ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2491/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2491/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursului declarat de către inculpatul M.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 60

din 9 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori, constată:

Prin Sentința penală nr. 27/S din 7 februarie

2012, pronunțată în Dosarul nr. 10255/62/2011, Tribunalul Brașov, în baza art.

334 C. proc. pen., a respins cererea formulată de inculpat prin apărător de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174, 175

alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de

art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 174, 175

alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav a condamnat pe inculpatul M.I.M. la

pedeapsa închisorii de 22 de ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), d) și

e) C. pen.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 10 ani,

executabilă conform art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii

și arestării preventive, din 11 iunie 2011 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a dispus

prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art. 14 C.

proc. pen., 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. anterior a

admis acțiunile civile promovate în procesul penal împotriva inculpatului din

oficiu și de curator P.L. pentru părțile vătămate minore M.A.F. și M.I.S. și

admite în parte acțiunea civilă promovată în același proces penal de partea

civilă A.A.M. și, în consecință:

A obligat inculpatul

să achite părților civile M.A.F. și M.I.S. suma de câte 200.000 RON, cu titlu

de daune morale.

A obligat inculpatul

să achite părții civile A.A.M. suma de 5.700 RON, daune materiale și 2.000

euro, cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor acestei părți

civile.

În baza art. 357 C.

proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin Încheierea

ședinței publice din 19 octombrie 2011, astfel cum a fost completată prin

Încheierea ședinței publice din 16 noiembrie 2011.

Obiectele indicate în

Procesul-verbal datat 8 august 2011 reprezintă corpuri delicte și mijloace

materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei.

În baza art. 190 și

191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească:

- Institutului

Național de Medicină Legală Mina Minovici București suma de 135 RON și

- statului, suma de

5.700 RON, cheltuieli judiciare, din care 5.000 RON la urmărirea penală și 700

RON la instanța de fond.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul M.I.M. și

victima M.S.M. au fost căsătoriți pentru o perioadă de 13 ani, timp în care au

trăit și gospodărit împreună, având totodată doi copii minori - M.A.F. (10 ani)

și M.I.S. (8 ani). În ultimii 8 ani de zile, familia a trăit în Italia,

inculpatul lucrând în domeniul forestier.

Începând cu luna

februarie anul curent, relațiile dintre soți s-au deteriorat, în principal din

cauza suspiciunilor exprimate de inculpat privind fidelitatea conjugală a

soției sale.

În 11 iunie 2011,

inculpatul împreună cu soția sa, însoțiți de sora și mama acestuia - martorele

Ș.D. și respectiv R.D. au fost la cumpărături, întorcându-se acasă în

după-amiaza respectivă, după care inculpatul a ieșit din casă petrecându-și

timpul liber consumând două beri și un rachiu, potrivit propriilor declarații.

Întors acasă pe timp

de seară, inculpatul a mâncat împreună cu soția sa și cei doi copii, aceștia

din urmă mergând la culcare în camera lor.

În aceste

împrejurări, între inculpat și soția sa a început o dispută, motivată, potrivit

declarațiilor inculpatului, de lipsa verighetei în acele momente de la mâna

soției sale, în acest fel sporind temerea inculpatului privind infidelitatea

soției sale. În concret, inculpatul a început să îi reproșeze soției sale

relații extraconjugale cu superiorul său, cetățean italian, de la locul de

muncă din Italia. În scurt timp situația a degenerat, la un moment dat

inculpatul nu a mai putut gestiona emoțional situația, ajungând să-și lovească

soția cu coada mopului, cu forță și în repetate rânduri. Din cauza loviturilor

aplicate, obiectul respectiv s-a rupt în mai multe fragmente, având extremități

metalice cu caracteristici tăietoare-înțepătoare. În aceste împrejurări,

inculpatul a continuat să-și lovească soția, extremitățile metalice respective

rănind victima prin producerea unor plăgi deschise, relativ adânci și cu

hemoragie exterioară, fapt ce a dus la o sângerare relativ abundentă a rănilor

victimei. Datorită fragmentării excesive a cozii de mop, inculpatul a procedat

la tăierea cu un cuțit a furtunului de apă de la mașina de spălat aflată în

imediata apropiere (în încăperea servind drept bucătărie de la intrarea în

locuință), obținând un fragment din acesta în lungime de 1 metru. Cu acest din

urmă obiect contondent, inculpatul a continuat să-și lovească soția, în mod

repetat și cu o forță deosebită. La un moment dat, inculpatul și-a luat un

răgaz de timp în care victima, stând în fund pe jos plină de sânge dar în

viață, i-a aruncat apă pe față, cerându-i să se ridice, soția punându-se pe

pat. Inculpatul a ieșit afară din casă, iar când s-a reîntors, fără să-și dea

seama că soția murise, a chemat rudele apropiate - mama, surori, care au apelat

serviciul de salvare ce a constatat decesul victimei, la fața locului ajungând

ulterior și poliția.

