ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2831/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2831/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 356/S din 25

iunie 2009 a Tribunalului Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

1242/62/2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute

prin rechizitoriu în sarcina inculpatului J.R., din infracțiunea de trafic de

droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în

infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 și infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru

consumul propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Prin

aceeași hotărâre s-a mai dispus următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. c) C. proc. pen. achitarea pe inculpatul J.R., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de

droguri de risc

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consumul propriu.

În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis

inculpatului exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 10

decembrie 2008 la 27 martie 2009 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută

măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul J.R., luată prin

încheierea din 26 martie 2009.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C.

pen. (3 acte materiale) și 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a

fost

condamnat inculpatul O.A.N.

la pedeapsa de

5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în

formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost

aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

I

l-a, lit. b) C. pen.,

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a

fost condamnat același inculpat la

pedeapsa

de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de

droguri

de mare risc în. vederea consumului propriu.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b), art. 35

alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca

acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II

- a lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise

inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În bază art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 10

decembrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută

starea de arest preventiv a inculpatului O.A.N.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

a fost condamnat inculpatul C.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise

inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost

aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 10

decembrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută

starea de arest preventiv a inculpatului C.V.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.A.N. a sumei de 450 lei

obținută prin vânzarea drogurilor și de la inculpatul C.V. suma de 150 lei.

În baza art. 17 alin. (2) și art. 18 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea, cu păstrarea de

contraprobă, a

cantității de 1,39 gr. de

rezină de cannabis (dovada seria H nr. 0000745),

și 10 comprimate MDMA

(dovada seria H nr. 0000737).

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

au fost obligați inculpații O.A.N. și C.V. să plătească

statului câte 2500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 1500 lei

corespund

fazei de urmărire penală, iar inculpatul J.R. a fost obligat

să plătească statului 1500 lei cheltuieli judiciare, din care 750 lei corespund

fazei de urmărire penală.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli

judiciare avansate de stat s-a dispus să rămână

în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel,

printre alții, inculpații O.A.N. și C.V., cauza fiind înregistrată pe

rolul Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, sub

dosarul nr. 1242/62/2009.

La termenul de judecată din 12 august 2009

instanța de control judiciar verificând legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive, a

menținut starea de

arest a inculpaților O.A.N. și C.V.

Prin încheierea din 12 august 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, sub dosarul

nr. 1242/62/2009 s-a dispus, printre altele, în baza art. 300/2 C. proc. pen.,

raportat la art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea arestării

preventive a inculpaților O.A.N. și C.V.

Prin aceeași încheiere au fost respinse

cererile formulate de

inculpații C.V. și O.A.N.

de înlocuire a măsurii

arestării preventive cu măsura obligării dea nu

părăsi localitatea.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de control judiciar a

reținut că,

că la acest moment procesual, temeiurile care au stat la baza

luării

măsurii arestării preventive subzistă, fiind îndeplinite cumulativ condițiile

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de

lege este mai mare de 4 ani, iar inculpații prezintă pericol concret pentru

ordinea publică, întrucât lăsarea în libertate a acestora ar avea un impact

negativ în comunitatea de unde provin și ar crea un sentiment de nesiguranță în

rândul populației, având în vedere circumstanțele în care s-au comis faptele.

S-a mai reținut că, în raport de pericolul

social generic al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, dar mai ales

pericolul concret, determinat de modalitatea de săvârșire al faptelor,

caracterul organizat și numărul de persoane implicate, consecințele produse

precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința

cetățenilor, menținerea arestării preventive este justificată de buna

desfășurare a procesului penal, probele care privesc faptele constituind tot

atâtea probe cu privire la pericolul concret pe carel-ar reprezenta

pentru ordinea publică punerea în libertate a

inculpaților.

Totodată, instanța de apel a apreciat că, nu se

poate înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă

neprivativă de libertate, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii

arestării preventive nu s-au schimbat,

La menținerea

stării de arest instanța de apel a mai avut în vedere

stadiul

procesului penal , necesitatea administrării probatoriului pentru lămurirea

cauzei sub toate aspectele, apreciind că, durata arestului

preventiv nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de art.

5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei încheieri au declarat

recursuri inculpații O.A.N. și C.V. , cauza fiind înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dosar nr.

6812/1/2009.

În recursurile

lor, inculpații au solicitat admiterea acestora, casarea

încheierii

atacate și judecarea lor în stare de libertate, întrucât nu se mai mențin

temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Recursurile declarate de inculpați sunt

nefondate, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol,

"când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată,

menținerea măsurii arestării preventive...".

Revenind la cauză, se reține că, instanța de

apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală

și a constatat că temeiurile de fapt și de drept, respectiv art. 148 lit. f) C.

proc. pen.

- care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare privarea de

libertate a inculpaților.

Înalta Curte în raport de împrejurările

concrete ale comiterii infracțiunilor - inculpatul O.A.N., în baza aceleiași

rezoluții infracționale i-a vândut investigatorului sub acoperire „M." la

datele de 3 decembrie 2008, cantitatea de 2,21 grame de rezină de cannabis, la

data de 5 decembrie 2008 , 6 pastile de ecstasy și la data de 10 decembrie 2008

încă 6 comprimate de ecstasy, obținând de fiecare dată de la cumpărător suma de

câte 300 lei, iar inculpatul C.V. i-a oferit primului inculpat menționat, 6

respectiv 7 pastile de ecstasy spre a fi vândute investigatorului sub acoperire

„M." , iar la data de 10 decembrie 2008 a deținut în cutia poștală 20 de

comprimate de ecstasy - corelat cu natura relațiilor sociale lezate, apreciază

că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă, în continuare, un pericol

concret pentru ordinea publică, întrucât ar crea un sentiment de nesiguranță,

de insecuritate în rândul membrilor societății, existând pericolul ca aceștia

să săvârșească alte fapte penale.

Așadar, aceste temeiuri nu au dispărut, mai

mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță

prin care s-a reținut vinovăția inculpaților pentru faptele pentru care au fost

trimiși în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.

Așa fiind, urmează a se constata că în cauză, nu

au dispărut

împrejurările care au

justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe

cale de consecință,

nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei

măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data

arestării inculpaților și până în

prezent nu au apărut

elemente noi care să justifice această cerere.

Pe de altă parte,

se constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea

inculpaților,

hotărârea chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient de puternic pentru

a se constata că menținerea detenției provizorii este

licită, respectându-se, astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea

internă cât

și prevederile Convenției Europeană a Drepturilor Omului.

În același sens, Înalta Curte reține că,

hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumția de nevinovăție

și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil,

limitarea libertății persoanei încadrându-se în limitele legii.

Așadar, toate

aceste aspecte justifică dispozițiile instanței de control

judiciar în sensul menținerii arestării preventive astfel că, Înalta

Curte,

conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.pen.,

va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații O.A.N. și C.V.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații O.A.N. și C.V. împotriva încheierii din 12 august 2009

a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu mnori, ș pronunțată

în dosarul nr. 1242/62/2009.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 300 lei cheltuieli

judiciare

către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 august 2009.