ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3477/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3477/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 474 din 23 decembrie 2009, Tribunalul

Constanța, în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16

din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul C.O. (fiul lui F. și M.) la

pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000,

a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul C.O. să execute pedeapsa cea mai

grea, de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a)) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut

din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive, de la 04

aprilie 2009 la 10 aprilie 2009, inclusiv.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe

inculpatul H.S.M. (fiul lui V. și I.) la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de

risc.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat același

inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul H.S.M. să execute pedeapsa cea

mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 lit a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut

din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive, de la 04

aprilie 2009 la 10 aprilie 2009, inclusiv .

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000

a dispus confiscarea de la inculpatul C.O. a cantităților de: 1,5 grame rezină de cannabis; 39,1 grame rezină de cannabis; 4,2 grame rezină de cannabis; 5,8 grame rezină de cannabis.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000

a dispus confiscarea de la inculpați a cantităților de: 5,0 grame rezină de cannabis; 5,9 grame rezină de cannabis; 369,2 grame rezină de cannabis; 12,7 grame rezină de cannabis; 757 grame rezină de cannabis; 12,6 grame rezină de cannabis.

În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000

a dispus distrugerea drogurilor, cu excepția contraprobelor, și a dispua

obligarea inculpaților la plata către stat a contravalorii cheltuielilor

alocate distrugerii drogurilor confiscate.

În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr.

143/2000 a confiscat de la inculpatul C.O. suma de 2820 lei dobândită prin

valorificarea drogurilor.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat inculpații să plătească statului câte 1600 lei fiecare, reprezentând

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La 16 martie 2009, organele de

poliție judiciară s-au sesizat din oficiu că o persoană cunoscută sub numele L.B.,

zis O., a introdus ilegal în țară o cantitate de aproximativ 500 grame hașiș,

pe care o pune în vânzare pe raza municipiului Constanța.

Ca urmare, prin ordonanța nr. 49D/P/2009

din 16 martie 2009, procurorul de la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Constanța

a autorizat un investigator sub acoperire, cu identitatea P.N. și un

colaborator sub acoperire, cu identitatea E.T., pentru a strânge date și

informații privind existența infracțiunilor referitoare la droguri,

identificarea altor persoane implicate în presupusa activitate infracțională,

obținerea mijloacelor de probă, intrarea în legătură cu persoana cunoscută sub

numele L.B. și cu alte persoane din anturajul acestuia ce ar putea fi implicate

în activitatea infracțională cercetată, procurarea de către colaboratorul sub

acoperire a mijloacelor de probă relevante pentru probarea infracțiunii (hașiș).

De asemenea, s-au dispus măsuri

pentru identificarea postului telefonic utilizat de numitul L.B., în vederea

interceptării convorbirilor și comunicărilor necesare probării activității

infracționale.

În urma investigațiilor, s-a

stabilit că persoana cercetată nu are identitatea L.B., ci se numește C.O., stabilindu-se

și celelalte date de identificare a acestuia, astfel cum au fost menționate în

ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și în rechizitoriu.

încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 16 martie 2009, în ziua

respectivă inculpatul C.O. (cunoscut sub numele L.B.) l-a contactat telefonic

pe colaboratorul sub acoperire E.T., propunându-i să se întâlnească pentru a-i

vinde 2-3 grame hașiș cu 65 lei/gram. Cei doi s-au întâlnit pe strada M. din

Constanța, inculpatul înmânându-i colaboratorului sub acoperire 3 fragmente de

substanță solidă vegetală de culoare brun-oliv, în schimbul sumei de 200 lei,

pe care colaboratorul sub acoperire o primise anterior special pentru această

tranzacție, de la investigatorul sub acoperire.

Cele trei fragmente de substanță

vegetală au fost predare investigatorului sub acoperire, iar prin raportul de

constatare tehnico-științifică din 18 martie 2009 s-a stabilit că acestea se

compun din 2,2 grame rezină de cannabis, aceasta făcând parte din tabelul anexă

nr. III din Legea nr. 143/2000, respectiv constituind droguri de risc.

încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 23 martie 2009, în ziua

respectivă inculpatul C.O. l-a contactat telefonic pe colaboratorul sub

acoperire E.T., propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde 2 grame hașiș cu 60 lei/gram, cei doi întâlnindu-se pe b-dul A.L. din Constanța, în zona T. Inculpatul

i-a înmânat colaboratorului sub acoperire 2 fragmente de substanță solidă

vegetală de culoare brun-oliv, în schimbul sumei de 120 lei, pe care

colaboratorul sub acoperire o primise anterior special pentru această

tranzacție, de la investigatorul sub acoperire. S-a constatat cu acea ocazie că

inculpatul se deplasa cu autoturismul F.K., de culoare galbenă. De asemenea,

colaboratorul sub acoperire a semnalat faptul că inculpatul i-a comunicat că

dorește să vândă o cantitate mai mare de hașiș, fiind dispus să facă o reducere

de preț.

Cele două fragmente de substanță

vegetală au fost predare investigatorului sub acoperire, iar prin raportul de

constatare tehnico-științifică din 30 martie 2009 s-a stabilit că acestea se

compun din 1,6 grame rezină de cannabis, aceasta făcând parte din tabelul anexă

nr. III din Legea nr. 143/2000, respectiv constituind droguri de risc.

investigatorul sub acoperire la data de 25 martie 2009, în ziua respectivă

inculpatul C.O. l-a contactat telefonic pe colaboratorul sub acoperire E.T.,

propunându-i să se întâlnească la imobilul din strada M. Colaboratorul sub

acoperire E.T. a intrat în curtea imobilului respectiv, întâlnindu-se cu

inculpatul C.O., care i-a comunicat că intenționează să plece în Spania cu un

prieten, cu autoturismul acestuia, oferindu-se să aducă la întoarcere pentru

colaboratorul sub acoperire 500 grame hașiș, menționând că va aduce și 500 grame pentru el. Inculpatul a cerut colaboratorului sub acoperire 400 euro în avans, pentru a

aduce drogurile respective.

încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 26 martie 2009, în ziua

respectivă inculpatul C.O. l-a contactat telefonic pe colaboratorul sub acoperire

E.T., propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde 50 grame hașiș contra sumei de 2000 lei. Colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul pe

b-dul A.L. din Constanța, în zona T., acesta venind cu același autoturism F.K. și

înmânându-i colaboratorului sub acoperire o sacoșă din material plastic contra

sumei de 2000 lei. Ca și în precedent, suma de bani fusese înmânată

colaboratorului sub acoperire de către investigator, în interesul cercetărilor.

De asemenea, colaboratorul sub acoperire a semnalat faptul că inculpatul i-a

comunicat că urmează să-i vândă la sfârșitul săptămânii următoare o cantitate de

300-400 grame hașiș, cu suma de 30-35 lei pe gram.

Investigatorul sub acoperire a

preluat sacoșa înmânată de inculpat, constatând că în aceasta se află 50

fragmente de substanță solidă vegetală de culoare brun oliv. În urma cântăririi

celor 50 de fragmente vegetale, colaboratorul sub acoperire a constatat, în

prezența investigatorului sub acoperire, că acestea nu cântăresc 50 grame, astfel încât E.T. l-a sunat pe inculpat, dându-i de înțeles că drogurile nu cântăresc decât

40 de grame. Atunci, inculpatul i-a propus colaboratorului să-i mai dea o

cantitate de droguri, pe care a numit-o „marfă”, pentru a ajunge la cantitatea

totală de 50 grame pentru care primise banii. Inculpatul a revenit în același

loc în care se întâlnise inițial cu colaboratorul sub acoperire, înmânându-i

acestuia încă 6 fragmente de substanță vegetală brun-oliv.

investigatorul sub acoperire la data de 30 martie 2009, în ziua respectivă

inculpatul C.O. l-a contactat telefonic pe colaboratorul sub acoperire E.T.,

propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde 10-15 grame hașiș contra sumei de 500 lei. Cei doi s-au întâlnit în zona autogării A., în cartierul P.

din Constanța, iar inculpatul i-a înmânat colaboratorului sub acoperire 8

fragmente de substanță solidă vegetală de culoare brun-oliv, primind de la

colaborator suma de 500 lei, pe care colaboratorul sub acoperire o primise

anterior special pentru această tranzacție, de la investigatorul sub acoperire.

