ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 84/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 84/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor penale de față, constată următoarele:.

Prin Decizia penală

nr. 69/Ap din 18 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală

și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Brașov împotriva Sentinței penale nr. 96/S din 01 aprilie

2013, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 8556/62/2012.

A

fost desființată în parte sentința mai sus menționată, numai cu privire la

greșita reținere a dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. relativ la

infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen.,

pentru inculpatul I.D.Ș.

Rejudecând

în aceste limite, cu privire la infracțiunea de distrugere prevăzută de art.

217 alin. (1) și (4) C. pen., s-au reținut pentru inculpatul I.D.Ș.

dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 76

alin. (1) lit. c) C. pen.

Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Instanța

de apel a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de

inculpații C.D.Ș. și I.D.Ș.

Au

fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpații R.M.M., C.D.Ș. și

I.D.Ș. împotriva aceleiași sentințe penale.

S-a

menținut starea de arest preventiv a inculpaților R.M.M. și C.D.Ș. și s-a dedus

în continuare prevenția de la 01 aprilie 2013 la zi.

Au

fost obligați cei trei apelanți inculpați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 96/S din 01 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov în

Dosarul nr. 8566/62/2012 s-a dispus:

I.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

de instigare la tentativă la omor deosebit de grav pentru inculpatul R.M.M.

prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 20 raportat la art. 174 alin.

(1), art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. a) C.

pen. în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 20 raportat la

art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C, pen. și art. 176 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen.

S-au

respins cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de

sesizare, cereri formulate de inculpații I.D.Ș. și C.D.Ș.

În

baza art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin.

(1), art. 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. a) și

c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul

R.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă de omor

deosebit de grav, la pedeapsa principală de 9 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata a 5 ani.

S-au

interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe

durata executării pedepsei.

În

baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a fost revocat beneficiul liberării

condiționate din executarea pedepsei închisorii de 16 ani închisoare aplicată

prin Sentința penală nr. 303 din 11 octombrie 2000 a Tribunalului Brașov rămasă

definitivă prin Decizia nr. 3508 din 04 iulie 2002 a Curții Supreme de Justiție

și a fost contopit restul rămas neexecutat de 1625 de zile cu pedeapsa aplicată

prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani

închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni, rezultând pedeapsa cea mai

grea, de 9 ani și 6 luni.

În

baza art. 25 C. pen. rap. la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea

infracțiunii de instigare la distrugere, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare.

Au

fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei.

În

baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., a fost revocat beneficiul liberării

condiționate din executarea pedepsei închisorii de 16 ani închisoare aplicată

prin Sentința penală nr. 303 din 11 octombrie 2000 a Tribunalului Brașov rămasă

definitivă prin Decizia nr. 3508 din 04 iulie 2002 a Curții Supreme de Justiție

și a fost contopit restul rămas neexecutat de 1625 de zile cu pedeapsa aplicată

prin prezenta, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni

închisoare la care a fost adăugat un spor de 6 luni, rezultând o pedeapsă de 5

ani închisoare.

În

baza art. 39 C. pen., rap. la art. 33 lit. a) C. pen. art. 34 lit. b) C. pen.

și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele mai sus aplicate, inculpatul

urmând să execute pedeapsa principală de 9 ani și 6 luni închisoare la care a

fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul executând

pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe durata a 5 ani.

Au

fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 23 mai 2012 la zi.

În

baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura arestului preventiv luată

față de acest inculpat.

II.

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și

e) C. pen. și art.  176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor deosebit de grav, la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata a 5 ani.

Au

fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei.

În

baza art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de

distrugere la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

Au

fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. au fost contopite

pedepsele mai sus aplicate, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai

grea, de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

a 5 ani.

Au

fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 22 mai 2012 la zi.

În

baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestului preventiv luată față

de acest inculpat.

III.

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și

e) C. pen. și art.  176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., s-a dispus

condamnarea inculpatului I.D.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de

omor deosebit de grav, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata a 2 ani.

Au

fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pe durata executării pedepsei.

În

baza art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

și alin. (2) C. pen., art. 76. alin. (2) C. pen., a fost condamnat același

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, la pedeapsa de 2 ani

închisoare.

Au

fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. au fost contopite

pedepsele mai sus aplicate, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai

grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

a 2 ani.

Au

fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 22 mai 2012 la zi.

S-a

constatat că inculpatul se află sub puterea măsurii preventive a obligării de a

nu părăsi localitatea de domiciliu respectiv orașul Z., decât cu încuviințarea

instanței de judecată, măsură care dăinuie până la rămânerea definitivă a

prezentei sau până la noi dispoziții.

Au

fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile C.E. suma de

20.000 RON, cu titlu de daune materiale.

S-a

luat act că părțile vătămate M.V. și C.C. jr. nu s-au constituit părți civile.

S-a

constatat că sunt mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei

bunurile ambalate în colete aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului

Brașov, identificate după cum urmează:

Coletul

nr. 1 plic de plastic ce conține cioburi de sticlă arse

Coletul

nr. 2 plic de plastic ce conține o cârpă ridicată din jurul gâtului de sticlă

Coletul

nr. 3 plic de plastic ce conține o bucată de mochetă

Coletul

nr. 4 plic de plastic ce conține o cârpă ridicată din zona 1

Coletul

nr. 5 plic de plastic ce conține o bucată de mochetă

Coletul

nr. 6 plic de plastic ce conține gât de sticlă

Coletul

nr. 7 plic de plastic ce conține un pet de 2,5 litri de "A."

Coletul

nr. 8 plic de plastic ce conține 2 peturi de 0,5 litri "D." ce conțin

o substanță de culoare gălbuie

Coletul

nr. 9 plic de hârtie ce conține o brichetă "K." de culoare albă

Coletul

nr. 10 sac ce conține o pungă de plastic de culoare alb, roșu, albastru

Plic

cu urmele ridicate de pe un pet și o pungă de plastic ridicate cu ocazia

cercetării la fața locului.

