ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2316/2011

Asupra recursurilor de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 255 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul penal nr. 1537/96/2010, s-a dispus: În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.S. zis K., la: - 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat la: - 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea de substanțe stupefiante în vederea consumului propriu.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe 1 an. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 29 mai 2010 la zi. În baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugea a 17 grame cannabis și a obiectelor utilizate pentru săvârșirea infracțiunii ( cântar, folii ) ridicate de la inculpat și aflate în custodia I.G.P.

- D.C.C.O. Brigada Cluj Napoca. S-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 900 lei, ridicată de la inculpat. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească 1.200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 30 aprilie 2010, lucrătorii S.C.C.O. Harghita s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că M.R. și S.S. sunt implicați în traficul și consumul ilicit de droguri. Începând cercetările(respectiv interceptări telefonice și înregistrări audio, video, autorizate de instanță), în data de 28 mai 2010, a fost declanșată o acțiune în urma căreia inculpatul S.S. a fost prins în flagrant deținând la domiciliul său cannabis atât în vederea consumului propriu cât și în vederea comercializării.

Numitul P.G. a fost prins pe scări coborând din apartamentul inculpatului, având asupra sa mai multe fragmente vegetale de culoare verde oliv, învelite în staniol. Fiind întrebat, acesta a declarat că este cannabis și l-a cumpărat de la inculpat. Cu ocazia percheziției domiciliare la inculpat, au fost găsite fragmente vegetale împachetate parțial într-o punguliță din material plastic, un cântar de bucătărie utilizat pentru porționarea fragmentelor vegetale și diferite folii utilizate la ambalarea acestora. Fragmentele vegetale au fost expertizate la Laboratorul de Analiză și Profil a Drogurilor Cluj, stabilindu-se că probele ridicate reprezintă 20,9 grame cannabis, cannabisul făcând parte din tabelul anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice, care au relevat că a consumat cannabis. Aceiași substanță a fost depistată și la persoanele care au cumpărat de la inculpat, și care au fost audiați în calitate de martori în cauză. Inculpatul a recunoscut faptele și a declarat că a început ocazional consumul de substanțe cumpărate la magazinele „de vise", acestea fiind plante etnobotanice legale. A continuat consumul acestor substanțe și după interzicerea în parte a comercializării acestora și pentru a-și suplimenta veniturile Ie-a comercializat în cantități mici și ocazional prietenilor. A susținut că nu era sigur că substanța consumată și comercializată este cannabis. Această din urmă susținere a fost infirmată de declarațiile martorilor cumpărători, care știau că inculpatul le vinde cannabis.

Faptul că inculpatul a cumpărat și plante etnobotanice - care după declarația martorului F.R. - puteau conține în cantități infime cannabis, fără a fi trecut acest lucru pe plicuri, nu poate duce la concluzia că era în eroare de fapt și la achitarea acestuia. Substanța găsită la domiciliul inculpatului a fost cannabis, ambalat într-o punguliță din material plastic și nu corespunzător ambalajului plantelor etnobotanice, iar efectele cannabisului față de efectele plantelor etnobotanice permise de lege este diferit, aspect confirmat și de martorii audiați în cauză. Era de notorietate că inculpatul, după ce o perioadă de circa 2 ani comercializa substanțe etnobotanice, iar după interzicerea lor prin O.U.G.

nr. 6 din 10 februarie 2010, a deținut și comercializat cannabis. Inculpatul s-a întâlnit cu cumpărătorii, martorii audiați, în diverse locuri din oraș sau la domiciliul său, după ce a stabilit aceste întâlniri telefonic, fiind sunat solicitându-i-se „marfă". Sursa de procurare a cannabisului a rămas neidentificată. Fapta inculpatului S.S. care, în perioada februarie-mai 2010 a procurat, deținut și comercializat cannabis întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 153/2000 în formă continuată. Fapta inculpatului care a deținut și procurat cannabis în vederea consumului propriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținerea de substanțe stupefiante în vederea consumului propriu prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Faptele sunt dovedite prin probatoriul administrat în cauză, declarațiile martorilor, buletinele de analiză medicală, raporturile de constatare tehnico-științifice privind substanțele ridicate, procesele verbale de percheziție, înregistrările audio-video și a convorbirilor telefonice. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, însă acesta nu are antecedente penale, este student, și-a continuat studiile și în timpul arestării preventive, s-a înscris în programul de asistență a consumatorilor de droguri.

Prin raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita s-a arătat că acesta dispune de toate caracteristicile unei persoane integrate în societate și că dispune de resurse interne și externe care să-l ajute să conștientizeze asupra consecințelor faptelor sale, facilitând pe viitor preluarea valorilor sociale pozitive. În raport de aceste caracteristici instanța a apreciat că poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. B. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.S. , criticând-o pentru netemeinicie, în ceea ce privește cuantumul pedepselor și stabilirea modalității de executare în regim de detenție, solicitând reducerea pedepselor și suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului.

