ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1032/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1032/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor penale de față;
Pe baza actelor și lucrărilor din dosar,
constată:
Prin sentința penală nr. 356/ S din 25 iunie 2009
pronunțată în Dosarul nr. 1242/62/2009 Tribunalul
Brașov, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice
dată faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului J.R. din
infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art.
2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2
acte materiale) în infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art.
2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea de deținere de droguri de
risc pentru consumul propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr.
143/2000.
I.
1.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a
achitat pe inculpatul J.R., fiul lui M.S. și G., sub aspectul comiterii
infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din
Legea nr. 143/2000.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consumul
propriu.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost
interzisă, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată
a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la 10 decembrie
2008 la 27 martie 2009 inclusiv.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost
menținută măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, luată prin încheierea
din 26 martie 2009.
II.
1.În
baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a)
C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului O.A.N., fiul lui N. și L., la
pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de
droguri în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,
inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, lit. b) C. pen., pe o
durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C.
pen., O.A.N. a fost condamnat și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea
consumului propriu.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b),
art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele de mai sus au fost contopite, inculpatului
fiindu-i aplicată pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 5 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.
pen.
În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzisă
inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. din pedeapsă a fost
dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost
menținută starea de arest preventiv a inculpatului O.N.A.
III.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus
condamnarea inculpatului C.V., fiul lui A. și J., la pedeapsa de 10 ani
închisoare.
În baza art. 71 C. pen., acestui inculpat i-a
fost interzisă, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) pen., inculpatului
i-a fost aplicată pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după
executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. din pedeapsă a fost
dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost
menținută starea de arest preventiv a inculpatului C.V.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.
143/2000, de la inculpatul O.A.N. a fost confiscată suma de 450 lei obținută
prin vânzarea drogurilor, iar de la inculpatul C.V. suma de 150 lei.
În baza art. 17 alin. (2) și art. 18 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscare și distrugerea, cu păstrarea de
contraprobă, a cantității de 1.39 gr. de rezină de cannabis, și 10 comprimate
MDMA.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen.,
inculpații O. și C. au fost obligați să plătească statului câte 2500 lei
cheltuieli judiciare, din care câte 1500 lei corespund fazei de urmărire
penală, iar inculpatul J. a fost obligat să plătească statului 1500 lei
cheltuieli judiciare, din care 750 lei corespund fazei de urmărire penală.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina
acestuia.
Pentru a pronunța această sentință instanța de
fond a reținut următoarea situație de fapt:
P
otrivit
rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov, inculpatul J.R., în data de
03 decembrie 2008, i-a oferit spre vânzare inculpatului O.A.N. cantitatea de
2.21 grame rezină de cannabis, cu scopul de a fi vândută investigatorului
acoperit M. și a deținut în data de 10 decembrie 2008 același gen de droguri la
locuința personală, în vederea vânzării; aceste fapte ar constitui infracțiunea
continuată de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (2 acte materiale).
În fapt, cu privire la primul act material ce
intră în componența infracțiunii continuate prima instanță a constatat că
acuzațiile sunt susținute de declarațiile investigatorului acoperit, de
procesele verbale de redare a activităților supravegheate de ofițerii de
poliție și declarațiile inițiale ale inculpatului O.A.N. Pe baza acestor
mijloace de probă s-a reținut că, în data de 03 decembrie 2008, după ce inițial
l-a contactat telefonic pe inculpatul O. în scopul realizării tranzacției,
investigatorul acoperit M., având asupra sa un telefon mobil, un set de chei și
suma de 300 lei (conform procesului verbal de la fila 36 d.u.p.), s-a întâlnit
pe strada N. cu acest inculpat, a urcat în mașina lui și s-au deplasat împreună
pe strada N., în parcarea din fața imobilului, unde inculpatul O. a oprit
autoturismul, i-a arătat investigatorului o țiplă de plastic transparent în
care se aflau fragmente de substanță solidă despre care a afirmat că este hașiș
și i-a spus că așa ceva îi va aduce și lui, a coborât, s-a deplasat spre
imobilul în care locuiește inculpatul J., a sunt la interfon la cifra ce
corespunde apartamentului acestui din urmă inculpat, a intrat în scara blocului
și a revenit după câteva minute, înmânându-i investigatorului acoperit o țiplă
cu substanță solidă asemănătoare cu cea pe care i-a arătat-o înainte de a intra
în scara blocului. La controlul corporal efectuat asupra investigatorului
acoperit după întâlnirea cu inculpatul O. s-au găsit un telefon mobil, un set
de chei și o țiplă de nylon în care se aflau mai multe fragmente vegetale
solide de culoare brun oliv (fila 37 dosar urmărire penală). Raportul de
expertiză tehnico-științifică din 08 decembrie 2008 a evidențiat faptul că
substanța ridicată de la investigatorul acoperit este constituită din 2,21
grame de rezină de cannabis, în care s-a pus în evidență tetrahdrocannabiol
(THC), substanță psihotropă.
În declarația dată în
faza cercetării judecătorești, investigatorul acoperit a arătat că țipla cu
substanță solidă pe care i-a dat-o inculpatul O. după ce a revenit la mașină nu
era aceeași cu cea pe care i-o arătase anterior părăsirii autovehiculului,
întrucât cea de-a doua avea un conținut a cărui cantitate era mai mare.
Tribunalul Brașov a
constatat că inculpatul Juhos a negat faptul că ar fi vândut inculpatului O. rezină
de cannabis cu acel prilej, fără a nega împrejurarea că în ziua respectivă s-au
întâlnit.