Potrivit

declarațiilor inculpatului, disputa verbală și agresiunea descrisă au durat

circa o oră și jumătate.

În toată această

perioadă, victima nu a avut nimic în mâini, nu a aruncat cu nimic după

inculpat, nu a încercat să îl lovească și tot timpul îi spunea doar atât:

"n-am făcut M.!", victima reprimându-și propria durere din dorința de

a-și proteja copiii care se aflau în dormitorul alăturat sesizând cele

întâmplate. Potrivit declarațiilor inculpatului, la un moment dat când cei doi

soți se certau, copiii au ieșit în ușa dormitorului, iar inculpatul le-a cerut

să meargă la culcare.

Instanța a avut în

vedere poziția procesuală pozitivă a inculpatului adoptată în ambele etape

procesuale, depoziția sa coroborându-se cu declarațiile martorilor - rudele

sale apropiate, care sunt primele persoane care au sosit la fața locului, cu

procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu raportul primului polițist

ajuns la fața locului și cu concluziile actului medico-legal de autopsie a

victimei.

În drept, fapta

inculpatului M.I.M., care în data de 11 iunie 2011, pe timp de noapte, în

propria locuință comună, pe fondul unor neînțelegeri personale, și-a omorât

soția M.S.M., împreună cu care conviețuia de mai mulți ani și cu care avea doi

copii minori, prin cruzimi, aplicând acesteia, în mod repetat și în nenumărate

rânduri, cu forță deosebită și folosind inclusiv obiecte contondente, pe o

durată relativ mare de timp, lovituri care au dus la decesul acesteia ce a

survenit cu aceeași ocazie, în împrejurările în care cei doi minori se aflau în

încăperea imediat alăturată sesizând cele întâmplate, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174,

175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. a) C. pen., fapta fiind încadrată

juridic corect prin rechizitoriu.

Instanța nu a primit

solicitarea apărării inculpatului de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit.

c), 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea de omor calificat prevăzută

de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece inculpatul a întrebuințat

în mod voit anumite metode de chinuire a victimei, executând fapta în așa fel

încât a produs acesteia suferințe mult mai mari decât cele pe care le implică,

în mod firesc, suprimarea violentă a vieții. Instanța a subliniat aspectul de

ferocitate cu care inculpatul a săvârșit omorul, evenimentul lăsând urme adânci

în psihicul propriilor copii, pe care i-a înspăimântat fără precedent și cu

efecte greu de anticipat conform rapoartelor de evaluare psihologică ale

specialiștilor care i-au examinat pe minori.

Multiplele lovituri

aplicate victimei în interval destul de lung precizat de inculpat au condus la

decesul acesteia în noaptea respectivă, forța loviturilor inculpatului asupra

soției sale este relevată atât de leziunile evidențiate pe corpul victimei -

multiple echimoze, hematoame, excoriații și chiar plăgi, pe aproape toată

suprafața corpului acesteia, afectând inclusiv țesuturi și organe interne, dar

și de cele constatate la fața locului - stropi de sânge acoperind mare parte

din pereții și tavanul încăperii respective (camera de zi) produse cel mai

probabil prin desprinderea acestora de pe obiectul vulnerant în dinamica

loviturilor astfel aplicate, precum și smocuri de păr pe planșeul încăperii

respective.

Raportul medico-legal

a stabilit că moartea violentă a victimei s-a datorat șocului traumatic și

hemoragic, consecința unui politraumatism prin agresiune cu multiple plăgi și

hematoame produse cu corpurile delicte menționate.

Fapta a fost

săvârșită de inculpat sub forma intenției indirecte, dat fiind modul concret de

comitere, instrumentele folosite, loviturile directe cu intensitate și repetate

aplicate - apte de a produce moartea victimei.

În aceste condiții,

instanța a apreciat că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții

victimei, a acceptat producerea acestui rezultat.

Prin Raportul de

primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A/2011 întocmit de Institutul

Național de Medicină Legală, s-a concluzionat în sensul că inculpatul M.I.M. nu

prezintă tulburări psihice de natură să-i modifice capacitatea de apreciere

critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul

păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

În același sens au

fost și concluziile completării la raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică dispus de instanță la solicitarea apărării inculpatului.

