ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2316/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2316/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor de față;
Î
n
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentința penală nr. 255 din 17 decembrie 2010
pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul penal nr. 1537/96/2010, s-a
dispus:
În
baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.
pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat
inculpatul S.S. zis K., la:
-
2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea
drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe 1 an,
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 74 lit. a) și
art.
76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat la:
- 5
luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea de substanțe
stupefiante în vederea consumului propriu.
În
baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa
cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev.
de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe 1 an.
În
baza art. 71 C. pen. i s-a interzis, pe durata executării pedepsei, exercitarea
drepturilor prevăzute de art.64 lit. a), b) și e) C. pen.
În
baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a
inculpatului.
În
baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și
arestării preventive începând cu 29 mai 2010 la zi.
În
baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și
distrugea a 17 grame cannabis și a obiectelor utilizate pentru săvârșirea
infracțiunii ( cântar, folii ) ridicate de la inculpat și aflate în custodia
I.G.P. - D.C.C.O. Brigada Cluj Napoca.
S-a
dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 900 lei, ridicată de la
inculpat.
În
baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească
1.200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru
a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 30 aprilie
2010, lucrătorii S.C.C.O. Harghita s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul
că M.R. și S.S. sunt implicați în traficul și consumul ilicit de droguri.
Începând
cercetările(respectiv interceptări telefonice și înregistrări audio, video,
autorizate de instanță), în data de 28 mai 2010, a fost declanșată o acțiune în
urma căreia inculpatul S.S. a fost prins în flagrant deținând la domiciliul său
cannabis atât în vederea consumului propriu cât și în vederea comercializării.
Numitul P.G. a fost prins pe scări coborând din apartamentul inculpatului,
având asupra sa mai multe fragmente vegetale de culoare verde oliv, învelite în
staniol. Fiind întrebat, acesta a declarat că este cannabis și l-a cumpărat de
la inculpat.
Cu
ocazia percheziției domiciliare la inculpat, au fost găsite fragmente vegetale
împachetate parțial într-o punguliță din material plastic, un cântar de
bucătărie utilizat pentru porționarea fragmentelor vegetale și diferite folii
utilizate la ambalarea acestora.
Fragmentele
vegetale au fost expertizate la Laboratorul de Analiză și Profil a Drogurilor
Cluj, stabilindu-se că probele ridicate reprezintă 20,9 grame cannabis,
cannabisul făcând parte din tabelul anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.
Inculpatului
i-au fost recoltate probe biologice, care au relevat că a consumat cannabis.
Aceiași substanță a fost depistată și la persoanele care
au cumpărat
de la
inculpat, și care au fost audiați în calitate de martori în cauză.
Inculpatul
a recunoscut faptele și a declarat că a început ocazional consumul de substanțe
cumpărate la magazinele „de vise", acestea fiind plante etnobotanice
legale. A continuat consumul acestor substanțe și după interzicerea în parte a
comercializării acestora și pentru a-și suplimenta veniturile Ie-a
comercializat în cantități mici și ocazional prietenilor.
A susținut că nu era sigur că substanța consumată și
comercializată
este cannabis. Această din urmă susținere a fost infirmată de
declarațiile
martorilor
cumpărători, care știau că inculpatul le vinde cannabis.
Faptul
că inculpatul a cumpărat și plante etnobotanice - care după declarația
martorului F.R. - puteau conține în cantități infime cannabis, fără a fi trecut
acest lucru pe plicuri, nu poate duce la concluzia că era în eroare de fapt și
la achitarea acestuia.
Substanța
găsită la domiciliul inculpatului a fost cannabis, ambalat într-o punguliță din
material plastic și nu corespunzător ambalajului plantelor etnobotanice, iar
efectele cannabisului față de efectele plantelor etnobotanice permise de lege
este diferit, aspect confirmat și de martorii audiați în cauză.
Era de
notorietate că inculpatul, după ce o perioadă de circa 2 ani comercializa
substanțe etnobotanice, iar după interzicerea lor prin O.U.G. nr. 6 din 10
februarie 2010, a deținut și comercializat cannabis. Inculpatul s-a întâlnit cu
cumpărătorii, martorii audiați, în diverse locuri din oraș sau la domiciliul
său, după ce a stabilit aceste întâlniri telefonic, fiind sunat
solicitându-i-se „marfă".
Sursa de procurare a cannabisului a rămas
neidentificată.
Fapta
inculpatului S.S. care, în perioada februarie-mai 2010 a procurat, deținut și
comercializat cannabis întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
trafic de droguri de risc prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 153/2000
în formă continuată.
Fapta
inculpatului care a deținut și procurat cannabis în vederea consumului propriu
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținerea de substanțe stupefiante
în vederea consumului propriu prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr.
143/2000.