S-a

dispus restituirea către inculpatul C.D.Ș. a telefonului mobil marca S. model

X, cu seria X1 cu acumulator marca S. și cartelă SIM O. seria X2.

S-a

dispus restituirea către inculpatul I.D.Ș. a telefonului mobil marca N., cu

seria X3 cu acumulator și cartelă O. seria X4, cartelă C. cu seria X5, cartelă

W. cu seria X6 număr Y.

S-a

dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați.

Au

fost obligați inculpații la plata sumei de 700 de RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Prima

instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Brașov din data de 10 august 2012, au fost trimiși în judecată, în stare de

arest preventiv, inculpații:

1.

I.D.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen, raportat la art. 174 C. pen., art. 175

alin. (1) lit. a), e) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și.

distrugere prev. de art. 217 alin. (1), (4) C. pen., totul cu aplicarea art. 33

lit. b) C. pen.;

2.

C.D.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art 174 C. pen., art. 175

alin. (1) lit. a), e) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și distrugere

prevăzută de art. 217 alin. (1), (4) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37

alin. (1) lit. b) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. și

3.

R.M.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la tentativă la omor

deosebit de grav, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 20 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), e) C. pen.,

art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și instigare la distrugere prevăzută de art.

25 C. pen. raportat la art. 217 alin. (1), (4) C. pen., fiecare cu aplicarea

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În

actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 01/02 aprilie 2012, în

municipiul Săcele, pe b-dul. G.M. nr. 374 unde locuiește familia C., a izbucnit

un incendiu. Organele de poliție s-au deplasat la fața locului unde au

constatat că imobilul respectiv este format din demisol, parter și pod,

incendiul fiind localizat la nivelul demisolului locuit de către M.V. M.V. a

suferit multiple arsuri, fiind transportat pentru acordarea de prim-ajutor

medical de specialitate la Spitalul Județean.

Din

primele cercetări s-a stabilit că incendiul a fost provocat în mod intenționat

de către două persoane, acestea aruncând pe geamul de la demisol sticle

incendiare. Aceste constatări s-au întemeiat pe găsirea la fața locului a unei

brichete și a unei pungi de plastic în care se afla o sticlă de doi litri din

plastic având în interior benzină (o treime din capacitate). De asemenea,

Inspectoratul pentru Situații de Urgență a comunicat că folosirea intenționată

a sursei de aprindere a determinat producerea incendiului.

În

cauză au fost efectuate rapoarte de constatare tehnico-științifică din care

reiese că impresiunile papilare ridicate de pe punga identificată la fața

locului au fost create de către I.D.Ș., C.D.Ș. și M.M.

Procurorul

a apreciat că față de materialul, probator administrat în cauză rezultă că

I.D.Ș. împreună cu C.D.Ș. au aruncat două sticle incendiare în imobilul situat

în municipiul Săcele, pe b-dul. G.M. nr. 374, M.V. suferind arsuri ca urmare a

acțiunii descrise mai sus (arsuri gr. I-II la nivelul extremității cefalice și

căilor aeriene superioare prin flacără și arsuri gr. II-III mâini bilateral).

Spre

locul respectiv, cei doi au fost transportați de către M.M. și, după comitere,

cei doi au fost luați de către aceeași persoană menționată cu taximetrul pe

care-și desfășoară activitatea.

Procurorul

apreciază de asemenea că, sub aspect subiectiv, din declarațiile inculpaților

I. și C. se desprinde ideea că se cunoștea aspectul că locuința respectivă era

locuită în mod curent. De asemenea, se desprinde și aspectul referitor la lipsa

unor verificări prealabile a celor doi autori în direcția aflării sau nu a

vreunei persoane la momentul comiterii în camera incendiată și se

concluzionează că cei doi inculpați au acceptat posibilitatea pierderii vieții

unei persoane, astfel încât intenția indirectă se poate reține în mod

justificat.

În

determinarea participației inculpatului R. s-a pornit de la un eveniment

întâmplat în cursul anului 2011, când fratele inculpatului mai sus menționat,

și anume R.P. a violat-o pe minora C.K. (fiica soților C.). Acest viol a făcut

obiectul Dosarului penal nr. 232/1372/2011 se arată și se subliniază că la

dosar au fost depuse documentele apreciate relevante sub aspectul analizat.

Ca

urmare a comiterii faptei de viol, R.P. a fost condamnat în primă instanță la

16 ani închisoare, prin Sentința penală nr. 80/S din data de 25 noiembrie 2011

a Tribunalului pentru minori și familie Brașov. Sentința respectivă a fost

apelata de către R.P., astfel încât, la începutul anului 2012, se judeca apelul

în cauză.

Între

timp, familia R. a desfășurat o intensă activitate de convingere a familiei C.

în sensul ca minora C.K. să-și schimbe declarațiile în favoarea lui R.P. - cu

alte cuvinte și mai simplu exprimat, minora ar fi urmat să declare că a

întreținut raporturi sexuale benevole cu R.P., astfel încât persoana amintită

ar fi beneficiat eventual de o schimbare a încadrării juridice din viol în act

sexual cu un minor, reducerea pedepsei fiind în acest caz substanțială.

Procurorul

arată că în această activitate a fost implicat și R.M.M., iar întrucât

demersurile nu au dat roadele scontate R.M.M., a luat hotărârea contactării lui

C.D.Ș. în vederea incendierii casei familiei C. chiar cu o zi înainte de

termenul fixat în dosarul unde R.P. avea calitatea de apelant.

Între

R.M.M. și C.D.Ș. a preexistat o relație de amiciție din perioada când amândoi

au fost închiși în Penitenciarul Codlea.

Datorită

faptului că familia C. nu a dorit ca minora C.K. să-și modifice declarațiile

pentru ca R.P. (fratele lui R.M.M.) să beneficieze de clemența instanței de

judecată, R.M.M. a decis că va proceda prin intermediari la incendierea casei

unde familia respectivă locuiește.

