ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 902/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 902/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116 din 4 iunie 2009 a

Tribunalului Neamț, inculpatul C.C.M. (fiul lui L. și al M.) a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- deținere de droguri de

risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen. la

pedeapsa de 2 luni închisoare;

- introducere în țară de

droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa

de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 1 an.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului,

urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare

și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 357 alin. (3) C.

proc. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata și în condițiile art.

71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii, de la 12 martie 2008

la 13 martie 2008.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei principale

aplicată inculpaților, pe termenul de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

3

C.

pen., pe durata termenului de încercare, inculpații s-au supus următoarelor

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele

fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț;

- să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Supravegherea inculpaților a

fost exercitată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț.

În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C.

pen.

În baza art. 71 alin. (5) C.

pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților, pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 17 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la ambii inculpați cantitatea de

138,3 grame cannabis, aflată la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. -

Direcția Generală de Cazier Judiciar și Evidență Operativă, iar de la

inculpatul V.A. și suma de 120 lei.

S-a constatat că inculpații

au fost asistați de apărători aleși.

În baza art. 191 alin. (2) C.

proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 500 lei,

cheltuieli judiciare.

Prin aceeași hotărâre

judecătorească a fost condamnat și inculpatul V.A. la pedeapsa rezultantă de 3

ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 1 an pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din aceeași lege, toate cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 C. pen., art. 33 lit. a) C.

pen.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul C.C.M. a deținut droguri

de risc în vederea consumului propriu, iar la data de 11 martie 2008 a introdus

în țară cantitatea de 150 grame cannabis, sustrăgându-se de la controlul vamal

și cunoscând faptul că nu are dreptul de introduce astfel de substanțe în țară.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante, înregistrări audio-video, proces-verbal de

percheziție, procese-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire,

procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, rapoarte de constatare

tehnico-științifică, declarațiile martorilor cu identitate protejată,

declarațiile martorilor și ale inculpaților.

Curtea de Apel Bacău, prin Decizia

penală nr. 136 din 18 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul inculpatului

C.C.M., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Împotriva acestei decizii

penale, în termen legal a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 14 și 18 C. proc. pen.

În principal, recurentul

inculpat a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, în temeiul art. 10

lit. d) C. proc. pen., arătând că drogurile de risc nu au fost găsite asupra sa,

ci asupra inculpatului V.A. împreună cu care călătorea în mașină.

Recurentul inculpat susține

că nu a cunoscut nimic despre existența drogurilor, fiind condamnat pe nedrept.

Materialul probator

administrat în cauză a fost interpretat denaturat, neluându-se în considerare

probele invocate în apărare, acestea fiind înlăturate.

Sub aspectul

individualizării pedepsei, instanțele nu au ținut cont de împrejurările în care

s-a săvârșit fapta, de scopul urmărit, dar și de persoana și personalitatea

inculpatului C.C.M., ceea ce ar fi condus la stabilirea unui grad de pericol

social redus, cu consecința aplicării cel mult al unei sancțiuni

administrative, în realitate fapta constituind doar o abatere.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat din următoarele

considerente:

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au stabilit

în mod corect și complet situația de fapt și vinovăția inculpatului C.C.M.

Inculpații C.C.M. și V.A.,

foști colegi de liceu, ambii consumatori de droguri, au plecat împreună în Olanda,

la data de 7 martie 2008.

Suma de bani necesară

deplasării a fost împrumutată de V. (inițiatorul acestei călătorii), iar mașina

în care s-a efectuat deplasarea aparținea societății conduse de mama

inculpatului C.C.M.

Scopul deplasării a fost

procurarea de droguri și introducerea lor în România. Inculpatul C.C.M. cunoștea

faptul că V.A. se ocupa cu vânzarea de droguri întrucât la 15 mai 2007 apelase

la acesta pentru cumpărarea de substanțe stupefiante pentru consumul propriu.

Din Olanda, inculpații au

cumpărat 150 grame de mugur de cannabis, întorcându-se spre România.

În țară, în municipiul

Piatra-Neamț, motivul deplasării celor doi în Olanda era cunoscut; mărturie

stau procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de

inculpatul V.A., de pe telefonul inculpatului C.C.M., cu diferiți consumatori

de droguri care se interesau de data întoarcerii lor în oraș. Prietena

inculpatului C.C.M., martora R.M., i-a trimis acestuia un mesaj și i-a dat un

telefon, cerându-i să intre în țară curat, cunoscând că acesta este consumator

de droguri.