Faptele
sunt dovedite prin probatoriul administrat în cauză, declarațiile martorilor,
buletinele de analiză medicală, raporturile de constatare tehnico-științifice
privind substanțele ridicate, procesele verbale de percheziție, înregistrările
audio-video și a convorbirilor telefonice.
La
individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile
prevăzute de art. 72 C. pen., că fapta inculpatului prezintă un pericol social
ridicat, însă acesta nu are antecedente penale, este student, și-a continuat
studiile și în timpul arestării preventive, s-a înscris în programul de
asistență a consumatorilor de droguri. Prin raportul de evaluare întocmit de
Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita s-a arătat că acesta
dispune de toate caracteristicile unei
persoane
integrate în societate și că dispune de resurse interne și externe
care
să-l ajute să conștientizeze asupra consecințelor faptelor sale, facilitând pe
viitor preluarea valorilor sociale pozitive.
În
raport de aceste caracteristici instanța a apreciat că poate fi reținută
circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
B.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.S.
, criticând-o pentru netemeinicie, în ceea ce
privește cuantumul
pedepselor și stabilirea modalității de executare în
regim de detenție, solicitând reducerea pedepselor și suspendarea condiționată
sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, ca urmare a reținerii
circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului.
Prin
decizia penală nr. 16/A din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a
admis apelul declarat de inculpatul S.S., s-a desființat parțial
hotărârea
primei instanțe și, rejudecând cauza, s-a înlăturat din sentința atacată
dispozițiile art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.
În
baza art. 86
1
alin. (1), (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicată de prima instanță de 2,6
ani închisoare (doi ani și șase luni), pe o perioadă de 4 ani și 6
luni, ce reprezintă termen de încercare stabilit
în baza art. 86
2
C. pen.
În
baza art. 86
3
alin. (1), (3) C. pen., s-a stabilit ca pe durata
termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de
supraveghere:
- să
se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și
reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de probațiune) de pe lângă
Tribunalul Harghita, ca organ desemnat cu supravegherea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,
reședință sau
locuință și
orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să
comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate
mijloacele lui
de
existentă;
- să
nu depășească limita teritorială a țării;
- să
nu frecventeze baruri, restaurante, cluburi sau alte localuri în care se
consumă băuturi alcoolice;
- să
nu intre în legătură cu martorii din rechizitoriu;
În
baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.
86
4
rap. la art. 83 C. pen. privind cauzele de revocare a
suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În
baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen., s-a dedus din
pedeapsa aplicată și durata arestării preventive din 17 decembrie 2010 până la
zi.
În
baza art. 383 alin. (1)
1
rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen.,
s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului.
În
baza art. 383 alin. (1)
1
rap. la art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc.
pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.S. de sub
puterea mandatului de arestare preventivă nr.
8
din 29 mai 2010 emis de judecătorul delegat de la Tribunalul Harghita în dos.
nr.
1312/96/2010, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-au
menținut celelalte dispoziții din hotărârea atacată și care nu contravin
acestei decizii.
Pentru
a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că, sub aspectul modalității
de executare a pedepsei rezultante, hotărârea primei instanțe apare ca
netemeinică, în sensul că pentru atingerea scopului pedepsei nu se impune
executarea în regim de detenție a pedepsei
rezultante,
ci este suficientă modalitatea suspendării sub supraveghere a
acestei
pedepse, având în vedere că perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea
infracțională (februarie - mai 2010) este una relativ redusă (chiar dacă
întreruperea acestei activități s-a datorat intervenției
organelor de cercetare penală), iar numărul
relativ mic al actelor materiale
și cantitatea de 20,9 grame cannabis
găsită la domiciliul inculpatului denotă un grad relativ redus al pericolului
social al faptelor comise.
Totodată,
instanța de apel a avut în vedere - pe lângă caracteristicile persoanei
inculpatului reținute de prima instanță (lipsa antecedentelor penale,
continuarea studiilor și concluziile raportului de evaluare) - și înscrisurile
depuse în apel, respectiv declarațiile dirigintei și foștilor profesori ai
inculpatului (filele 47, 48), ale colegilor de muncă și colaboratorilor (filele
50, 55, 62), ale vecinilor și cunoscuților (filele 56-61 și 63-66), din care
rezultă că inculpatul este cunoscut ca o persoană deosebită, cu un comportament
exemplar; deține o întreprindere individuală care are activitate (filele 53,
54), dar mai ales este student la a doua facultate, a urmat cursurile și a
susținut examenele inclusiv din penitenciar, promovând în anul III la
Facultatea de Științe Economice, specializarea ECTS al Universității „Lucian
Blaga" din Sibiu, fiind motivat pentru finalizarea studiilor (fila 49).
