ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2938/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2938/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2/S din 21 februarie

2012, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a hotărât:

În baza art. 522

1

C. proc. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen., a fost admisă

cererea de rejudecare formulată de C.B.S.

A fost anulată, doar

în ceea ce-l privește pe inculpatul C.B.S. sentința penală nr. 17/S 08

februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, definitivă prin

decizia penală nr. 3443 din 04 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 189

alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art.

320

1

C. proc. pen., inculpatul C.B.S. a fost condamnat la pedeapsa

de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii lipsire de libertate în mod

ilegal în dauna părții vătămate S.S.M. și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), Teza a II-a, b), d) și e)

C. pen. pe o durată de 4 ani de zile, calculată după executarea pedepsei

închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după

prescripție executării pedepsei.

În baza art. 83 C.

pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare aplicată inculpatului C.B.S. prin sentința penală nr. 3079 din 16

decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă la data de 15 iunie

2005 și dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa

aplicată mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 197

alin. (1) și (3) Teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat

la art. 320

1

C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la

pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în dauna

părții vătămate S.S.M. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a), Teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de

4 ani de zile, calculată după executarea pedepsei închisorii, după grațierea

totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripție executării pedepsei.

În baza art. 83 C.

pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare aplicată inculpatului C.B.S. prin sentința penală nr. 3079 din 16

decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă la data de 15 iunie

2005 și dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa

aplicată mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în dauna

părții vătămate S.A.M.

În baza art. 83 C.

pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare aplicată inculpatului C.B.S. prin sentința penală nr. 3079 din 16

decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă la data de 15 iunie

2005 și dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa

aplicată mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), (2) C. pen.,

inculpatului C.B.S. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa

principală cea mai grea de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), Teza a II-a, b), d) și e)

C. pen. pe o durată de 4 ani de zile, calculată după executarea pedepsei

închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după

prescripție executării pedepsei.

În baza art. 71 C.

pen., inculpatului C.B.S. i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în

interzicerea, pe durata executării pedepsei principale, a exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), Teza a II-a, b), d) și e)

C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., a fost scăzută din durata pedepsei închisorii aplicate perioada reținerii

și a arestării preventive a inculpatului C.B.S., începând din data de 11

februarie 2002 și până în data de 16 februarie 2002 inclusiv și perioada

executată din data de 21 decembrie 2010 la zi.

În baza art. 346 C. proc.

pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., inculpatul C.B.S. a fost obligat să-i plătească

părții civile S.S.M. suma de 25.000 RON, despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

A fost anulat mandatul

de executare al pedepsei din 06 octombrie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie

Brașov privind pe inculpatul C.B.S. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare

conform prezentei hotărâri.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, la data de 23 noiembrie

2008, în jurul orelor 19:45, inculpatul C.B.S. a lipsit-o de libertate în mod ilegal

pe partea vătămată minoră S.S.M. în vârstă de 14 ani, până la orele 21:00, a urcat-o

cu forța într-un autoturism, în timp ce aceasta se afla pe stradă cu sora sa și

a transportat-o împotriva voinței sale pe raza cartierelor T. și S. din Municipiul

Brașov, ducând-o într-un loc izolat, unde a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale

orale repetate; în aceleași împrejurări, inculpatul C.B.S. a agresat-o pe stradă

și pe sora părții vătămate, numita S.A.M. (majoră), întrucât aceasta a refuzat inițiativa

inculpatului de a face o partidă de sex în trei, respectiv cu cele două surori;

acesta a lovit-o, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare

un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale.

La individualizarea judiciară

a pedepselor stabilite, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social al faptelor săvârșite,

persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală și de asemenea prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. conform

cărora în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatul beneficiază de reducerea cu

o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege C. proc. pen.

Prima instanță a reținut

că infracțiunile de viol și lipsire de libertate în mod ilegal sunt de o gravitate

deosebită, aducând atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de

lege, respectiv libertate de voință și acțiune. Pericolul social concret al faptelor

pentru care este cercetat inculpatul este exprimat prin modalitatea de săvârșire

a infracțiunilor, respectiv pe timp de noapte, prin violență și amenințare, într-un

loc public, ignorând posibilitatea de a fi surprins de organele de poliție, dar

mai ales prin victima aleasă de acesta, respectiv un copil de 15 ani lipsit de maturitate

fizică și psihică și implicit, de apărare.

