ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1063/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1063/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față, în

baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 326/ S din 29

noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, în dosarul nr.

13090/62/201, în temeiul art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., inculpatul P.F.M. a

fost condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru comiterea infracțiunii de omor.

În temeiul art. 85 alin. (l) C. pen.,

s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6

luni închisoare, aplicată inculpatului P.F.M. prin sentința penală nr.

1779/2008 a Judecătoriei Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g)

și i) C. pen.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen.,

s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și

6 luni închisoare aplicată inculpatului P.F.M. prin sentința penală nr.

1033/2009 a Judecătoriei Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1). lit. a) și g) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 99 și următoarele C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de un an și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1779/2008 a Judecătoriei Brașov

și de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1033/2009 a

Judecătoriei Brașov, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de un an

și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen.,

s-a dispus contopirea acestei pedepse rezultante de un an și 6 luni închisoare

cu pedeapsa de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului

pentru infracțiunea dedusă judecății, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea

mai grea, de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., care a fost sporită

cu un an închisoare, urmând ca în final inculpatul P.F.M. să execute pedeapsa

de 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a teza a Il-a și lit. b) C. pen.

Au fost aplicate dispozițiile art. 71

alin. (1) C. pen. și în consecință i-au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioadele reținerii și arestării preventive a

inculpatului de la 29 martie 2006 la 13 iulie 2006 și de la 28 septembrie 2011

lăzi.

S-a constatat că părțile vătămate

B.V., B.S., S.M.R. și F.M.E. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului P.F.M.

În temeiul art. 7 din Legea nr.

76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.F.M., după

rămânerea definitivă a sentinței.

S-a constată că obiectele menționate

în procesul - verbal din 21 octombrie 2011, de la dosarul instanței, constituie

mijloace de probă și s-a dispus ca acestea să rămână atașate dosarului cauzei.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul P.F.M. la plata sumei de 4000 de lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din 20 octombrie 2011 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov s-a dispus trimiterea în judecată, în

stare de arest preventiv, a inculpatului P.F.M. pentru comiterea infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., constând, în esență, în aceea că în seara zilei de 27 septembrie 2011, la

stâna de pe Valea Gârcinului unde era angajat ca cioban, pe fondul consumului

de băuturi alcoolice și al unui conflict anterior, inculpatul P.F.M. i-a

aplicat mai multe lovituri cu corpuri contondente și înțepătoare, numitului P.A.,

angajat și el ca cioban la aceeași stână, care a decedat urmare a leziunilor

produse.

Deși, inițial, în cursul urmăririi

penale, inculpatul P.F.M. nu a recunoscut săvârșirea faptei, la termenul de

judecată din data de 22 noiembrie 2011, mai înainte de începerea cercetării

judecătorești, acesta a solicitat judecarea pe baza procedurii simplificate

prevăzută de art. 320 C. proc. pen., declarând personal că recunoaște

săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca

judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

respectiv: procese - verbale de cercetare la fața locului, fotografii judiciare

și CD; raport medico - legal (expertiză pe cadavru) nr. 348/Aut/2011,

fotografii judiciare și CD privind necropsia, raport de constatare tehnico -

științifică de examinare și interpretare a urmelor la fața locului nr. 223142/2011;

procese - verbale și CD privind înregistrări video; fotografii judiciare

privind examinarea inculpatului P.F.M. și învinuitului G.M.O.; declarațiile

martorilor: B.V. zis C., P.E., P.I., B.C., B.F., C.M.G., V.D., B.C., B.F.A., G.V.,

B.V. n. 1964, B.V. n. 1983, G.R.V.; declarațiile învinuitului G.M.O.;

declarațiile inculpatului P.F.M.; proces — verbal de prezentare a materialului

de urmărire penală.

