ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2316/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2316/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Î

n

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 255 din 17 decembrie 2010

pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul penal nr. 1537/96/2010, s-a

dispus:

În

baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.

pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat

inculpatul S.S. zis K., la:

-

2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe 1 an,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 74 lit. a) și

art.

76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat la:

- 5

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea de substanțe

stupefiante în vederea consumului propriu.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa

cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe 1 an.

În

baza art. 71 C. pen. i s-a interzis, pe durata executării pedepsei, exercitarea

drepturilor prevăzute de art.64 lit. a), b) și e) C. pen.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive începând cu 29 mai 2010 la zi.

În

baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și

distrugea a 17 grame cannabis și a obiectelor utilizate pentru săvârșirea

infracțiunii ( cântar, folii ) ridicate de la inculpat și aflate în custodia

I.G.P. - D.C.C.O. Brigada Cluj Napoca.

S-a

dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 900 lei, ridicată de la

inculpat.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească

1.200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 30 aprilie

2010, lucrătorii S.C.C.O. Harghita s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul

că M.R. și S.S. sunt implicați în traficul și consumul ilicit de droguri.

Începând

cercetările(respectiv interceptări telefonice și înregistrări audio, video,

autorizate de instanță), în data de 28 mai 2010, a fost declanșată o acțiune în

urma căreia inculpatul S.S. a fost prins în flagrant deținând la domiciliul său

cannabis atât în vederea consumului propriu cât și în vederea comercializării.

Numitul P.G. a fost prins pe scări coborând din apartamentul inculpatului,

având asupra sa mai multe fragmente vegetale de culoare verde oliv, învelite în

staniol. Fiind întrebat, acesta a declarat că este cannabis și l-a cumpărat de

la inculpat.

Cu

ocazia percheziției domiciliare la inculpat, au fost găsite fragmente vegetale

împachetate parțial într-o punguliță din material plastic, un cântar de

bucătărie utilizat pentru porționarea fragmentelor vegetale și diferite folii

utilizate la ambalarea acestora.

Fragmentele

vegetale au fost expertizate la Laboratorul de Analiză și Profil a Drogurilor

Cluj, stabilindu-se că probele ridicate reprezintă 20,9 grame cannabis,

cannabisul făcând parte din tabelul anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatului

i-au fost recoltate probe biologice, care au relevat că a consumat cannabis.

Aceiași substanță a fost depistată și la persoanele care

au cumpărat

de la

inculpat, și care au fost audiați în calitate de martori în cauză.

Inculpatul

a recunoscut faptele și a declarat că a început ocazional consumul de substanțe

cumpărate la magazinele „de vise", acestea fiind plante etnobotanice

legale. A continuat consumul acestor substanțe și după interzicerea în parte a

comercializării acestora și pentru a-și suplimenta veniturile Ie-a

comercializat în cantități mici și ocazional prietenilor.

A susținut că nu era sigur că substanța consumată și

comercializată

este cannabis. Această din urmă susținere a fost infirmată de

declarațiile

martorilor

cumpărători, care știau că inculpatul le vinde cannabis.

Faptul

că inculpatul a cumpărat și plante etnobotanice - care după declarația

martorului F.R. - puteau conține în cantități infime cannabis, fără a fi trecut

acest lucru pe plicuri, nu poate duce la concluzia că era în eroare de fapt și

la achitarea acestuia.

Substanța

găsită la domiciliul inculpatului a fost cannabis, ambalat într-o punguliță din

material plastic și nu corespunzător ambalajului plantelor etnobotanice, iar

efectele cannabisului față de efectele plantelor etnobotanice permise de lege

este diferit, aspect confirmat și de martorii audiați în cauză.

Era de

notorietate că inculpatul, după ce o perioadă de circa 2 ani comercializa

substanțe etnobotanice, iar după interzicerea lor prin O.U.G. nr. 6 din 10

februarie 2010, a deținut și comercializat cannabis. Inculpatul s-a întâlnit cu

cumpărătorii, martorii audiați, în diverse locuri din oraș sau la domiciliul

său, după ce a stabilit aceste întâlniri telefonic, fiind sunat

solicitându-i-se „marfă".

Sursa de procurare a cannabisului a rămas

neidentificată.

Fapta

inculpatului S.S. care, în perioada februarie-mai 2010 a procurat, deținut și

comercializat cannabis întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de droguri de risc prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 153/2000

în formă continuată.