S-a reținut că, potrivit

fișei de cazier judiciar a inculpatului, acesta a mai fost condamnat prin sentința

penală nr. 3079 din 16 decembrie 2004, definitivă la data de 15 iunie 2005, la o

pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, respectiv,

lipsire de libertate în mod ilegal, cu suspendarea condiționată a executări pedepsei,

stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani. În consecință, constatându-se că

faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, au fost săvârșite în cursul

termenului de încercare, au fost aplicate dispozițiile art. 83 C. pen. potrivit

cărora instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime

a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Raportat

la această condamnare în cauză prima instanță va reține în sarcina inculpatului

și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. ce reglementează recidiva postcondamnatorie.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel Parchetul și inculpatul.

Criticile aduse de procuror

au vizat aspecte de nelegalitate și netemeinicie. Inițial, criticile de nelegalitate

au vizat pedeapsa stabilită pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate,

însă acestea nu au mai fost susținute de procurorul de ședință. Cu toate acestea,

au fost susținute oral alte motive de nelegalitate, respectiv omisiunea aplicării

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 26/2008, având în vedere infracțiunile de viol

și lipsire de libertate pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului. Criticile

de netemeinicie au vizat individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru

infracțiunile concurente, apreciindu-se că, pentru atingerea scopului prevăzut de

art. 52 C. pen., se impunea stabilirea unor pedepse mai mari. Memoriul cu motivele

de apel dezvoltate pe larg se află la dosar.

Criticile aduse de inculpat

au vizat aspecte de netemeinicie, susținând prin concluziile apărătorului său ales

că, urmare a recunoașterii făcute, se impunea a se coborî pedepsele sub minimul

special prevăzut de lege.

Prin decizia penală

nr. 55/A din 3 mai 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori

și Familie Brașov împotriva sentinței penale nr. 2/S din 21 februarie 2012 pronunțată

de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, pe care a desființat-o cu privire

la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 26/2008.

Rejudecând în aceste limite:

I. În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.B.S.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței apelate.

II. În baza art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul inculpatului C.B.S.

În baza art. 192

alin. (2) și (3) C. proc. pen., a obligat apelantul-inculpat la cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Starea de fapt a fost

corect stabilită de prima instanță.

De asemenea s-a reținut

că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate apte să asigure

scopul general prevăzut de art. 52 C. pen., criticile formulate de Parchet și de

inculpat fiind apreciate ca nefondate sub acest aspect.

Criticile suplimentare

formulate oral de procurorul de ședință în fața instanței de apel referitoare la

aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 au fost apreciate ca întemeiate

de prima instanță de control judiciar.

Împotriva acestei din

urmă decizii în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov invocând un motiv de netemeinicie și anume greșita individualizare judiciară

a pedepselor aplicate inculpatului, în final solicitându-se admiterea recursului,

casarea deciziei penale nr. 55/Ap din 3 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, desființarea

sentinței penale nr. 2/S din 21 februarie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie

Brașov și în urma rejudecării majorarea pedepselor aplicate inculpatului C.B.S.

precum și aplicarea unui spor de pedeapsă.

Criticile aduse nu sunt

fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs formulate conform

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat

în cauză nu este fondat urmând a fi respins, pentru considerentele ce urmează.

În fapt se reține că prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov

- dosar penal nr. 220/MF/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului

C.B.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. și ped. de art. 197 alin.

(1) și (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., lipsire de libertate

în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. a) și lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. (2)

C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. și 83 C. pen.

Prin sentința penală

nr. 17/S din 08 februarie 2010, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a dispus

condamnarea inculpatului C.B.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de

art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa

de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a), Teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii

prev. și ped. de art. 197 alin. (1), (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), Teza a II-a, lit. b), d)

și e) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 180 alin.

(2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare;

s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., dispunându-se revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 3079 din 10 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov față de fiecare din cele trei

pedepse aplicate prin prezenta; în urma aplicării regulilor privind concursul de

infracțiuni s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a), Teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

Pedeapsa a fost majorată

la 15 ani închisoare prin decizia penală nr. 36/Ap din 07 mai 2010 a Curții de Apel

Brașov și a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3443 din 04 octombrie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Întrucât inculpatul C.B.S.

s-a sustras executării pedepsei, a fost dat în urmărire națională, iar ulterior

a fost emis un mandat european de arestare.

Inculpatul C.B.S. a fost

depistat în Italia și preluat de la autoritățile judiciare italiene la data de 21

decembrie 2010.

A început executarea pedepsei

la data de 21 decembrie 2010.