Prima instanță a admis cererea

formulată de inculpat și a soluționat cauza pe baza materialului probatoriu

administrat în cursul urmăririi penale, reținând următoarea situație de fapt:

La data de 27 septembrie 2011,

inculpatul P.F.M. și martorul G.M.O. au mers cu animalele la păscut, timp în

care au consumat, potrivit declarației inculpatului dată în fața instanței, un

bidon de bere și un litru și ceva de țuică.

Victima P.A. a rămas la stână pentru a

prepara laptele, consumând la rândul ei băuturi alcoolice.

În jurul orelor 17.30, martorul G.M.O.

a părăsit turma de vaci și a plecat acasă pe jos, în municipiul Săcele, unde a

rămas până în dimineața zilei de 28 septembrie 2011.

Inculpatul P.F.M. s-a întors spre

seară la stână, cu turma de oi, unde se afla victima P.A. întrucât victima P.A.

i-a spus inculpatului să mulgă toate oile, iar acesta nu a putut, între cei doi

s-a declanșat un conflict, în urma căruia inculpatul P.F.M. i-a aplicat

victimei P.A. mai multe lovituri cu un ciocan și cu un băț.

Ulterior, inculpatul P.F.M. s-a

deplasat la reședința familiei P. pentru a da telefon proprietarului stânei,

respectiv martorul B.V. zis C., și a-i spune că victima P.A. trebuie dusă la

spital.

Întrucât martorul B.V. nu a răspuns,

inculpatul s-a întors la stână, după care a revenit la familia P. ca să dea

telefon martorului B.V.

Întrucât nici de data aceasta martorul

nu a răspuns la telefon, inculpatul s-a deplasat împreună cu martorul P.I., cu

autoturismul său, în municipiul Săcele. După ce au ajuns la locuința numitului

G.M.O., toți trei s-au deplasat la locuința martorului B.V. pe care l-au

înștiințat că numitul P.A. murise. Martorul B.V. s-a deplasat împreună cu

ceilalți la stână, a constatat că victima P.A. era decedată și a sesizat

organele de poliție.

Prima instanță a apreciat că

săvârșirea infracțiunii de omor de către inculpatul P.F.M. rezultă în primul

rând din declarația dată de acesta în fața instanței de judecată, în care, deși

face anumite nuanțări cu privire la împrejurările săvârșirii faptei, recunoaște

comiterea acesteia, precum și modul și mijloacele descrise în rechizitoriu.

În legătură cu același mijloc probator

s-a apreciat că diferențele cu privire la anumite aspecte secundare strecurate

în declarația inculpatului pot fi cauzate de particularitățile personalității

acestuia (așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică

aflat la dosarul de urmărire penală și din evaluarea psihologică aflată la

dosarul de urmărire penală), precum și de consumul de alcool de către inculpat,

anterior săvârșirii faptei.

Totodată, s-a reținut că declarația

inculpatului se coroborează cu raportul medico - legal nr. 348/Aut/2011 din

care rezultă că moartea numitului P.A. a fost violentă, fiind determinată de

hemoragia internă și externă, consecutiv unui politraumatism cu rupturi de

organe interne: splina și rinichiul stâng, plăgi confuze epicraniene și

înțepate, cu legătură de cauzalitate directă cu decesul.

S-a mai reținut că martorii l-au văzut

pe inculpat având asupra sa un ciocan care nu a fost găsit însă la stână, la

data de 28 septembrie 2011, cu ocazia efectuării cercetării la fața locului;

acesta a fost găsit pe o pajiște, în apropierea stânei, la data de 5 octombrie

2011, prezentând urme de sânge uman.

Referitor la acest aspect s-a reținut

că inculpatul avea ciocanul în mână la data de 27 septembrie 2011, orele 20:30,

în timp ce se deplasa pentru a aduce la stână vacile abandonate de G.M.O.; în

plus, inculpatul i-a spus martorei P.E. că l-a folosit pentru a bate victima P.A.

și că urmează, după ce se întoarce la stână, să bată din nou victima.

