ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2491/2012

Deliberând asupra recursului declarat de către inculpatul M.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 60 din 9 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, constată: Prin Sentința penală nr. 27/S din 7 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 10255/62/2011, Tribunalul Brașov, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea formulată de inculpat prin apărător de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 174, 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav a condamnat pe inculpatul M.I.M.

la pedeapsa închisorii de 22 de ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 10 ani, executabilă conform art. 66 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, din 11 iunie 2011 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. În baza art. 14 C. proc.

pen., 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. anterior a admis acțiunile civile promovate în procesul penal împotriva inculpatului din oficiu și de curator P.L. pentru părțile vătămate minore M.A.F. și M.I.S. și admite în parte acțiunea civilă promovată în același proces penal de partea civilă A.A.M. și, în consecință: A obligat inculpatul să achite părților civile M.A.F. și M.I.S. suma de câte 200.000 RON, cu titlu de daune morale. A obligat inculpatul să achite părții civile A.A.M. suma de 5.700 RON, daune materiale și 2.000 euro, cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor acestei părți civile. În baza art. 357 C. proc.

pen., a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin Încheierea ședinței publice din 19 octombrie 2011, astfel cum a fost completată prin Încheierea ședinței publice din 16 noiembrie 2011. Obiectele indicate în Procesul-verbal datat 8 august 2011 reprezintă corpuri delicte și mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei. În baza art. 190 și 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească: - Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București suma de 135 RON și - statului, suma de 5.700 RON, cheltuieli judiciare, din care 5.000 RON la urmărirea penală și 700 RON la instanța de fond. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul M.I.M.

și victima M.S.M. au fost căsătoriți pentru o perioadă de 13 ani, timp în care au trăit și gospodărit împreună, având totodată doi copii minori - M.A.F. (10 ani) și M.I.S. (8 ani). În ultimii 8 ani de zile, familia a trăit în Italia, inculpatul lucrând în domeniul forestier. Începând cu luna februarie anul curent, relațiile dintre soți s-au deteriorat, în principal din cauza suspiciunilor exprimate de inculpat privind fidelitatea conjugală a soției sale. În 11 iunie 2011, inculpatul împreună cu soția sa, însoțiți de sora și mama acestuia - martorele Ș.D. și respectiv R.D. au fost la cumpărături, întorcându-se acasă în după-amiaza respectivă, după care inculpatul a ieșit din casă petrecându-și timpul liber consumând două beri și un rachiu, potrivit propriilor declarații.

Întors acasă pe timp de seară, inculpatul a mâncat împreună cu soția sa și cei doi copii, aceștia din urmă mergând la culcare în camera lor. În aceste împrejurări, între inculpat și soția sa a început o dispută, motivată, potrivit declarațiilor inculpatului, de lipsa verighetei în acele momente de la mâna soției sale, în acest fel sporind temerea inculpatului privind infidelitatea soției sale. În concret, inculpatul a început să îi reproșeze soției sale relații extraconjugale cu superiorul său, cetățean italian, de la locul de muncă din Italia. În scurt timp situația a degenerat, la un moment dat inculpatul nu a mai putut gestiona emoțional situația, ajungând să-și lovească soția cu coada mopului, cu forță și în repetate rânduri.

Din cauza loviturilor aplicate, obiectul respectiv s-a rupt în mai multe fragmente, având extremități metalice cu caracteristici tăietoare-înțepătoare. În aceste împrejurări, inculpatul a continuat să-și lovească soția, extremitățile metalice respective rănind victima prin producerea unor plăgi deschise, relativ adânci și cu hemoragie exterioară, fapt ce a dus la o sângerare relativ abundentă a rănilor victimei. Datorită fragmentării excesive a cozii de mop, inculpatul a procedat la tăierea cu un cuțit a furtunului de apă de la mașina de spălat aflată în imediata apropiere (în încăperea servind drept bucătărie de la intrarea în locuință), obținând un fragment din acesta în lungime de 1 metru.

Cu acest din urmă obiect contondent, inculpatul a continuat să-și lovească soția, în mod repetat și cu o forță deosebită. La un moment dat, inculpatul și-a luat un răgaz de timp în care victima, stând în fund pe jos plină de sânge dar în viață, i-a aruncat apă pe față, cerându-i să se ridice, soția punându-se pe pat. Inculpatul a ieșit afară din casă, iar când s-a reîntors, fără să-și dea seama că soția murise, a chemat rudele apropiate - mama, surori, care au apelat serviciul de salvare ce a constatat decesul victimei, la fața locului ajungând ulterior și poliția. Potrivit declarațiilor inculpatului, disputa verbală și agresiunea descrisă au durat circa o oră și jumătate.