Totodată, inculpatul i-a comunicat

colaboratorului sub acoperire că la sfârșitul săptămânii următoare este posibil

să-i aducă din Germania 300-400 grame hașiș, menținând prețul indicat anterior,

de 30-35 lei pe gram. Inculpatul s-a deplasat cu același autoturism F.K.,

identificat prin marcă, culoare și număr de înmatriculare. Este de menționat că

inculpatul C.O. a precizat în declarațiile sale că acest autoturism îi aparține

în proprietate inculpatului H.S.M., aspect ce dovedește relația de apropiere și

încredere între aceștia, întărind astfel probele care indică faptul că

inculpații au colaborat la realizarea activității infracționale.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică

din 31 martie 2009 s-a stabilit că cele 50 de fragmente vegetale, cele 6

fragmente vegetale și cele 8 fragmente vegetale, se compun din 41,1 grame rezină de cannabis, 4,9 grame rezină de cannbis și respectiv 6,5 grame rezină de cannabis, aceasta făcând parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, respectiv

constituind droguri de risc.

rezulta că inculpatul se va deplasa în Germania de unde va aduce o cantitate

relativ mare de droguri, precum și informații privind posturile telefonice

utilizate de inculpatul C.O., acestea au fost interceptate și localizate,

stabilindu-se că unul din telefoanele mobile ale acestuia s-a aflat în posesia

prietenei sale C.L., iar cel de-al doilea s-a aflat în posesia inculpatului,

acesta din urmă fiind localizat ca intrând în România la data de 03 aprilie 2009,

în intervalul orar 06,00-06,30, la punctul de trecere a frontierei Nădlac. În

continuare, telefonul a fost localizat pe șoseaua de centură a municipiului

București la ora 12,26, iar la ora 14,40-14,45 a fost localizat la ieșirea de pe autostrada A2 către municipiul Constanța. Investigatorul sub

acoperire l-a identificat personal pe inculpat după fizionomia acestuia,

deplasându-se în autoturismul marca O.C., care era condus de o altă persoană.

Din cuprinsul procesului verbal de

constatare a infracțiunii flagrante și de percheziție corporală și a

autoturismului, încheiat la 03 aprilie 2009 de procurorul D.I.I.C.O.T., prima

instanță a reținut că, la data respectivă, ora 15,59, autoturismul marca O.C. în

care se afla inculpatul a fost oprit, constatându-se că în acesta se află două

persoane, respectiv conducătorul autoturismului, inculpatul H.S.M., și

ocupantul locului din dreapta, inculpatul C.O.

Cu ocazia percheziției corporale

efectuate asupra inculpaților, asupra inculpatului H.S.M. s-au găsit în cele 4

buzunare exterioare ale pantalonilor 4 calupuri paralelipipedice conținând o

substanță solidă vegetală de culoare verde-oliv, ambalate în folii de plastic,

precum și un fragment de substanță vegetală de culoare verde-oliv.

Asupra inculpatului C.O. s-a găsit

telefonul mobil, ce fusese localizat anterior.

În autoturism, pe spătarul scaunului

conducătorului auto s-a găsit o geacă de piele, în buzunarele căreia s-au găsit

opt calupuri paralelipipedice conținând o substanță solidă de culoare verde oliv,

ambalate în folii de plastic. S-a stabilit că geaca aparține inculpatului H.S.M.

Prin raportul de constatare

tehnico-științifică din 06 aprilie 2009 s-a stabilit că cele 4 și, respectiv, 8

calupuri paralelipipedice ambalate, precum și un fragment de substanță

vegetală, se compun din 374,9 grame rezină de cannabis, 767,4 grame rezină de cannabis și respectiv 13,4 grame rezină de cannabis, în total 1155,7 grame rezină de cannabis, această substanță făcând parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr.

143/2000, respectiv constituind drog de risc.