S-a reținut
că, exceptând declarația inițială a inculpatului O., care ulterior a fost
retractată, nu există dovezi privind modul de derulare a evenimentelor
desfășurate între momentul intrării inculpatului O. în scara blocului în care
locuiește inculpatul J. și momentul în care a părăsit blocul, revenind la autoturism.
În ceea ce
privește cel de-al doilea act material, prima instanță a constatat că, la
percheziția domiciliară legal autorizată și efectuată la domiciliul
inculpatului J.R., au fost descoperite în locuința acestuia fragmente de
substanță vegetală solidă de culoare maro, urme de substanță vegetală pe hârtia
igienică găsită în interiorul locuinței, urme de substanță albă solidă pe o
bucată de țiplă găsită în locuință, resturi de țigaretă confecționate manual.
urme de substanță vegetală pe partea superioară a unei tăvițe și pe un corp în
formă conică de tip narghilea. Expertiza tehnico-științifică efectuată pentru
identificarea naturii substanțelor identificate la domiciliul inculpatului a
evidențiat că fragmentele de substanță solidă de culoare maro reprezintă 0,42
grame de rezină de cannabis, că urmele de substanță solidă de pe hârtia
igienică reprezintă rezină de cannabis, că resturile de țigară confecționate
manual conțin tetrahidrocannabiol, iar pe tăvița metalică și corpul în formă
conică (componente de narghilea) s-a pus în evidență tetrahidrocannabiol.
În locuința
inculpatului J.R. în vederea efectuării percheziției s-a pătruns prin
utilizarea forței și cu distrugerea parțială a ușii de la intrarea în
apartament, iar substanța solidă de culoare maro, identificată ca fiind rezină
de cannabis, a fost aruncată de inculpat pe fereastră și recuperată ulterior de
organele de cercetare penală, momentul aruncării substanței fiind observat de
martora asistentă la efectuarea percheziției N.C.
Relativ la cererea
inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina
lui - din infracțiunea continuată de trafic de droguri în infracțiunea de
deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în formă simplă, precum și față de cererea
Parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptelor descrise în
rechizitoriu din infracțiunea de trafic de droguri în formă continuată într-o
infracțiune de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 (corespunzătoare actului material din 03 decembrie 2008) și o
infracțiune de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu
prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (corespunzătoare actului
material din 10 decembrie 2008), ambele în formă simplă. Tribunalul Brașov a
apreciat că doar această din urmă solicitare este întemeiată, cererea formulată
de inculpat urmând a fi respinsă, întrucât ar avea semnificația scoaterii din
sfera de analiză a uneia dintre faptele cu care instanța a fost sesizată prin
rechizitoriu, și implicit nepronunțarea unei soluții cu privire la această
faptă.
Instanța a reținut că
primul act material indicat în rechizitoriu, constând în vânzarea unei
cantități de drog de risc către o altă persoană, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000; cu privire la cel de-al doilea act material, din
maniera în care acesta este descris în actul de sesizare a instanței și din
aspectele rezultate din probele administrate nu se poate aprecia că deținerea
substanței interzise s-a realizat în vederea punerii acesteia în circulație sub
orice formă. Dimpotrivă, cantitatea mică de rezină de cannabis descoperită și
împrejurarea că au fost identificate cu prilejul percheziției și resturi de
țigară confecționată manual, respectiv urme de tetrahidrocannabiol pe
componentele de narghilea, conduc la concluzia că substanța era deținută de
inculpat în vederea consumului propriu. Drept urmare, s-a dispus schimbarea
încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului în sensul
solicitat de Parchet.
În ceea ce privește
fapta de trafic de droguri reținută în sarcina inculpatului J. prin schimbarea
încadrării juridice, s-a apreciat că nu există probe certe care să confirme
săvârșirea ei de către inculpat, astfel încât a dispus achitarea acestuia în
temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Astfel, lipsa unor probe, chiar indirecte, care să confirme faptul că țipla cu
rezină de cannabis care a fost vândută investigatorului M. de către inculpatul
O.A.N. i-a fost dată inculpatului O. de către inculpatul Juhos cu prilejul
vizitei care a avut loc la domiciliul acestuia din urmă în perioada
desfășurării tranzacției, face ca declarația inculpatului O., ulterior
retractată (fără o explicație plauzibilă) să nu poată avea decât valoarea unui
indiciu temeinic, ce poate justifica luarea unei măsuri preventive, însă nu
poate fundamenta o soluție de condamnare, în condițiile în care dubiul, ce
trebuie să profite inculpatului potrivit prezumției de nevinovăție de care
acesta se bucură în temeiul legii (art. 5 și art. 66 C. proc. pen.), este
întărit de împrejurarea că inculpatul O. avea asupra sa, anterior intrării în
scara blocului unde locuiește inculpatul J. o țiplă cu rezină de cannabis.
Chiar dacă investigatorul acoperit a arătat că țipla care i-a fost vândută nu
era identică cu cea care i-a fost arătată de inculpatul Onea înainte de a
părăsi autovehiculul, există, la nivel teoretic, posibilitatea ca inculpatul O.
să fi avut asupra sa mai multe țiple cu rezină de cannabis. a căror proveniență
nu este dovedită. Mai mult, declarațiile inculpatului O. (din faza de urmărire
penală) trebuie interpretate, potrivit art. 69 C. proc. pen. în sensul că pot
contribui la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte
și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor.
Cât privește
fapta inculpatului J.R. de a deține la locuința sa, în data de 10 decembrie 2008,
o cantitate de rezină de cannabis despre care există probe că era destinată
consumului propriu, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu
prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fapta fiind săvârșită de
inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe și prezintă pericol social
specific infracțiunii, astfel încât va antrena răspunderea penală a
inculpatului.