În toată această perioadă, victima nu a avut nimic în mâini, nu a aruncat cu nimic după inculpat, nu a încercat să îl lovească și tot timpul îi spunea doar atât: "n-am făcut M.!", victima reprimându-și propria durere din dorința de a-și proteja copiii care se aflau în dormitorul alăturat sesizând cele întâmplate. Potrivit declarațiilor inculpatului, la un moment dat când cei doi soți se certau, copiii au ieșit în ușa dormitorului, iar inculpatul le-a cerut să meargă la culcare. Instanța a avut în vedere poziția procesuală pozitivă a inculpatului adoptată în ambele etape procesuale, depoziția sa coroborându-se cu declarațiile martorilor - rudele sale apropiate, care sunt primele persoane care au sosit la fața locului, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu raportul primului polițist ajuns la fața locului și cu concluziile actului medico-legal de autopsie a victimei.

În drept, fapta inculpatului M.I.M., care în data de 11 iunie 2011, pe timp de noapte, în propria locuință comună, pe fondul unor neînțelegeri personale, și-a omorât soția M.S.M., împreună cu care conviețuia de mai mulți ani și cu care avea doi copii minori, prin cruzimi, aplicând acesteia, în mod repetat și în nenumărate rânduri, cu forță deosebită și folosind inclusiv obiecte contondente, pe o durată relativ mare de timp, lovituri care au dus la decesul acesteia ce a survenit cu aceeași ocazie, în împrejurările în care cei doi minori se aflau în încăperea imediat alăturată sesizând cele întâmplate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. a) C. pen., fapta fiind încadrată juridic corect prin rechizitoriu.

Instanța nu a primit solicitarea apărării inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece inculpatul a întrebuințat în mod voit anumite metode de chinuire a victimei, executând fapta în așa fel încât a produs acesteia suferințe mult mai mari decât cele pe care le implică, în mod firesc, suprimarea violentă a vieții. Instanța a subliniat aspectul de ferocitate cu care inculpatul a săvârșit omorul, evenimentul lăsând urme adânci în psihicul propriilor copii, pe care i-a înspăimântat fără precedent și cu efecte greu de anticipat conform rapoartelor de evaluare psihologică ale specialiștilor care i-au examinat pe minori.

Multiplele lovituri aplicate victimei în interval destul de lung precizat de inculpat au condus la decesul acesteia în noaptea respectivă, forța loviturilor inculpatului asupra soției sale este relevată atât de leziunile evidențiate pe corpul victimei - multiple echimoze, hematoame, excoriații și chiar plăgi, pe aproape toată suprafața corpului acesteia, afectând inclusiv țesuturi și organe interne, dar și de cele constatate la fața locului - stropi de sânge acoperind mare parte din pereții și tavanul încăperii respective (camera de zi) produse cel mai probabil prin desprinderea acestora de pe obiectul vulnerant în dinamica loviturilor astfel aplicate, precum și smocuri de păr pe planșeul încăperii respective.

Raportul medico-legal a stabilit că moartea violentă a victimei s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, consecința unui politraumatism prin agresiune cu multiple plăgi și hematoame produse cu corpurile delicte menționate. Fapta a fost săvârșită de inculpat sub forma intenției indirecte, dat fiind modul concret de comitere, instrumentele folosite, loviturile directe cu intensitate și repetate aplicate - apte de a produce moartea victimei. În aceste condiții, instanța a apreciat că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat producerea acestui rezultat. Prin Raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A/2011 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală, s-a concluzionat în sensul că inculpatul M.I.M.

nu prezintă tulburări psihice de natură să-i modifice capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. În același sens au fost și concluziile completării la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică dispus de instanță la solicitarea apărării inculpatului. Completarea expertizei a fost necesară deoarece inculpatul a invocat, pe de o parte, că anterior evenimentelor din 11 iunie 2011 s-a aflat într-o stare depresivă pentru care primea tratament medical anxiolitic sedativ și, pe de altă parte, în perioada 1997 - 2001, a fost în evidență terapeutică pentru lues, tratament pe care l-a întrerupt din proprie inițiativă în anul 2001 - aspecte pe care a omis să le evidențieze Comisiei medicale cu ocazia primei examinări psihiatrice, prezentând instanței înscrisuri medicale.