Pe traseul de întoarcere în

țară, inculpații au rămas fără carburant și, având nevoie de bani, l-au

contactat pe martorul G.A. (consumator și dealer de droguri, mijlocitorul

obținerii sumei de bani necesare deplasării) care a trimis 100 euro, prin W.U.,

pe numele lui C.C.M.

Toate acestea demonstrează

implicarea deplină a inculpatului C.C.M. în acțiunea de deținere și introducere

ilegală în țară de droguri de risc, el însuși interesat în procurarea substanțelor

stupefiante al căror consumator era.

Inculpatul a consimțit să i

se alăture lui V.A. în această deplasare, asigurând mijlocul de transport,

punând la dispoziție propriul telefon pentru comunicare și ținerea legăturii cu

dealerii și consumatorii din țară, însoțindu-l la procurarea drogurilor, consumând

împreună cannabis într-un caffe-shop, astfel că deplasarea sa în Olanda nu a

avut deloc un caracter inocent, astfel cum încearcă acesta să susțină prin

motivele de recurs.

La toate aceste dovezi se

adaugă declarațiile inculpatului V.A. care a recunoscut săvârșirea

infracțiunilor, arătând modul în care acestea au fost comise.

Pe raza orașului Bicaz,

autoturismul în care se aflau inculpații a fost oprit în trafic, iar la

controlul efectuat s-au găsit droguri ambalate în pungi. În urma analizelor de

laborator, s-a constatat că era o cantitate de 143,8 grame de cannabis sativa

conținând substanța psihotropă tetrahidrocannabinol, substanță care este

inclusă în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

În mod întemeiat, evaluând

și interpretând probele în mod logic, instanțele au stabilit vinovăția inculpatului

C.C.M. cu privire la săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa,

astfel că, în cauză neexistând temeiuri de achitare, Înalta Curte va respinge

ca nefondate criticile formulate de inculpat cu privire la condamnarea sa.

În ceea ce privește temeiul

de casare invocat în motivele de recurs și întemeiate pe dispozițiile art. 385 pct.

10 C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanța s-a pronunțat asupra

tuturor probelor administrate și asupra cererilor inculpatului, înlăturarea

unor probe ca fiind nesincere fiind argumentată și stabilită în urma evaluării

întregului material al cauzei.

Cu privire la

individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că instanțele au făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen.

S-a avut în vedere gradul de

pericol social al faptelor săvârșite și care se constituie în infracțiuni de

pericol, cu potențial de afectare a stării de sănătate a populației prin înlesnirea

accesului la consumul de droguri.

Totodată, s-a avut în vedere

persoana inculpatului, datele ce îl caracterizează (student, fără antecedente

penale), conduita procesuală nesinceră.

Inculpatului i s-au aplicat

circumstanțe atenuante, reducându-i-se pedeapsa sub limita minimă prevăzută de

lege; coborârea pedepsei sub cuantumul stabilit nu este nici justificată, nici

oportună, sub aspectul necesității asigurării scopului punitiv-educativ al

sancțiunii penale.

Așa fiind, constatând că

pedeapsa aplicată inculpatului este necesară și suficientă reeducării sale,

Înalta Curte va respinge ca nefondat și acest motiv de recurs.

Cât privește susținerea

recurentului că fapta sa ar putea constitui cel mult o abatere, Înalta Curte

constată că inculpatul a comis două infracțiuni cu real pericol social și care

nu pot fi asimilate faptelor din afara sferei penale.

Este adevărat că pericolul

social al celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului este diferit

și acest lucru rezultă și din tratamentul juridic stabilit de legiuitor pentru

fiecare dintre ele, evidențiat și de modul de individualizare a pedepselor

stabilite de instanță pentru fiecare faptă, în parte.

În timp ce introducerea de

droguri de risc în țară este o infracțiune cu periculozitate la scară

națională, al cărei potențial de punere în primejdie a sănătății populației

este de netăgăduit, deținerea de droguri de risc în vederea consumului propriu

constituie o infracțiune care periclitează viața, sănătatea persoanei

deținătoare a substanțelor stupefiante, dar raportarea numai la un anume

individ nu lipsește automat fapta de pericol social, valorile sociale

reprezentate de persoana acestuia trebuind a fi ocrotite cu același respect și

responsabilitate socială.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului, dispunând obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 136 din 18

noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2010.