Fapta

inculpatului care a deținut și procurat cannabis în vederea consumului propriu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținerea de substanțe stupefiante

în vederea consumului propriu prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

Faptele

sunt dovedite prin probatoriul administrat în cauză, declarațiile martorilor,

buletinele de analiză medicală, raporturile de constatare tehnico-științifice

privind substanțele ridicate, procesele verbale de percheziție, înregistrările

audio-video și a convorbirilor telefonice.

La

individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., că fapta inculpatului prezintă un pericol social

ridicat, însă acesta nu are antecedente penale, este student, și-a continuat

studiile și în timpul arestării preventive, s-a înscris în programul de

asistență a consumatorilor de droguri. Prin raportul de evaluare întocmit de

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita s-a arătat că acesta

dispune de toate caracteristicile unei

persoane

integrate în societate și că dispune de resurse interne și externe

care

să-l ajute să conștientizeze asupra consecințelor faptelor sale, facilitând pe

viitor preluarea valorilor sociale pozitive.

În

raport de aceste caracteristici instanța a apreciat că poate fi reținută

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

B.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.S.

, criticând-o pentru netemeinicie, în ceea ce

privește cuantumul

pedepselor și stabilirea modalității de executare în

regim de detenție, solicitând reducerea pedepselor și suspendarea condiționată

sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, ca urmare a reținerii

circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului.

Prin

decizia penală nr. 16/A din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a

admis apelul declarat de inculpatul S.S., s-a desființat parțial

hotărârea

primei instanțe și, rejudecând cauza, s-a înlăturat din sentința atacată

dispozițiile art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În

baza art. 86

1

alin. (1), (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicată de prima instanță de 2,6

ani închisoare (doi ani și șase luni), pe o perioadă de 4 ani și 6

luni, ce reprezintă termen de încercare stabilit

în baza art. 86

2

C. pen.

În

baza art. 86

3

alin. (1), (3) C. pen., s-a stabilit ca pe durata

termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

- să

se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și

reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de probațiune) de pe lângă

Tribunalul Harghita, ca organ desemnat cu supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau

locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lui

de

existentă;

- să

nu depășească limita teritorială a țării;

- să

nu frecventeze baruri, restaurante, cluburi sau alte localuri în care se

consumă băuturi alcoolice;

- să

nu intre în legătură cu martorii din rechizitoriu;

În

baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.

86

4

rap. la art. 83 C. pen. privind cauzele de revocare a

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În

baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată și durata arestării preventive din 17 decembrie 2010 până la

zi.

În

baza art. 383 alin. (1)

1

rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen.,

s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului.

În

baza art. 383 alin. (1)

1

rap. la art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc.

pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.S. de sub

puterea mandatului de arestare preventivă nr.

8

din 29 mai 2010 emis de judecătorul delegat de la Tribunalul Harghita în dos.

nr.

1312/96/2010, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-au

menținut celelalte dispoziții din hotărârea atacată și care nu contravin

acestei decizii.

Pentru

a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că, sub aspectul modalității

de executare a pedepsei rezultante, hotărârea primei instanțe apare ca

netemeinică, în sensul că pentru atingerea scopului pedepsei nu se impune

executarea în regim de detenție a pedepsei

rezultante,

ci este suficientă modalitatea suspendării sub supraveghere a

acestei

pedepse, având în vedere că perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea

infracțională (februarie - mai 2010) este una relativ redusă (chiar dacă

întreruperea acestei activități s-a datorat intervenției

organelor de cercetare penală), iar numărul

relativ mic al actelor materiale

și cantitatea de 20,9 grame cannabis

găsită la domiciliul inculpatului denotă un grad relativ redus al pericolului

social al faptelor comise.

Totodată,

instanța de apel a avut în vedere - pe lângă caracteristicile persoanei

inculpatului reținute de prima instanță (lipsa antecedentelor penale,

continuarea studiilor și concluziile raportului de evaluare) - și înscrisurile

depuse în apel, respectiv declarațiile dirigintei și foștilor profesori ai

inculpatului (filele 47, 48), ale colegilor de muncă și colaboratorilor (filele

50, 55, 62), ale vecinilor și cunoscuților (filele 56-61 și 63-66), din care

rezultă că inculpatul este cunoscut ca o persoană deosebită, cu un comportament

exemplar; deține o întreprindere individuală care are activitate (filele 53,

54), dar mai ales este student la a doua facultate, a urmat cursurile și a

susținut examenele inclusiv din penitenciar, promovând în anul III la

Facultatea de Științe Economice, specializarea ECTS al Universității „Lucian

Blaga" din Sibiu, fiind motivat pentru finalizarea studiilor (fila 49).