Completarea

expertizei a fost necesară deoarece inculpatul a invocat, pe de o parte, că

anterior evenimentelor din 11 iunie 2011 s-a aflat într-o stare depresivă

pentru care primea tratament medical anxiolitic sedativ și, pe de altă parte,

în perioada 1997 - 2001, a fost în evidență terapeutică pentru lues, tratament

pe care l-a întrerupt din proprie inițiativă în anul 2001 - aspecte pe care a

omis să le evidențieze Comisiei medicale cu ocazia primei examinări psihiatrice,

prezentând instanței înscrisuri medicale.

Vinovăția

inculpatului M.I.M. fiind stabilită, instanța a realizat tragerea acestuia la

răspundere penală, context în care s-a făcut aplicațiunea prevăzută de art. 72

C. pen. privind criteriile de individualizare judiciară a pedepsei în acord cu

cerințele art. 52 C. pen.

Referitor la

circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut că acesta este în

vârstă de 39 de ani, este descris de raportul de expertiză psihiatrică efectuat

în cauză ca fiind o persoană cu dispoziție depresivă, a avut o atitudine

procesuală de recunoaștere a faptei penale. Conform referatului de evaluare

inculpatul a regretat fapta doar sub aspectul pedepsei pe care crede că o va

primi, învinovățindu-și soția chiar și pentru infracțiunea săvârșită de el,

același referat subliniind că inculpatul a transferat responsabilitatea faptei

sale asupra victimei și nu a conștientizat nici comportamentul infracțional,

nici gravitatea faptei sale decât la nivel declarativ. Aspectele sesizate de

consilierul de probațiune au fost constatate în mod nemijlocit și de instanță,

ele regăsindu-se atât în declarația inculpatului din fața instanței, cât și cu

ocazia ultimului cuvânt.

Față de toate

circumstanțele reale și personale evidențiate, instanța a apreciat că răspund

cerințelor art. 52 C. pen. următoarele pedepse: pedeapsa principală a

închisorii de 22 de ani cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b), e) C. pen. pe o durată de 10 ani executabilă conform art. 66 C. pen.

S-a constatat că

inculpatul nu a ocupat nicio funcție, nu a desfășurat nicio profesie pentru a

săvârși fapta penală dedusă judecății, astfel că dispozițiile art. 64 lit. c)

C. pen. nu au niciun obiect, ținând seama de jurisprudența și principiile

Curții Europene a Drepturilor Omului privind aplicarea acestei pedepse doar

atunci când au legătură cu fapta, instanța a înlăturat obligativitatea legală a

aplicării acestei dispoziții.

Cât privește dreptul

de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., instanța a avut în

vedere Hotărârea din 30 martie 2004, pronunțată de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului în cauza Hirst/M. Britanie, dar și natura infracțiunii

comise, motiv pentru care a apreciat că se impune a fi interzis acest drept,

existând o legătură între interdicția de a vota și scopul reinserției sociale a

inculpatului și al prevenirii infracțiunilor.

Referitor la

interzicerea drepturilor părintești, prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.,

având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea

din 28 septembrie 2004 pronunțată în cauza Sabău și Pîrcălab contra României),

care statuează că drepturile părintești nu trebuie interzise în mod automat, ci

primează interesele copilului, dar și infracțiunea deosebit de gravă contra

persoanei, pentru care este condamnat inculpatul, instanța a apreciat că

împrejurările evocate relative la natura infracțiunii, la trauma psihică prin

care trec în prezent cei doi copii minori ai săi sunt de natură să îl decadă pe

acesta din drepturile părintești, ca și pedeapsă accesorie, astfel că o

asemenea interdicție nu este în dezacord cu art. 8 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, astfel cum s-a stabilit prin hotărârea Curții Europene

menționată. Dată fiind durata pedepsei principale stabilită prin prezenta

hotărâre, această interdicție nu își mai găsește justificare ca și pedeapsă

complementară ce se execută potrivit art. 66 C. pen. după executarea pedepsei

principale.

Cât privește dreptul

de a fi tutore sau curator, instanța a conchis că natura și circumstanțele

faptei penale nu-l pot recomanda pe inculpat să exercite un asemenea drept,

interzicerea acestui drept trebuind să opereze atât cu titlu de pedeapsă

accesorie, cât și cu titlu de pedeapsă complementară.

Instanța a menținut

în baza art. 350 C. proc. pen. arestarea preventivă a inculpatului, constatând

față de toate circumstanțele cauzei mai sus arătate că temeiurile avute în

vedere la luarea și menținerea succesivă a arestării preventive a inculpatului

nu au dispărut, nu s-au modificat, ci subzistă în continuare și impun

cercetarea în continuare  a acestuia în stare de arest preventiv.