A formulat o cerere prin

care a solicitat rejudecarea cauzei în caz de extrădare, conform art. 522

1

C. proc. pen. în acest sens înregistrându-se pe rolul Tribunalului pentru Minori

și Familie dosarul penal nr. 609/1372/2011.

Prin încheierea de ședință

din data de 17 ianuarie 2012 în baza art. 522

1

C. proc. pen. instanța

a admis în principiu cererea de rejudecare formulată de persoana condamnată C.B.S.

întrucât a constatat că, atât la judecarea cauzei cât și la pronunțarea hotărârii,

inculpatul a fost lipsă.

În cursul acestei proceduri,

la același termen, inculpatul C.B.S. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală

nr. 2 din 21 februarie 2012 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în baza

art. 522

1

C. proc. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen.

a admis cererea de rejudecare după extrădare, formulată de către inculpatul C.B.S.

și pe cale de consecință a anulat sentința penală nr. 17/S din 08 februarie 2010

a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

În baza art. 189

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului C.B.S. la pedeapsa de 6 ani închisoare

și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a), Teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.; a revocat suspendarea condiționată

a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

3079 din 16 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov și a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 197 alin.

(1), (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului C.B.S. la pedeapsa de 10 ani închisoare

și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), Teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.; a revocat suspendarea condiționată

a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

3079 din 16 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov și a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului C.B.S. la pedeapsa de 5 luni închisoare;

a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 3079 din 16 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov și a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare.

Aplicând regulile concursului

de infracțiuni a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a), Teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani. A dedus durata

reținerii și arestării preventive de la 11 februarie 2002 până la 16 februarie 2002

și de la 21 decembrie 2010 la zi. A obligat pe inculpat să plătească părții civile

S.S.M. suma de 25.000 RON daune morale. A anulat mandatul de executare din 06

octombrie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov; a emis un nou mandat

de executare.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.

Prin decizia penală

nr. 55/Ap din 03 mai 2012 Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva sentinței penale

nr. 2/S din 21 februarie 2012, și în urma rejudecării în baza art. 7 din Legea

nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat la eliberarea

din penitenciar; a menținut celelalte dispoziții.

Înalta Curte apreciază

că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor

administrate în cauză; încadrarea juridică dată faptelor corespunde situației de

fapt reținute în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite

condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunilor

reținute în sarcina sa respectiv infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal

(parte vătămată S.S.M.) faptă prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.; infracțiunea

de viol (parte vătămată S.S.M.) prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) Teza I

C. pen. și infracțiunea de lovire sau alte violențe (parte vătămată S.A.M.) prevăzută

de art. 180 alin. (2) C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatului

a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității

de executare instanța de fond având în vedere la individualizarea pedepsei toate

criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile

art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele

speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală și de asemenea prevederile art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen. conform cărora în cazul recunoașterii vinovăției,

inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege. Instanța a avut de asemenea în vedere și perseverența infracțională a inculpatului,

acesta fiind recidivist.

Infracțiunile de viol

și lipsire de libertate în mod ilegal sunt de o gravitate deosebită aducând atingere

unora dintre cele mai importante valori ocrotite de lege, respectiv libertatea de

voință și acțiune. Pericolul social concret al faptelor pentru care este cercetat

inculpatul este exprimat prin modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, respectiv

pe timp de noapte, prin violență și amenințare, într-un loc public, ignorând posibilitatea

de a fi surprins de organele de poliție dar mai ales prin victima aleasă de acesta,

minoră în vârstă de 15 ani, o persoană imatură cu o personalitate în curs de formare,

faptele comise asupra acesteia având un impact negativ imediat asupra stării ei

fizice și psihice, urmare a puternicelor tulburări emoționale la care a fost supusă.

Aceleași repercursiuni

s-au constatat și la sora sa majoră care a fost agresată pe stradă tocmai datorită

faptului că nu a acceptat propunerea inculpatului de a întreține raporturi sexuale.

Față de aceste împrejurări

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a dozat corect pedeapsa aplicată inculpatului

atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității de executare apreciind

că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse

rezultante de 12 ani închisoare, neimpunându-se majorarea acesteia sau aplicarea

unui spor de pedeapsă.

Ca urmare Înalta Curte,

pentru considerentele arătate va constata ca nefondată critica formulată de Parchet

astfel că va respinge recursul acestuia în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei

penale nr. 55 din 3 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, privind pe inculpatul C.B.S.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.B.S., în sumă de 200 RON, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21 septembrie

2012.