Din declarațiile inculpatului C.O.,

coroborate cu cele ale martorilor C.L. și P.C., precum și, în parte, cu cele

ale inculpatului H.S.M., prima instanță a mai reținut că cei doi inculpați se

cunoșteau încă din copilărie, locuind în același cartier. În perioada de până

în 3 aprilie 2009, inculpatul H.S.M. s-a aflat în Germania, locuind într-un

apartament din Frankfurt. Anterior perioadei 30 martie - 03 aprilie 2009,

inculpatul C.O. s-a mai deplasat o dată în Germania, locuind la inculpatul H.S.M.,

iar pe perioada 30 martie - 03 aprilie 2009 inculpatul C.O. s-a deplasat de

asemenea în Germania, locuind tot la inculpatul H.S.M. Această ultimă situație

de fapt este confirmată și de martorii L.A. și L.E.

La data de 30 martie 2009,

inculpatul C.O. a plecat în Germania - Frankfurt, cu autocarul agenției A.,

fiind condus de martorii C.L. și P.C.

Martora C.L. a declarat în cursul

urmăririi penale că, anterior acestei date, inculpatul C.O. a vândut hașiș

(marijuana), aspect confirmat și prin constatările investigatorului sub

acoperire, prin constatările tehnico-științifice. De asemenea, martora a

precizat că, încă de la plecarea în Germania, inculpatul i-a comunicat că se deplasează

acolo cu scopul de a cumpăra droguri, pe care el le-a numit

“

ciocolată”, denumire ce corespunde

aspectului calupurilor de cannabis găsite asupra inculpaților și în autoturism,

precum și că se va întâlni cu prietenul său, inculpatul H.S.M.

Martora a luat la cunoștință că C.O.

stabilise deja că se va întoarce în țară cu autoturismul condus de inculpatul H.S.M.

și a observat asupra inculpatului o sumă de bani în euro, acesta comunicându-i

că dispune de 1400 euro pentru a cumpăra droguri .

La rândul său, martorul P.C. a arătat

în declarația dată în cursul urmăririi penale că a luat la cunoștință personal,

la data de 30 martie 2009, când l-a condus la autobuz pe C.O., că acesta va

pleca la prietenul său M., că va cumpăra cu acesta hașiș și că se vor întoarce

împreună în România. De asemenea, martorul a luat la cunoștință, la acel

moment, că inculpatul C.O. are asupra sa o sumă de bani în euro, despre care a

declarat că îi aparțin lui și lui M.

Declarațiile martorilor se

coroborează cu cele date de inculpatul C.O. în cursul urmăririi penale, cu

mențiunea că atât inculpații cât și martorii au fost audiați la data de 04

aprilie 2009, în condițiile în care inculpații s-au aflat sub controlul

organelor de urmărire penală, respectiv în stare de reținere încă de la

momentul opririi lor la data de 03 aprilie 2009, neavând posibilitatea de a lua

legătura cu martorii și de a se pune de acord asupra declarațiilor. De

asemenea, prima instanță a reținut că inculpatul C.O. nu avea motive pentru a

comunica prietenilor săi aspecte neadevărate referitoare la implicarea

inculpatului H.S.M. în traficul de droguri, mai ales având în vedere relația de

prietenie cu acesta, întrucât, pe de o parte, nu preconiza că va fi descoperit

și tras la răspundere penală, astfel încât să-și preconstituie probe

favorabile, iar pe de altă parte stabilirea implicării inculpatului H.S.M. în

activitatea infracțională nu atrage o răspundere penală mai atenuantă decât

dacă s-ar fi stabilit numai activitatea infracțională a lui C.O.

În aceste condiții, coroborarea

declarațiilor confirmă faptul că inculpatul C.O. și martorii au declarat

adevărul în cursul urmăririi penale, prima instanță reținând aceste declarații,

și înlăturând declarațiile contradictorii date ulterior. De altfel, din

cuprinsul primei declarații date în cursul judecății de martorul P.C., se

constată comportamentul simulat al acestuia, încercarea de a evita, fără nici o

justificare, să dea declarații în cauză, rezultând subiectivismul său în

această etapă procesuală.