La individualizarea
pedepsei pe care a aplicat-o acestui inculpat, instanța a ținut seama de
criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.: limitele de pedeapsă prevăzute de lege
pentru infracțiunea comisă, gradul de pericol social al faptei săvârșite,
persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea
penală; fapta comisă de inculpat prezintă pericol social mediu, având în vedere
cantitatea de substanță găsită la percheziția domiciliară, împrejurarea că
această cantitate este restul dintr-o cantitate mai mare din care inculpatul
recunoaște că a mai consumat anterior, atât singur, cât și împreună cu alte
persoane, și împrejurarea că a mai comis anterior aceeași infracțiune, fiind
condamnat la amendă penală cu aplicarea art. 81 C. pen., (sentința penală nr.
286/S/2004 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 362 din 20
ianuarie 2006 a Tribunalului Brașov; pentru această condamnare a intervenit
reabilitarea de drept, potrivit art. 86 C. pen.). Fișa de cazier judiciar a
inculpatului J. mai evidențiază o condamnare suferită în timpul minorității
pentru care a intervenit reabilitarea de drept, respectiv condamnarea la
pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen., cu aplicare art. 99 C.
pen. dispusă prin sentința penală nr. 204/2003 a Tribunalului Brașov,
definitivă prin Decizia penală nr. 785/2004 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție. S-a apreciat că împrejurarea că în ciuda vârstei fragede
inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală nu poate fi ignorată,
chiar în condițiile în care a intervenit reabilitarea de drept, aceste
elemente, putând fi avute în vedere în analiza circumstanțelor personale ale
inculpatului, chiar dacă nu atrag un regim sancționator legal agravant. În
analiza circumstanțelor personale ale inculpatului instanța a avut în vedere
aspectele evidențiate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de
Probațiune din care rezultă că la cei 24 de ani ai săi inculpatul are un stil
de viață parazitar, trăind din sumele de bani pe care i le trimit părinții
plecați la muncă în străinătate, are un anturaj format din persoane apreciate
de vecini ca fiind
‘
dubioase’, și prezintă imaturitate în gândire
manifestată prin minimizarea riscului și utilizarea de tehnici de neutralizare
a constrângerilor morale (negarea faptului că actul este fundamental greșit,
negarea vătămării, etc.), astfel încât aprecierea consilierului de probațiune
este în sensul existenței unui nivel scăzut al integrării sociale.
Instanța a
reținut și atitudinea inculpatului din momentul efectuării percheziției, când
nu numai că nu a permis organelor de cercetare penală să intre în locuința sa,
dar a încercat să înlăture din locuință dovezile care-l incriminau, aruncând pe
geam rezină de cannabis ambalată într-un șervețel.
Natura
infracțiunii comise și pericolul social generic destul de ridicat al
infracțiunii impune concluzia că inculpatul este nedemn să fie ales în
autoritățile publice sau funcții elective publice și să ocupe o funcție implicând
exercițiul autorității de stat, astfel încât. în baza art. 71 C. pen.,
inculpatului i-a fost interzis, pe durata executării pedepsei principale,
exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen.
În privința
inculpatului O.A.N., potrivit actului de sesizare, în luna decembrie a anului
2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a vândut investigatorului
acoperit M., în data de 03 decembrie 2008, cantitatea de 2.21 gr. rezină de
cannabis, cu suma de 300 lei. drog procurat în acest scop de la inculpatul J.R.;
în data de 05 decembrie 2008 i-a vândut aceluiași investigator acoperit 6
pastile de ecstasy, cu suma de 300 lei comprimate ce au fost procurate de la
inculpatul C.V.; în data de 10 decembrie 2008 i-a vândut investigatorului
acoperit M., 6 pastile de ecstasy cu suma de 300 lei, procurate în acest scop
de la inculpatul C.V.; de asemenea, s-a mai reținut că în data de 10 decembrie 2008
a deținut în autoturismul marca D.L., cu care efectua taximetrie un comprimat
de ecstasy; aceste fapte ar constitui infracțiunile de trafic de droguri
prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.
41 alin. (2) (3 acte materiale) și deținere de droguri de mare risc în vederea
consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Relativ la aceste
acuzații, Tribunalul Brașov a constatat că inculpatul O. a recunoscut toate
acuzațiile formulate împotriva sa, respectiv săvârșirea infracțiunilor de
trafic de droguri în formă continuată (trei acte materiale) prevăzută de art. 2
alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc în
vederea consumului propriu. Deși în ultimele declarații a arătat că nu a
solicitat investigatorului acoperit nici o sumă de bani pentru drogurile
remise, infracțiunea de trafic de droguri putând fi săvârșită și în formele
alternative ale oferirii și livrării cu orice titlu, declarațiile date
constituie o recunoaștere a comiterii faptelor, chiar dacă în altă modalitate
decât cea reținută în rechizitoriu.
Cu privire la primul
act material al infracțiunii de trafic de droguri, instanța a reținut că, în
data de 03 decembrie 2008, inculpatul O.A.N. a vândut investigatorului acoperit
M. cantitatea de 2.21 grame de rezină de cannabis contra sumei de 300 lei.
Faptul că suma de 300 lei a fost plătită de investigatorul acoperit rezultă din
procesele verbale de percheziție corporală din care rezultă că investigatorul
avea suma de bani asupra sa înainte de a se întâlni cu inculpatul O. și imediat
după ce a coborât din autovehiculul acestuia nu mai avea banii asupra sa. având
în schimb drogurile.