Totodată, prima instanță a reținut

faptul identificării de sânge uman și pe hainele inculpatului.

Raportat la declarația inculpatului

care a susținut în fața instanței că victima ar fi fost cea care ar fi

declanșat conflictul, lovindu-l cu pumnii, prima instanță a apreciat că

afirmația inculpatului nu poate constitui temei pentru reținerea circumstanței

atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât pentru reținerea

acesteia este necesar ca fapta să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate,

produsă prin violență, atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă

acțiune ilicită gravă; or, din probele administrate în cauză, rezultă că la

începutul lunii septembrie 2011, între inculpatul P.F.M. și victima P.A. a avut

loc o ceartă în cadrul căreia, pe lângă cuvintele jignitoare proferate

reciproc, victima a lovit cu un băț inculpatul. Acest incident, nu poate

constitui un temei al reținerii circumstanței provocării, deoarece s-a petrecut

cu mai mult timp înainte de săvârșirea infracțiunii, perioadă în care nu mai

putea subzista starea de tulburare sau emoție. În plus, în cazul certurilor

reciproce, între două persoane, care degenerează în fapte de violență, nu se

poate reține că o astfel de stare de tulburare ar fi fost provocată exclusiv de

către persoana vătămată.

Aceeași concluzie a fost trasă și cu

privire la eventualele loviri pe care inculpatul susține că i le-ar fi aplicat

victima la data săvârșirii faptei, 27 septembrie 2011, reținându-se că nu au

fost constatate semne vizibile de lovituri asupra inculpatului, ceea ce denotă

că și în cazul în care între cei doi ar fi avut loc vreo agresiune reciprocă,

aceasta nu a presupus exercitarea unor acte de violență ridicată asupra

inculpatului, aptă să-i producă acestuia o stare de tulburare puternică. De

altfel, potrivit raportului medico - legal nr. 348/Aut/2011, în sângele

recoltat de la victimă, s-a pus în evidență o alcoolemie de 1,85 gr %o, ceea ce

înseamnă că aceasta se afla într-o stare avansată de ebrietate, ceea ce

înlătură posibilitatea exercitării unei provocări serioase din partea acesteia.

Pentru aceste motive, instanța de fond

a apreciat că nu pot fi primite susținerile inculpatului, formulate prin apărător,

în sensul incidenței prevederile art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanța

atenuantă a provocării.

În raport de starea de fapt reținută,

prima instanță a stabilit că, în drept, fapta inculpatului P.F.M. care, la data

de 27 septembrie 2011, i-a aplicat mai multe lovituri cu corpuri contondente și

înțepătoare, numitului P.A. care, urmare leziunilor suferite, a decedat,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „omor", prevăzută

și pedepsită de art. 174 C. pen.

Ținând cont de modul și mijloacele de

săvârșire a faptei, de gradul de pericol social al acesteia, care a lezat cea

mai importantă valoare socială, ocrotită de legea penală, respectiv viața

persoanei, de persoana inculpatului, care are antecedente penale, săvârșind

fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, de faptul că inculpatul a

săvârșit infracțiunea pe fondul unui conflict cu victima și a solicitat

judecarea pe baza procedurii recunoașterii vinovăției, prevăzută la art. 320

1

C. proc. pen., precum și de celelalte criterii de individualizare a pedepsei,

de la art. 72 C. pen., instanța a apreciat că o pedeapsă de 11 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului.

Constatând că din fișa de cazier

judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare,

cu aplicarea art. 81 și art. 110 C. pen., pentru comiterea infracțiunii de

„furt calificat”, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., prin sentința

penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Brașov, iar prin sentința penală nr.

1779/2008 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr.

37/R/2010 a Curții de Apel Brașov, inculpatul a fost condamnat la un an și 6

luni închisoare cu suspendare, pentru comiterea infracțiunii de „furt calificat”,

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) alin. (2)

C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., prima instanță a reținut că inculpatul a

săvârșit infracțiunea stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37

lit. a) C. pen.

