ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2472/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49 din 17 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, s ecția I-a penală, s-a dispus: - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului A.A. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 9 (luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.A. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.A. reținerea și arestarea preventivă din data de 10 octombrie 2010 la zi. - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 80 C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului M.C.V. la pedeapsa de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M.C.V. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.C.V. reținerea și arestarea preventivă din data de 10 octombrie 2010 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantității de 33,34 grame heroină cu cofeină indisponibilizată la IGPR- DCJSEO conform dovezii seria H nr. 0020447 din data de 14 octombrie 2010, dovezii seria H nr. 0020446 din aceeași dată, dovada seria H nr. 0020450 din 14 octombrie 2010. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpații A.A. și M.C.V. a sumei de 2.400 lei provenită din vânzarea drogurilor. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A.A. a sumei de 1300 Euro indisponibilizată conform recipisei de consemnare nr. 2698845/1 din 26 noiembrie 2010, emisă de CEC Bank, Unitatea Victoria.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească fiecare suma de 1500 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 1785/D/P/2010 din 02 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București au fost trimiși în judecată inculpații A.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și M.C.V.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. În fapt s-a reținut că inculpatul A.A. în datele de 16 septembrie 2010, 22 septembrie 2010 și 30 septembrie 2010 împreună cu coinculpatul M.C.V. au vândut colaboratorului cu nume de cod „V.C.” cantitatea totală de 34,65 grame heroină cu suma de 2.300 lei. Astfel, la data de 16 septembrie 2010 colaboratorul „V.C.” s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire în zona str. B., fiindu-i efectuat un control corporal sumar, după care investigatorul i-a înmânat acestuia suma de 700 lei, pentru a cumpăra 5 grame de heroină de la cei doi inculpați.

Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul s-a deplasat la locuința inculpatului A.A., situată în sector 2. Cu această ocazie, colaboratorul i-a spus inculpatului A.A. că are suma de 700 lei, întrebându-l câtă heroină îi poate da, în replică inculpatul, i-a spus că îi dă 10 grame și că va rămâne dator 300 lei. Colaboratorul a fost de acord, iar inculpatul A.A. i-a spus să-l aștepte pe ginerele său, coinculpatul M.C.V. După câteva minute, la locuință, a venit și inculpatul M.C.V., ocazie cu care coinculpatul A.A. i-a spus colaboratorului să lase banii și să meargă acasă, deoarece heroina urma să-i fie dusă de către ginerele său. Colaboratorul s-a conformat, deplasându-se la domiciliul său, unde, după aproximativ 15 minute, inculpatul M.C.V.

i-a adus 2 (două) pungi din celofan alb sigilate la capete prin ardere, ce conțineau o substanță pulverulentă. După efectuarea tranzacției, colaboratorul s-a deplasat în locul în care îl aștepta investigatorul sub acoperire, căruia i-a predat cele 2 (două) punguțe cu substanță, despre care a afirmat că este heroina cumpărată de la inculpații A.A. și M.C., în modalitatea expusă mai sus. Din raportul de constatare tehnico științifică nr. 9193203 din 17 septembrie 2010, rezultă că proba cu masa totală de 8,99 grame, conține heroină.

Cantitatea de 8,68 grame heroină, rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte conform dovezii seria H nr. 0020447. Declarația colaboratorului cu nume de cod „V.C.” se coroborează cu procesele – verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire și lucrătorii de poliție, cu procesul – verbal de supraveghere operativă efectuată de către lucrători specializați din cadrul IGPR – Direcția Supravegheri Operative și Investigații. La data de 22 septembrie 2010, în jurul prânzului, colaboratorul cu nume de cod „V.C.” s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire, care după ce i-a efectuat un control corporal sumar, i-a dat suma de 800 lei, pentru a cumpăra 10 grame heroină de la inculpații A.A.