În ceea ce privește
cel de-al doilea act material, în data de 05 decembrie 2008, inculpatul O.A.N. s-a
întâlnit cu investigatorul acoperit M. căruia i-a vândut 6 comprimate de
ecstasy contra sumei de 300 lei. Această stare de fapt a rezultat din procesul
verbal întocmit de organele de poliție privind supravegherea activității
inculpatului O. coroborat cu procesele verbale de supraveghere de la filele 54-55
dosar urmărire penală, procesele verbale de control corporal realizat asupra
investigatorului acoperit înainte și după întâlnirea cu inculpatul O., procesul
verbal întocmit de investigatorul acoperit M. (fila 52 dosar urmărire penală),
declarația dată de acesta în fața instanței și raportul de constatare
tehnico-științifică din care rezultă conținutul pastilelor cumpărate de
investigatorul acoperit de la inculpat (f. 66-69 dosar urmărire penală).
Referitor la
cel de-al treilea act material al infracțiunii continuate instanța a reținut
că, în data de 10 decembrie 2008, inculpatul O.A.N. i-a vândut aceluiași
investigator acoperit 6 pastile de ecstasy contra sumei de 300 lei. Fapta a
fost reținută pe baza procesului verbal de consemnare a monitorizării activității
inculpatului O., procesul verbal de înseriere a bancnotelor pe care
investigatorul acoperit le-a dat inculpatului O. în schimbul pastilelor
ecstasy, declarațiile investigatorului acoperit și raportul de constatare
tehnico-științifică. în ședință publică a fost vizionată și înregistrarea
flagrantului organizat, instanța constatând că asupra investigatorului acoperii
au fost găsite 6 comprimate albe, iar două din cele trei bancnote de câte 100
lei înseriate au fost găsite de organele de cercetare penală în interiorul
autovehiculului inculpatului (una era plasată pe carosabil în imediata
apropiere a autovehiculului în prima scenă înregistrată); din înregistrare a
rezultat că inculpatul O. nu a fost bruscat sau lovit de către organele de
anchetă, așa cum a susținut în declarația dată în fața instanței.
În fapt,
instanța a mai reținut că în data de 10 decembrie 2008, cu ocazia organizării
prinderii inculpatului în flagrant, în autovehiculul aparținând acestuia marca
D.L., în scrumieră s-a găsit o pastilă de ecstasy despre care inculpatul a
recunoscut că era destinată consumului propriu. Aspectul nu este negat de
inculpat și rezultă din actele procesuale întocmite cu ocazia organizării
flagrantului.
În ceea ce privește apărările
formulate de inculpat în sensul că a fost determinat de investigatorul acoperit
să comită fapta de trafic de droguri instanța a reținut că din declarațiile
martorilor B.A.L., P.A., R.F.P., V.C.D. (în faza de urmărire penală; în faza
cercetării judecătorești a nuanțat declarația anterioară fără a oferi
explicații plauzibile), rezultă că inculpatul a desfășurat o bogată activitate
pe linia traficului de droguri anterior datei la care investigatorul acoperit a
luat pentru prima dată legătura cu inculpatul și a realizat prima cumpărare supravegheată.
Deși martorii au arătat că nu au plătit substanțele interzise furnizate de
inculpatul O., instanța a constatat că această susținere, pe de o parte,
trebuie interpretată prin prisma riscului Ia care s-ar expune martorii dacă ar
declara că au plătit drogurile primite de la inculpat (martorii pot avea
percepția greșită, bazată pe incompleta cunoaștere a prevederilor legale că
numai în situația în care drogurile se plătesc sunt întrunite elementele
constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri), iar, pe de altă parte,
este neverosimilă având în vedere numărul persoanelor cărora inculpatul le-a
furnizat droguri, faptul că inculpatul nu este producătorul acestor substanțe
și implicit le-a procurat la rândul său de la alte persoane contra unor sume de
bani, iar situația materială a inculpatului, astfel cum rezultă din datele
dosarului nu îi permite acestuia să suporte astfel de cheltuieli cu scopul
procurării de satisfacții obținute pe calea consumului de substanțe psihotrope
tuturor cunoștințelor sale. Pe de altă parte, înregistrările convorbirilor
telefonice purtate de inculpat de la postul telefonic, interceptate pe baza
autorizației emise de Tribunalul Brașov relevă de asemenea o bogată activitate
„comercială” desfășurată de inculpat. Deși în conținutul convorbirilor nu se
regăsesc referiri explicite la traficul de droguri, rezultă cu evidență că o
parte din discuții privesc această activitate. De altfel, este de notorietate
faptul că persoanele cu preocupări în acest domeniu nu utilizează în convorbirile
telefonice termeni expliciți care să îi dea în vileag, ci folosesc coduri sau
expresii care sugerează adevăratul sens al comunicării. De altfel, tocmai
faptul că nu se folosesc termeni cu înțelesul firesc sau se vorbește eliptic
trădează natura ilicită a activității în legătură cu care se poartă
convorbirea. în acest context, intervenția investigatorului acoperit M. nu
poate fi în nici un caz apreciată ca determinantă pentru implicarea
inculpatului în activitatea de trafic de droguri.