Astfel,

pe data de 01 aprilie 2012 R.M.M. i-a solicitat lui M.M. să-i transporte pe

inculpații C.D.Ș. și I.D.Ș. pe ruta Gara Brașov - Săcele, b-dul. G.M. nr. 374

unde acești doi inculpați au incendiat casa familiei C.

Prima

instanță a făcut o amplă analiză a mijloacelor de probă administrate în faza de

urmărire penală, respectiv: declarațiile martorului cu identitate protejată

"I.G.", raport de expertiză medico-legală, proces-verbal de cercetare

la fața locului, declarațiile martorilor C.C., B.V., C.K., M.M., I.S., R.F.,

C.I., O.I., T.M., C.D.Ș. Sr., C.V., T.O., ale inculpaților și declarațiile

părților vătămate M.V.,. C.C. și C.E., cele 3 rapoarte de constatare

tehnico-științifică datate 26 aprilie 2012, adresa Inspectoratului General

pentru Situații de Urgență, înscrisuri, procese-verbale de cercetare la fața

locului plus planșele foto aferente, adresă din partea ISU Brașov și

procesele-verbale din care reiese traficul telefonic și localizarea terminalelor

telefonice, acte ce au reieșit din cercetarea documentelor puse la dispoziție

de către Unitatea Teritorială de Analiza Informațiilor Brașov.

În

timpul cercetării judecătorești, instanța a administrat nemijlocit mijloace de

probă, respectiv declarațiile inculpatului I.D.Ș., ale părții vătămate M.V.,

ale martorilor C.C., M.M., I.G.,  B.V., J.I., J.M., C.D.Ș., T.O., O.I., T.M.O.,

I.S. și T.I.D.

Au

fost audiați în fața instanței doi martori cu identitate protejată având ca

teză probatorie presiunile făcute de inculpatul R.M.M. asupra martorului M.M.

și asupra coinculpatului I. pentru a-și schimba declarațiile și a fost

efectuată o cercetare la fața locului.

În

urma analizării mijloacelor de probă arătate mai sus, prima instanță a stabilit

că situația de fapt reținută în rechizitoriu este corectă.

În

fapt, s-a reținut că după ce unul dintre frații R., respectiv P. a fost arestat

pentru că lipsise de libertate și violase pe minora C.K., ceilalți frați au

încercat în mod repetat a determina familia acesteia a primi o sumă de bani și

în schimbul acestei sume minora să își schimbe declarația în instanță pentru ca

R.P. să primească o pedeapsă mai ușoară. Au apelat la persoane apropiate

familiei care au transmis mesajul fraților R. însă încercările lor au rămas fără

rezultat.

Lovindu-se

de refuzul părinților minorei, R.M.M. a luat legătura cu inculpatul C., pe care

îl cunoscuse în penitenciar (deși a negat acest lucru) și i-a cerut să

incendieze casa familiei C. Nu s-a putut stabili care a fost discuția purtată

între aceștia, dar rezultă evident că inculpatul știa că acel imobil este

locuit chiar din modul în care a înțeles să își facă apărarea, în sensul că,

deși nu amintește de familia C., declară că știa că M.V. locuiește la parter.

C.D.Ș.

îl contactează pe I.D.Ș. și îi cere să îl însoțească în Săcele (pentru a da foc

la o casă).

R.M.M.

îi solicită lui M.M., un taximetrist din Săcele cunoscut al fratelui său R.C.,

să efectueze o cursă din Brașov în Săcele, spunându-i că îl va suna o persoană.

C.D.Ș. îl apelează în data de 01 aprilie 2012 la ora 20:50:24 pe R.M.M.,

înainte de faptă fiind preluat de celula situată în oraș Z.

Ulterior,

inculpații I. și C. s-au deplasat din Z. către Brașov în zona Gării Centrale.

Din Gară, cei doi inculpați au fost luați de către martorul M.M. (taximetrist)

cu autoturismul marca D.L. de culoare albă cu numărul de înmatriculare X.

Pe

drum, cei doi inculpați au umplut o sticlă de plastic de doi litri cu motorină

și au cumpărat două sticle cu vin, recipientele fiind introduse într-o pungă din

plastic identificată ulterior la fața locului. Cu ajutorul sticlelor de vin și

cu combustibilul achiziționat, cei doi inculpați au confecționat două

proiectile tip "Molotov". Martorul M.M. i-a dus pe cei doi inculpați

până în apropierea casei unde locuiește familia C., pe b-dul. G.M. la numărul

directă asupra imobilului în discuție astfel încât nu și-a dat seama care este

planul inculpaților I. și C. Martorul M.M. a negat inițial implicarea sa, dar

s-a stabilit că s-a aflat în intervalul critic din 01 aprilie 2012 orele

23:01:51 - 23:24:12 pe raza municipiului Săcele, telefonul său fiind preluat de

către releul - strada P. nr. 18 SC E.S. în timpul a două convorbiri, aceste aspecte

coroborate cu declarația sa ulterioară confirmă faptul că acesta i-a

transportat pe I.D.Ș. și C.D.Ș. și i-a așteptat în zona comiterii faptei, care

este acoperită de celula mai sus menționată.

Ajungând

în dreptul casei familiei C., cei doi inculpați au aprins recipientele și le-au

aruncat prin geamul de la parter unde locuia M.V., care era deschis, așa cum a

afirmat inițial I.D.Ș., declarație asupra căreia i s-a cerut să revină.

Datorită

acestei fapte, camera respectivă a fost incendiată, M.V. suferind arsuri gr.