și M.C.V. Ca atare, sub supravegherea investigatorului, colaboratorul s-a deplasat la locuința celor doi inculpați. Înainte de a intra în imobilul acestuia, colaboratorului i-a fost luat telefonul mobil de către numitul „B.” cumnatul inculpatului A.A. În locuință, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpatul A.A., cu care a purtat discuții cu privire la droguri, ocazie cu care inculpatul l-a întrebat pe acesta dacă dorește să vândă heroină pentru el. Colaboratorul i-a spus inculpatului că se mai gândește, înmânându-i suma de 800 lei, pentru 10 grame heroină. Cu aceeași ocazie, inculpatul i-a spus că nu mai are nevoie de suma de 300 lei cu care i-a rămas dator de la tranzacția anterioară, la care am făcut referire mai sus.

După această discuție, inculpatul A.A. i-a spus colaboratorului să se întoarcă acasă, întrucât coinculpatul M.C.V. o să meargă la locuința sa să-i aducă heroina. În jurul orei 16:00, inculpatul M.C.V. a intrat în locuința colaboratorului și din pantaloni a scos o punguță în care se afla heroina achitată anterior de către colaborator. Inculpatul M.C.V. a purtat o scurtă discuție cu colaboratorul, în sensul că, din datoria veche de 300 lei, acesta urmând să mai restituie doar suma de 100 lei. După efectuarea tranzacției, inculpatul M.C.V. a părăsit imobilul colaboratorului, care a înmânat investigatorului sub acoperire drogurile cumpărate în modalitatea expusă mai sus. Din raportul de constatare tehnico științifică nr. 919266 din 27 septembrie 2010, rezultă că proba înaintată în cauză conține 8,94 grame heroină.

Cantitatea de 8,76 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte cu seria dovezii seria H, nr. 0020446. Declarația colaboratorului se coroborează cu procesele – verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire și lucrătorii de poliție, precum și cu procesul – verbal de redare a discuțiilor directe purtate de colaborator cu inculpatul M.C.V. De asemenea, din procesul verbal de redare a raportului întocmit cu ocazia supravegherii operative rezultă că inculpatul M.C.V. înainte de a se deplasa la locul tranzacției, la diferite intervale de timp a verificat cu atenție străzile din jurul locuinței sale, fiind atent la persoanele care se aflau pe străzi.

În data de 30 septembrie 2010, colaboratorul cu nume de cod „V.C.” , s-a deplasat la locuința inculpatului A.A., unde a discutat cu acesta despre o viitoare tranzacție cu droguri, ocazie cu care inculpatul i-a spus că o să îl anunțe când are heroina. În jurul orei 15:00, colaboratorul cu nume de cod „V.C.” s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire, care i-a efectuat un control corporal sumar și i-a înmânat suma de 900 lei, pentru a cumpăra 10 grame heroină de la inculpații A.A. și M.C.V. La scurt timp, după aceste activități, la locuința colaboratorului și-a făcut apariția coinculpatul M.C.V., care i-a dat acestuia un pachețel care conținea droguri, ce au fost predate ulterior investigatorului sub acoperire.

După aproximativ 30 de minute, colaboratorul s-a deplasat din nou la locuința inculpatului A.A., căruia i-a dat suma de 900 lei, rămânându-i acestuia dator cu suma de 900 lei. În continuare, cei doi au purtat o scurtă discuție cu privire la termenul în care urma să-i achite datoria, după care colaboratorul s-a deplasat în locul în care îl aștepta investigatorul sub acoperire căruia i-a povestit cele relatate mai sus. Din raportul de constatare tehnico științifică nr. 919338 din 04 octombrie 2010, rezultă că proba înaintată în cauză este constituită din 17,3 grame heroină, cantitatea de 16,9 grame heroină rămasă în urma analizelor de laboratorul a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte conform dovezii seria H nr. 0020450. Declarația colaboratorului se coroborează cu procesele-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire și lucrătorii de poliție, precum și cu procesul-verbal de redare a discuțiilor purtate de colaboratul sub acoperire cu inculpatul A.A.