Practica C.E.D.O. în sensul
aprecierii ca ilegale a probelor obținute prin intervenția „agenților
provocatori” este fundamentată pe o ipoteză diferită de cea cu care este
sesizată instanța în prezenta cauză: s-a apreciat astfel că se poate vorbi
despre inechitatea procedurii în urma căreia au fost condamnate în situația
unor persoane despre care nu s-a dovedit în nici un fel că anterior
intervenției agenților provocatori aveau preocupări în domeniul vizat și în
ipoteza în care agenții provocatori au acționat în afara unui cadru legal,
anterior demarării unor anchete penale și anterior autorizării activității
legate de strângerea probelor de către organul judiciar competent. În speță,
investigatorul acoperit a fost introdus în activitatea de strângere a probelor
pe baza ordonanței procurorului din 03 decembrie 2008 dată în Dosarul de
urmărire penală nr. 58d/P/2008 (f. 115-116 dosar urmărire penală), și autorizației
nr. 25 din 03 decembrie 2008 (fila 117 dosar urmărire penală), iar cumpărările
supravegheate s-au realizat în baza autorizației nr. 29/03.
La
individualizarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune în parte
instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Prima faptă a
fost comisă în formă continuată, cu un număr de trei acte materiale și prezintă
un pericol social deosebit de ridicat rezultat din natura comprimatelor
comercializate de inculpat, efectele pe care acestea le produc asupra
consumatorilor, din faptul că inculpatul s-a implicat în această activitate în
ciuda faptului că are un loc de muncă stabil, care ar trebui să-l determine să
se ferească de consumul de substanțe care să-i afecteze capacitatea de a
conduce autovehicule, din faptul că probele administrate au dovedit că
activitatea inculpatului în acest domeniu nu este izolată. S-a apreciat că se
impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, având în
vedere atitudinea procesuală manifestată în prima fază a cercetărilor, anume
aceea de recunoaștere a faptelor imputate și de colaborare cu organele de anchetă,
dar și elementele de ordin circumstanțial evidențiate de referatul de evaluare
întocmit de Serviciul de Probațiune și raportul de evaluare întocmit de Centrul
de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Brașov; faptele au fost comise pe
fondul realității că inculpatul este consumator de droguri de risc și mare risc
și datorită alegerii de către acesta a unui anturaj nepotrivit. în raportul
întocmit de Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Brașov se
arată că inculpatul O. regretă faptele comise și este deschis spre efectuarea
unui tratament ce vizează abandonarea consumului și reinserția socială,
beneficiind de o motivație solidă în acest sens. Inculpatul menține legături
strânse cu toți membrii familiei și este implicat într-o relație de concubinaj
pe care dorește să o oficializeze și regretă consecințele pe care faptele sale
le-au produs asupra membrilor familiei. Inculpatul nu este la prima confruntare
cu legea penală; astfel, la fel ca și inculpatul Juhos, inculpatul O. a fost
condamnat anterior la două pedepse cu suspendarea condiționată, pentru ambele
condamnări intervenind reabilitarea de drept potrivit art. 86 C. pen.
Relativ la modificarea
atitudinii procesuale a inculpatului după primele declarații, instanța a
apreciat că acest lucru s-a datorat în principat influenței exercitate de
coinculpați după ce cu toții au fost arestați preventiv și au fost plasați în
aceeași încăpere în stare de arest preventiv. Este evident din conținutul
declarațiilor date de cei doi inculpați în faza cercetării judecătorești că
aceștia au comunicat și s-au pus de acord asupra aspectelor ce urmau a fi
declarate de fiecare în parte.
În concluzie, în
beneficiul inculpatului O. au fost reținute circumstanțe atenuate potrivit art.
74 alin. (2) C. pen., cu consecințele prevăzute de art. 76 alin. (2) lit. a) C.
pen.
Cât privește pedeapsa
complementară, s-a observat că natura infracțiunii comise și circumstanțele
reale ale faptelor îl fac nedemn să exercite aceste drepturile prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., chiar după executarea pedepsei
principale.
În baza art. 33 lit.
a) - art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., constatând că faptele au
fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, și anume înainte ca
inculpatul să fie condamnat definitiv la o pedeapsă pentru vreuna din fapte,
instanța a contopit cele pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni și a
aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, la care a adăugat
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei
principale.
Referitor la
inculpatul C.V., potrivit rechizitoriului, în baza aceleiași rezoluții
infracționale, în zilele de 05 decembrie 2008 și 10 decembrie 2008, i-a oferit
6 respectiv 7 comprimate de ecstasy inculpatului O.A.N. spre a fi vândute
investigatorului acoperit M. și a deținut în data de 10 decembrie 2008, 20 de
comprimate de ecstasy ascunse în cutia poștală a apartamentului unde locuia
fără forme legale; aceste fapte ar constitui infracțiunea de trafic de droguri
prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).
Tribunalul
Brașov a constatat că inculpatul a negat toate acuzațiile aduse prin actul de
sesizare a instanței, însă mijloacele de probă administrate în cauză fac dovada
săvârșirii de către inculpat a acestor fapte.
Pe baza
proceselor verbale menționate mai sus, de supraveghere a activității
inculpatului O. cu prilejul celor două vânzări de comprimate ecstasy către
investigatorul acoperit M., s-a reținut că, în fiecare din cele două cazuri,
inculpatul O. s-a întâlnit cu inculpatul C. după ce în prealabil se întâlnise
cu investigatorul acoperit-cumpărător și în timp ce acesta din urmă îl aștepta
pe inculpatul O. să vină cu „marfa”. Inculpatul C. nu a negat faptul că s-au
întâlnit de fiecare dată, însă a susținut că scopul întâlnirii nu a fost acela
de a-i remite droguri, ci acela de a primi de la inculpatul O. o datorie mai
veche de bani (în data de 05 decembrie 2008), respectiv, de a fi dus cu mașina
în calitate de client (în data de 10 decembrie 2008).