De asemenea, și declarațiile

martorei C.L. date în faza de judecată sunt subiective în raport de relația

apropiată cu inculpatul C.O., în părțile în care sugerează că H.S. l-ar fi

amenințat pe acesta (aspect despre care nu amintește deloc în declarațiile

anterioare, deși, dacă era adevărat, i-ar fi atras atenția), în părțile în care

revine și declară că C.O. nu a vândut droguri înainte de apleca în Germania

(aspect contrazis categoric de probele dosarului, precum și de înseși

declarațiile martorei, cu amănunte care nu puteau exista dacă aceasta ar fi inventat

aspectele relatate la urmărirea penală) .

Pe de altă parte, a reținut că declarațiile

inculpatului C.O. și ale martorilor, date la urmărirea penală, se coroborează

și cu alte elemente probatorii generale rezultate din probe, toate acestea

fiind de natură a confirma veridicitatea lor. Astfel, se confirmă faptul că C.O.

s-a mai deplasat o dată în Germania, la inculpatul H.S.M., în cursul lunii

februarie 2009, iar după această deplasare, în cursul lunii martie 2009, C.O. a

vândut în mai multe rânduri rezină de cannabis, într-o cantitate relativ

importantă; ori, acest aspect confirmă declarațiile sale și ale martorului P.C.,

în sensul că la data de 30 martie 2009 inculpatul C.O. a plecat în Germania,

având asupra sa banii strânși din vânzarea drogurilor anterioare, din care o

parte erau ai săi iar altă parte ai inculpatului H.S.M. Mai mult, la data de 03

aprilie 2009, asupra inculpaților s-au găsit droguri de același tip (rezină de

cannabis) cu cele vândute anterior de inculpatul C. Astfel fiind, se confirmă

implicarea inculpatului H.S. în procurarea drogurilor în Germania, introducerea

în țară și în vânzarea de rezină de cannabis, respectiv se confirmă faptul că

acesta a cunoscut pe tot parcursul deplasării din Frankfurt la Constanța că în autoturismul său se află droguri de risc, din moment ce o parte din banii cu

care a plecat C. în Germania îi aparțineau și din moment ce s-a dovedit că din

acești bani s-au cumpărat droguri.

În ceea ce privește declarațiile

inculpatului H.S.M., acestea au fost înlăturate ca nesincere în partea în care

susține că a luat la cunoștință despre existența drogurilor abia după intrarea

în țară. Chiar din cuprinsul declarațiilor inițiale ale acestui inculpat,

modificate apoi ca urmare a faptului că nu puteau fi credibile, s-a constatat

că H.S.M. a încercat să disimuleze adevărul, susținând că C.O. i-ar fi pus

calupurile în buzunare fără știrea sa, în timp ce el dormea, susținere

neverosimilă pe care a retractat-o ulterior.

În concluzie, s-a reținut că din

întregul ansamblu probator rezultă cu evidență că inculpatul C.O. s-a deplasat

în Germania cu scopul declarat de a procura droguri, nicidecum de a cumpăra un

autoturism. Declarațiile referitoare la intenția de cumpărare a unui

autoturism, date de inculpatul H. și de martorii propuși de acesta, cu care se

află în relații apropiate, sunt nesincere, fiind făcute procausa, câtă vreme nu

se coroborează cu mijloacele de probă obiective și câtă vreme martorii

relatează presupuse discuții care nu ar putea fi verificate.

Însuși faptul că cei doi inculpați

stabiliseră dinainte că se vor întoarce în țară cu autoturismul lui H.S., este

de natură a confirma intenția acestuia de a folosi un mijloc prin care

drogurile să fie introduse în țară cu un pericol minor de a fi descoperite, mai

ales având în vedere cantitatea lor, în raport cu situația în care inculpatul C.

s-ar fi întors cu autocarul, respectiv într-un mijloc de transport necontrolat

de el, cu multe persoane în jur, cu opriri care ar fi necesitat deplasarea sa,

cu posibile controale mai amănunțite la frontieră, etc.

Inculpatul C.O. a explicat credibil

modalitatea în care drogurile au fost disimulate la graniță pentru a se evita

descoperirea lor, respectiv inculpatul H.S. a introdus 4 calupuri în buzunarele

pantalonilor săi, iar celelalte 8 calupuri le-a fixat C.O. cu scoci pe picioare

(având în vedere și faptul că H. manevra autoturismul și l-ar fi incomodat

adoptarea aceluiași procedeu.