Având

în vedere conduita inculpatului înainte de săvârșirea

infracțiunilor, dar și comportamentul său după această dată, dând

dovadă

de sârguință și de o abordare pozitivă în ceea ce privește

continuarea studiilor, instanța de apel a constat că sunt îndeplinite

condițiile cerute de art. 86

1

alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2)

C. pen., apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment serios

și suficient, iar inculpatul,

chiar fără

executarea pedepsei rezultante în regim de detenție, nu va mai

săvârși

infracțiuni, mai ales că la acest avertisment se adaugă și perioada arestului

preventiv din 29 mai 2010 până la zi (aproape 10 luni), care a fost de natură

să-l ducă pe inculpat la conștientizarea gravității faptelor sale.

C.

împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs parchetul și

inculpatul, aducând critici prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.14 C. proc. pen.

În

motivele scrise, parchetul a arătat că perioada de timp relativ redusă în care

s-a desfășurat activitatea infracțională și cantitatea redusă de droguri găsită

la domiciliul inculpatului nu pot duce la concluzia că faptele comise denotă un

grad relativ redus al pericolului social. Totodată,

a arătat că instanța de apel a omis a lua în considerare numărul mare

de

acte materiale (14), urmarea pe care consumul de droguri o are asupra

sănătății fizice și psihice a populației, precum și că inculpatul a vândut

cannabis unui minor.

În

motivarea recursului său, prin intermediul apărătorului ales, inculpatul a

solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate, precum și

reținerea art. 81 C. pen. ca și modalitate de executare.

Examinând

decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză

sunt nefondate.

Înalta

Curte apreciază că în cauză prima instanță a reținut în mod corect circumstanța

atenuantă prev. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere că

inculpatul nu are antecedente penale, este student, și-a continuat studiile și,

în timpul arestării preventive, s-a înscris în programul de asistență a

consumatorilor de droguri, iar prin raportul de evaluare întocmit de Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita s-a constatat că acesta dispune

de toate caracteristicile unei persoane integrate în societate și că dispune de

resurse interne și externe care să-l ajute să conștientizeze asupra

consecințelor faptelor sale, facilitând pe viitor preluarea valorilor sociale

pozitive.

Totodată,

Înalta Curte apreciază că instanța de apel a făcut o corectă adecvare cauzală a

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont atât de gradul

de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpat dar și de

circumstanțele personale ale acestuia (conduita inculpatului înainte de

săvârșirea infracțiunilor și comportamentul său după această dată, dând dovadă

de sârguință și de o abordare pozitivă în ceea ce privește continuarea

studiilor).

Înalta

Curte mai apreciază ca fiind corectă și constatarea instanței de apel în sensul

îndeplinirii condițiilor cerute de art. 86

1

alin. (1) lit. a), b), c)

și alin. (2) C. pen., instanța apreciind în mod justificat că scopul pedepsei

poate fi atins și fără executarea acesteia, iar pronunțarea condamnării

constituie un avertisment serios și suficient, mai ales în condițiile în care

inculpatul a fost arestat preventiv aproape 10 luni, perioadă suficientă pentru

a-l determina să conștientizeze gravitatea faptelor sale.

Pentru aceste motive, recursul parchetului care vizează

menținerea

soluției

fondului în ceea ce privește modalitatea de executare - în regim de detenție -

este nefondat.

Nefondată

sunt și criticile inculpatului vizând individualizarea pedepselor aplicate,

întrucât, pe de o parte, cuantumul acestora a fost

coborât sub minimul special ca urmare a reținerii circumstanței

atenuante

prev. de art. 74 alin. (12) lit. a) C. pen., iar o nouă

reducere nefiind justificată în raport de numărul mare de acte materiale și

persoanele către care a traficat; pe de altă parte, instanța de apel a

manifestat suficientă clemență atunci când a dispus o pedeapsă neprivativă de

libertate în modalitatea suspendării sub supraveghere, ce permite instituirea

unor măsuri de supraveghere dar și a unor obligații relevante pentru a vedea

dacă comportamentul corespunzător al inculpatului în timpul scurs de la

comiterea faptei și până la aplicarea pedepsei nu a fost pro causa.

Ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta

Curte

va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Târgu Mureș și inculpatul S.S., constatând că

pedeapsa aplicată

este bine dozată și nu se justifică modificarea

acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să

asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar

și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat iar potrivit art. 192 alin.

(3) din același cod, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul

de pe

lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș și

inculpatul S.S.

împotriva

deciziei penale nr. 20/A din 04 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Târgu Mureș - rămân în

sarcina statului.

Onorariul

interpretului de limba maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

D

efinitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 08 iunie 2011.