I-II la nivelul extremității cefalice și căilor aeriene superioare prin flacără

și arsuri gr. II-III mâini bilateral. Potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 820E din 04 aprilie 2012, partea vătămată M.V. prezenta la

data examinării leziuni traumatice sub formă de arsuri corporale gr. II-III

prin flacără, ce au cuprins 15% din suprafața corporală, ce pot data din 01

aprilie 2012. Partea vătămată a fost internat la Spitalul Clinic Județean de

Urgență Secția Chirurgie plastică și reconstructivă, în data de 02 aprilie 2012

orele 00,58, cu diagnosticul arsură gr. II-III extremitatea cefalică și ambele

membre superioare bilateral, arsură palpebrală ochi drept, edem conjunctival,

arsură gr. II-III la nivelul feței cu edemațierea țesuturilor moi, la nivelul

regiunii fronto-parietale, la nivelul pavilioanelor ambelor urechi. Leziunile

au necesitat 40 - 45 de zile de îngrijiri medicale și nu au pus în pericol

viața părții vătămate.

După

comiterea faptei, cei doi inculpați au fugit spre autoturismul condus de către

M.M. și i-au spus acestuia să demareze. În autoturism, inculpatul C. l-a sunat

pe R.M.M. la ora 23:34:25, imediat după faptă, fiind preluat de celula situată

în municipiul Brașov, strada P. nr. 10 - zona situată la limita cu municipiului

Săcele, durata apelului fiind de 16 secunde.

Potrivit

primei declarații dată de martorul M.M., după ce s-a urcat în taximetru,

inculpatul a sunat și a comunicat că "A rezolvat" unei persoane pe

care nu a putut să o identifice.

Au

fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de

inculpații C.D.Ș. și I.D.Ș. din tentativă la omor deosebit de grav prev. de

art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit.

a), e) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în vătămare corporală gravă

prevăzută de art. 182 C. pen., considerându-se că cei doi inculpați au acționat

sub aspectul laturii subiective cu vinovăție sub forma intenției indirecte față

de faptul că ambii inculpați au declarat că aveau cunoștință despre faptul că

imobilul respectiv era locuit, că nu s-au asigurat în prealabil pentru a vedea

în concret dacă vreo persoană este în interiorul camerei sau nu (lucru facil de

făcut având în vedere lumina televizorului care era aprinsă și faptul că nu

existau perdele care ar fi obturat vederea), aspect care conduce la ideea că

cei doi inculpați au acceptat ideea că în imobil sau chiar în acea cameră se

poate afla o persoană. Tot astfel, mijlocul folosit a fost apt a produce

moartea, fiind vorba de 2 proiectile tip Molotov, care au și provocat de altfel

consecințe grave, împrejurarea că nu a decedat nicio persoană fiind rezultatul

faptului că partea vătămată nu dormea, se afla într-o poziție care i-a permis

să iasă în cel mai scurt timp pe ușa camerei în curte, cel mai probabil cu

spatele către geamurile de la stradă prin care au fost aruncate proiectilele

inflamabile.

În

drept, prima instanță a stabilit că fapta inculpatului C.D.Ș. care în noaptea

zilei de 01 aprilie 2012 a aruncat cu un proiectil inflamabil prin geamul imobilului

situat în Săcele b-dul G.M. nr. 374 aparținând familiei C.C. și E. și în care

locuia și M.V., imobilul fiind deteriorat, iar M.V. suferind arsuri pe 15% din

suprafața corpului cu precădere în zona feței și a căilor respiratorii

întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor

deosebit de grav prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 C.

pen., art. 175 alin. (1) lit. a), e) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C.

pen. și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1), (4) C. pen., totul cu

aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Fapta

inculpatului I.D.Ș. care în noaptea zilei de 01 aprilie 2012 a aruncat cu un

proiectil inflamabil prin geamul imobilului situat în Săcele b-dul. G.M. nr.

374 aparținând familiei C.C. și E. și în care locuia și M.V., imobilul fiind

deteriorat, iar M.V. suferind arsuri pe 15% din suprafața corpului cu precădere

în zona feței și a căilor respiratorii întrunește elementele constitutive ale

infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prevăzut de art. 20 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), e) C.

pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și distrugere prevăzut de art. 217

alin. (1), (4) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Fapta

inculpatului R.M.M. de a determina pe C.D.Ș. și pe I.D.Ș. să incendieze

imobilul situat în municipiul Săcele, B-dul. G.M. nr. 374, fapt dus la

îndeplinire în noaptea de 01/02 aprilie 2012, în interiorul imobilului

aflându-se partea vătămată M.V., întrunește elementele constitutive ale

infracțiunilor de instigare la tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de

art. 25 C. pen. raportat la art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 C.

pen., art. 175 alin. (1) lit. a), e) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) și c)

C. pen. și instigare la distrugere prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la

art. 217 alin. (1), (4) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Având în vedere antecedentele penale ale inculpatului R.M.M., în cauză se va

reține în raport cu fiecare faptă descrisă incidența art. 37 alin. (1) lit. a)

C. pen.

La

individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, prima instanță a

ținut seama de modalitatea în care au fost săvârșite faptele, de mijloacele

folosite și urmarea produsă, așa cum aceasta rezultă din probele administrate

în cauză și mai sus descrise, dar și de profilul socio-moral al inculpaților

conturat în referatele de evaluare întocmite de serviciul de probațiune și

antecedentele lor penale.

Astfel,

inculpatul R.M.M. nu se află la primul contact cu legea penală, datele

existente la dosar relevând preocupări infracționale ale acestuia încă din

etapa de tânăr adult, pentru care a ajuns să fie sancționat penal, dar și a

preocupărilor antisociale pentru care a fost în atenția poliției din

localitatea de domiciliu. Aceeași atitudine antisocială și problemele de

comportament deficitar sunt regăsite și în perioada executării pedepsei

anterioare, aspect care indică o receptivitate și influență scăzută a

intervenției de reeducare asupra componentei sociale a conduitei inculpatului,

cu menționarea influenței pozitive a traseului școlar prin completarea

nivelului de studii, prin însușirea achizițiilor școlare ca scrisul și cititul.