Vinovăția inculpatului M.I.M. fiind stabilită, instanța a realizat tragerea acestuia la răspundere penală, context în care s-a făcut aplicațiunea prevăzută de art. 72 C. pen. privind criteriile de individualizare judiciară a pedepsei în acord cu cerințele art. 52 C. pen. Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut că acesta este în vârstă de 39 de ani, este descris de raportul de expertiză psihiatrică efectuat în cauză ca fiind o persoană cu dispoziție depresivă, a avut o atitudine procesuală de recunoaștere a faptei penale. Conform referatului de evaluare inculpatul a regretat fapta doar sub aspectul pedepsei pe care crede că o va primi, învinovățindu-și soția chiar și pentru infracțiunea săvârșită de el, același referat subliniind că inculpatul a transferat responsabilitatea faptei sale asupra victimei și nu a conștientizat nici comportamentul infracțional, nici gravitatea faptei sale decât la nivel declarativ.

Aspectele sesizate de consilierul de probațiune au fost constatate în mod nemijlocit și de instanță, ele regăsindu-se atât în declarația inculpatului din fața instanței, cât și cu ocazia ultimului cuvânt. Față de toate circumstanțele reale și personale evidențiate, instanța a apreciat că răspund cerințelor art. 52 C. pen. următoarele pedepse: pedeapsa principală a închisorii de 22 de ani cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 10 ani executabilă conform art. 66 C. pen. S-a constatat că inculpatul nu a ocupat nicio funcție, nu a desfășurat nicio profesie pentru a săvârși fapta penală dedusă judecății, astfel că dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen.

nu au niciun obiect, ținând seama de jurisprudența și principiile Curții Europene a Drepturilor Omului privind aplicarea acestei pedepse doar atunci când au legătură cu fapta, instanța a înlăturat obligativitatea legală a aplicării acestei dispoziții. Cât privește dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., instanța a avut în vedere Hotărârea din 30 martie 2004, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst/M. Britanie, dar și natura infracțiunii comise, motiv pentru care a apreciat că se impune a fi interzis acest drept, existând o legătură între interdicția de a vota și scopul reinserției sociale a inculpatului și al prevenirii infracțiunilor.

Referitor la interzicerea drepturilor părintești, prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen., având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunțată în cauza Sabău și Pîrcălab contra României), care statuează că drepturile părintești nu trebuie interzise în mod automat, ci primează interesele copilului, dar și infracțiunea deosebit de gravă contra persoanei, pentru care este condamnat inculpatul, instanța a apreciat că împrejurările evocate relative la natura infracțiunii, la trauma psihică prin care trec în prezent cei doi copii minori ai săi sunt de natură să îl decadă pe acesta din drepturile părintești, ca și pedeapsă accesorie, astfel că o asemenea interdicție nu este în dezacord cu art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum s-a stabilit prin hotărârea Curții Europene menționată.

Dată fiind durata pedepsei principale stabilită prin prezenta hotărâre, această interdicție nu își mai găsește justificare ca și pedeapsă complementară ce se execută potrivit art. 66 C. pen. după executarea pedepsei principale. Cât privește dreptul de a fi tutore sau curator, instanța a conchis că natura și circumstanțele faptei penale nu-l pot recomanda pe inculpat să exercite un asemenea drept, interzicerea acestui drept trebuind să opereze atât cu titlu de pedeapsă accesorie, cât și cu titlu de pedeapsă complementară. Instanța a menținut în baza art. 350 C. proc. pen. arestarea preventivă a inculpatului, constatând față de toate circumstanțele cauzei mai sus arătate că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea succesivă a arestării preventive a inculpatului nu au dispărut, nu s-au modificat, ci subzistă în continuare și impun cercetarea în continuare a acestuia în stare de arest preventiv.