Nu este de neglijat nici faptul că

în buzunarele inculpatului H.S. s-a găsit și un fragment de hașiș în greutate

de 13,4 grame, aspect explicabil, în varianta declarată de C.O., în sensul că

era mult mai natural ca un astfel de fragment să fie pus într-un buzunar mai

degrabă decât să fie fixat pe picior cu scoci (repartizat inegal), în timp ce,

în varianta declarată de H.S., nu se înțelege de ce a considerat necesar să

pună în buzunar și acel fragment, pe lângă cele 4 calupuri, în loc să-l lase

împreună cu celelalte 8 calupuri în locul în care le așezase C.O. De altfel, nu

poate fi explicată verosimil atitudinea inculpatului H.S.M. de a lua asupra sa

o parte din drogurile presupus introduse în țară fără știrea sa și de a accepta

punerea celorlalte droguri în haina sa, cu alte cuvinte de a prelua întreaga

răspundere asupra acestora în caz de depistare - de exemplu dacă C. ar fi fost

cel care declara că nu cunoștea despre existența drogurilor, ar fi avut mult

mai multe șanse de a scăpa de răspunderea penală (evident în condițiile în care

nu ar fi existat probatoriul anterior, despre care inculpații nu cunoșteau) .

Mult mai credibilă și susținută de

probe este relatarea lui C.O., în sensul că cele 4 calupuri și fragmentul au

rămas asupra lui H.S. încă de la trecerea frontierei, când le-a ascuns pentru a

nu fi descoperite (sau chiar de la plecarea din Frankfurt, în ipoteza unui

control pe drum).

Pentru considerentele expuse, prima

instanță a reținut că inculpații C.O. și H.S.M., cu știință, au introdus în

România, pe la punctul vamal Nădlac, cantitatea de 1155,7 grame cannabis-drog de risc.

De asemenea, după introducerea

drogurilor în țară, inculpații au continuat să dețină această cantitate de

droguri, pe toată deplasarea de la Nădlac la Constanța, cu scopul de a o aduce

la Constanța și a o vinde, astfel cum inculpatul C. îl informase anterior pe

colaboratorul sub acoperire E.T.

În ceea ce îl privește pe inculpatul

C.O., s-a dovedit prin probele analizate că acesta a vândut în perioada 16

martie 2009 - 30 martie 2009, în mod repetat, cantități de cannabis, contra

unor sume de bani, din propria sa inițiativă și în condițiile în care rezultă

că dispunea de aceste cantități de cannabis.

B. În termen legal, împotriva acestei

hotărâri, au declarat apel inculpații C.O. și H.S.M., prin care solicită

desființarea sentinței pronunțate și rejudecând, să se dispună o noua

individualizare a pedepselor în sensul reducerii acestora și aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

S-a solicitat a se avea în vedere că

inculpatul C.O. a recunoscut și regretat faptele comise, că a contribuit la

identificarea unui număr mare de alte persoane care consumau și traficau

droguri, că este un element tânăr, are un copil minor, în prezent și un loc de

munca stabil. Față de aceste caracterizări, s-a solicitat reducerea pedepsei și

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. privind suspendarea

executării sub supraveghere.

Apelantul inculpat H.S.M. a

solicitat desființarea sentinței și pe fond, reindividualizarea cuantumului

pedepsei pentru a putea beneficia de disp. art. 86

1

C. pen.

A susținut inculpatul că are un

copil minor în întreținere, a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării

procesului, cu o conduită corespunzătoare anterior comiterii faptei cât și ulterior,

iar prin colaborarea cu organele de poliție a contribuit la reținerea altor

persoane, astfel că a beneficiat de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Prin Decizia penală

nr. 63/ P din 20 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-au

admis apelurile formulate de apelanții - inculpați C.O. și H.S.M. împotriva

sentinței susmenționate, care a fost desființată în parte și, rejudecând:

A redus pedeapsa principală aplicată

inculpatului C.O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la 5 ani

închisoare la 3 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

A redus pedeapsa principală aplicată

inculpatului C.O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2040 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000 de la 4 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare, prin aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art.