Specificitatea familiei de proveniență a inculpatului, respectiv organizarea de

clanuri și exercitarea de influențe în rândul comunității din care provine,

promovarea acestui stil de viață și în prezent, la care a aderat și inculpatul

atât în perioada anterioară anului 2000 când a fost prima dată încarcerat, cât

și în perioada ulterioară liberării sale condiționate la începutul anului 2012,

indică menținerea unei componente antisociale cu caracter constant în conduita

generală a inculpatului. Deși relaționarea sa intrafamilială, în propria sa

familie se bazează pe afectivitate regăsită mai ales în relaționarea cu copiii

săi, nu a dus la evitarea de către inculpat a situațiilor de risc infracțional.

Inculpatul

a săvârșit prezenta faptă în stare de recidivă postcondamnatorie respectiv după

liberarea sa condiționată din executarea unei pedepse aplicată prin Sentința

penală nr. 303 din 11 octombrie 2000 a Tribunalului Brașov rămasă definitivă

prin Decizia nr. 3508 din 04 iulie 2002 a Curții Supreme de Justiție și cu un

rest rămas neexecutat de 1625 de zile, fiind aplicabile dispozițiile art. 37

lit. a) C. pen.

Inculpatul

C.D.Ș. a crescut și s-a dezvoltat într-un mediu favorabil caracterizat de

armonie. Cu toate acestea, ignorând eforturile părinților inculpatul s-a

implicat în săvârșirea de fapte penale - falsificare de monedă, înșelăciune,

furt calificat, infracțiuni la legea circulației pe drumurile publice - fapte

pentru care a executat o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni fiind liberat

la data de 27 mai 2011. Atitudinea manifestată relativ la infracțiunile săvârșite

este aceea de minimalizare, de neasumare a responsabilității. Cu privire la

prezenta faptă, deși la nivel declarativ își exprima regretul pentru suferința

adusă, nu manifestă empatie față de partea vătămată, minimalizând efectele

negative ale faptei sale și plasând responsabilitatea în sarcina altuia.

Inculpatul

a săvârșit prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie raportat la

pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința de contopire nr.

782 din 05 august 2010 a Judecătoriei Moreni din executarea căreia a fost

liberat condiționat la data de 27 mai 2011 cu un rest de pedeapsă de 240 de

zile, pedeapsa fiind considerată executată anterior prezentei fapte.

Inculpatul

I.D.Ș. nu a fost condamnat anterior la o pedeapsă penală. Provine dintr-o

familie monoparentală ca rezultat al divorțului, părinților și poate fi

caracterizat ca o persoană imatură, influențabilă și cu o toleranță crescută la

frustrare, cu manifestări dezadaptive din punct de vedere comportamental.

Împrejurarea că a avut o atitudine sinceră de la începutul procedurii, faptul

că ulterior și-a schimbat poziția datorându-se presiunilor exercitate asupra sa

în mediul penitenciar, grefate pe structura sa dependentă, dornic de contacte

sociale, dar în același timp incapabil să se autoprotejeze, a fost reținută ca

și circumstanță atenuantă în beneficiul acestuia.

Sub

aspectul laturii civile, prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată de

C.E. și a dispus obligarea inculpaților să plătească suma de 20.000 RON cu

titlu de daune materiale, considerând că sunt justificate de probele

administrate în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și

inculpații.

În

dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul a arătat în esență că sunt nesatisfăcătoare

pedepsele aplicate inculpaților, întrucât circumstanțele reale ale comiterii

faptei și cele personale ale inculpatului justifică o pedeapsă într-un cuantum

mult mai ridicat. Astfel gradul de pericol social concret al faptei comise este

deosebit de ridicat iar inculpații R.M.M. și C.D.Ș. au dat dovadă de

perseverență infracțională, săvârșind fapta în stare de recidivă.

În

fața instanței, Parchetul a suplimentat motivele de apel cu unul vizând

nelegalitatea sentinței, respectiv greșita reținere pentru inculpatul I.D.Ș. a

dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunea de distrugere.

Inculpatul

I.D.Ș. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă de omor

deosebit de grav în vătămare corporală din culpă, arătând în esență că nu a

urmărit sau acceptat producerea decesului vreunei persoane prin fapta

săvârșită, ci doar a urmărit producerea de distrugeri la acel imobil. Nu a

știut inculpatul că se afla partea vătămată M.V. în cameră, astfel că nu se

impune reținerea intenției de a vătăma această persoană. Consideră inculpatul

că nu a făcut altceva decât să-l urmeze pe C.D.Ș. pentru a incendia o casă,

despre care nu cunoștea că ar fi locuită în acea noapte și că nu trebuie să

răspundă penal decât pentru infracțiunea de distrugere. Trebuie să se aibă în

vedere atitudinea inculpatului și starea sa psihică ce l-a determinat să

accepte propunerea de a participa la această faptă, fără a conștientiza pe

deplin ceea ce face. Solicită în consecință admiterea apelului, schimbarea încadrării

juridice a faptei și aplicarea unei pedepse mai mici.

Inculpatul

C.D.Ș. a formulat, în cadrul, apelului, cerere de schimbare a încadrării

juridice a faptei de tentativă de omor deosebit de grav în vătămare corporală,

prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., arătând în esență că a intenționat

să-l sperie pe M.V. pentru a-l determina să-i restituie banii dați pe motorină

nelivrată.

Inculpatul

a invocat mai multe motive de apel după cum urmează:

-

a solicitat restituirea cauzei la parchet întrucât modul în care au fost

întocmite actele de înregistrare a cauzei la parchete și neelucidarea cauzei

sub toate aspectele în ceea ce privește producerea incendiului și participarea

lui M.M. la săvârșirea faptei impun refacerea urmăririi penale;

-

nu se poate reține infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav prin

cruzimi, pe de o parte pentru că victimei nu i s-a pus viața în primejdie,

astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, iar pe de altă

parte nu a existat o manifestare de ferocitate în comiterea infracțiunii de

natură să provoace suferințe prelungite, inculpatul neurmărind provocarea de

suferințe fizice și moartea victimei;

-

a fost contestat raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în

faza de urmărire penală, iar în lipsa unui asemenea raport întocmit legal nu a

avut loc o individualizare corectă a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului

acesta neîncadrându-se în profilul socio-psihologic al unui criminal crud care

se caracterizează prin existența unor fapte asemănătoare în cazierul acestuia.