Faptul că scopul
întâlnirii din data de 05 decembrie 2008 a fost acela de a a-i înmâna
inculpatului O. cele 6 comprimate de ecstasy a fost reținut din conținutul
convorbirii telefonice purtate între cei doi inculpați în prezența
investigatorului acoperit M., astfel cum este redat chiar în cuprinsul
rechizitoriului. Inculpatul O. a fost cel care l-a contactat pe inculpatul C.,
în timp ce se afla în autoturismul în care se afla și investigatorul acoperit
și i-a cerut inculpatului C. cinci „rulmenți” și „unul să-l pună pe L.”,
inculpatul C. fiind de acord, iar în legătură cu „rulmentul” despre care O. a
arătat că-l pune pe L. s-a făcut precizarea: „să sugi tu unu..” ; cei doi au
stabilit să se întâlnească după ce O. îl lasă pe client undeva, la barul C.
unde se afla C. și să-l ducă pe acesta în alt loc.
Traseul este confirmat
de procesul verbal de supraveghere. După ce inculpatul O. l-a lăsat pe
investigatorul acoperit în parcarea din fața Complexului O., l-a întâlnit pe
inculpatul C. la barul C. situat în același complex, ambii s-au deplasat spre
strada V., unde inculpatul C. deținea o garsonieră, și în timp ce O. îl aștepta
în mașină, inculpatul C. a urcat în garsonieră, de unde probabil a luat
pastilele și a coborât în câteva minute la autoturism, după care ambii s-au
întorc la complexul O.; după despărțirea de inculpatul C., inculpatul O. s-a
reîntâlnit cu investigatorul acoperit căruia i-a vândut comprimatele.
Prima instanță a
apreciat că există o corelație perfectă între conținutul convorbirii telefonice
înregistrate și traseul și activitățile persoanelor implicate în tranzacție,
astfel încât orice coincidență este exclusă. Varianta propusă de inculpații O. și
C. în declarațiile date în faza cercetării judecătorești este neverosimilă și
în contradicție cu probele administrate, astfel încât nu poate fi avută în
vedere la stabilirea stării de fapt. Astfel, ambii inculpați au arătat că
termenul de „rulmenți” este folosit cu înțelesul de „bani” și că în realitate
discuția privea restituirea unui împrumut. Dincolo de faptul că este
nejustificată utilizarea unui jargon între cei doi inculpați dacă ar fi fost
vorba despre o sumă de bani este lipsită de sens purtarea acestei conversații
în prezența investigatorului acoperit și efectuarea cursei spre garsoniera de
pe strada V. chiar în timp ce cumpărătorul aștepta pastilele. În plus, din
convorbirea telefonică rezultă că cel care trebuia să furnizeze ceva este
inculpatul C. iar nu O., în timp ce inculpatul C. a susținut că s-au întâlnit
pentru ca O. să-i restituie o sumă de bani pe care i-o dăduse în urmă cu o
săptămână. Explicația este lipsită de credibilitate și în ceea ce privește
deplasarea spre strada V.: inculpatul C. a arătat astfel că deși s-au întâlnit
pentru ca O. să-i dea înapoi suma împrumutată (aspect contrazis de convorbirea
telefonică din care rezultă că rulmenții trebuiau dați de C.), după ce s-au
întâlnit, inculpatul O. i-a spus că nu are banii și i-a cerut să-l mai
împrumute cu altă sumă de bani; pentru că avea nevoie de bani pentru
cumpărături s-au deplasat pe strada V.; însă din convorbirea telefonică rezultă
că ambilor inculpați le era evident că pentru a obține „rulmenții” inculpatul
O. trebuia să-l ducă într-un anume loc pe inculpatul C., fapt ce trădează o
rutină în derularea relațiilor dintre ei.
Aceeași rutină este
repetată și în cadrul întâlnirii din 10 decembrie 2008 când după întâlnirea cu
investigatorul, inculpatul O. îl contactează pe C., îl lasă pe investigator în
parcare pentru a se întâlni cu inculpatul C., se deplasează cu acesta în altă
locație de unde revine după un timp pentru a finaliza tranzacția cu
investigatorul acoperit.
Împrejurarea că inculpatul
C. este furnizorul de comprimate ecstasy al inculpatului O. rezultă de asemenea
din conținutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi, redate în
volumul I al dosarului de urmărire penală; tot din convorbirile purtate de
inculpați cu terții rezultă că inculpatul C. este consumator de droguri, aspect
pe care l-a negat constant în declarațiile date.
Astfel, din analiza
ansamblului de convorbiri înregistrate în baza autorizației emise de Tribunalul
Brașov în acest scop, prima instanță a apreciat că rezultă că cel care-l
contactează de regulă pe inculpatul C. este inculpatul O. care are nevoie să
fie aprovizionat.
Aspectele relevate de
convorbirile telefonice, între care sunt amintite și cele din care rezultă
nemulțumirea concubinei inculpatului C., care-l numește „drogat” și-i
reproșează atât consumul de droguri cât și anturajul și preocupările în
domeniul traficului de droguri, întăresc aprecierea că la momentul întâlnirilor
dintre inculpații O. și C. din datele de 5 și 10 decembrie inculpatul C. i-a
oferit inculpatului O. pastile de ecstasy, astfel cum s-a reținut în
rechizitoriu.