Mai mult, cele susținute mai sus se coroborează și cu procesul verbal de redare a notei întocmite cu ocazia supravegherii operative, efectuată de lucrători specializați din cadrul D.G.I.P.I., din care rezultă că în data de 30 septembrie 2010 la ora 17:00 inculpatul M.C.V. a ieșit de la adresa din strada I. nr. 83A, pe bicicletă, s-a deplasat pe străzile din jur până la adresa colaboratorului, unde s-a oprit câteva secunde, după care și-a continuat deplasarea până la adresa de domiciliu, unde a intrat la ora 17:35. Cu ocazia percheziției efectuată în domiciliul inculpatului A.A. a fost ridicată suma de 1.300 Euro, care a fost depusă la camera de corpuri delicte conform Dovezii seria TA nr. 1655117. Pe parcursul urmării penale, cei doi inculpați s-au prevalat de dreptul la tăcere, însă înainte de prezentarea materialului de urmărire penală au recunoscut infracțiunea reținută în sarcina lor și și-au însușit probele administrate în cauză.

Astfel, prima instanță a concluzionat că faptele inculpaților A.A. și M.C.V., constând în aceea că în datele de 16 septembrie 2010, 22 septembrie 2010 și 30 septembrie 2010, împreună au vândut colaboratorului cu nume de cod „V.C.” cantitatea totală de 34,65 grame heroină cu suma de 2.300 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. Instanța de fond la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților A.A.

și M.C.V., a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art . 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptelor, cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei, urmările grave care se pot produce prin punerea în circulație de droguri, datele care circumstanțiază persoanele inculpaților – inculpatul M. este recidivist, în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. A mai reținut că inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, împrejurări ce au fost reținute ca și circumstanțe atenuante prevăzute de art. 320/1 din Legea nr. 202/2010, pentru inculpatul A.A.

a reținut că acesta este necunoscut cu antecedente penale și s-au aplicat dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul M. s-au reținut dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., împrejurarea că acesta este neșcolarizat, are un copil minor în întreținere și au fost coborâte pedepsele conform art. 76 lit. b) C. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cât și inculpații A.A. și M.C.V., criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate. Prin decizia penală nr. 107 A din 6 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

A desființat, în parte, sentința penală nr. 49F pronunțată la data de 17 ianuarie 2011 de către Tribunalul București, secția I penală, și, în fond a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A.A. la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și a inculpatului M.C.V. la 7 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A computat prevenția pentru ambii inculpați de la 10 octombrie 2010 la zi, respectiv 06 aprilie 2011 și a menținut starea de arest preventiv a acestora, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații A.A. și M.C.V. și i-a obligat pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A reținut instanța de apel că în ceea ce privește cazul inculpatului A.A. în mod corect a fost reținută circumstanța atenuantă judiciară a lipsei antecedentelor penale, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., însă s-a acordat o eficiență nejustificată acesteia, prin coborârea pedepsei mult prea aproape de minimul prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., față de împrejurările care conferă faptei o gravitate sporită, respectiv forma continuată a infracțiunii și cantitatea relativ mare de droguri de mare risc traficată; în plus, din probele aflate la dosarul cauzei, rezultă că în derularea activităților infracționale inculpatul A.A. a fost extrem de organizat, lucrând cu precauție, ceea ce indică periculozitatea sporită a inculpatului A.A., concluzionând că pedeapsa stabilită, de 2 ani și 9 luni închisoare, nu pare în măsură să asigure îndeplinirea scopului său, astfel cum este consacrat de textul de lege precitat.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.C.V., instanța de apel a constatat că au fost reținute ca și circumstanțe atenuante judiciare, în conformitate cu art. 74 alin. (2) C. pen., împrejurările că acesta este neșcolarizat și are un copil minor în întreținere, fără a se motiva de către judecătorul fondului de ce acestea sunt de natură să confere faptei săvârșite de către inculpat un caracter mai puțin grav, pentru că, astfel, nu poate fi niciodată justificată, chiar și în mică măsură, săvârșirea unei infracțiuni de droguri de mare risc, prin dorința de a asigura un trai corespunzător familiei. Astfel, având în vedere starea de recidivă postexecutorie a acestui inculpat, cantitatea mare de heroină pe care o trafica, cât și numărul mare de persoane cu care intra în contact pentru a-și valorifica drogul a apreciat ca fiind netemeinic a se proceda la coborârea pedepsei sub minimul special.