Solicită

inculpatul achitarea pentru infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav

și condamnarea cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. pentru

infracțiunea de distrugere.

Inculpatul

R.M.M. a solicitat să se dispună achitarea sa pentru infracțiunile de care este

acuzat, arătând că nu are nicio implicare în aceste fapte, că nu a luat

legătura cu C.D.Ș. pentru a-l instiga sau cu martorul M.M. pentru a-l prelua pe

acest inculpat de la gara Brașov. Nu a exercitat presiuni asupra membrilor

familiei C. pentru a-și modifica declarațiile din proces, fiind confundat de

martori cu frații săi. Arată că există o serie de contradicții între

declarațiile martorului M.M. date pe parcursul procesului, contradicții care

denotă că nu l-a contactat pe acesta în acea zi, că a fost trimis în judecată

și condamnat din cauza antecedentelor sale penale. Mai arată că nu poate fi

legat pozițional sau în timp de faptă.

În

fața instanței de apel a fost administrată proba testimonială, fiind audiată ca

martor mama inculpatului R.M.M., numita R.C.Z. A fost încuviințată proba cu

înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar mai multe memorii.

Verificând

hotărârea atacată sub toate aspectele, în aplicarea art. 378 C. proc. pen.,

Curtea de apel a constatat următoarele:

Prima

instanță a stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză în

cursul urmăririi penale o stare de fapt corectă constând în esență în aceea că,

după ce unul dintre frații R., respectiv P. a fost arestat pentru că lipsise de

libertate și violase pe minora C.K., ceilalți frați au încercat în mod repetat

a determina familia acesteia a primi o sumă de bani și în schimbul acestei sume

minora să își schimbe declarația în instanța pentru ca R.P. să primească o

pedeapsă mai ușoară.

Au

apelat la persoane apropiate familiei care au transmis mesajul fraților R. însă

încercările lor au rămas fără rezultat. Presiunile pentru schimbarea

declarațiilor au fost intensificate de familia R. în apropierea termenului de

judecată la Curtea de Apel Brașov al respectivei cauze, respectiv 03 aprilie

2012.

Aceste

presiuni rezultă fără dubiu din declarațiile martorilor B.V., C.C., C.K. și ale

părților vătămate C.C. jr. și C.E., declarații ce se coroborează.

Martorul

C.C. și partea vătămată C.C. jr. au precizat că aproximativ la jumătatea lunii

martie 2012, inculpatul R.M.M. a venit la locuința familiei C. propunând suma

de 3000 euro pentru ca victima violului, C.K., să-și schimbe declarația în

dosarul penal în care era cercetat fratele inculpatului.

Martorul

B.V. a precizat că în data de 29 martie 2012, patru persoane din familia R.,

printre care și inculpatul, i-au solicitat să intermedieze o înțelegere cu

familia C., pentru schimbarea declarației, în schimbul sumei de 3000 euro, iar

a doua zi, martorul a purtat o discuție cu bunicul minorei, martorul C.C. și cu

mama acesteia, partea vătămată C.E., discuția fiind auzită și de minora, care

nu a mai suportat presiunea la care era supusă și a încercat să se sinucidă în

ziua următoare.

Pe

data de 30 martie 2012, cei patru membri ai familiei R. s-au întors la locuința

martorului B.V. pentru a se interesa de rezultatul discuției, ocazie cu care

unul dintre aceștia a purtat o discuție telefonică scurtă cu partea vătămată

C.E.

Din

declarațiile analizate mai sus rezultă existența unor încercări ale familiei R.

de a o determina pe minora C.K., victimă a violului, să-și schimbe declarațiile

în favoarea fratelui lor, pentru a se ajunge, în opinia acestora, la o

schimbare de încadrare juridică în act sexual cu un minor.

De

asemenea, din procesul-verbal aflat la dosar de urmărire penală rezultă că

numărul de telefon folosit de inculpatul R. a apelat numărul de telefon al

martorului B.V. în perioada 30 - 31 martie 2012 de 5 ori.

Instanța

de apel consideră că sunt dovedite, prin aceste mijloace de probă, eforturile

membrilor acestei familii, eforturi în care a fost implicat și inculpatul, de a

obține o schimbare a declarațiilor mai înainte de termenul fixat pentru

judecarea apelului, respectiv 03 aprilie 2012, astfel încât să se reducă

substanțial pedeapsa aplicată.

În

acest context, lovindu-se de refuzul părinților minorei, mobilul săvârșirii

faptei de către inculpatul R.M.M. apare ca fiind bine conturat, acesta dorind

prin orice mijloace să o determine pe C.K. să-și schimbe declarațiile.

Inculpații

C. și R. se cunosc din perioada detenției în penitenciarul Codlea, fiind

dovedit cel puțin un moment în care cei doi se aflau la curtea de plimbare

împreună, astfel cum rezultă din ordonanța parchetului aflată la dosar de

urmărire penală. Având în vedere procedurile penitenciare de scoatere la curtea

de plimbare, pe serii și grupe ce nu se schimbă prea des, se poate trage

concluzia că în mod frecvent cei doi se întâlneau la curtea de plimbare, fiind

scoși împreună în același timp. De altfel, cei doi se puteau întâlni și în

camerele de deținere sau pe holul secției, din moment ce la regim semideschis

de executare ușile camerelor nu sunt închise iar deținuții cazați pe aceeași

secție se pot întâlni oriunde pe acea secție.

Prin

urmare, apărarea inculpatului R., în sensul că nu-l cunoaște suficient de bine

pe inculpatul C. astfel încât să-l instige la săvârșirea faptei, nu poate fi

reținută.

