ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3477/2010

Potrivit procesului - verbal încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 16 martie 2009, în ziua respectivă inculpatul C.O. (cunoscut sub numele L.B.) l-a contactat telefonic pe colaboratorul sub acoperire E.T., propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde 2-3 grame hașiș cu 65 lei/gram. Cei doi s-au întâlnit pe strada M. din Constanța, inculpatul înmânându-i colaboratorului sub acoperire 3 fragmente de substanță solidă vegetală de culoare brun-oliv, în schimbul sumei de 200 lei, pe care colaboratorul sub acoperire o primise anterior special pentru această tranzacție, de la investigatorul sub acoperire. Cele trei fragmente de substanță vegetală au fost predare investigatorului sub acoperire, iar prin raportul de constatare tehnico-științifică din 18 martie 2009 s-a stabilit că acestea se compun din 2,2 grame rezină de cannabis, aceasta făcând parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, respectiv constituind droguri de risc.

Potrivit procesului verbal încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 23 martie 2009, în ziua respectivă inculpatul C.O. l-a contactat telefonic pe colaboratorul sub acoperire E.T., propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde 2 grame hașiș cu 60 lei/gram, cei doi întâlnindu-se pe b-dul A.L. din Constanța, în zona T. Inculpatul i-a înmânat colaboratorului sub acoperire 2 fragmente de substanță solidă vegetală de culoare brun-oliv, în schimbul sumei de 120 lei, pe care colaboratorul sub acoperire o primise anterior special pentru această tranzacție, de la investigatorul sub acoperire. S-a constatat cu acea ocazie că inculpatul se deplasa cu autoturismul F.K., de culoare galbenă. De asemenea, colaboratorul sub acoperire a semnalat faptul că inculpatul i-a comunicat că dorește să vândă o cantitate mai mare de hașiș, fiind dispus să facă o reducere de preț. Cele două fragmente de substanță vegetală au fost predare investigatorului sub acoperire, iar prin raportul de constatare tehnico-științifică din 30 martie 2009 s-a stabilit că acestea se compun din 1,6 grame rezină de cannabis, aceasta făcând parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, respectiv constituind droguri de risc.

Prin procesul verbal încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 25 martie 2009, în ziua respectivă inculpatul C.O. l-a contactat telefonic pe colaboratorul sub acoperire E.T., propunându-i să se întâlnească la imobilul din strada M. Colaboratorul sub acoperire E.T. a intrat în curtea imobilului respectiv, întâlnindu-se cu inculpatul C.O., care i-a comunicat că intenționează să plece în Spania cu un prieten, cu autoturismul acestuia, oferindu-se să aducă la întoarcere pentru colaboratorul sub acoperire 500 grame hașiș, menționând că va aduce și 500 grame pentru el. Inculpatul a cerut colaboratorului sub acoperire 400 euro în avans, pentru a aduce drogurile respective.

Potrivit procesului verbal încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 26 martie 2009, în ziua respectivă inculpatul C.O. l-a contactat telefonic pe colaboratorul sub acoperire E.T., propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde 50 grame hașiș contra sumei de 2000 lei. Colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul pe b-dul A.L. din Constanța, în zona T., acesta venind cu același autoturism F.K. și înmânându-i colaboratorului sub acoperire o sacoșă din material plastic contra sumei de 2000 lei. Ca și în precedent, suma de bani fusese înmânată colaboratorului sub acoperire de către investigator, în interesul cercetărilor. De asemenea, colaboratorul sub acoperire a semnalat faptul că inculpatul i-a comunicat că urmează să-i vândă la sfârșitul săptămânii următoare o cantitate de 300-400 grame hașiș, cu suma de 30-35 lei pe gram. Investigatorul sub acoperire a preluat sacoșa înmânată de inculpat, constatând că în aceasta se află 50 fragmente de substanță solidă vegetală de culoare brun oliv. În urma cântăririi celor 50 de fragmente vegetale, colaboratorul sub acoperire a constatat, în prezența investigatorului sub acoperire, că acestea nu cântăresc 50 grame, astfel încât E.T. l-a sunat pe inculpat, dându-i de înțeles că drogurile nu cântăresc decât 40 de grame. Atunci, inculpatul i-a propus colaboratorului să-i mai dea o cantitate de droguri, pe care a numit-o „marfă”, pentru a ajunge la cantitatea totală de 50 grame pentru care primise banii. Inculpatul a revenit în același loc în care se întâlnise inițial cu colaboratorul sub acoperire, înmânându-i acestuia încă 6 fragmente de substanță vegetală brun-oliv.