Totodată, având în vedere faptul că la

momentul rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1033/2009 a Judecătoriei

Brașov (30 aprilie 2010), inculpatul mai fusese condamnat pentru o infracțiune

concurentă, prin sentința penală nr. 1779/2008 a Judecătoriei Brașov

(definitivă la 18 ianuarie 2010), prima instanță a apreciat că se impune

anularea suspendărilor condiționate a celor două pedepse de câte 1 an și 6 luni

închisoare, reținând că, chiar dacă infracțiunea de omor a fost săvârșită în

termenul de încercare a ambelor pedepse aplicate prin sentințele penale nr.

1033/2009 și nr. 1779/2008 ale Judecătoriei Brașov, prin Decizia nr. 42/2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, pronunțată într-un recurs

în interesul legii, s-a stabilit că are prioritate anularea suspendării

condiționate a executării pedepsei, potrivit art. 85 C. pen., după care

pedeapsa rezultantă se va contopi conform regulilor de la recidiva

postcondamnatorie, cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită în

termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.

În consecință, instanța de fond a

dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepselor de câte 1 an

și 6 luni închisoare, aplicate prin sentințele penale nr. 1033/2009 și nr.

1779/2008 ale Judecătoriei Brașov, și contopirea acestora, în temeiul art. 33

lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., stabilind o pedeapsă rezultantă de

un an și 6 luni închisoare.

Ulterior, în temeiul art. 39 C. pen.,

a contopit pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 11

ani închisoare, aplicată în cauza pendinte, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, sporită cu un an, executând în

final pedeapsa de 12 ani închisoare.

Sub aspectul laturii civile, prima

instanță a luat act de faptul că părțile vătămate nu s-au constituit părți

civile în procesul penal.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și

inculpatul P.F.M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În cuprinsul motivelor de apel,

parchetul a arătat că hotărârea penală atacată este nelegală sub aspectul

modului de efectuare a procedeului de contopire a pedepsei aplicate

inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedepsele aplicate

anterior prin sentințele penale nr. 1779/2008 și 1033/2009 ale Judecătoriei

Brașov, susținând că prima instanță ar fi trebuit să facă aplicarea art. 83 C.

pen., să revoce suspendarea condiționată a pedepselor aplicate inculpatului

P.F.M. prin sentințele penale nr. 1779/2008 și 1033/2009 ale Judecătoriei

Brașov și să adauge aceste pedepse prin cumul aritmetic pedepsei aplicate

pentru infracțiunea dedusă judecății întrucât aceasta din urmă a fost comisă în

termenul de încercare stabilit de Judecătoria Brașov prin sentințele penale nr.

1779/2008 și 1033/2009.

Sub aspectul netemeinicei, parchetul a

criticat hotărârea atacată relativ la cuantumul neîndestulător al pedepsei

aplicate inculpatului P.F.M. pentru infracțiunea comisă, susținând că pedeapsa

de 11 ani închisoare, situată sub limita maximă prevăzută de lege [(stabilită

conform art. 320

l

alin. (7) C. proc. pen.)] este mult prea mică în

raport de circumstanțele în care a fost comisă fapta și de persoana

inculpatului care nu se află la prima încălcare a legii penale, astfel încât se

impune majorarea acesteia la limita maximă prevăzută de lege.

La termenul de judecată din data de 17

ianuarie 2012, inculpatul P.F.M. a declarat personal în fața instanței de apel,

asistat fiind de avocatul desemnat din oficiu, că își retrage apelul formulat,

solicitând instanței să ia act de această manifestare de voință.

