aceluiași investigator acoperit 6 pastile de ecstasy, cu suma de 300 lei comprimate ce au fost procurate de la inculpatul C.V.; în data de 10 decembrie 2008 i-a vândut investigatorului acoperit M., 6 pastile de ecstasy cu suma de 300 lei, procurate în acest scop de la inculpatul C.V.; de asemenea, s-a mai reținut că în data de 10 decembrie 2008 a deținut în autoturismul marca D.L., cu care efectua taximetrie un comprimat de ecstasy; aceste fapte ar constitui infracțiunile de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (3 acte materiale) și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Relativ la aceste acuzații, Tribunalul Brașov a constatat că inculpatul O. a recunoscut toate acuzațiile formulate împotriva sa, respectiv săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri în formă continuată (trei acte materiale) prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu. Deși în ultimele declarații a arătat că nu a solicitat investigatorului acoperit nici o sumă de bani pentru drogurile remise, infracțiunea de trafic de droguri putând fi săvârșită și în formele alternative ale oferirii și livrării cu orice titlu, declarațiile date constituie o recunoaștere a comiterii faptelor, chiar dacă în altă modalitate decât cea reținută în rechizitoriu.

Cu privire la primul act material al infracțiunii de trafic de droguri, instanța a reținut că, în data de 03 decembrie 2008, inculpatul O.A.N. a vândut investigatorului acoperit M. cantitatea de 2.21 grame de rezină de cannabis contra sumei de 300 lei. Faptul că suma de 300 lei a fost plătită de investigatorul acoperit rezultă din procesele verbale de percheziție corporală din care rezultă că investigatorul avea suma de bani asupra sa înainte de a se întâlni cu inculpatul O. și imediat după ce a coborât din autovehiculul acestuia nu mai avea banii asupra sa. având în schimb drogurile. În ceea ce privește cel de-al doilea act material, în data de 05 decembrie 2008, inculpatul O.A.N. s-a întâlnit cu investigatorul acoperit M. căruia i-a vândut 6 comprimate de ecstasy contra sumei de 300 lei.

Această stare de fapt a rezultat din procesul verbal întocmit de organele de poliție privind supravegherea activității inculpatului O. coroborat cu procesele verbale de supraveghere de la filele 54-55 dosar urmărire penală, procesele verbale de control corporal realizat asupra investigatorului acoperit înainte și după întâlnirea cu inculpatul O., procesul verbal întocmit de investigatorul acoperit M. (fila 52 dosar urmărire penală), declarația dată de acesta în fața instanței și raportul de constatare tehnico-științifică din care rezultă conținutul pastilelor cumpărate de investigatorul acoperit de la inculpat (f. 66-69 dosar urmărire penală). Referitor la cel de-al treilea act material al infracțiunii continuate instanța a reținut că, în data de 10 decembrie 2008, inculpatul O.A.N.

i-a vândut aceluiași investigator acoperit 6 pastile de ecstasy contra sumei de 300 lei. Fapta a fost reținută pe baza procesului verbal de consemnare a monitorizării activității inculpatului O., procesul verbal de înseriere a bancnotelor pe care investigatorul acoperit le-a dat inculpatului O. în schimbul pastilelor ecstasy, declarațiile investigatorului acoperit și raportul de constatare tehnico-științifică.

în ședință publică a fost vizionată și înregistrarea flagrantului organizat, instanța constatând că asupra investigatorului acoperii au fost găsite 6 comprimate albe, iar două din cele trei bancnote de câte 100 lei înseriate au fost găsite de organele de cercetare penală în interiorul autovehiculului inculpatului (una era plasată pe carosabil în imediata apropiere a autovehiculului în prima scenă înregistrată); din înregistrare a rezultat că inculpatul O. nu a fost bruscat sau lovit de către organele de anchetă, așa cum a susținut în declarația dată în fața instanței. În fapt, instanța a mai reținut că în data de 10 decembrie 2008, cu ocazia organizării prinderii inculpatului în flagrant, în autovehiculul aparținând acestuia marca D.L., în scrumieră s-a găsit o pastilă de ecstasy despre care inculpatul a recunoscut că era destinată consumului propriu.