Cât privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că împotriva inculpatului au exercitat acțiune civilă: 1. pentru părțile vătămate minore M.A.F. și M.I.S. din oficiu și curatorul P.L., care au precizat cuantumul pretențiilor civile la nivelul sumei de câte 200.000 RON pentru fiecare minor, cu titlu de daune morale și 2. sora victimei, numita A.A.M., care a solicitat daune materiale de 4.200 RON, constând în cheltuieli de înmormântare, 1.500 RON reprezentând parastasul organizat pentru pomenirea victimei la 6 săptămâni de la deces, și 50.000 euro, daune morale. Întrucât o condiție esențială pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală este aceea a certitudinii prejudiciului cauzat atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul întinderii sale, instanța a reținut că: Prejudiciul material invocat de partea civilă A.A.M.

a fost dovedit - atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii sale, prin înscrisurile existente la filele 104, 105 și proba testimonială administrată în cauză cu martorii R.V., R.I.O.D. și C.O. Instanța a reținut că această parte civilă a suportat toate aceste cheltuieli pentru înmormântarea victimei cu respectarea întocmai a tradițiilor momentului și a tradițiilor ulterioare acestui moment, astfel că cheltuielile pretinse cu acest titlu se circumscriu noțiunii de prejudiciu patrimonial în sensul art. 998, 999 C. civ. Sub aspectul daunelor morale, este incontestabil faptul că toate părțile civile din cauză, care sunt copiii minori ai victimei, respectiv sora victimei, sunt supuse, fără echivoc, unor suferințe psihice.

Dar suferința provocată de acest eveniment fiecărei părți civile în parte prezintă dimensiuni diferite, instanța reținând că cei doi minori copii ai victimei aveau o legătură indispensabilă cu mama lor și tot restul vieții vor fi lipsiți de cea mai dragă ființă care a dispărut din viața lor în mod violent, în timp ce sub același aspect suferința surorii victimei este diferită, aceasta nefiind o persoană dependentă de victimă, astfel cum însăși a arătat instanței.

În acest context, instanța a avut în vedere caracterul reparatoriu pe care trebuie să îl aibă daunele morale pentru a se compensa lipsurile din viața părților civile și totodată trebuie să valorifice opiniile exprimate în doctrina de specialitate și practica judiciară în materie conform cărora sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituția răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just temei. Astfel, în examinarea acțiunilor civile din perspectiva art. 998, 999 din vechiul C. civ., în raport de aceste considerente, instanța a apreciat că suma de câte 200.000 euro reprezentând daune morale solicitate pentru părțile vătămate minore M.A.F.

și M.I.S. și suma de 2.000 euro pentru partea civilă A.A.M. realizează un echilibru între caracteristicile daunelor morale anterior evidențiate. În baza art. 357 C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin Încheierea ședinței publice din 19 octombrie 2011, astfel cum a fost completată prin Încheierea ședinței publice din 16 noiembrie 2011. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, partea civilă A.A.M. și numiții M.G. sen., M.S., M.G. jun. și V.D., hotărâre criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel, partea vătămată A.A.M. a arătat că suma cu care s-a constituit parte civilă este arătată în înscrisul de la fila 32 și astfel solicită acordarea despăgubirilor civile în acel cuantum.

Inculpatul M.I.M. a arătat că suma de 8.000 RON pentru înmormântarea victimei nu se justifică în condițiile în care nu s-a făcut dovada că sora victimei a conviețuit cu aceasta. A solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., față de comportamentul pe care l-a avut victima față de inculpat. Fapta a fost săvârșită cu intenție directă, iar din fotografiile anexate și lecturarea raportului de autopsie se constată că inculpatul nu a vizat capul victimei. Prin Decizia penală nr. 60/Ap din 9 mai 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de partea civilă A.A.M.

împotriva Sentinței penale nr. 27/S din 7 februarie 2012 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 10255/62/2011, pe care a desființat-o în ceea ce privește cuantumul daunelor morale. Rejudecând în aceste limite, a majorat cuantumul daunelor morale acordate acestei părți civile de la 2.000 euro la 8.000 euro și a obligat inculpatul M.I.M. la plata acestora. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I.M. împotriva sentinței penale menționate. A respins, ca inadmisibile, apelurile declarate de M.G., M.G. jr., M.S.M. și V.D. împotriva sentinței penale menționate. A menținut arestarea preventivă a inculpatului. A dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 8 februarie 2012 la 9 mai 2012. A obligat inculpatul la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.

A obligat pe M.G. sr., M.G. jr., M.S.M. și V.D. la plata a câte 50 RON, cheltuieli judiciare către stat. Restul cheltuielilor judiciare, în cuantum de 50 RON, au rămas în sarcina statului. Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele: Starea de fapt a fost corect reținută pe baza probelor administrate, iar încadrarea juridică este corespunzătoare textului de lege arătat.