Cât privește latura

civilă a cauzei, s-a constatat că împotriva inculpatului au exercitat acțiune

civilă:

vătămate minore M.A.F. și M.I.S. din oficiu și curatorul P.L., care au precizat

cuantumul pretențiilor civile la nivelul sumei de câte 200.000 RON pentru

fiecare minor, cu titlu de daune morale și

numita A.A.M., care a solicitat daune materiale de 4.200 RON, constând în

cheltuieli de înmormântare, 1.500 RON reprezentând parastasul organizat pentru

pomenirea victimei la 6 săptămâni de la deces, și 50.000 euro, daune morale.

Întrucât o condiție

esențială pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală este aceea a

certitudinii prejudiciului cauzat atât sub aspectul existenței sale, cât și sub

aspectul întinderii sale, instanța a reținut că:

Prejudiciul material

invocat de partea civilă A.A.M. a fost dovedit - atât sub aspectul existenței,

cât și al întinderii sale, prin înscrisurile existente la filele 104, 105 și

proba testimonială administrată în cauză cu martorii R.V., R.I.O.D. și C.O.

Instanța a reținut că

această parte civilă a suportat toate aceste cheltuieli pentru înmormântarea

victimei cu respectarea întocmai a tradițiilor momentului și a tradițiilor

ulterioare acestui moment, astfel că cheltuielile pretinse cu acest titlu se

circumscriu noțiunii de prejudiciu patrimonial în sensul art. 998, 999 C. civ.

Sub aspectul daunelor

morale, este incontestabil faptul că toate părțile civile din cauză, care sunt

copiii minori ai victimei, respectiv sora victimei, sunt supuse, fără echivoc,

unor suferințe psihice. Dar suferința provocată de acest eveniment fiecărei

părți civile în parte prezintă dimensiuni diferite, instanța reținând că cei

doi minori copii ai victimei aveau o legătură indispensabilă cu mama lor și tot

restul vieții vor fi lipsiți de cea mai dragă ființă care a dispărut din viața

lor în mod violent, în timp ce sub același aspect suferința surorii victimei

este diferită, aceasta nefiind o persoană dependentă de victimă, astfel cum

însăși a arătat instanței.

În acest context,

instanța a avut în vedere caracterul reparatoriu pe care trebuie să îl aibă

daunele morale pentru a se compensa lipsurile din viața părților civile și

totodată trebuie să valorifice opiniile exprimate în doctrina de specialitate

și practica judiciară în materie conform cărora sumele de bani acordate cu

titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputând

constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri

nejustificate pentru victimele acestora, instituția răspunderii civile

delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just

temei.

Astfel, în examinarea

acțiunilor civile din perspectiva art. 998, 999 din vechiul C. civ., în raport

de aceste considerente, instanța a apreciat că suma de câte 200.000 euro

reprezentând daune morale solicitate pentru părțile vătămate minore M.A.F. și

M.I.S. și suma de 2.000 euro pentru partea civilă A.A.M. realizează un

echilibru între caracteristicile daunelor morale anterior evidențiate.

În baza art. 357 C.

proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin Încheierea

ședinței publice din 19 octombrie 2011, astfel cum a fost completată prin

Încheierea ședinței publice din 16 noiembrie 2011.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpatul, partea civilă A.A.M. și numiții M.G.

sen., M.S., M.G. jun. și V.D., hotărâre criticată pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de apel, partea vătămată A.A.M. a arătat că suma cu care s-a

constituit parte civilă este arătată în înscrisul de la fila 32 și astfel

solicită acordarea despăgubirilor civile în acel cuantum.

Inculpatul M.I.M. a

arătat că suma de 8.000 RON pentru înmormântarea victimei nu se justifică în

condițiile în care nu s-a făcut dovada că sora victimei a conviețuit cu

aceasta. A solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1)

lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin.

(1) lit. c) C. pen., față de comportamentul pe care l-a avut victima față de inculpat.

Fapta a fost săvârșită cu intenție directă, iar din fotografiile anexate și

lecturarea raportului de autopsie se constată că inculpatul nu a vizat capul

victimei.

Prin Decizia penală

nr. 60/Ap din 9 mai 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori, a admis apelul declarat de partea civilă A.A.M. împotriva Sentinței

penale nr. 27/S din 7 februarie 2012 a Tribunalului Brașov, pronunțată în

Dosarul nr. 10255/62/2011, pe care a desființat-o în ceea ce privește cuantumul

daunelor morale.

Rejudecând în aceste

limite, a majorat cuantumul daunelor morale acordate acestei părți civile de la

2.000 euro la 8.000 euro și a obligat inculpatul M.I.M. la plata acestora.

A respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I.M. împotriva sentinței penale

menționate.

A respins, ca

inadmisibile, apelurile declarate de M.G., M.G. jr., M.S.M. și V.D. împotriva

sentinței penale menționate. A menținut arestarea preventivă a inculpatului. A

dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării

preventive de la 8 februarie 2012 la 9 mai 2012.

A obligat inculpatul

la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat. A obligat pe M.G.

sr., M.G. jr., M.S.M. și V.D. la plata a câte 50 RON, cheltuieli judiciare

către stat.

Restul cheltuielilor

judiciare, în cuantum de 50 RON, au rămas în sarcina statului.

Analizând apelurile

declarate în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în

materie și a motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele:

Starea de fapt a fost

corect reținută pe baza probelor administrate, iar încadrarea juridică este

corespunzătoare textului de lege arătat.

Astfel, inculpatul

M.I.M., în data de 11 iunie 2011, pe timp de noapte, în propria locuință, pe

fondul unor neînțelegeri, și-a omorât soția, cu care conviețuia de mai mulți

ani și cu care avea doi copii minori, prin cruzimi - aplicând acesteia, în mod

repetat și în nenumărate rânduri, cu forță deosebită și folosind inclusiv

obiecte contondente, pe o durată relativ mare de timp, lovituri care au dus la

decesul acesteia, în condițiile în care minorii se aflau în încăperea alăturată

auzind cele întâmplate.

Neînțelegerile dintre

cei doi soți au apărut pe fondul unei presupuse relații extraconjugale pe care

victima M.S.M. ar fi avut-o cu un alt bărbat.

Așa cum rezultă din

Raportul datat 11 iunie 2011, întocmit de I.P.J. Brașov, Postul de Poliție

Voila, în data de 11 iunie 2011, orele 2:35, a fost sesizat că în satul C., la

imobilul nr. 119 este decedată numita M.S.M., "ca urmare a unor lovituri

aplicate de soțul său (...) întrebându-l pe numitul M.I.M., acesta mi-a spus că

s-a certat cu soția sa, iar ca urmare a certurilor a agresat-o cu un furtun (o

bucată) de cauciuc lovind-o de mai multe ori, cât și la picioare, după care a

leșinat".

În declarația

olografă din 11 iunie 2011, ora 15 - 15:30, inculpatul a arătat că

"aseară, pe la 11 - 12 am început să ne certăm, am crezut că este

încurcată cu un italian (...) am lovit-o cu un mop peste spate și peste

umeri".

Pe formularul

înseriat, inculpatul a detaliat cele întâmplate "(...) am început să

bănuiesc că mă înșală cu colegul meu de muncă, italianul P.S. (...) seara, am

observat că-i lipsește verigheta și inelele de pe degete; am început să mă cert

cu ea din acest motiv, reproșându-i că mă înșală, ea a negat tot timpul (...)

după un sfert de oră de ceartă am luat coada mopului și am început să lovesc cu

ea pe umeri și pe spate de mai multe ori (...) s-a rupt coada mopului (...)

rețin că am lovit-o și cu bucăți mai mici din acea coadă care avea capetele cu

metal și am văzut că îi curge sânge din cauză că am zgâriat-o cu metalul

respectiv (...) după ce ne-am certat cu aceeași motivare, m-am dus la furtunul

de la mașina de spălat, am tăiat aproximativ 1 metru din acesta, cu care am

început să o lovesc de mai multe ori peste tot corpul (...) țipa tot timpul

(...) au ieșit copii din camera alăturată, aceștia plângeau, le-am zis să

meargă la culcare (...) am continuat cearta și din nou am început să o lovesc

în aceleași condiții ca cele de mai sus (...) am tot lovit-o așa nu țin minte

cât timp, pe la orele 1:30 - 2:10 am lăsat-o în pat și am ieșit afară (...)

când m-am întors nu mai mișca (...) am fost provocat de soție, asta-i

tot".

Aceeași poziție a

avut-o inculpatul și în fața instanței de judecată, poziție consemnată în

declarația dată în 21 septembrie 2011 "(...) am început să ne certăm,

ne-am și jignit, fără să judec am luat coada mopului care era în bucătărie și

cu forță și în repetate rânduri am lovit-o. Acel mop s-a rupt, s-a rupt în

două, a devenit înțepător-tăietor, dar am continuat să o lovesc pe unde am

nimerit (...) am tăiat furtunul de la mașina de spălat, am continuat să o

lovesc (...) i-am aruncat cu apă pe față, agresiunea cu ceartă cu tot a durat

cam o oră și jumătate".