Aspectul nu este negat de inculpat și rezultă din actele procesuale întocmite cu ocazia organizării flagrantului. În ceea ce privește apărările formulate de inculpat în sensul că a fost determinat de investigatorul acoperit să comită fapta de trafic de droguri instanța a reținut că din declarațiile martorilor B.A.L., P.A., R.F.P., V.C.D. (în faza de urmărire penală; în faza cercetării judecătorești a nuanțat declarația anterioară fără a oferi explicații plauzibile), rezultă că inculpatul a desfășurat o bogată activitate pe linia traficului de droguri anterior datei la care investigatorul acoperit a luat pentru prima dată legătura cu inculpatul și a realizat prima cumpărare supravegheată.

Deși martorii au arătat că nu au plătit substanțele interzise furnizate de inculpatul O., instanța a constatat că această susținere, pe de o parte, trebuie interpretată prin prisma riscului Ia care s-ar expune martorii dacă ar declara că au plătit drogurile primite de la inculpat (martorii pot avea percepția greșită, bazată pe incompleta cunoaștere a prevederilor legale că numai în situația în care drogurile se plătesc sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri), iar, pe de altă parte, este neverosimilă având în vedere numărul persoanelor cărora inculpatul le-a furnizat droguri, faptul că inculpatul nu este producătorul acestor substanțe și implicit le-a procurat la rândul său de la alte persoane contra unor sume de bani, iar situația materială a inculpatului, astfel cum rezultă din datele dosarului nu îi permite acestuia să suporte astfel de cheltuieli cu scopul procurării de satisfacții obținute pe calea consumului de substanțe psihotrope tuturor cunoștințelor sale.

Pe de altă parte, înregistrările convorbirilor telefonice purtate de inculpat de la postul telefonic, interceptate pe baza autorizației emise de Tribunalul Brașov relevă de asemenea o bogată activitate „comercială” desfășurată de inculpat. Deși în conținutul convorbirilor nu se regăsesc referiri explicite la traficul de droguri, rezultă cu evidență că o parte din discuții privesc această activitate. De altfel, este de notorietate faptul că persoanele cu preocupări în acest domeniu nu utilizează în convorbirile telefonice termeni expliciți care să îi dea în vileag, ci folosesc coduri sau expresii care sugerează adevăratul sens al comunicării. De altfel, tocmai faptul că nu se folosesc termeni cu înțelesul firesc sau se vorbește eliptic trădează natura ilicită a activității în legătură cu care se poartă convorbirea.

în acest context, intervenția investigatorului acoperit M. nu poate fi în nici un caz apreciată ca determinantă pentru implicarea inculpatului în activitatea de trafic de droguri. Practica C.E.D.O. în sensul aprecierii ca ilegale a probelor obținute prin intervenția „agenților provocatori” este fundamentată pe o ipoteză diferită de cea cu care este sesizată instanța în prezenta cauză: s-a apreciat astfel că se poate vorbi despre inechitatea procedurii în urma căreia au fost condamnate în situația unor persoane despre care nu s-a dovedit în nici un fel că anterior intervenției agenților provocatori aveau preocupări în domeniul vizat și în ipoteza în care agenții provocatori au acționat în afara unui cadru legal, anterior demarării unor anchete penale și anterior autorizării activității legate de strângerea probelor de către organul judiciar competent.