Prin procesul verbal încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 30 martie 2009, în ziua respectivă inculpatul C.O. l-a contactat telefonic pe colaboratorul sub acoperire E.T., propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde 10-15 grame hașiș contra sumei de 500 lei. Cei doi s-au întâlnit în zona autogării A., în cartierul P. din Constanța, iar inculpatul i-a înmânat colaboratorului sub acoperire 8 fragmente de substanță solidă vegetală de culoare brun-oliv, primind de la colaborator suma de 500 lei, pe care colaboratorul sub acoperire o primise anterior special pentru această tranzacție, de la investigatorul sub acoperire. Totodată, inculpatul i-a comunicat colaboratorului sub acoperire că la sfârșitul săptămânii următoare este posibil să-i aducă din Germania 300-400 grame hașiș, menținând prețul indicat anterior, de 30-35 lei pe gram. Inculpatul s-a deplasat cu același autoturism F.K., identificat prin marcă, culoare și număr de înmatriculare. Este de menționat că inculpatul C.O. a precizat în declarațiile sale că acest autoturism îi aparține în proprietate inculpatului H.S.M., aspect ce dovedește relația de apropiere și încredere între aceștia, întărind astfel probele care indică faptul că inculpații au colaborat la realizarea activității infracționale. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 31 martie 2009 s-a stabilit că cele 50 de fragmente vegetale, cele 6 fragmente vegetale și cele 8 fragmente vegetale, se compun din 41,1 grame rezină de cannabis, 4,9 grame rezină de cannbis și respectiv 6,5 grame rezină de cannabis, aceasta făcând parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, respectiv constituind droguri de risc.

Existând date suficiente din care rezulta că inculpatul se va deplasa în Germania de unde va aduce o cantitate relativ mare de droguri, precum și informații privind posturile telefonice utilizate de inculpatul C.O., acestea au fost interceptate și localizate, stabilindu-se că unul din telefoanele mobile ale acestuia s-a aflat în posesia prietenei sale C.L., iar cel de-al doilea s-a aflat în posesia inculpatului, acesta din urmă fiind localizat ca intrând în România la data de 03 aprilie 2009, în intervalul orar 06,00-06,30, la punctul de trecere a frontierei Nădlac. În continuare, telefonul a fost localizat pe șoseaua de centură a municipiului București la ora 12,26, iar la ora 14,40-14,45 a fost localizat la ieșirea de pe autostrada A2 către municipiul Constanța. Investigatorul sub acoperire l-a identificat personal pe inculpat după fizionomia acestuia, deplasându-se în autoturismul marca O.C., care era condus de o altă persoană. Din cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante și de percheziție corporală și a autoturismului, încheiat la 03 aprilie 2009 de procurorul D.I.I.C.O.T., prima instanță a reținut că, la data respectivă, ora 15,59, autoturismul marca O.C. în care se afla inculpatul a fost oprit, constatându-se că în acesta se află două persoane, respectiv conducătorul autoturismului, inculpatul H.S.M., și ocupantul locului din dreapta, inculpatul C.O. Cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra inculpaților, asupra inculpatului H.S.M. s-au găsit în cele 4 buzunare exterioare ale pantalonilor 4 calupuri paralelipipedice conținând o substanță solidă vegetală de culoare verde-oliv, ambalate în folii de plastic, precum și un fragment de substanță vegetală de culoare verde-oliv. Asupra inculpatului C.O. s-a găsit telefonul mobil, ce fusese localizat anterior. În autoturism, pe spătarul scaunului conducătorului auto s-a găsit o geacă de piele, în buzunarele căreia s-au găsit opt calupuri paralelipipedice conținând o substanță solidă de culoare verde oliv, ambalate în folii de plastic. S-a stabilit că geaca aparține inculpatului H.S.M. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 06 aprilie 2009 s-a stabilit că cele 4 și, respectiv, 8 calupuri paralelipipedice ambalate, precum și un fragment de substanță vegetală, se compun din 374,9 grame rezină de cannabis, 767,4 grame rezină de cannabis și respectiv 13,4 grame rezină de cannabis, în total 1155,7 grame rezină de cannabis, această substanță făcând parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, respectiv constituind drog de risc. Din declarațiile inculpatului C.O., coroborate cu cele ale martorilor C.L. și P.C., precum și, în parte, cu cele ale inculpatului H.S.M., prima instanță a mai reținut că cei doi inculpați se cunoșteau încă din copilărie, locuind în același cartier. În perioada de până în 3 aprilie 2009, inculpatul H.S.M. s-a aflat în Germania, locuind într-un apartament din Frankfurt. Anterior perioadei 30 martie - 03 aprilie 2009, inculpatul C.O. s-a mai deplasat o dată în Germania, locuind la inculpatul H.S.M., iar pe perioada 30 martie - 03 aprilie 2009 inculpatul C.O. s-a deplasat de asemenea în Germania, locuind tot la inculpatul H.S.M. Această ultimă situație de fapt este confirmată și de martorii L.A. și L.E. La data de 30 martie 2009, inculpatul C.O. a plecat în Germania - Frankfurt, cu autocarul agenției A., fiind condus de martorii C.L. și P.C. Martora C.L. a declarat în cursul urmăririi penale că, anterior acestei date, inculpatul C.O. a vândut hașiș (marijuana), aspect confirmat și prin constatările investigatorului sub acoperire, prin constatările tehnico-științifice. De asemenea, martora a precizat că, încă de la plecarea în Germania, inculpatul i-a comunicat că se deplasează acolo cu scopul de a cumpăra droguri, pe care el le-a numit “ ciocolată”, denumire ce corespunde aspectului calupurilor de cannabis găsite asupra inculpaților și în autoturism, precum și că se va întâlni cu prietenul său, inculpatul H.S.M. Martora a luat la cunoștință că C.O. stabilise deja că se va întoarce în țară cu autoturismul condus de inculpatul H.S.M. și a observat asupra inculpatului o sumă de bani în euro, acesta comunicându-i că dispune de 1400 euro pentru a cumpăra droguri . La rândul său, martorul P.C. a arătat în declarația dată în cursul urmăririi penale că a luat la cunoștință personal, la data de 30 martie 2009, când l-a condus la autobuz pe C.O., că acesta va pleca la prietenul său M., că va cumpăra cu acesta hașiș și că se vor întoarce împreună în România. De asemenea, martorul a luat la cunoștință, la acel moment, că inculpatul C.O. are asupra sa o sumă de bani în euro, despre care a declarat că îi aparțin lui și lui M. Declarațiile martorilor se coroborează cu cele date de inculpatul C.O. în cursul urmăririi penale, cu mențiunea că atât inculpații cât și martorii au fost audiați la data de 04 aprilie 2009, în condițiile în care inculpații s-au aflat sub controlul organelor de urmărire penală, respectiv în stare de reținere încă de la momentul opririi lor la data de 03 aprilie 2009, neavând posibilitatea de a lua legătura cu martorii și de a se pune de acord asupra declarațiilor. De asemenea, prima instanță a reținut că inculpatul C.O. nu avea motive pentru a comunica prietenilor săi aspecte neadevărate referitoare la implicarea inculpatului H.S.M. în traficul de droguri, mai ales având în vedere relația de prietenie cu acesta, întrucât, pe de o parte, nu preconiza că va fi descoperit și tras la răspundere penală, astfel încât să-și preconstituie probe favorabile, iar pe de altă parte stabilirea implicării inculpatului H.S.M. în activitatea infracțională nu atrage o răspundere penală mai atenuantă decât dacă s-ar fi stabilit numai activitatea infracțională a lui C.O. În aceste condiții, coroborarea declarațiilor confirmă faptul că inculpatul C.O. și martorii au declarat adevărul în cursul urmăririi penale, prima instanță reținând aceste declarații, și înlăturând declarațiile contradictorii date ulterior. De altfel, din cuprinsul primei declarații date în cursul judecății de martorul P.C., se constată comportamentul simulat al acestuia, încercarea de a evita, fără nici o justificare, să dea declarații în cauză, rezultând subiectivismul său în această etapă procesuală. De asemenea, și declarațiile martorei C.L. date în faza de judecată sunt subiective în raport de relația apropiată cu inculpatul C.O., în părțile în care sugerează că H.S. l-ar fi amenințat pe acesta (aspect despre care nu