Despre obiectele cu care

a fost lovită victima, a făcut vorbire martora R.M.V. "în tot acest timp,

M. nu vorbea, ci doar ne-a zis că a bătut-o pe M. cu un furtun (...) După

venirea ambulanței, am mers în camera vecină și i-am trezit pe cei doi

copii".

Prin urmare, decesul

victimei s-a datorat loviturilor aplicate de către inculpat în nenumărate

rânduri, cu forță, și inclusiv folosind obiectele contondente menționate -

coada de mop și furtunul de la mașina de spălat - pe o perioadă mare de timp.

Așa cum rezultă din

Raportul de autopsie medico-legală din 27 iunie 2011, întocmit de Serviciul

Județean de Medicină Legală Brașov, moartea victimei M.M.S. a fost violentă,

s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, consecința unui politraumatism prin

agresiune cu multiple plăgi și hematoame, leziunile fiind produse prin lovire

repetată de corpuri dure alungite (posibil corpurile delicte menționate), între

leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă, grăitoare, în acest

sens fiind și planșa fotografică.

Ca atare, inculpatul M.I.M.,

prin obiectele folosite și multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate

victimei a produs acesteia suferințe mult mai mari decât cele pe care le-ar fi

implicat, în mod firesc, suprimarea violentă a vieții, în condițiile în care

copiii minori ai celor doi se aflau în camera alăturată, astfel că în mod legal

a fost reținut și art. 176 lit. a) C. pen. în încadrarea juridică a faptei.

Intensitatea

deosebită a loviturilor aplicate este evidentă doar studiind fotografiile

alăturate raportului de autopsie medico-legală.

Acționând în modul

descris, inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale -

suprimarea vieții victimei - rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a

acceptat.

Ca atare, în

considerarea celor arătate, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptei

comise de către inculpatul M.I.M. este temeinică și legală, împrejurări în care

nu poate fi primită cererea formulată în calea de atac a apelului, în sensul

reținerii infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 alin.

(1) lit. c) C. pen.

Incriminând

infracțiunea de omor deosebit de grav prin art. 174, art. 175 alin. (1) lit.

c), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., legiuitorul a avut în vedere

sancționarea acestuia cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea de la 15 la 25

de ani și interzicerea unor drepturi, exprimând astfel pericolul social generic

foarte ridicat, astfel că sancțiunea penală aplicată este adecvată în raport cu

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, în mod

temeinic, instanța de fond s-a orientat spre maximul special prevăzut de lege,

inculpatul M.I.M. dând dovadă de o ferocitate deosebită manifestată față de

propria soție, mamă a doi copii minori.

Așa cum rezultă din

Raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A/2011 întocmit de

Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", inculpatul a

avut discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Urmare a documentelor

medicale depuse de inculpat și a antecedenței medicale - lues diagnosticat în

anul 1997 - s-a procedat la o completare a raportului menționat - dacă această

boală ar fi putut influența sau nu discernământul acestuia la momentul

comiterii faptei, respectiv 11 iunie 2011.

S-a concluzionat că

pattern-ul comportamental al lui M.I.M. de la începutul anului 2011 până la

data de 11 iunie 2011 nu se datorează afectării cerebrale în contextul

infecției motrice sistemice.

Personalitatea

inculpatului implică o organizare dizarmonică, structurare ierarhică a sinelui

deficitară în ceea ce privește anumite aspecte caracteriale, cu dificultăți în

relațiile interpersonale și distorsiuni în percepția asupra propriei persoane

și a celorlalți.

Ca atare, comisia a

susținut că la data de 11 iunie 2011 inculpatul a avut discernământul păstrat

în raport cu fapta dedusă judecății.

Având în vedere și

celelalte criterii de individualizare, vârsta inculpatului, lipsa

antecedentelor penale, comportamentul în familie și societate conturat prin

declarațiile martorilor R.D., R.M.V., Ș.M., instanța de fond a realizat o

judicioasă individualizare a pedepsei.

Cu referire la latura

civilă a cauzei, și implicit la apelurile declarate în acest sens, Curtea a

apreciat că daunele morale, așa cum au fost cuantificate pentru partea civilă

A.A.M. - sora victimei, nu răspund rațiunii pentru care sunt acordate.

Incontestabil,

decesul victimei cauzat prin fapta inculpatului a născut reale suferințe

psihice părinților și fraților. Cum la instanța de fond s-a constituit parte

civilă doar sora victimei, A.A.M., Curtea a apreciat că se impune o majorare a

cuantumului daunelor morale la 8.000 euro.