În speță, investigatorul acoperit a fost introdus în activitatea de strângere a probelor pe baza ordonanței procurorului din 03 decembrie 2008 dată în Dosarul de urmărire penală nr. 58d/P/2008 (f. 115-116 dosar urmărire penală), și autorizației nr. 25 din 03 decembrie 2008 (fila 117 dosar urmărire penală), iar cumpărările supravegheate s-au realizat în baza autorizației nr. 29/03. La individualizarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune în parte instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Prima faptă a fost comisă în formă continuată, cu un număr de trei acte materiale și prezintă un pericol social deosebit de ridicat rezultat din natura comprimatelor comercializate de inculpat, efectele pe care acestea le produc asupra consumatorilor, din faptul că inculpatul s-a implicat în această activitate în ciuda faptului că are un loc de muncă stabil, care ar trebui să-l determine să se ferească de consumul de substanțe care să-i afecteze capacitatea de a conduce autovehicule, din faptul că probele administrate au dovedit că activitatea inculpatului în acest domeniu nu este izolată.

S-a apreciat că se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere atitudinea procesuală manifestată în prima fază a cercetărilor, anume aceea de recunoaștere a faptelor imputate și de colaborare cu organele de anchetă, dar și elementele de ordin circumstanțial evidențiate de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune și raportul de evaluare întocmit de Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Brașov; faptele au fost comise pe fondul realității că inculpatul este consumator de droguri de risc și mare risc și datorită alegerii de către acesta a unui anturaj nepotrivit. în raportul întocmit de Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Brașov se arată că inculpatul O. regretă faptele comise și este deschis spre efectuarea unui tratament ce vizează abandonarea consumului și reinserția socială, beneficiind de o motivație solidă în acest sens.

Inculpatul menține legături strânse cu toți membrii familiei și este implicat într-o relație de concubinaj pe care dorește să o oficializeze și regretă consecințele pe care faptele sale le-au produs asupra membrilor familiei. Inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală; astfel, la fel ca și inculpatul Juhos, inculpatul O. a fost condamnat anterior la două pedepse cu suspendarea condiționată, pentru ambele condamnări intervenind reabilitarea de drept potrivit art. 86 C. pen. Relativ la modificarea atitudinii procesuale a inculpatului după primele declarații, instanța a apreciat că acest lucru s-a datorat în principat influenței exercitate de coinculpați după ce cu toții au fost arestați preventiv și au fost plasați în aceeași încăpere în stare de arest preventiv.

Este evident din conținutul declarațiilor date de cei doi inculpați în faza cercetării judecătorești că aceștia au comunicat și s-au pus de acord asupra aspectelor ce urmau a fi declarate de fiecare în parte. În concluzie, în beneficiul inculpatului O. au fost reținute circumstanțe atenuate potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecințele prevăzute de art. 76 alin. (2) lit. a) C. pen. Cât privește pedeapsa complementară, s-a observat că natura infracțiunii comise și circumstanțele reale ale faptelor îl fac nedemn să exercite aceste drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., chiar după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., constatând că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, și anume înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv la o pedeapsă pentru vreuna din fapte, instanța a contopit cele pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni și a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, la care a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. Referitor la inculpatul C.V., potrivit rechizitoriului, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 05 decembrie 2008 și 10 decembrie 2008, i-a oferit 6 respectiv 7 comprimate de ecstasy inculpatului O.A.N.

spre a fi vândute investigatorului acoperit M. și a deținut în data de 10 decembrie 2008, 20 de comprimate de ecstasy ascunse în cutia poștală a apartamentului unde locuia fără forme legale; aceste fapte ar constitui infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale). Tribunalul Brașov a constatat că inculpatul a negat toate acuzațiile aduse prin actul de sesizare a instanței, însă mijloacele de probă administrate în cauză fac dovada săvârșirii de către inculpat a acestor fapte.

Pe baza proceselor verbale menționate mai sus, de supraveghere a activității inculpatului O. cu prilejul celor două vânzări de comprimate ecstasy către investigatorul acoperit M., s-a reținut că, în fiecare din cele două cazuri, inculpatul O. s-a întâlnit cu inculpatul C. după ce în prealabil se întâlnise cu investigatorul acoperit-cumpărător și în timp ce acesta din urmă îl aștepta pe inculpatul O. să vină cu „marfa”.