Prin decizia penală nr. 2/ A din 24

ianuarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov

împotriva sentinței penale nr. 326/ S din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului

Brașov care a fost desființată numai în parte, sub aspectul modalității de

efectuare a contopirii pedepselor aplicate inculpatului P.F.M. și a pedepsei

principale rezultante aplicate acestuia, iar în rejudecare:

S-a descontopit pedeapsa de 12 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului P.F.M. și s-au

repus în individualitatea lor pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni

închisoare, pedeapsa de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.,

înlăturându-se, totodată, sporul de un an închisoare aplicat inculpatului de

către prima instanță.

S-a descontopit pedeapsa de un an și 6

luni închisoare aplicată inculpatului și s-au repus în individualitatea lor

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1779

din 12 februarie 2008 Judecătoriei Brașov, precum și pedeapsa de un an și 6

luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1033 din 16 iunie 2009 a

Judecătoriei Brașov.

S-a menținut dispoziția primei

instanțe privind anularea, conform art. 85 C. pen., a suspendării condiționate

a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului

P.F.M. prin sentința penală nr. 1779 din 12 februarie 2008 a Judecătoriei

Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a

Curții de apel Brașov.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1033 din 16 iunie 2009 a

Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R din 30

aprilie 2010 a Curții de apel Brașov.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. proc. pen., s-au contopit pedeapsa de un an și 6 luni închisoare

aplicată inculpatului P.F.M. prin sentința penală nr. 1779 din 12 februarie

2008 Judecătoriei Brașov, cu pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 1033 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei Brașov și s-a

dispus executarea pedepsei celei mai grele, de un an și 6 luni închisoare care,

conform art. 83 C. pen., a fost adăugată la pedeapsa de 11 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a

și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului de către prima instanță pentru

infracțiunea judecății, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa

rezultantă de 12 și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței penale atacate.

In baza art. 381 C. proc. pen. și 383

raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a computat din pedeapsă durata

prevenției inculpatului timpul scurs începând cu data de 29 noiembrie 2011 la

zi, menținându-se în continuare starea de arest a inculpatului.

Prin aceeași hotărâre s-a luat act de

retragerea apelului formulat împotriva aceleiași sentințe de inculpatul P.F.M.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de Apel Brașov a reținut că prima instanță a stabilit o corectă stare de

fapt și dat o justă încadrare faptei comise de inculpate, reținând în mod

judicios că în cauză sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere

penală a inculpatului P.F.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

174 C. pen.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei

aplicate inculpatului de către prima instanță, instanța de prim control

judiciar a reținut că acesta, chiar dacă nu este egal cu limita maximă

prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă [(astfel cum aceasta a fost redusă

urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. 13 ani și 4

luni)], este orientat spre această limită, astfel încât, ținând seama de

criteriile de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., de

circumstanțele reale în care fapta a fost comisă, precum și de cele personale

ale inculpatului, de atitudinea procesuală a acestuia, de vârsta sa și de

gradul de instrucție redus pe care îl are, majorarea cuantumului pedepsei nu se

impune.

Cu toate acestea, instanța de apel a

apreciat întemeiată critica parchetului privind modalitatea greșită de

efectuare a procedeului de contopire a pedepsei aplicate de către prima

instanță pentru infracțiunea dedusă judecății, cu pedepsele aplicate

inculpatului prin sentințele penale nr. 1779/2008 și nr. 1033/2009 ale

Judecătoriei Brașov, reținând următoarele:

Decizia nr. 42/2008 adoptată în recurs

în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu este

aplicabilă în speță întrucât situația antecedentelor penale ale inculpatului

este alta decât situația premisă avută în vedere de instanța supremă în

hotărârea precitată.

Astfel, potrivit fișei de cazier

judiciar existentă la dosarul cauzei și a hotărârilor atașate de către Curtea

de Apel, inculpatul P.F.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1779 din 11

decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curții de apel Brașov, la o pedeapsă de

un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea, la data de 19 martie 2006, a unei

infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a), e), g) și i) C. pen. (stabilindu-se ca modalitate de executare a

pedepsei suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de

încercare de 3 ani și 6 luni), iar prin sentința penală nr. 1033/2009 a

Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R din 30

aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, la o pedeapsă de un an și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea în stare de minorat, în cursul lunii ianuarie

2004, a infracțiunii continuate de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 99 și urm. C. pen. (stabilindu-se de asemenea ca modalitate de

executare a pedepsei suspendarea condiționată a executării pe durata unui

termen de încercare de 2 ani).