amintește deloc în declarațiile anterioare, deși, dacă era adevărat, i-ar fi atras atenția), în părțile în care revine și declară că C.O. nu a vândut droguri înainte de apleca în Germania (aspect contrazis categoric de probele dosarului, precum și de înseși declarațiile martorei, cu amănunte care nu puteau exista dacă aceasta ar fi inventat aspectele relatate la urmărirea penală) . Pe de altă parte, a reținut că declarațiile inculpatului C.O. și ale martorilor, date la urmărirea penală, se coroborează și cu alte elemente probatorii generale rezultate din probe, toate acestea fiind de natură a confirma veridicitatea lor. Astfel, se confirmă faptul că C.O. s-a mai deplasat o dată în Germania, la inculpatul H.S.M., în cursul lunii februarie 2009, iar după această deplasare, în cursul lunii martie 2009, C.O. a vândut în mai multe rânduri rezină de cannabis, într-o cantitate relativ importantă; ori, acest aspect confirmă declarațiile sale și ale martorului P.C., în sensul că la data de 30 martie 2009 inculpatul C.O. a plecat în Germania, având asupra sa banii strânși din vânzarea drogurilor anterioare, din care o parte erau ai săi iar altă parte ai inculpatului H.S.M. Mai mult, la data de 03 aprilie 2009, asupra inculpaților s-au găsit droguri de același tip (rezină de cannabis) cu cele vândute anterior de inculpatul C. Astfel fiind, se confirmă implicarea inculpatului H.S. în procurarea drogurilor în Germania, introducerea în țară și în vânzarea de rezină de cannabis, respectiv se confirmă faptul că acesta a cunoscut pe tot parcursul deplasării din Frankfurt la Constanța că în autoturismul său se află droguri de risc, din moment ce o parte din banii cu care a plecat C. în Germania îi aparțineau și din moment ce s-a dovedit că din acești bani s-au cumpărat droguri. În ceea ce privește declarațiile inculpatului H.S.M., acestea au fost înlăturate ca nesincere în partea în care susține că a luat la cunoștință despre existența drogurilor abia după intrarea în țară. Chiar din cuprinsul declarațiilor inițiale ale acestui inculpat, modificate apoi ca urmare a faptului că nu puteau fi credibile, s-a constatat că H.S.M. a încercat să disimuleze adevărul, susținând că C.O. i-ar fi pus calupurile în buzunare fără știrea sa, în timp ce el dormea, susținere neverosimilă pe care a retractat-o ulterior. În concluzie, s-a reținut că din întregul ansamblu probator rezultă cu evidență că inculpatul C.O. s-a deplasat în Germania cu scopul declarat de a procura droguri, nicidecum de a cumpăra un autoturism. Declarațiile referitoare la intenția de cumpărare a unui autoturism, date de inculpatul H. și de martorii propuși de acesta, cu care se află în relații apropiate, sunt nesincere, fiind făcute procausa, câtă vreme nu se coroborează cu mijloacele de probă obiective și câtă vreme martorii relatează presupuse discuții care nu ar putea fi verificate. Însuși faptul că cei doi inculpați stabiliseră dinainte că se vor întoarce în țară cu autoturismul lui H.S., este de natură a confirma intenția acestuia de a folosi un mijloc prin care drogurile să fie introduse în țară cu un pericol minor de a fi descoperite, mai ales având în vedere cantitatea lor, în raport cu situația în care inculpatul C. s-ar fi întors cu autocarul, respectiv într-un mijloc de transport necontrolat de el, cu multe persoane în jur, cu opriri care ar fi necesitat deplasarea sa, cu posibile controale mai amănunțite la frontieră, etc. Inculpatul C.O. a explicat credibil modalitatea în care drogurile au fost disimulate la graniță pentru a se evita descoperirea lor, respectiv inculpatul H.S. a introdus 4 calupuri în buzunarele pantalonilor săi, iar celelalte 8 calupuri le-a fixat C.O. cu scoci pe picioare (având în vedere și faptul că H. manevra autoturismul și l-ar fi incomodat adoptarea aceluiași procedeu. Nu este de neglijat nici faptul că în buzunarele inculpatului H.S. s-a găsit și un fragment de hașiș în greutate de 13,4 grame, aspect explicabil, în varianta declarată de C.O., în sensul că era mult mai natural ca un astfel de fragment să fie pus într-un buzunar mai degrabă decât să fie fixat pe