Inculpatul C. nu a negat faptul că s-au întâlnit de fiecare dată, însă a susținut că scopul întâlnirii nu a fost acela de a-i remite droguri, ci acela de a primi de la inculpatul O. o datorie mai veche de bani (în data de 05 decembrie 2008), respectiv, de a fi dus cu mașina în calitate de client (în data de 10 decembrie 2008). Faptul că scopul întâlnirii din data de 05 decembrie 2008 a fost acela de a a-i înmâna inculpatului O. cele 6 comprimate de ecstasy a fost reținut din conținutul convorbirii telefonice purtate între cei doi inculpați în prezența investigatorului acoperit M., astfel cum este redat chiar în cuprinsul rechizitoriului.

Inculpatul O. a fost cel care l-a contactat pe inculpatul C., în timp ce se afla în autoturismul în care se afla și investigatorul acoperit și i-a cerut inculpatului C. cinci „rulmenți” și „unul să-l pună pe L.”, inculpatul C. fiind de acord, iar în legătură cu „rulmentul” despre care O. a arătat că-l pune pe L. s-a făcut precizarea: „să sugi tu unu..” ; cei doi au stabilit să se întâlnească după ce O. îl lasă pe client undeva, la barul C. unde se afla C. și să-l ducă pe acesta în alt loc. Traseul este confirmat de procesul verbal de supraveghere.

După ce inculpatul O. l-a lăsat pe investigatorul acoperit în parcarea din fața Complexului O., l-a întâlnit pe inculpatul C. la barul C. situat în același complex, ambii s-au deplasat spre strada V., unde inculpatul C. deținea o garsonieră, și în timp ce O. îl aștepta în mașină, inculpatul C. a urcat în garsonieră, de unde probabil a luat pastilele și a coborât în câteva minute la autoturism, după care ambii s-au întorc la complexul O.; după despărțirea de inculpatul C., inculpatul O. s-a reîntâlnit cu investigatorul acoperit căruia i-a vândut comprimatele. Prima instanță a apreciat că există o corelație perfectă între conținutul convorbirii telefonice înregistrate și traseul și activitățile persoanelor implicate în tranzacție, astfel încât orice coincidență este exclusă.

Varianta propusă de inculpații O. și C. în declarațiile date în faza cercetării judecătorești este neverosimilă și în contradicție cu probele administrate, astfel încât nu poate fi avută în vedere la stabilirea stării de fapt. Astfel, ambii inculpați au arătat că termenul de „rulmenți” este folosit cu înțelesul de „bani” și că în realitate discuția privea restituirea unui împrumut. Dincolo de faptul că este nejustificată utilizarea unui jargon între cei doi inculpați dacă ar fi fost vorba despre o sumă de bani este lipsită de sens purtarea acestei conversații în prezența investigatorului acoperit și efectuarea cursei spre garsoniera de pe strada V. chiar în timp ce cumpărătorul aștepta pastilele.

În plus, din convorbirea telefonică rezultă că cel care trebuia să furnizeze ceva este inculpatul C. iar nu O., în timp ce inculpatul C. a susținut că s-au întâlnit pentru ca O. să-i restituie o sumă de bani pe care i-o dăduse în urmă cu o săptămână. Explicația este lipsită de credibilitate și în ceea ce privește deplasarea spre strada V.: inculpatul C. a arătat astfel că deși s-au întâlnit pentru ca O. să-i dea înapoi suma împrumutată (aspect contrazis de convorbirea telefonică din care rezultă că rulmenții trebuiau dați de C.), după ce s-au întâlnit, inculpatul O. i-a spus că nu are banii și i-a cerut să-l mai împrumute cu altă sumă de bani; pentru că avea nevoie de bani pentru cumpărături s-au deplasat pe strada V.; însă din convorbirea telefonică rezultă că ambilor inculpați le era evident că pentru a obține „rulmenții” inculpatul O. trebuia să-l ducă într-un anume loc pe inculpatul C., fapt ce trădează o rutină în derularea relațiilor dintre ei.