34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate

inculpatului, urmând ca inculpatul C.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 3

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

A reduse pedeapsa principală

aplicată inculpatului H.S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la 5

ani închisoare la 3 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

A redus pedeapsa principală aplicată

inculpatului H.S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2040 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la 2 ani

închisoare la 1 an și 2 luni închisoare, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art.

34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate

inculpatului, urmând ca inculpatul H.S.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante

aplicate inculpaților C.O. și H.S.M., pe durata unui termen de încercare de 6

ani pentru fiecare inculpat, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. P. inculpații C.O. și H.S.M. se vor supune, pe durata termenului de

încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele

fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanta;

b)- să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d)- să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele de existentă.

Datele prevăzute la lit. b), c) si

d) se vor comunica Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanta.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. a

căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat

suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpaților C.O. și H.S.M.,

pe durata suspendării sub supraveghere a executări pedepsei principale.

A înlăturat din sentința penală

apelată dispozițiile privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru o

perioadă de 2 ani, în referire la infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2040 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000 pentru inculpatul C.O., respectiv infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2040 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru

inculpatul H.S.M.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

Pentru a decide în acest sens,

instanța de apel a reținut că situația de fapt mai sus reținută de către

instanța de fond nu a fost contestată în apel și nici încadrarea juridică,

criticile vizând doar modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, cu

privire la cuantum și la modalitatea de executare a pedepsei.Așa cum corect a

reținut prima instanță, cei doi inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale,

iar din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Constanța reiese că ambii inculpați erau integrați social anterior

comiterii faptelor, cu un comportament social adecvat, aspecte ce au determinat

aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Instanța de apel a constatat însă că

instanța de fond a analizat izolat conduita celor doi inculpați și nu a

realizat o individualizare a pedepselor așa cum prevăd dispozițiile art. 72 C.

pen., făcând o diferențiere între conduita procesuală a inculpaților C.O. și H.S.M.

Astfel, pentru inculpatul C.O., deși s-a reținut că a avut un comportament

sincer, s-a motivat că acesta a fost determinat de surprinderea în flagrant

delict, precum și de multitudinea mijloacelor de probă care dovedesc

activitatea infracțională. În ceea ce-l privește pe inculpatul H.S.M., instanța

de fond a reținut că avut o atitudine procesuală nesinceră, caracterizată prin

declarații nesusținute prin alte mijloace de proba obiective, verosimile,

precum și prin retractarea unor declarații.

De asemenea, instanța de apel a

constatat că în raport de natura infracțiunilor comise cu gradul de pericol

social determinat, de împrejurările în care acestea au fost comise, pot fi

reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților. Astfel, în referatul

de evaluare al inculpatului C.O. se apreciază că acesta prezintă perspective de

reintegrare în societate și în prezent dispune de resurse personale cât și

familiale în direcția menținerii sale la un nivel de conduită adaptat normelor

și regulilor sociale; în prezent, din relația de concubinaj dintre inculpatul C.O.

și numita C.L.A.M., a rezultat minora A.G. De asemenea, inculpatul a prezentat

un contract individual de muncă prin care face dovada obținerii unor venituri

proprii.

Cu privire la inculpatul H.S.M.,

instanța de apel a reținut că acesta este la primul conflict cu legea penală,

are un copil minor în întreținere, câștigă lunar venituri din activitatea de

șofer pe care o realizează la SC F. SRL Constanța și că, până la venirea în

România și depistarea sa în flagrant ca deținând droguri, inculpatul locuia în

Germania unde avea un loc de muncă și domiciliu stabil.

Circumstanțele personale ale

inculpaților, la care s-a făcut referire, au stat la baza reținerii

circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și, respectiv,

74 lit. a) C. pen. cu ref. la art. 76 lit. d) și b) C. pen., cu consecința

aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, pedepse care

corespund atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare aleasă -

respectiv suspendarea sub supraveghere - dublului scop educativ și coercitiv

prevăzut în art. 52 C. pen.