Cu

privire la numărul de telefon mobil folosit în acea perioadă de inculpatul R.,

din declarația martorei T.O. rezultă fără dubiu că numărul deținut de acesta

era X, număr prin intermediul căruia a ținut o bună perioadă de timp legătura

cu inculpatul.

Din

declarațiile martorilor T.M.O., O.I. C.I., C.D.Ș. Sr. și C.V., coroborate cu

procesul-verbal aflat la d.u.p., rezultă că numărul de telefon mobil folosit de

inculpatul C. la data faptelor este Y.

Din

analiza apelurilor telefonice efectuate între aceste două numere de telefon,

realizată prin procesul-verbal aflat la dosar de urmărire penală, rezultă

existența unui apel efectuat de pe numărul de telefon aparținând inculpatului

C. către numărul aparținând inculpatului R., la data de 01 aprilie 2012, ora

20,50, apelul fiind preluat de celula situată în Z.

În

declarațiile inițiale date de martorul M.M. se menționează că în data de 01

aprilie 2012 a primit un apel telefonic de la inculpatul R. în care i s-a

comunicat că o să primească un telefon de la un prieten de-al lui care-i va

solicita o cursă cu taximetrul în acea seară. În jurul orei 22, martorul a fost

sunat de inculpatul C., pe care l-a transportat împreună cu inculpatul I. în

municipiul Săcele.

Ulterior,

martorul M.M. și-a schimbat declarația în sensul că nu ar fi vorbit cu

inculpatul R.M.M. în acea zi, dar aceste schimbări sunt cauzate de presiunile

la care a fost supus pentru a-și schimba declarația, astfel cum rezultă din

declarațiile martorilor sub acoperire audiați de prima instanță.

Primul

dintre martorii audiați în fața instanței, ale cărui declarații se află la

filele 173 din volumul II, a precizat că a fost de față când martorul M.M. s-a

întâlnit cu membrii familiei R., aceștia determinându-l să-și schimbe

declarația. Martorul mai precizează că au avut loc mai multe întâlniri, iar

martorul era speriat.

Martorul

cu identitate protejată din penitenciar a declarat că a luat cunoștință, ca

urmare a socializării din penitenciar, că inculpatul R., prin intermediul

familiei, i-a cerut lui M.M. să schimbe declarațiile cu privire la traseul avut

în acea noapte și la convorbirea telefonică.

Relevantă

este declarația dată în calitate de martor, în care specifică cât se poate de

clar că a purtat o discuție telefonică cu inculpatul R., iar nu cu altcineva

din familia sa.

Cu

privire la persoana care a inițiat apelul, martorul declară că a fost sunat de

inculpat, după care revine și arată că este posibil să fi primit un beep și să

fi sunat înapoi. Nu are relevanță cine a inițiat acel apel, ci important este

pentru cauză existența acelei convorbiri telefonice între inculpat și martor,

discuție în cadrul căreia s-a stabilit de comun acord luarea celorlalți doi

inculpați din zona gării Brașov în acea seară.

Din

analiza apelurilor telefonice efectuate de pe cele două numere de telefon ce

aparțin inculpatului R. și martorului, rezultă existența unei convorbiri

telefonice în data de 01 aprilie 2012, ora 14:46:04 între cei doi, aspect ce

confirmă susținerea martorului în sensul că a discutat telefonic cu inculpatul

în acea zi.

Cu

ocazia confruntării dintre cei doi, martorul M.M. răspunde clar afirmativ la

prima întrebare a procurorului legată de solicitarea venită din partea

inculpatului de a efectua cursa de taxi în seara de 01 aprilie 2012, iar pe

parcursul confruntării, precizează printre altele că a fost sunat de persoana

despre care a afirmat în timpul audierilor că este inculpatul R., care i-a spus

"M., vezi că o să te sune cineva să-l duci în Săcele." Instanța

consideră că ezitarea ulterioară a martorului în confruntarea avută cu

inculpatul nu poate duce la o altă concluzie, atâta vreme cât martorul nu a

precizat că ar fi fost sunat de o altă persoană, iar dovada apelului telefonic

dintre numerele de telefon dovedite ca aparținând celor două persoane a fost

făcută.

Nu

are relevanță nici modalitatea în care cei doi au ajuns, să se cunoască (în

școala generală sau ulterior), acest aspect neprezentând importanță. Martora

audiată de instanța de apel, mama inculpatului, precizează că îl cunoaște pe

M.M. de mai mulți ani și recurgea, la serviciile sale în mod constant, martorul

precizând că a mai fost solicitat de inculpat pentru drumuri la București și cu

alte ocazii.

După

incendiere, în autoturismul martorului M.M., inculpatul C. l-a sunat pe R.M.M.

la ora 23:34:25, imediat după faptă, fiind preluat de celula situată în

municipiul Brașov, strada P. nr. 10 - zona situată la limita cu municipiului

Săcele, durata apelului fiind de 16 secunde, aspect ce se coroborează cu

declarația inițială a martorului în care a precizat că inculpatul C. a efectuat

un apel în care a precizat că "a rezolvat".

Față

de aceste aspecte dovedite prin mijloacele de probă analizate mai sus, instanța

de apel consideră că în mod corect tribunalul a reținut participarea

inculpatului R. la faptele săvârșite, în modalitatea expusă mai sus.

Inculpatul

C. a recunoscut că a mers în Săcele și a incendiat respectiva casă, formulând

însă o apărare care are ca unic scop excluderea inculpatului R. din această

activitate infracțională. Este evident că, indiferent care a fost mobilul

săvârșirii faptei, răspunderea penală a inculpatului C. este aceeași, pentru

încadrarea juridică a faptei săvârșite neinteresând mobilul.

Apărarea

inculpatului C. care nu poate avea niciun efect exonerator de răspundere față

de acesta, ci față de inculpatul R., denotă încă o dată relațiile dintre cei

doi, cel de-al doilea având evident un ascendent asupra primului. Inculpatul C.

nu face altceva decât să încerce prin toate eforturile să nu-l implice pe

inculpatul R. în această faptă.