Infracțiunea dedusă judecății a fost

comisă la data de 27 septembrie 2011, deci în termenul de încercare stabilit

prin ambele hotărâri de condamnare anterioare.

Pentru a stabili incidența sau nu în

cauză a dispozițiilor art. 83 C. pen., se impune analizarea situației juridice

a condamnărilor anterioare și stabilirea primului termen al recidivei.

Curtea constată că la momentul la care

s-a dispus condamnarea inculpatului P.F.M. la pedeapsa de un an și 6 luni

închisoare prin sentința penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008 pronunțată de

Judecătoria Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18

ianuarie 2010 a Curții de apel Brașov, stabilindu-se ca modalitate de executare

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu s-a cunoscut de către

instanță comiterea de către inculpat a unei infracțiuni anterioare (cea din

cursul lunii ianuarie 2004) și pentru care i s-a aplicat inculpatului P.F.M.

ulterior o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.

1033/2009 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/

R/ 30 aprilie 2010, motiv pentru care în ceea ce privește suspendarea

condiționată a pedepsei de un an și 6 luni închisoare stabilită prin sentința

penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov și

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curții

de apel Brașov sunt aplicabile dispozițiile art. 85 C. pen., așa cum corect a

stabilit prima instanță.

Infracțiunea comisă de inculpatul

P.F.M. la data de 19 din 20 martie 2006 pentru care i s-a aplicat pedeapsa de un

an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008

pronunțată de Judecătoria Brașov și rămasă definitivă prin decizia penală nr.

37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curții de apel Brașov este concurentă cu cea

comisă de inculpat în cursul lunii ianuarie 2004 pentru care i s-a aplicat o

pedeapsă de un an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1033/2009 a

Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R 30

aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, situație care impune contopirea celor

două pedepse conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și stabilirea

unei pedepse rezultante de un an și 6 luni închisoare.

Anterior lunii ianuarie 2004,

inculpatul nu a comis nici o altă infracțiune astfel încât, aplicarea

dispozițiilor art. 85 C. pen., nu se poate dispune și pentru pedeapsa de un an

și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei

Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R din 30 aprilie

20102010 a Curții de Apel Brașov. Această sancțiune nu se află în aceeași

situație cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1779 din 11 decembrie

2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, astfel că deși faptele pentru care s-au

pronunțat cele două sentințe sunt concurente, dispoziția privind anularea

suspendării condiționate a executării pedepsei se impune doar în ceea ce privește

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1779

din 11 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov și rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curții de apel Brașov.

Pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni

închisoare aplicată în urma efectuării procedeului de contopire a

infracțiunilor concurente constituie primul termen al recidivei, astfel încât,

întrucât modalitatea de executare a suspendării condiționate a executării

pedepsei stabilite prin sentința penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Brașov,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R din 30 aprilie 2010 a Curții

de Apel Brașov, nu a fost anulată, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.

83 C. pen., dată fiind împrejurarea că infracțiunea dedusă judecății a fost

comisă în termenul de încercare stabilit prin sentința menționată.

În raport de argumentele prezentate,

instanța de apel, în baza art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a admis

apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, în limitele

anterior menționate, luând, totodată, act de manifestarea de voință a

inculpatului P.F.M. în sensul retragerii apelului formulat împotriva aceleiași

sentințe.