Chiar dacă suma

acordată pare mare în raport cu calitatea părții civile, Curtea a constatat că

de fapt, aceasta a suportat și cheltuieli cu înmormântarea victimei, prin

urmare, relațiile între cele două erau apropiate, astfel că prin decesul lui

M.S.M. suferința este de netăgăduit.

Împotriva Deciziei

penale nr. 60/Ap din 9 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul M.I.M.

În recursul

inculpatului se invocă art. 385

9

pct. 10, iar în subsidiar, pct. 17

2

și 14 C. proc. pen.

În susținerea

primului motiv de casare, a invocat respingerea, ca neîntemeiate, de către

instanța de apel a probelor medicale clinice și paraclinice, care să poată duce

la concluzia că boala de care suferă inculpatul ar fi putut să-i afecteze

discernământul. În acest sens, a arătat că, potrivit actelor medicale din

dosar, comisia de avizare a stabilit că boala îi putea afecta alte organe, iar

din anul 2001, cu 2 ani înainte de a fi contractat boala, inculpatul

întrerupsese tratamentul.

Pentru acest motiv, a

solicitat casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare în vederea

administrării acestei probe.

În susținerea

motivelor de casare invocate în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării

juridice a faptei, prin înlăturarea art. 176 lit. a) C. pen., motivând că,

raportat la probele administrate, trebuia reținută săvârșirea infracțiunii de

omor calificat. Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că fapta nu a fost

săvârșită cu intenție directă, iar inculpatul nu a urmărit în niciun moment să

își omoare soția. A arătat că s-a reținut în mod eronat durata actelor de

violență, iar inculpatul nu i-a aplicat lovituri în zone vitale, ci pe fondul

unui conflict verbal, în care soția sa i-a răspuns că nu are importanță de ce

nu mai poartă verigheta.

Raportat la

elementele de circumstanțiere de ordin personal, criteriile art. 72 C. pen. și

scopul pedepsei, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, menționând

că cei doi copii îl vizitează la penitenciar.

Recursul declarat

împotriva Deciziei penale nr. 60/Ap din 9 mai 2012 a Curții de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori, de către M.I.M. urmează a fi respins

ca nefondat pentru următoarele considerente:

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. - instanța nu s-a

pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de

sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri

esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze

soluția procesului.

Apărarea a criticat

greșita respingere a unor probe, critică ce nu se încadrează în cazul de casare

invocat. În susținerea primului motiv de casare, apărarea a arătat că au fost

respinse ca neîntemeiate, de către instanța de apel probele medicale clinice și

paraclinice, care să poată duce la concluzia că boala de care suferă inculpatul

ar fi putut să-i afecteze discernământul. În acest sens, a arătat că, potrivit

actelor medicale din dosar, comisia de avizare a stabilit că boala îi putea

afecta alte organe, iar din anul 2001, cu 2 ani înainte de a fi contractat

boala, inculpatul întrerupsese tratamentul.

Înalta Curte constată

că în cauză au fost administrate probe cu privire la discernământul

inculpatului, de natură a lămuri cauza. Astfel, Raportul de primă expertiză

medico-legală psihiatrică nr. A/2011 întocmit de Institutul Național de

Medicină Legală, a ajuns la concluzia că inculpatul M.I.M. nu prezintă

tulburări psihice de natură să-i modifice capacitatea de apreciere critică a

conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în

raport cu fapta pentru care este cercetat.

Instanța de fond a

admis cererea inculpatului și a dispus completarea expertizei, deoarece

anterior evenimentelor din 11 iunie 2011 inculpatul s-a aflat într-o stare

depresivă pentru care primea tratament medical anxiolitic sedativ și, pe de

altă parte, în perioada 1997 - 2001 a fost în evidență terapeutică pentru lues,

tratament pe care l-a întrerupt din proprie inițiativă în anul 2001 - aspecte

pe care a omis să le evidențieze Comisiei medicale cu ocazia primei examinări

psihiatrice, prezentând instanței înscrisuri medicale. Concluziile completării

la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică dispus de instanța de fond

la solicitarea apărării inculpatului au fost în același sens, al existenței

discernământului, astfel încât o nouă probă a fost corect respinsă de către

curtea de apel.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. - când

hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii.

În susținerea

motivelor de casare invocate s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a

faptei, prin înlăturarea art. 176 lit. a) C. pen. Probele administrate, în

opinia apărării conduceau la concluzia săvârșirii infracțiunii de omor

calificat.

Critica apărării nu

se încadrează în cazul de casare invocat, ci în art. 385

9

pct. 12 C.

proc. pen.