Această

apărare, referitoare la o cumpărare de motorină de la partea vătămată M.V., ce

nu a fost susținută inițial nici de inculpatul I. (acesta în urma presiunilor

efectuate asupra lui a revenit și a susținut apărarea) a fost înlăturată de

tribunal, în mod temeinic, în urma analizării probelor, astfel că nu se va mai

reveni asupra acestei chestiuni.

Ce

nu reușește să explice convingător inculpatul C. este tocmai legătura cu

taximetristul M.M., respectiv cum a ajuns să-l sune pe acesta în acea seară, în

condițiile în care martorul a precizat că nu-l cunoaște.

Este

greu de explicat cum inculpatul C. avea cartea de vizită a acestui taximetrist,

inculpatul locuind în Z. iar martorul în Săcele, iar inculpatul deținea un

autoturism cu care, astfel cum susține, s-a mai deplasat în Săcele și-l putea

folosi și de această dată.

Referitor

la incendierea propriu-zisă a locuinței părților vătămate, tribunalul a reținut

în mod corect situația de fapt, necontestată de inculpații I. și C., astfel cum

rezultă din probele administrate.

Implicarea

martorului M.M. în săvârșirea acestor fapte, astfel cum susține apărătorul

inculpatului C. și inculpatul R. nu a fost analizată de Parchet ca și

participație penală, dându-i-se acestuia calitatea de martor. Nu există dovezi

că martorul a fost amenințat de organele de anchetă cu arestarea preventivă și

atribuirea calității de inculpat pentru a da respectivele declarații.

Tribunalul

își întemeiază hotărârea de condamnare pe analiza coroborată a tuturor

mijloacelor de probă, iar nu numai pe declarația acestui martor.

Cu

privire la cunoașterea de către cei trei inculpați a faptului că acea casă este

locuită, tribunalul a făcut de asemenea o analiză temeinică bazată pe

mijloacele de probă analizate.

Cu

privire la existența controversată a acelui televizor la partea vătămată M.V.,

instanța reține că nu a fost enumerat printre bunurile distruse de incendiu de

către pompieri în raportul întocmit, dar existența sa este dovedită prin

declarațiile martorilor și ale părților vătămate, precum și prin aspectul

relatat de partea vătămată C.C. în care a precizat că a auzit inițial o

bubuitură determinată cel mai probabil de explozia televizorului.

Dincolo

de existența sau inexistența televizorului deschis în camera lui M.V., se

reține că inculpatul R., ce a fost la acea locuință, știa că în acea casă

locuiește familia C. în mod permanent, acceptând fără a face nicio verificare

ca membrii familiei să fie acasă în acea noapte.

Faptul

că în acea casă nu era lumină vizibilă la ora târzie de 23.30 (astfel cum

susțin inculpații), nu-i poate exonera de răspundere pe aceștia, în condițiile

în care știau că este locuită acea casă și nu există probe că la acel moment

era exclus să fie vreo persoană acasă.

Inculpații

nu au urmărit să provoace decesul vreunei persoane, dar au acceptat cu ușurință

și fără a face nicio verificare prealabilă cu privire la existența vreunei

persoane în locuință.

Concluzionând,

indiferent dacă ar fi fost lumină vizibilă sau nu la acea oră, aruncarea a două

proiectile de tip Molotov într-o casă despre care inculpații știau că este

locuită permanent reprezintă o acceptare indiferentă din partea acestora a

producerii rezultatului socialmente periculos, incriminat de disp. art. 176 C.

pen.

Instanța

de apel consideră, deci, că situația de fapt a fost corect reținută de

tribunal, pe baza probelor administrate și analizate temeinic.

Cu

privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților,

tribunalul în mod temeinic a respins cererile de schimbare a încadrării

juridice formulate de inculpații C. și I., analizând acceptarea de către

aceștia a posibilității producerii rezultatului socialmente periculos privind

decesul celor ce se aflau în acel imobil, aptitudinea instrumentelor folosite

de inculpați, respectiv 2 proiectile cu benzină tip Molotov.

Inculpații,

ce au cunoscut faptul că imobilul era locuit permanent, au acceptat

posibilitatea de a suprima viața persoanelor ce se aflau în imobil, față de

rezultatul pe care l-au prevăzut, au avut o atitudine indiferentă de acceptare

a acestuia, nu au făcut nimic pentru preîntâmpinarea rezultatului, rămânând în

pasivitate.

Aspectul

că victimei nu i-a fost pusă în primejdie viața (reținut în concluziile

raportului medico-legal) nu poate conduce la concluzia că fapta nu poate fi

încadrată juridic în tentativă de omor, întrucât aceste concluzii medico-legale

nu au relevanță, cu privire la încadrarea juridică a faptei care se stabilește

în raport cu criteriile menționate mai sus, iar nu raportat la concluziile din

actele medicale referitoare la punerea vieții victimei în stare de primejdie.

Fapta

inculpaților întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiune

de omor deosebit de grav, chiar dacă actul medical opinează că leziunile nu au

pus în primejdie viața victimei, întrucât cele două noțiuni de "punere în

primejdie a vieții" și de "tentativă la omor" sunt total diferite,

prima depinzând de aspectele medicale, cea de-a doua de contextul juridic al

producerii faptei sub aspectul tentativei.

Instanța

de apel a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor

formulate de inculpații C. și I., considerând că - în drept - fapta inculpaților

C.D.Ș. și I.D.Ș., care în noaptea zilei de 01 aprilie 2012 au aruncat cu un

proiectil inflamabil prin geamul imobilului situat în Săcele b-dul G.M. nr. 374

aparținând familiei C.C. și E. și în care locuia și M.V., imobilul fiind

deteriorat, iar M.V. suferind arsuri pe 15% din suprafața corpului cu precădere

în zona feței și a căilor respiratorii întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 alin.

(1) C. pen.