picior cu scoci (repartizat inegal), în timp ce, în varianta declarată de H.S., nu se înțelege de ce a considerat necesar să pună în buzunar și acel fragment, pe lângă cele 4 calupuri, în loc să-l lase împreună cu celelalte 8 calupuri în locul în care le așezase C.O. De altfel, nu poate fi explicată verosimil atitudinea inculpatului H.S.M. de a lua asupra sa o parte din drogurile presupus introduse în țară fără știrea sa și de a accepta punerea celorlalte droguri în haina sa, cu alte cuvinte de a prelua întreaga răspundere asupra acestora în caz de depistare - de exemplu dacă C. ar fi fost cel care declara că nu cunoștea despre existența drogurilor, ar fi avut mult mai multe șanse de a scăpa de răspunderea penală (evident în condițiile în care nu ar fi existat probatoriul anterior, despre care inculpații nu cunoșteau) . Mult mai credibilă și susținută de probe este relatarea lui C.O., în sensul că cele 4 calupuri și fragmentul au rămas asupra lui H.S. încă de la trecerea frontierei, când le-a ascuns pentru a nu fi descoperite (sau chiar de la plecarea din Frankfurt, în ipoteza unui control pe drum). Pentru considerentele expuse, prima instanță a reținut că inculpații C.O. și H.S.M., cu știință, au introdus în România, pe la punctul vamal Nădlac, cantitatea de 1155,7 grame cannabis-drog de risc. De asemenea, după introducerea drogurilor în țară, inculpații au continuat să dețină această cantitate de droguri, pe toată deplasarea de la Nădlac la Constanța, cu scopul de a o aduce la Constanța și a o vinde, astfel cum inculpatul C. îl informase anterior pe colaboratorul sub acoperire E.T. În ceea ce îl privește pe inculpatul C.O., s-a dovedit prin probele analizate că acesta a vândut în perioada 16 martie 2009 - 30 martie 2009, în mod repetat, cantități de cannabis, contra unor sume de bani, din propria sa inițiativă și în condițiile în care rezultă că dispunea de aceste cantități de cannabis. B. În termen legal, împotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpații C.O. și H.S.M., prin care solicită desființarea sentinței pronunțate și rejudecând, să se dispună o noua individualizare a pedepselor în sensul reducerii acestora și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. S-a solicitat a se avea în vedere că inculpatul C.O. a recunoscut și regretat faptele comise, că a contribuit la identificarea unui număr mare de alte persoane care consumau și traficau droguri, că este un element tânăr, are un copil minor, în prezent și un loc de munca stabil. Față de aceste caracterizări, s-a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. privind suspendarea executării sub supraveghere. Apelantul inculpat H.S.M. a solicitat desființarea sentinței și pe fond, reindividualizarea cuantumului pedepsei pentru a putea beneficia de disp. art. 86 1 C. pen. A susținut inculpatul că are un copil minor în întreținere, a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului, cu o conduită corespunzătoare anterior comiterii faptei cât și ulterior, iar prin colaborarea cu organele de poliție a contribuit la reținerea altor persoane, astfel că a beneficiat de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Prin Decizia penală nr. 63/ P din 20 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-au admis apelurile formulate de apelanții - inculpați C.O. și H.S.M. împotriva sentinței susmenționate, care a fost desființată în parte și, rejudecând: A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C.O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C.O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2040 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la 4 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul C.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A reduse pedeapsa principală aplicată inculpatului H.S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului H.S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2040 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la 2 ani închisoare la 1 an și 2 luni închisoare, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul H.S.