Instanța de fond și

cea de apel au reținut corect încadrarea juridică în raport de intensitatea

loviturilor (cercetarea la fața locului scoate în evidență că loviturile

aplicate au făcut ca petele de sânge să sară pe pereți) și durata acestora (ca

urmare a certurilor inculpatul a lovit victima cu un mop peste spate și peste

umeri, iar apoi cu un furtun de cauciuc până ce a leșinat). Încadrarea juridică

este consecința coroborării declarațiilor inculpatului cu concluziile

raportului de expertiză medico legală.

Inculpatul a

declarat: "am lovit-o cu mopul (...) s-a rupt coada mopului (...) rețin că

am lovit-o și cu bucăți mai mici din acea coadă care avea capetele cu metal și

am văzut că îi curge sânge din cauza că am zgâriat-o cu metalul respectiv

(...), m-am dus la furtunul de la mașina de spălat, am tăiat aproximativ 1

metru din acesta, cu care am început să o lovesc de mai multe ori peste tot

corpul".

Aceeași poziție a

avut-o inculpatul și în fața instanței de judecată, poziție consemnată în

declarația dată în 21 septembrie 2011: "(...) am început să ne certăm,

ne-am și jignit, fără să judec am luat coada mopului care era în bucătărie și

cu forță și în repetate rânduri am lovit-o. Acel mop s-a rupt, s-a rupt în

două, a devenit înțepător-tăietor, dar am continuat să o lovesc pe unde am nimerit

(...) am tăiat furtunul de la mașina de spălat, am continuat să o lovesc (...)

i-am aruncat cu apă pe față, agresiunea cu ceartă cu tot a durat cam o oră și

jumătate".

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. - când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Pedeapsa aplicată

este consecința naturii deosebit de grave a faptei. Inculpatul a arătat că

victima (...) țipa tot timpul (...) au ieșit copii din camera alăturată,

aceștia plângeau, le-am zis să meargă la culcare (...) am continuat cearta și

din nou am început să o lovesc în aceleași condiții ca cele de mai sus (...) am

tot lovit-o așa nu țin minte cât timp, pe la orele 1:30 - 2:10 am lăsat-o în

pat și am ieșit afară (...) când m-am întors nu mai mișca (...) am fost

provocat de soție, asta-i tot".

Numărul leziunilor

produse victimei indică violențele extreme la care aceasta a fost supusă

(facial și frontal multiple echimoze violeacee între 0,8/1 cm și 2/1,5 cm și

mici excoriații acoperite cu crustă hematică subțire între 0,2/0,1 cm și

0,3/0,2 cm, pavilioane auriculare tumefiate violaceu difuz predominant cel

drept, regiunea abdominală și prelungindu-se mamar și presternal difuz multiple

dungi echimotice cu centrul palid cu lățime de cea 1,6 cm, cu direcții oblice

diferite, unele intersectându-se; presternal excoriație de aspect pergamentat

brun de 1,2/0,5 cm; fața posterioară a trunchiului prelungindu-se inferior și

în regiunile fesiere și superior pe umeri și cervical, centrate de dungi

echimotice cu lățime de 1,6/1,8 cm;brațul și antebrațul tumefiate violaceu

neomogen, plăgi profunde, pe ambele coapse și gambe predominant pe fețele

antero externe și prelungindu-se pe fața dorsală a picioarelor tumefacții

violacee confluente accentuate la nivelul gambelor).

Pedeapsa reflectă

atât natura și intensitatea violențelor, care au continuat și după ce victima a

leșinat, dar și faptul că violențele s-au produs în fața copiilor.

Pe parcursul

judecării cauzei în apel sau în recurs inculpatul nu a administrat probe de

natură a infirma aprecierea instanței de fond cu privire la cuantumul

sancțiunii și modalitatea de executare.

În condițiile

pedepsei rezultante aplicate inculpatului, de 22 ani închisoare, condamnatul se

poate libera condiționat după executarea efectivă a 14 ani și opt luni

închisoare. Inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 11 iunie 2011

până la data de 1 august 2012, perioadă ce se deduce din pedeapsa dispusă de

instanță.

După ce a executat

cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care depășește

10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi

temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale,

poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul

fracțiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ține seama de partea din durata

pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii

prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată

înainte de executarea efectivă a cel puțin două treimi din durata pedepsei când

aceasta depășește 10 ani.

Apreciind recursul ca

nefondat, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.M. împotriva Deciziei penale nr.

60/Ap din 9 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului M.I.M. durata reținerii și arestării preventive, începând

cu data de 11 iunie 2011 până la data de 1 august 2012.

Obligă

recurentul-inculpat M.I.M. la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 august 2012.

Procesat

de GGC - AZ