Având în vedere aceste
aspecte, s-a apreciat că este evident că prezența plicului cu cele 16
comprimate întregi și cele 4 sfărâmate în cutia poștală a apartamentului în care
inculpatul locuia fără forme legale nu este întâmplătoare și nu este străină de
preocupările și activitățile inculpatului. Chiar dacă nu au putut fi
identificate urme papilare sau urme biologice care să lege persoana
inculpatului de plicul în care se aflau pastilele instanța a reținut că
preocupările inculpatului astfel cum sunt evidențiate de convorbirile
telefonice înregistrate și redate în procesele verbale de la dosar explică
prezența pastilelor în cutia poștală. Percheziția domiciliară în urma căreia au
fost identificate pastilele a fost legal dispusă și efectuată, de față la
descoperirea plicului în care se aflau drogurile fiind concubina inculpatului.
Ținând seama de împrejurarea că s-au efectuat simultan mai multe percheziții
domiciliare la locuințele deținute de inculpat este evident că nu era posibilă
asigurarea prezenței acestuia în toate cele trei locații.
La
individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o acestui inculpat, instanța a
ținut seama de prevederile art. 72 C. pen. și față de împrejurarea că pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpatul C.V. este
închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, față de
pericolul social deosebit de ridicat al faptei rezultat din forma continuată în
care a fost comisă, din natura drogurilor puse de acesta în circulație și modul
de operare, care pune în evidență asumarea unor riscuri minime și expunerea la
risc a unor terți și de persoana inculpatului care, deși a afirmat că obține
venituri licite din munca prestată fără carte de muncă nu a dovedit că are un
loc de muncă stabil, aparențele fiind în sensul că veniturile sunt obținute în
principal din activități ilicite, a avut o atitudine procesuală nesinceră și l-a
influențat și pe inculpatul O. să-și modifice declarațiile pentru a obține
exonerarea de răspundere penală, față de împrejurarea că nici în referatul de
evaluare întocmit de Serviciul de probațiune nu au putut fi identificate
elemente pozitive în circumstanțierea inculpatului care să conducă la reținerea
de circumstanțe atenuante, instanța va aplicat acestuia o pedeapsă de 10 ani
închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a, lit. b) C. pen.
În privința
sumelor de bani confiscate în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,
prima instanță a reținut că de la inculpatul O.A.N. se impune a fi confiscată
suma de 450 lei obținută prin vânzarea drogurilor, compusă din suma de 300 lei,
obținută din vânzarea rezinei de cannabis și suma de 150 lei, din vânzarea
celor 6 comprimate de ecstasy din data de 05 decembrie 2008. reprezentând
jumătate din costul acestora; suma confiscată de la inculpatul C.V., 150 lei,
reprezintă jumătate din costul pastilelor vândute de inculpatul O. investigatorului
acoperit în data de 05 decembrie 2008, în lipsa unor probe în acest sens
existând prezumția că cei doi inculpați au profitat în mod egal de suma plătită
de investigator.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel,
în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.
– Biroul Teritorial Brașov și inculpații
J.R., O.A.N. și C.V.
Prin Decizia penală nr. 97/Ap din 18 decembrie
2009 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus
următoarele:
A admis apelurile formulate de Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial
Brașov și de inculpații J.R. și C.V. împotriva sentinței penale nr. 356/S din 25
iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosar penal nr. 1242/62/2009, pe
care a desființat-o sub aspectele:
- greșitei achitări a inculpatului J.R. pentru
comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a modalității de executare a pedepsei
aplicate acestui inculpat;
- neaplicării dispozițiilor art. 17 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000 în privința bunurilor ridicate din locuința inculpatului
J.R.;
- greșitei încadrări juridice dată faptelor
comise de inculpatul C.V. și a condamnării acestuia pentru fapta de deținere de
droguri de mare risc în cutia poștală, comisă în data de 10 decembrie 2008.
Rejudecând în aceste limite,
În baza art. 2
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul J.R., la pedeapsa de
3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.
de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an, pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 6 luni
închisoare, stabilită în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a
aplicat inculpatului J.R. pedeapsa ce mai grea, de 3 ani închisoare și 1 an
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art.
86
1
C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei aplicate inculpatului J.R. pe durata termenului de încercare de 8 ani,
determinat conform art. 86 C. pen.
În baza art.
86 alin. (1), (2) C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de
încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)
să se prezinte, la datele fixate, la
Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Brașov, conform programului
stabilit de acesta;
b)
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de
domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,
precum și întoarcerea;
c)
să comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă;
d)
să comunice informații de natură a putea fi controlate
mijloacele sale de existență.
În baza art. 86
3
alin. (3) C. pen., impune inculpatului respectarea următoarelor obligații:
a) să urmeze un curs
de învățământ sau de calificare;
b) să nu frecventeze
localuri publice cu destinație exclusiv recreativă și divertisment (baruri,
localuri de noapte, cluburi);
c) să nu intre în
legătură cu inculpații O.A.N. și C.V.
A atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
rap. la art. 83 C. pen.
privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
A menținut pedeapsa
accesorie aplicată de prima instanță și, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a
suspendat și executarea acesteia pe durata suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei închisorii.
În baza art. 17 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul J.R. a unei
tăvițe metalice rotunde, care are centrul decupat, și a unui corp de formă
conică, din material ceramic, de culoare verde, aflate în Camera de Corpuri
Delicte a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Generală de
Evidență Operativă și Cazier Judiciar, conform mențiunilor de la filele 94-95
dosar urmărire penală.
A menținut măsura
preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul J.R. prin
încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 26 martie 2009.
În baza
art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute
în sarcina inculpatului C.V. din infracțiunea de trafic de droguri în formă
continuată, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) în două infracțiuni de
trafic de droguri în concurs real, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale,
corespunzătoare faptelor din 05 decembrie 2008 și 10 decembrie 2008),
respectiv, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
(fapta de deținere din 10 decembrie 2008), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe
inculpatul C.V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri (în forma
deținerii), prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2
acte materiale), condamnă pe inculpatul C.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare
și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții
ale sentinței apelate.