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante aplicate inculpaților C.O. și H.S.M., pe durata unui termen de încercare de 6 ani pentru fiecare inculpat, stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. P. inculpații C.O. și H.S.M. se vor supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanta; b)- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c)- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d)- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă. Datele prevăzute la lit. b), c) si d) se vor comunica Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanta. În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpaților C.O. și H.S.M., pe durata suspendării sub supraveghere a executări pedepsei principale. A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani, în referire la infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2040 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul C.O., respectiv infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2040 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul H.S.M. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că situația de fapt mai sus reținută de către instanța de fond nu a fost contestată în apel și nici încadrarea juridică, criticile vizând doar modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, cu privire la cuantum și la modalitatea de executare a pedepsei.Așa cum corect a reținut prima instanță, cei doi inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța reiese că ambii inculpați erau integrați social anterior comiterii faptelor, cu un comportament social adecvat, aspecte ce au determinat aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege. Instanța de apel a constatat însă că instanța de fond a analizat izolat conduita celor doi inculpați și nu a realizat o individualizare a pedepselor așa cum prevăd dispozițiile art. 72 C. pen., făcând o diferențiere între conduita procesuală a inculpaților C.O. și H.S.M. Astfel, pentru inculpatul C.O., deși s-a reținut că a avut un comportament sincer, s-a motivat că acesta a fost determinat de surprinderea în flagrant delict, precum și de multitudinea mijloacelor de probă care dovedesc activitatea infracțională. În ceea ce-l privește pe inculpatul H.S.M., instanța de fond a reținut că avut o atitudine procesuală nesinceră, caracterizată prin declarații nesusținute prin alte mijloace de proba obiective, verosimile, precum și prin retractarea unor declarații. De asemenea, instanța de apel a constatat că în raport de natura infracțiunilor comise cu gradul de pericol social determinat, de împrejurările în care acestea au fost comise, pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților. Astfel, în referatul de evaluare al inculpatului C.O. se apreciază că acesta prezintă perspective de reintegrare în societate și în prezent dispune de resurse personale cât și familiale în direcția menținerii sale la un nivel de conduită adaptat normelor și regulilor sociale; în prezent, din relația de concubinaj dintre inculpatul C.O. și numita C.L.A.M., a rezultat minora A.G. De asemenea, inculpatul a prezentat un contract individual de muncă prin care face dovada obținerii unor venituri proprii. Cu privire la inculpatul H.S.M., instanța de apel a reținut că acesta este la primul conflict cu legea penală, are un copil minor în întreținere, câștigă lunar venituri din activitatea de șofer pe care o realizează la SC F. SRL Constanța și că, până la venirea în România și depistarea sa în flagrant ca deținând droguri, inculpatul locuia în Germania unde avea un loc de muncă și domiciliu stabil. Circumstanțele personale ale inculpaților, la care s-a făcut referire, au stat la baza reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și, respectiv, 74 lit. a) C. pen. cu ref. la art. 76 lit. d) și b) C. pen., cu consecința aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, pedepse care corespund atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare aleasă - respectiv suspendarea sub supraveghere - dublului scop educativ și coercitiv prevăzut în art. 52 C. pen. C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Constanța, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului H.S.M., solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia și aplicarea unor pedepse care să reflecte gradul de pericol social concret al faptelor comise, ținând totodată seama și de poziția procesuală a inculpatului în timpul procesului penal. În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că acest inculpat a dat dovadă de nesinceritate și, deși coinculpatul a avut o poziție procesuală corectă, ambii au primit aceeași pedeapsă. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare invocat, prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului H.S.M. circumstanțe atenuante conform dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., apreciind ca împrejurări cărora trebuie să li se acorde semnificația de circumstanțe atenuante conduita anterioară bună, faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, are un copil minor în întreținere și câștigă lunar venituri din activitatea de șofer pe care o realizează la SC F. SRL Constanța și că, până la venirea în România și depistarea sa în flagrant ca deținând droguri, locuia în Germania unde avea un loc de muncă și domiciliu stabil. Totodată, reținând că atingerea dublului scop educativ și preventiv al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, că prin aplicarea unei pedepse se urmărește să se obțină reeducarea inculpatului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, astfel că pedeapsa trebuie să fie adaptată infractorului, instanța de apel a apreciat că raport de natura faptelor comise, pericolul social al acestora, împrejurările în care au fost comise și datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpaților - care au un loc de muncă stabil, fiecare are câte un copil minor în întreținere, iar conduita acestora după comiterea faptelor este bună, înregistrându-se o evoluție comportamentală favorabilă și conștientizând consecințele persistenței în conduita infracțională - sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, dispunând în baza art. 86 1 C. pen. suspendarea executării acesteia sub supraveghere. Critica parchetului în sensul că instanța de apel nu a aplicat pedepse diferențiate inculpatului H.S.M., care a avut o poziție nesinceră pe parcursul procesului penal, spre deosebire de coinculpatul C.O. care a colaborat cu organele de urmărire penală, este neîntemeiată. Astfel, sub un prim aspect, se poate observa că instanța de apel a reținut diferențiat circumstanțe atenuante în favoarea fiecăruia dintre inculpați, respectiv cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru inculpatul H.S.M., iar pentru coinculpatul C.O. cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., evidențiind astfel comportamentul sincer al acestuia din urmă în cursul procesului penal. Pe de altă parte, participația celor doi inculpați la săvârșirea faptelor nu este identică, inculpatul C.O. săvârșind în plus și cele 4 acte de vânzare a drogurilor pe teritoriul României, aspect reflectat și în pedeapsa mai mare aplicată acestui inculpat de către instanța de apel pentru infracțiunea prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000. Sub un ultim aspect, trebuie precizat că nerecunoașterea faptei de către un inculpat nu poate fi imputată acestuia, din moment ce legea procesual română consacră dreptul inculpatului la tăcere, fiind în sarcina organelor judiciare dovedirea acuzațiilor și administrarea probelor de vinovăție; pe de altă parte, dispozițiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen. consacră dreptul inculpatului de a proba lipsa de temeinicie a probelor, astfel că nu se poate imputa cuiva modul cum înțelege să-și facă apărarea. În concluzie, apreciind că individualizarea făcută de instanța de apel este justă atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și al modalității de executare, Înalta Curte va respinge recursul declarat de parchet, apreciind că pedeapsa aplicată este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Constanța împotriva deciziei penale recurate. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.