Și împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

reiterând criticile privind cuantumul neîndestulător al pedepsei aplicate

inculpatului în raport de circumstanțele reale ale cauzei și comportamentul

inculpatului care a săvârșit fapta în stare de recidivă, dar și datele care

caracterizează persoana acestuia - fire agresivă, violență impulsivă și

insensibilitate, elemente în raport de care s-a solicitat aplicarea unei

pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege, de 13 ani și 4 luni,

calculat conform dispoziției art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Verificând decizia atacată pe baza

materialului probator administrat în cauză, în raport cu motivul invocat de

parchet, precum și din oficiu, în limita cazurilor de casare prevăzute de art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, în virtutea următoarelor considerente:

Ambele instanțe, uzând de argumente

factuale rezultate din probatoriul administrat și argumente juridice

pertinente, au procedat la o corectă soluționare a cauzei, atât în planul

acțiunii penale, cât și a celei civile adiacente, stabilind o încadrare

juridică adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și

dispozițiilor legale care reglementează fapta dedusă judecății și o pedeapsă

just individualizată în raport cu dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

În acest context se constată că unica

critică formulată de acuzare în recurs, privind greșita individualizare

judiciară a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului este neîntemeiată pentru

următoarele argumente:

Operațiunea de individualizare

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea

dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele având în vedere gradul de pericol

social concret al infracțiunii comise, împrejurările concrete în care aceasta a

fost săvârșită, conduita procesuală a inculpatului, precum și elementele care

țin de circumstanțierea persoanei acestuia.

Astfel, în baza propriului examen, Înalta

Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta ce formează

obiectul cercetării în cauza pendinte, prin cuantumul ei, dar și prin

modalitatea de executare, reprezintă expresia justei aplicări a principiului

proporționalității sancțiunii cu natura și gradul de pericol social al faptei

săvârșite, în raport de criteriile de individualizare anterior menționate,

argumentele detaliat expuse de prima instanță cu privire la individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului fiind pe deplin valabile.

În acest sens, se constată că prin

cuantumul ei, 11 ani, situată spre limita maximă prevăzut de lege, de 13 ani și

4 luni, calculat conform dispoziției art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., raportat la art. 174 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului reflectă

adecvat modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, gravitatea acesteia

care a avut ca urmare decesul victimei, atitudinea procesuală a inculpatului

care a recunoscut săvârșirea faptei în fața primei instanțe, solicitând

judecarea pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și

situația juridică a acestuia la momentul săvârșirii faptelor, respectiv starea

de recidivă postcondamnatorie în care se afla la acel moment.

În plus, această pedeapsă răspunde

exigențelor de proporționalitate în raport de gravitatea faptei și din

perspectiva vârstei inculpatului, 25 de ani la momentul săvârșirii faptei,

care, alături de nivelul redus de instruire școlară și consumul de alcool au

determinat o deformare a percepției socio-psihologice a acestuia, elementul

vizând agresivitatea manifestată de inculpat (constatată prin înscrisurile medicale

depuse la dosarul cauzei), fiind, deopotrivă, corect evaluat în procesul de

individualizare judiciară a pedepsei, astfel încât nu se justifică majorarea

pedepsei aplicate inculpatului.

În plus, se constată că, în condițiile

stării de recidivă postcondamnatorie în care s-a aflat inculpatul la momentul

săvârșirii faptei, și care atrage incidența dispozițiilor art. 85 și art. 83 C.

pen. și ale art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen., în cronologia

prezentată în hotărârea instanței de apel, pedeapsa rezultantă ce urmează a fi

executată de inculpat este de 12 și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C.

pen.

Pentru considerentele ce preced,

reținându-se că motivul de recurs invocat de parchet este neîntemeiat și cum nu

se constată existența unor motive susceptibile de a fi luate în considerare din

oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.

Având în vedere și dispozițiilor art.

192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei

penale nr. 2/ A din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul P.F.M.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului P.F.M. perioada executată de la 29 martie 2006 la 13 iulie 2006 și

prevenția în cauză de la 28 septembrie 2011 la 9 aprilie 2012.

Suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.F.M., se

suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

aprilie 2012.