Astfel, Curtea de Apel București a considerat necesar majorarea pedepselor pentru ambii inculpați și respingerea apelurilor acestora, întrucât pentru inculpatul A.A., pedeapsa este coborâtă aproape de jumătatea minimului special, iar pentru inculpatul M.C.V. pedeapsa depășește minimul special doar cu 10 luni. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații: - A.A. care în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea in parte a hotărârilor si reducerea pedepsei pana la limita fixata de instanța de fond, iar ca modalitate de executare a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86/1 C. pen., întrucât nu s-a făcut o justa individualizare a pedepsei, aceasta fiind majorata in apel.

A mai susținut ca este bolnav si nu se putea deplasa, suferă de afecțiuni grave, a beneficiat de aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., iar veniturile sale erau licite, trăind din comerțul cu flori si ambii inculpați au avut o poziție egala. A solicitat in raport de natura faptei, gravitatea acesteia si persoana inculpatului, respectiv vârsta acestuia, dezvoltarea sa psihosociala, si scopul educativ al pedepsei aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. - M.C.V. care în temeiul cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. a arătat ca solicită menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legala si temeinica. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenții inculpați, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc.

civ., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate inculpații M.C.V. și A.A. sunt nefondate pentru următoarele considerente: Situația de fapt reținută de instanța de fond și instanța de apel rezultă în mod clar din mijloacele de probă legal administrate, respectiv declarațiile inculpaților care au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320/1 C. proc. pen., procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele verbale de redare a discuțiilor înregistrate audio video, rapoartele de constatare tehnico științifică.

Pedepsele astfel cum au fost aplicate de instanța de apel sunt justificate și necesare realizării atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Inculpatului A.A. i-a fost aplicată o pedeapsă de 4 ani închisoare și inculpatului M.C.V.

7 ani și 6 luni închisoare, ținându-se seama de prevederile art. 72 C. pen. care stabilesc criteriile generale de individualizare, fiind rezonabile având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, forma continuată a infracțiunii, cantitatea nare de troguri traficată și starea de recidivă reținută în sarcina inculpatului M.C.V. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului M.C.V., a rezultat că prin sentința penală nr. 1602 din 29 noiembrie 2005, definitivă prin decizia penală nr. 4310 din 05 iulie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 1 C. pen., reținându-se incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Astfel, cererile inculpaților de reducere a pedepsei nu pot fi primite, față de circumstanțele reale și personale ale acestora Înalta Curte, analizând întreg materialul probator, constată că pedepsele astfel cum au fost individualizate de către instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., sunt necesare realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, acestea răspunzând atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale inculpaților, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În raport de aceste dispoziții, este de constatat că reindividualizarea judiciară a sancțiunilor penale stabilite în sarcina inculpaților, efectuată de instanța de control judiciar răspunde cerințelor educativ preventive și de exemplaritate a sancțiunilor penale, realizându-se o proporționalitate deplină între pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpați și reacția de punitate din partea organelor judiciare. Reducerea pedepselor ar încuraja conduita infracțională a inculpaților și îndeosebi comportamentul similar al altor persoane, lipsind astfel de eficiență întreaga activitate de tragere la răspundere penală. Cu privire la solicitarea inculpatului A.A. privind aplicarea dispozițiilor art. 86/1 C. pen.

Înalta Curte constată că față de gravitatea deosebită a faptelor, inițiativa infracțională și modul organizat, calculat, în care s-a „desfășurat” acest inculpat, scopul pedepsei, astfel cum acesta este consacrat de art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin privare de libertate, starea de sănătate putând fi ținută sub control și în condiții de detenție. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursurile inculpaților A.A. și M.C.V., potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Potrivit dispozițiilor art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsă aplicată inculpaților timpul reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2010 la 21 iunie 2011. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.C.V. și A.A. împotriva deciziei penale nr. 107 A din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2010 la 21 iunie 2011. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 iunie 2011.