Prin decizia penală nr. 16/A din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul S.S., s-a desființat parțial hotărârea primei instanțe și, rejudecând cauza, s-a înlăturat din sentința atacată dispozițiile art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 86 1 alin. (1), (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicată de prima instanță de 2,6 ani închisoare (doi ani și șase luni), pe o perioadă de 4 ani și 6 luni, ce reprezintă termen de încercare stabilit în baza art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (1), (3) C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de probațiune) de pe lângă Tribunalul Harghita, ca organ desemnat cu supravegherea; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă; - să nu depășească limita teritorială a țării; - să nu frecventeze baruri, restaurante, cluburi sau alte localuri în care se consumă băuturi alcoolice; - să nu intre în legătură cu martorii din rechizitoriu; În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 rap. la art. 83 C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată și durata arestării preventive din 17 decembrie 2010 până la zi. În baza art. 383 alin. (1) 1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 383 alin. (1) 1 rap. la art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.S. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 8 din 29 mai 2010 emis de judecătorul delegat de la Tribunalul Harghita în dos.

nr. 1312/96/2010, dacă nu este arestat în altă cauză. S-au menținut celelalte dispoziții din hotărârea atacată și care nu contravin acestei decizii. Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că, sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultante, hotărârea primei instanțe apare ca netemeinică, în sensul că pentru atingerea scopului pedepsei nu se impune executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante, ci este suficientă modalitatea suspendării sub supraveghere a acestei pedepse, având în vedere că perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională (februarie - mai 2010) este una relativ redusă (chiar dacă întreruperea acestei activități s-a datorat intervenției organelor de cercetare penală), iar numărul relativ mic al actelor materiale și cantitatea de 20,9 grame cannabis găsită la domiciliul inculpatului denotă un grad relativ redus al pericolului social al faptelor comise.

Totodată, instanța de apel a avut în vedere - pe lângă caracteristicile persoanei inculpatului reținute de prima instanță (lipsa antecedentelor penale, continuarea studiilor și concluziile raportului de evaluare) - și înscrisurile depuse în apel, respectiv declarațiile dirigintei și foștilor profesori ai inculpatului (filele 47, 48), ale colegilor de muncă și colaboratorilor (filele 50, 55, 62), ale vecinilor și cunoscuților (filele 56-61 și 63-66), din care rezultă că inculpatul este cunoscut ca o persoană deosebită, cu un comportament exemplar; deține o întreprindere individuală care are activitate (filele 53, 54), dar mai ales este student la a doua facultate, a urmat cursurile și a susținut examenele inclusiv din penitenciar, promovând în anul III la Facultatea de Științe Economice, specializarea ECTS al Universității „Lucian Blaga" din Sibiu, fiind motivat pentru finalizarea studiilor (fila 49). Având în vedere conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor, dar și comportamentul său după această dată, dând dovadă de sârguință și de o abordare pozitivă în ceea ce privește continuarea studiilor, instanța de apel a constat că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 86 1 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen., apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment serios și suficient, iar inculpatul,

chiar fără executarea pedepsei rezultante în regim de detenție, nu va mai săvârși infracțiuni, mai ales că la acest avertisment se adaugă și perioada arestului preventiv din 29 mai 2010 până la zi (aproape 10 luni), care a fost de natură să-l ducă pe inculpat la conștientizarea gravității faptelor sale. C. împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs parchetul și inculpatul, aducând critici prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct.14 C. proc. pen. În motivele scrise, parchetul a arătat că perioada de timp relativ redusă în care s-a desfășurat activitatea infracțională și cantitatea redusă de droguri găsită la domiciliul inculpatului nu pot duce la concluzia că faptele comise denotă un grad relativ redus al pericolului social.

Totodată, a arătat că instanța de apel a omis a lua în considerare numărul mare de acte materiale (14), urmarea pe care consumul de droguri o are asupra sănătății fizice și psihice a populației, precum și că inculpatul a vândut cannabis unui minor. În motivarea recursului său, prin intermediul apărătorului ales, inculpatul a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate, precum și reținerea art. 81 C. pen. ca și modalitate de executare. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.

Înalta Curte apreciază că în cauză prima instanță a reținut în mod corect circumstanța atenuantă prev. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este student, și-a continuat studiile și, în timpul arestării preventive, s-a înscris în programul de asistență a consumatorilor de droguri, iar prin raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita s-a constatat că acesta dispune de toate caracteristicile unei persoane integrate în societate și că dispune de resurse interne și externe care să-l ajute să conștientizeze asupra consecințelor faptelor sale, facilitând pe viitor preluarea valorilor sociale pozitive.

Totodată, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpat dar și de circumstanțele personale ale acestuia (conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor și comportamentul său după această dată, dând dovadă de sârguință și de o abordare pozitivă în ceea ce privește continuarea studiilor).

Înalta Curte mai apreciază ca fiind corectă și constatarea instanței de apel în sensul îndeplinirii condițiilor cerute de art. 86 1 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen., instanța apreciind în mod justificat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, iar pronunțarea condamnării constituie un avertisment serios și suficient, mai ales în condițiile în care inculpatul a fost arestat preventiv aproape 10 luni, perioadă suficientă pentru a-l determina să conștientizeze gravitatea faptelor sale. Pentru aceste motive, recursul parchetului care vizează menținerea soluției fondului în ceea ce privește modalitatea de executare - în regim de detenție - este nefondat.

Nefondată sunt și criticile inculpatului vizând individualizarea pedepselor aplicate, întrucât, pe de o parte, cuantumul acestora a fost coborât sub minimul special ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (12) lit. a) C. pen., iar o nouă reducere nefiind justificată în raport de numărul mare de acte materiale și persoanele către care a traficat; pe de altă parte, instanța de apel a manifestat suficientă clemență atunci când a dispus o pedeapsă neprivativă de libertate în modalitatea suspendării sub supraveghere, ce permite instituirea unor măsuri de supraveghere dar și a unor obligații relevante pentru a vedea dacă comportamentul corespunzător al inculpatului în timpul scurs de la comiterea faptei și până la aplicarea pedepsei nu a fost pro causa.

Ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș și inculpatul S.S., constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică modificarea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat iar potrivit art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș și inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 20/A din 04 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Târgu Mureș - rămân în sarcina statului. Onorariul interpretului de limba maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. D efinitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 iunie 2011.