Având
în vedere conduita inculpatului înainte de săvârșirea
infracțiunilor, dar și comportamentul său după această dată, dând
dovadă
de sârguință și de o abordare pozitivă în ceea ce privește
continuarea studiilor, instanța de apel a constat că sunt îndeplinite
condițiile cerute de art. 86
1
alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2)
C. pen., apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment serios
și suficient, iar inculpatul,
chiar fără
executarea pedepsei rezultante în regim de detenție, nu va mai
săvârși
infracțiuni, mai ales că la acest avertisment se adaugă și perioada arestului
preventiv din 29 mai 2010 până la zi (aproape 10 luni), care a fost de natură
să-l ducă pe inculpat la conștientizarea gravității faptelor sale.
C.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs parchetul și
inculpatul, aducând critici prin prisma cazului de casare prev. de art. 385
9
pct.14 C. proc. pen.
În
motivele scrise, parchetul a arătat că perioada de timp relativ redusă în care
s-a desfășurat activitatea infracțională și cantitatea redusă de droguri găsită
la domiciliul inculpatului nu pot duce la concluzia că faptele comise denotă un
grad relativ redus al pericolului social. Totodată,
a arătat că instanța de apel a omis a lua în considerare numărul mare
de
acte materiale (14), urmarea pe care consumul de droguri o are asupra
sănătății fizice și psihice a populației, precum și că inculpatul a vândut
cannabis unui minor.
În
motivarea recursului său, prin intermediul apărătorului ales, inculpatul a
solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate, precum și
reținerea art. 81 C. pen. ca și modalitate de executare.
Examinând
decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză
sunt nefondate.
Înalta
Curte apreciază că în cauză prima instanță a reținut în mod corect circumstanța
atenuantă prev. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere că
inculpatul nu are antecedente penale, este student, și-a continuat studiile și,
în timpul arestării preventive, s-a înscris în programul de asistență a
consumatorilor de droguri, iar prin raportul de evaluare întocmit de Serviciul
de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita s-a constatat că acesta dispune
de toate caracteristicile unei persoane integrate în societate și că dispune de
resurse interne și externe care să-l ajute să conștientizeze asupra
consecințelor faptelor sale, facilitând pe viitor preluarea valorilor sociale
pozitive.
Totodată,
Înalta Curte apreciază că instanța de apel a făcut o corectă adecvare cauzală a
criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont atât de gradul
de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpat dar și de
circumstanțele personale ale acestuia (conduita inculpatului înainte de
săvârșirea infracțiunilor și comportamentul său după această dată, dând dovadă
de sârguință și de o abordare pozitivă în ceea ce privește continuarea
studiilor).
Înalta
Curte mai apreciază ca fiind corectă și constatarea instanței de apel în sensul
îndeplinirii condițiilor cerute de art. 86
1
alin. (1) lit. a), b), c)
și alin. (2) C. pen., instanța apreciind în mod justificat că scopul pedepsei
poate fi atins și fără executarea acesteia, iar pronunțarea condamnării
constituie un avertisment serios și suficient, mai ales în condițiile în care
inculpatul a fost arestat preventiv aproape 10 luni, perioadă suficientă pentru
a-l determina să conștientizeze gravitatea faptelor sale.
Pentru aceste motive, recursul parchetului care vizează
menținerea
soluției
fondului în ceea ce privește modalitatea de executare - în regim de detenție -
este nefondat.
Nefondată
sunt și criticile inculpatului vizând individualizarea pedepselor aplicate,
întrucât, pe de o parte, cuantumul acestora a fost
coborât sub minimul special ca urmare a reținerii circumstanței
atenuante
prev. de art. 74 alin. (12) lit. a) C. pen., iar o nouă
reducere nefiind justificată în raport de numărul mare de acte materiale și
persoanele către care a traficat; pe de altă parte, instanța de apel a
manifestat suficientă clemență atunci când a dispus o pedeapsă neprivativă de
libertate în modalitatea suspendării sub supraveghere, ce permite instituirea
unor măsuri de supraveghere dar și a unor obligații relevante pentru a vedea
dacă comportamentul corespunzător al inculpatului în timpul scurs de la
comiterea faptei și până la aplicarea pedepsei nu a fost pro causa.
Ca atare, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., Înalta
Curte
va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial
Târgu Mureș și inculpatul S.S., constatând că
pedeapsa aplicată
este bine dozată și nu se justifică modificarea
acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să
asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar
și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform
dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi
obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat iar potrivit art. 192 alin.
(3) din același cod, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea
recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul
de pe
lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș și
inculpatul S.S.
împotriva
deciziei penale nr. 20/A din 04 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial
apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile
judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat
de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție - D.I.I.C.O.T. -
Serviciul Teritorial Târgu Mureș - rămân în
sarcina statului.
Onorariul
interpretului de limba maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
D
efinitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 08 iunie 2011.