Aceeași rutină este repetată și în cadrul întâlnirii din 10 decembrie 2008 când după întâlnirea cu investigatorul, inculpatul O. îl contactează pe C., îl lasă pe investigator în parcare pentru a se întâlni cu inculpatul C., se deplasează cu acesta în altă locație de unde revine după un timp pentru a finaliza tranzacția cu investigatorul acoperit. Împrejurarea că inculpatul C. este furnizorul de comprimate ecstasy al inculpatului O. rezultă de asemenea din conținutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi, redate în volumul I al dosarului de urmărire penală; tot din convorbirile purtate de inculpați cu terții rezultă că inculpatul C. este consumator de droguri, aspect pe care l-a negat constant în declarațiile date.

Astfel, din analiza ansamblului de convorbiri înregistrate în baza autorizației emise de Tribunalul Brașov în acest scop, prima instanță a apreciat că rezultă că cel care-l contactează de regulă pe inculpatul C. este inculpatul O. care are nevoie să fie aprovizionat. Aspectele relevate de convorbirile telefonice, între care sunt amintite și cele din care rezultă nemulțumirea concubinei inculpatului C., care-l numește „drogat” și-i reproșează atât consumul de droguri cât și anturajul și preocupările în domeniul traficului de droguri, întăresc aprecierea că la momentul întâlnirilor dintre inculpații O. și C. din datele de 5 și 10 decembrie inculpatul C. i-a oferit inculpatului O. pastile de ecstasy, astfel cum s-a reținut în rechizitoriu.

Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că este evident că prezența plicului cu cele 16 comprimate întregi și cele 4 sfărâmate în cutia poștală a apartamentului în care inculpatul locuia fără forme legale nu este întâmplătoare și nu este străină de preocupările și activitățile inculpatului. Chiar dacă nu au putut fi identificate urme papilare sau urme biologice care să lege persoana inculpatului de plicul în care se aflau pastilele instanța a reținut că preocupările inculpatului astfel cum sunt evidențiate de convorbirile telefonice înregistrate și redate în procesele verbale de la dosar explică prezența pastilelor în cutia poștală. Percheziția domiciliară în urma căreia au fost identificate pastilele a fost legal dispusă și efectuată, de față la descoperirea plicului în care se aflau drogurile fiind concubina inculpatului.

Ținând seama de împrejurarea că s-au efectuat simultan mai multe percheziții domiciliare la locuințele deținute de inculpat este evident că nu era posibilă asigurarea prezenței acestuia în toate cele trei locații. La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o acestui inculpat, instanța a ținut seama de prevederile art. 72 C. pen. și față de împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpatul C.V.

este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, față de pericolul social deosebit de ridicat al faptei rezultat din forma continuată în care a fost comisă, din natura drogurilor puse de acesta în circulație și modul de operare, care pune în evidență asumarea unor riscuri minime și expunerea la risc a unor terți și de persoana inculpatului care, deși a afirmat că obține venituri licite din munca prestată fără carte de muncă nu a dovedit că are un loc de muncă stabil, aparențele fiind în sensul că veniturile sunt obținute în principal din activități ilicite, a avut o atitudine procesuală nesinceră și l-a influențat și pe inculpatul O. să-și modifice declarațiile pentru a obține exonerarea de răspundere penală, față de împrejurarea că nici în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune nu au putut fi identificate elemente pozitive în circumstanțierea inculpatului care să conducă la reținerea de circumstanțe atenuante, instanța va aplicat acestuia o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În privința sumelor de bani confiscate în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prima instanță a reținut că de la inculpatul O.A.N. se impune a fi confiscată suma de 450 lei obținută prin vânzarea drogurilor, compusă din suma de 300 lei, obținută din vânzarea rezinei de cannabis și suma de 150 lei, din vânzarea celor 6 comprimate de ecstasy din data de 05 decembrie 2008. reprezentând jumătate din costul acestora; suma confiscată de la inculpatul C.V., 150 lei, reprezintă jumătate din costul pastilelor vândute de inculpatul O. investigatorului acoperit în data de 05 decembrie 2008, în lipsa unor probe în acest sens existând prezumția că cei doi inculpați au profitat în mod egal de suma plătită de investigator.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Brașov și inculpații J.R., O.A.N. și C.V. Prin Decizia penală nr. 97/Ap din 18 decembrie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus următoarele: A admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov și de inculpații J.R. și C.V. împotriva sentinței penale nr. 356/S din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosar penal nr. 1242/62/2009, pe care a desființat-o sub aspectele: - greșitei achitări a inculpatului J.R. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. și ped.