A respins, ca
nefondat, apelul formulat de inculpatul O.A.N. împotriva aceleiași hotărâri.
În baza art.
381 C. proc. pen., a dedus în continuare pentru inculpații C.V. și O.A.N. starea
de arest preventiv începând din data de 25 iunie 2009 până în prezent, iar în
baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a acestora.
În baza art.
192 alin. (2), (3) C. proc. pen., a obligat apelantul - inculpat O.A.N. să
plătească statului suma de 275 lei cheltuieli judiciare (în care a fost inclus
și onorariul parțial acordat avocatului din oficiu prin încheierea de ședință
din data de 23 septembrie 2009), iar restul cheltuielilor judiciare avansate de
stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a
reținut următoarele:
În ceea ce
îl privește pe inculpatul O.A.N., instanța de apel constată că în cursul
urmăririi penale, imediat după organizarea flagrantului din data de 10
decembrie 2008 și după efectuarea percheziției la domiciliul mamei acestui
inculpat, O.A.N. a furnizat în fața procurorului, olograf, o declarație prin
care a descris detaliat și a recunoscut faptele reținute ulterior prin
rechizitoriu. În aceeași zi, după ce i-au fost aduse la cunoștință prevederile
art. 6 C. proc. pen. și a învederat că dorește să fie asistat de un avocat din
oficiu și să dea declarație în legătură cu faptele de care este învinuit, în
fața procurorului și în prezența avocatului desemnat din oficiu, inculpatul O. a
dat o nouă declarație, consemnată pe formular înseriat, în cuprinsul căreia,
după ce arată că își menține depoziția olografă, a descris amănunțit faptele de
care a fost acuzat, arătând modalitatea în care, în datele de 05 decembrie 2008,
respectiv, 10 decembrie 2008, a vândut investigatorului sub acoperire, pe care
îl cunoștea sub prenumele D., pastile de ecstasy pe care le-a luat de la
inculpatul C.V., remițându-i acestuia sumele de bani primite și obținând, în 10
decembrie 2008, o pastilă și pentru consumul propriu. De asemenea, a relatat
condițiile în care, în data de 03 decembrie 2008, a vândut aceluiași
investigator rezină de cannabis, respectiv, deplasarea pe care a efectuat-o
împreună cu cumpărătorul la blocul în care locuiește inculpatul J., de la care
a luat hașiș cu suma de 300 lei.
Ulterior, în
fața instanțelor de judecată, inculpatul O. a revenit asupra acestor
declarații, arătând că nu le mai menține întrucât au fost obținute prin
exercitarea de violențe fizice și psihice de către anchetatori. în plus,
inculpatul a susținut că, anterior acestor depoziții, a mai scris o declarație
în care a prezentat faptele reale, dar înscrisul respectiv a fost rupt de
anchetatori, care l-au obligat să scrie după dictare cele consemnate în
depoziția olografă. Cu privire la declarația dată în fața procurorului și în prezența
avocatului, inculpatul a învederat că a relatat cele consemnate după ce fusese
bătut de polițiști cu picioarele și lovit cu capul de birou și i-a fost frică
să nu fie din nou bătut de aceștia. A mai precizat inculpatul că leziunile
produse urmare a loviturilor primite au fost văzute de colegii de cameră P.I. și
C.L.
Relativ la
motivele invocate de inculpatul O. drept justificare a retractării depozițiilor
inițiale. Curtea constată că acestea nu sunt justificate în mod convingător cu
fapte care să exprime realitatea.
În acest sens,
se cuvine a fi menționată, în primul rând, împrejurarea că în cazul
infracțiunilor pentru care este cercetat acest inculpat urmărirea penală se
efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, potrivit dispozițiilor art.
209 alin. (3) rap. la art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. În condițiile în
care procurorul de caz a emis ordonanță de delegare a lucrătorilor de poliție
pentru efectuarea anumitor acte de cercetare penală cu excepția audierii
învinuiților sau inculpaților doar la data de 31 decembrie 2008 (fila 144 dosar
urmărire penală). Susținerea inculpatului relativă la audierea sa de către un
anchetator apare ca neverosimilă.
Din analiza celor două
depoziții date de O.A.N. în data de 10 decembrie 2008, se constată că cea
consemnată pe formular este asemănătoare celei olografe și mult mai detaliată.
Or, în condițiile în care doar prima depoziție, olografă, ar fi fost, potrivit
susținerilor inculpatului, scrisă după dictare, este inexplicabil cum acesta a
fost capabil să relateze singur și mai amănunțit un mod de derulare a faptelor
diferit de cel real, dar care se coroborează co celelalte probe aflate la
dosarul cauzei.
Cât privește
susținerile relative la utilizarea violenței psihice și fizice pentru
recunoașterea faptelor în modalitatea participării și a inculpaților C. și J.,
se constată că, din vizionarea înregistrării flagrantului, nu rezultă că cei
implicați în această acțiune ar fi recurs la utilizarea altor mijloace decât
cele impuse de necesitatea imobilizării inculpatului și a asigurării prezenței
sale la întocmirea actelor de constatare; nu se poate susține că limbajul
agresiv utilizat de lucrătorii de poliție cu ocazia prinderii inculpatului O. ar
fi de natură să determine acestuia o puternică tulburarea psihică, să-l facă să
se simtă amenințat câtă vreme, din lecturarea transcrierii convorbirilor
telefonice interceptate, rezultă că el însuși folosea un atare limbaj.
Referitor la
împrejurarea că declarațiile date inițial au