Astfel, inculpatul M.I.M., în data de 11 iunie 2011, pe timp de noapte, în propria locuință, pe fondul unor neînțelegeri, și-a omorât soția, cu care conviețuia de mai mulți ani și cu care avea doi copii minori, prin cruzimi - aplicând acesteia, în mod repetat și în nenumărate rânduri, cu forță deosebită și folosind inclusiv obiecte contondente, pe o durată relativ mare de timp, lovituri care au dus la decesul acesteia, în condițiile în care minorii se aflau în încăperea alăturată auzind cele întâmplate. Neînțelegerile dintre cei doi soți au apărut pe fondul unei presupuse relații extraconjugale pe care victima M.S.M. ar fi avut-o cu un alt bărbat. Așa cum rezultă din Raportul datat 11 iunie 2011, întocmit de I.P.J.

Brașov, Postul de Poliție Voila, în data de 11 iunie 2011, orele 2:35, a fost sesizat că în satul C., la imobilul nr. 119 este decedată numita M.S.M., "ca urmare a unor lovituri aplicate de soțul său (...) întrebându-l pe numitul M.I.M., acesta mi-a spus că s-a certat cu soția sa, iar ca urmare a certurilor a agresat-o cu un furtun (o bucată) de cauciuc lovind-o de mai multe ori, cât și la picioare, după care a leșinat". În declarația olografă din 11 iunie 2011, ora 15 - 15:30, inculpatul a arătat că "aseară, pe la 11 - 12 am început să ne certăm, am crezut că este încurcată cu un italian (...) am lovit-o cu un mop peste spate și peste umeri". Pe formularul înseriat, inculpatul a detaliat cele întâmplate "(...) am început să bănuiesc că mă înșală cu colegul meu de muncă, italianul P.S.

(...) seara, am observat că-i lipsește verigheta și inelele de pe degete; am început să mă cert cu ea din acest motiv, reproșându-i că mă înșală, ea a negat tot timpul (...) după un sfert de oră de ceartă am luat coada mopului și am început să lovesc cu ea pe umeri și pe spate de mai multe ori (...) s-a rupt coada mopului (...) rețin că am lovit-o și cu bucăți mai mici din acea coadă care avea capetele cu metal și am văzut că îi curge sânge din cauză că am zgâriat-o cu metalul respectiv (...) după ce ne-am certat cu aceeași motivare, m-am dus la furtunul de la mașina de spălat, am tăiat aproximativ 1 metru din acesta, cu care am început să o lovesc de mai multe ori peste tot corpul (...) țipa tot timpul (...) au ieșit copii din camera alăturată, aceștia plângeau, le-am zis să meargă la culcare (...) am continuat cearta și din nou am început să o lovesc în aceleași condiții ca cele de mai sus (...) am tot lovit-o așa nu țin minte cât timp, pe la orele 1:30 - 2:10 am lăsat-o în pat și am ieșit afară (...) când m-am întors nu mai mișca (...) am fost provocat de soție, asta-i tot". Aceeași poziție a avut-o inculpatul și în fața instanței de judecată, poziție consemnată în declarația dată în 21 septembrie 2011 "(...) am început să ne certăm, ne-am și jignit, fără să judec am luat coada mopului care era în bucătărie și cu forță și în repetate rânduri am lovit-o.

Acel mop s-a rupt, s-a rupt în două, a devenit înțepător-tăietor, dar am continuat să o lovesc pe unde am nimerit (...) am tăiat furtunul de la mașina de spălat, am continuat să o lovesc (...) i-am aruncat cu apă pe față, agresiunea cu ceartă cu tot a durat cam o oră și jumătate". Despre obiectele cu care a fost lovită victima, a făcut vorbire martora R.M.V. "în tot acest timp, M. nu vorbea, ci doar ne-a zis că a bătut-o pe M. cu un furtun (...) După venirea ambulanței, am mers în camera vecină și i-am trezit pe cei doi copii". Prin urmare, decesul victimei s-a datorat loviturilor aplicate de către inculpat în nenumărate rânduri, cu forță, și inclusiv folosind obiectele contondente menționate - coada de mop și furtunul de la mașina de spălat - pe o perioadă mare de timp.