C. Împotriva acestei decizii a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- serviciul teritorial Constanța, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicate inculpatului H.S.M., solicitând înlăturarea

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia și aplicarea unor

pedepse care să reflecte gradul de pericol social concret al faptelor comise,

ținând totodată seama și de poziția procesuală a inculpatului în timpul

procesului penal.

În motivarea recursului, s-a arătat,

în esență, că acest inculpat a dat dovadă de nesinceritate și, deși

coinculpatul a avut o poziție procesuală corectă, ambii au primit aceeași

pedeapsă.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare

invocat, prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

Instanța de apel a reținut în

favoarea inculpatului H.S.M. circumstanțe atenuante conform dispozițiilor art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen., apreciind ca împrejurări cărora trebuie să li se

acorde semnificația de circumstanțe atenuante conduita anterioară bună, faptul

că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, are un copil minor în

întreținere și câștigă lunar venituri din activitatea de șofer pe care o

realizează la SC F. SRL Constanța și că, până la venirea în România și depistarea

sa în flagrant ca deținând droguri, locuia în Germania unde avea un loc de

muncă și domiciliu stabil.

Totodată, reținând că atingerea

dublului scop educativ și preventiv al pedepsei este condiționată de caracterul

adecvat al acesteia, că prin aplicarea unei pedepse se urmărește să se obțină

reeducarea inculpatului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni,

astfel că pedeapsa trebuie să fie adaptată infractorului, instanța de apel a

apreciat că raport de natura faptelor comise, pericolul social al acestora,

împrejurările în care au fost comise și datele ce caracterizează pozitiv

persoana inculpaților - care au un loc de muncă stabil, fiecare are câte un

copil minor în întreținere, iar conduita acestora după comiterea faptelor este

bună, înregistrându-se o evoluție comportamentală favorabilă și conștientizând

consecințele persistenței în conduita infracțională - sunt suficiente temeiuri

ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, dispunând în baza art.

86

1

C. pen. suspendarea executării acesteia sub supraveghere.

Critica parchetului în sensul că

instanța de apel nu a aplicat pedepse diferențiate inculpatului H.S.M., care a

avut o poziție nesinceră pe parcursul procesului penal, spre deosebire de

coinculpatul C.O. care a colaborat cu organele de urmărire penală, este

neîntemeiată.

Astfel, sub un prim aspect, se poate

observa că instanța de apel a reținut diferențiat circumstanțe atenuante în

favoarea fiecăruia dintre inculpați, respectiv cele prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. a) C. pen. pentru inculpatul H.S.M., iar pentru coinculpatul C.O. cele

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., evidențiind astfel

comportamentul sincer al acestuia din urmă în cursul procesului penal.

Pe de altă parte, participația celor

doi inculpați la săvârșirea faptelor nu este identică, inculpatul C.O. săvârșind

în plus și cele 4 acte de vânzare a drogurilor pe teritoriul României, aspect

reflectat și în pedeapsa mai mare aplicată acestui inculpat de către instanța

de apel pentru infracțiunea prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Sub un ultim aspect, trebuie

precizat că nerecunoașterea faptei de către un inculpat nu poate fi imputată

acestuia, din moment ce legea procesual română consacră dreptul inculpatului la

tăcere, fiind în sarcina organelor judiciare dovedirea acuzațiilor și

administrarea probelor de vinovăție; pe de altă parte, dispozițiile art. 66 alin.

(2) C. proc. pen. consacră dreptul inculpatului de a proba lipsa de temeinicie

a probelor, astfel că nu se poate imputa cuiva modul cum înțelege să-și facă

apărarea.

În concluzie, apreciind că individualizarea făcută de

instanța de apel este justă atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și al

modalității de executare, Înalta Curte va respinge recursul declarat de

parchet, apreciind că pedeapsa aplicată este aptă să asigure reeducarea

inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere

corespunzătoare încălcării legii penale.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul

că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu,

conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca

nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Constanța împotriva deciziei

penale recurate.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile

judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial

Constanța împotriva Deciziei penale nr. 63/ P din 20 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

privind pe intimatul inculpat H.S.M.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu intimatului

inculpat H.S.M., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul M.J.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- serviciul teritorial Constanța, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 octombrie 2010.