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a modalității de executare a pedepsei aplicate acestui inculpat; - neaplicării dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în privința bunurilor ridicate din locuința inculpatului J.R.; - greșitei încadrări juridice dată faptelor comise de inculpatul C.V. și a condamnării acestuia pentru fapta de deținere de droguri de mare risc în cutia poștală, comisă în data de 10 decembrie 2008. Rejudecând în aceste limite, 1. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul J.R., la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a aplicat inculpatului J.R. pedeapsa ce mai grea, de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului J.R. pe durata termenului de încercare de 8 ani, determinat conform art. 86 C. pen.

În baza art. 86 alin. (1), (2) C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Brașov, conform programului stabilit de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 86 3 alin. (3) C. pen., impune inculpatului respectarea următoarelor obligații: a) să urmeze un curs de învățământ sau de calificare; b) să nu frecventeze localuri publice cu destinație exclusiv recreativă și divertisment (baruri, localuri de noapte, cluburi); c) să nu intre în legătură cu inculpații O.A.N.

și C.V. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 rap. la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni. A menținut pedeapsa accesorie aplicată de prima instanță și, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat și executarea acesteia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul J.R. a unei tăvițe metalice rotunde, care are centrul decupat, și a unui corp de formă conică, din material ceramic, de culoare verde, aflate în Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Generală de Evidență Operativă și Cazier Judiciar, conform mențiunilor de la filele 94-95 dosar urmărire penală.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul J.R. prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 26 martie 2009. 2. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului C.V. din infracțiunea de trafic de droguri în formă continuată, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) în două infracțiuni de trafic de droguri în concurs real, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, corespunzătoare faptelor din 05 decembrie 2008 și 10 decembrie 2008), respectiv, prev. și ped.

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta de deținere din 10 decembrie 2008), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri (în forma deținerii), prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), condamnă pe inculpatul C.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul O.A.N. împotriva aceleiași hotărâri. În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare pentru inculpații C.V. și O.A.N. starea de arest preventiv începând din data de 25 iunie 2009 până în prezent, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a acestora. În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen., a obligat apelantul - inculpat O.A.N. să plătească statului suma de 275 lei cheltuieli judiciare (în care a fost inclus și onorariul parțial acordat avocatului din oficiu prin încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2009), iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: 1. În ceea ce îl privește pe inculpatul O.A.N., instanța de apel constată că în cursul urmăririi penale, imediat după organizarea flagrantului din data de 10 decembrie 2008 și după efectuarea percheziției la domiciliul mamei acestui inculpat, O.A.N. a furnizat în fața procurorului, olograf, o declarație prin care a descris detaliat și a recunoscut faptele reținute ulterior prin rechizitoriu. În aceeași zi, după ce i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 6 C. proc. pen.

