ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2831/2009

Asupra recursurilor de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 356/S din 25 iunie 2009 a Tribunalului Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1242/62/2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului J.R., din infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consumul propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Prin aceeași hotărâre s-a mai dispus următoarele: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea pe inculpatul J.R., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consumul propriu. În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la 27 martie 2009 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul J.R., luată prin încheierea din 26 martie 2009. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.A.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a I l-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în. vederea consumului propriu. În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. În bază art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului O.A.N. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul C.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului C.V. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.A.N. a sumei de 450 lei obținută prin vânzarea drogurilor și de la inculpatul C.V. suma de 150 lei. În baza art. 17 alin. (2) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea, cu păstrarea de contraprobă, a cantității de 1,39 gr. de rezină de cannabis (dovada seria H nr. 0000745), și 10 comprimate MDMA (dovada seria H nr. 0000737). În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații O.A.N. și C.V. să plătească statului câte 2500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 1500 lei corespund fazei de urmărire penală, iar inculpatul J.R.

a fost obligat să plătească statului 1500 lei cheltuieli judiciare, din care 750 lei corespund fazei de urmărire penală. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat s-a dispus să rămână în sarcina acestuia. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, inculpații O.A.N. și C.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, sub dosarul nr. 1242/62/2009. La termenul de judecată din 12 august 2009 instanța de control judiciar verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpaților O.A.N. și C.V. Prin încheierea din 12 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, sub dosarul nr. 1242/62/2009 s-a dispus, printre altele, în baza art. 300/2 C. proc.

pen., raportat la art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive a inculpaților O.A.N. și C.V. Prin aceeași încheiere au fost respinse cererile formulate de inculpații C.V. și O.A.N. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării dea nu părăsi localitatea. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că, că la acest moment procesual, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât lăsarea în libertate a acestora ar avea un impact negativ în comunitatea de unde provin și ar crea un sentiment de nesiguranță în rândul populației, având în vedere circumstanțele în care s-au comis faptele.

S-a mai reținut că, în raport de pericolul social generic al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, dar mai ales pericolul concret, determinat de modalitatea de săvârșire al faptelor, caracterul organizat și numărul de persoane implicate, consecințele produse precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, probele care privesc faptele constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe carel-ar reprezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpaților.

Totodată, instanța de apel a apreciat că, nu se poate înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, La menținerea stării de arest instanța de apel a mai avut în vedere stadiul procesului penal , necesitatea administrării probatoriului pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, apreciind că, durata arestului preventiv nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri inculpații O.A.N. și C.V. , cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dosar nr. 6812/1/2009.

În recursurile lor, inculpații au solicitat admiterea acestora, casarea încheierii atacate și judecarea lor în stare de libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri. Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive...". Revenind la cauză, se reține că, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept, respectiv art. 148 lit. f) C. proc.

pen. - care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare privarea de libertate a inculpaților. Înalta Curte în raport de împrejurările concrete ale comiterii infracțiunilor - inculpatul O.A.N., în baza aceleiași rezoluții infracționale i-a vândut investigatorului sub acoperire „M." la datele de 3 decembrie 2008, cantitatea de 2,21 grame de rezină de cannabis, la data de 5 decembrie 2008 , 6 pastile de ecstasy și la data de 10 decembrie 2008 încă 6 comprimate de ecstasy, obținând de fiecare dată de la cumpărător suma de câte 300 lei, iar inculpatul C.V.

i-a oferit primului inculpat menționat, 6 respectiv 7 pastile de ecstasy spre a fi vândute investigatorului sub acoperire „M." , iar la data de 10 decembrie 2008 a deținut în cutia poștală 20 de comprimate de ecstasy - corelat cu natura relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât ar crea un sentiment de nesiguranță, de insecuritate în rândul membrilor societății, existând pericolul ca aceștia să săvârșească alte fapte penale. Așadar, aceste temeiuri nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.

Așa fiind, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării inculpaților și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere. Pe de altă parte, se constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpaților, hotărârea chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea internă cât și prevederile Convenției Europeană a Drepturilor Omului.

În același sens, Înalta Curte reține că, hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății persoanei încadrându-se în limitele legii. Așadar, toate aceste aspecte justifică dispozițiile instanței de control judiciar în sensul menținerii arestării preventive astfel că, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.A.N. și C.V. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.A.N. și C.V. împotriva încheierii din 12 august 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu mnori, ș pronunțată în dosarul nr. 1242/62/2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 august 2009.