și a învederat că dorește să fie asistat de un avocat din oficiu și să dea declarație în legătură cu faptele de care este învinuit, în fața procurorului și în prezența avocatului desemnat din oficiu, inculpatul O. a dat o nouă declarație, consemnată pe formular înseriat, în cuprinsul căreia, după ce arată că își menține depoziția olografă, a descris amănunțit faptele de care a fost acuzat, arătând modalitatea în care, în datele de 05 decembrie 2008, respectiv, 10 decembrie 2008, a vândut investigatorului sub acoperire, pe care îl cunoștea sub prenumele D., pastile de ecstasy pe care le-a luat de la inculpatul C.V., remițându-i acestuia sumele de bani primite și obținând, în 10 decembrie 2008, o pastilă și pentru consumul propriu.

De asemenea, a relatat condițiile în care, în data de 03 decembrie 2008, a vândut aceluiași investigator rezină de cannabis, respectiv, deplasarea pe care a efectuat-o împreună cu cumpărătorul la blocul în care locuiește inculpatul J., de la care a luat hașiș cu suma de 300 lei. Ulterior, în fața instanțelor de judecată, inculpatul O. a revenit asupra acestor declarații, arătând că nu le mai menține întrucât au fost obținute prin exercitarea de violențe fizice și psihice de către anchetatori. în plus, inculpatul a susținut că, anterior acestor depoziții, a mai scris o declarație în care a prezentat faptele reale, dar înscrisul respectiv a fost rupt de anchetatori, care l-au obligat să scrie după dictare cele consemnate în depoziția olografă.

Cu privire la declarația dată în fața procurorului și în prezența avocatului, inculpatul a învederat că a relatat cele consemnate după ce fusese bătut de polițiști cu picioarele și lovit cu capul de birou și i-a fost frică să nu fie din nou bătut de aceștia. A mai precizat inculpatul că leziunile produse urmare a loviturilor primite au fost văzute de colegii de cameră P.I. și C.L. Relativ la motivele invocate de inculpatul O. drept justificare a retractării depozițiilor inițiale. Curtea constată că acestea nu sunt justificate în mod convingător cu fapte care să exprime realitatea. În acest sens, se cuvine a fi menționată, în primul rând, împrejurarea că în cazul infracțiunilor pentru care este cercetat acest inculpat urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, potrivit dispozițiilor art. 209 alin. (3) rap.

la art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. În condițiile în care procurorul de caz a emis ordonanță de delegare a lucrătorilor de poliție pentru efectuarea anumitor acte de cercetare penală cu excepția audierii învinuiților sau inculpaților doar la data de 31 decembrie 2008 (fila 144 dosar urmărire penală). Susținerea inculpatului relativă la audierea sa de către un anchetator apare ca neverosimilă. Din analiza celor două depoziții date de O.A.N. în data de 10 decembrie 2008, se constată că cea consemnată pe formular este asemănătoare celei olografe și mult mai detaliată. Or, în condițiile în care doar prima depoziție, olografă, ar fi fost, potrivit susținerilor inculpatului, scrisă după dictare, este inexplicabil cum acesta a fost capabil să relateze singur și mai amănunțit un mod de derulare a faptelor diferit de cel real, dar care se coroborează co celelalte probe aflate la dosarul cauzei.

Cât privește susținerile relative la utilizarea violenței psihice și fizice pentru recunoașterea faptelor în modalitatea participării și a inculpaților C. și J., se constată că, din vizionarea înregistrării flagrantului, nu rezultă că cei implicați în această acțiune ar fi recurs la utilizarea altor mijloace decât cele impuse de necesitatea imobilizării inculpatului și a asigurării prezenței sale la întocmirea actelor de constatare; nu se poate susține că limbajul agresiv utilizat de lucrătorii de poliție cu ocazia prinderii inculpatului O. ar fi de natură să determine acestuia o puternică tulburarea psihică, să-l facă să se simtă amenințat câtă vreme, din lecturarea transcrierii convorbirilor telefonice interceptate, rezultă că el însuși folosea un atare limbaj.

Referitor la împrejurarea că declarațiile date inițial au