Așa cum rezultă din Raportul de autopsie medico-legală din 27 iunie 2011, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov, moartea victimei M.M.S. a fost violentă, s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, consecința unui politraumatism prin agresiune cu multiple plăgi și hematoame, leziunile fiind produse prin lovire repetată de corpuri dure alungite (posibil corpurile delicte menționate), între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă, grăitoare, în acest sens fiind și planșa fotografică. Ca atare, inculpatul M.I.M., prin obiectele folosite și multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate victimei a produs acesteia suferințe mult mai mari decât cele pe care le-ar fi implicat, în mod firesc, suprimarea violentă a vieții, în condițiile în care copiii minori ai celor doi se aflau în camera alăturată, astfel că în mod legal a fost reținut și art. 176 lit. a) C. pen.

în încadrarea juridică a faptei. Intensitatea deosebită a loviturilor aplicate este evidentă doar studiind fotografiile alăturate raportului de autopsie medico-legală. Acționând în modul descris, inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale - suprimarea vieții victimei - rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat. Ca atare, în considerarea celor arătate, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptei comise de către inculpatul M.I.M. este temeinică și legală, împrejurări în care nu poate fi primită cererea formulată în calea de atac a apelului, în sensul reținerii infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Incriminând infracțiunea de omor deosebit de grav prin art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., legiuitorul a avut în vedere sancționarea acestuia cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, exprimând astfel pericolul social generic foarte ridicat, astfel că sancțiunea penală aplicată este adecvată în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, în mod temeinic, instanța de fond s-a orientat spre maximul special prevăzut de lege, inculpatul M.I.M. dând dovadă de o ferocitate deosebită manifestată față de propria soție, mamă a doi copii minori. Așa cum rezultă din Raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A/2011 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", inculpatul a avut discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Urmare a documentelor medicale depuse de inculpat și a antecedenței medicale - lues diagnosticat în anul 1997 - s-a procedat la o completare a raportului menționat - dacă această boală ar fi putut influența sau nu discernământul acestuia la momentul comiterii faptei, respectiv 11 iunie 2011. S-a concluzionat că pattern-ul comportamental al lui M.I.M. de la începutul anului 2011 până la data de 11 iunie 2011 nu se datorează afectării cerebrale în contextul infecției motrice sistemice. Personalitatea inculpatului implică o organizare dizarmonică, structurare ierarhică a sinelui deficitară în ceea ce privește anumite aspecte caracteriale, cu dificultăți în relațiile interpersonale și distorsiuni în percepția asupra propriei persoane și a celorlalți.

Ca atare, comisia a susținut că la data de 11 iunie 2011 inculpatul a avut discernământul păstrat în raport cu fapta dedusă judecății. Având în vedere și celelalte criterii de individualizare, vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, comportamentul în familie și societate conturat prin declarațiile martorilor R.D., R.M.V., Ș.M., instanța de fond a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei. Cu referire la latura civilă a cauzei, și implicit la apelurile declarate în acest sens, Curtea a apreciat că daunele morale, așa cum au fost cuantificate pentru partea civilă A.A.M. - sora victimei, nu răspund rațiunii pentru care sunt acordate. Incontestabil, decesul victimei cauzat prin fapta inculpatului a născut reale suferințe psihice părinților și fraților.

Cum la instanța de fond s-a constituit parte civilă doar sora victimei, A.A.M., Curtea a apreciat că se impune o majorare a cuantumului daunelor morale la 8.000 euro. Chiar dacă suma acordată pare mare în raport cu calitatea părții civile, Curtea a constatat că de fapt, aceasta a suportat și cheltuieli cu înmormântarea victimei, prin urmare, relațiile între cele două erau apropiate, astfel că prin decesul lui M.S.M. suferința este de netăgăduit. Împotriva Deciziei penale nr. 60/Ap din 9 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul M.I.M. În recursul inculpatului se invocă art. 385 9 pct. 10, iar în subsidiar, pct. 17 2 și 14 C. proc.

pen. În susținerea primului motiv de casare, a invocat respingerea, ca neîntemeiate, de către instanța de apel a probelor medicale clinice și paraclinice, care să poată duce la concluzia că boala de care suferă inculpatul ar fi putut să-i afecteze discernământul. În acest sens, a arătat că, potrivit actelor medicale din dosar, comisia de avizare a stabilit că boala îi putea afecta alte organe, iar din anul 2001, cu 2 ani înainte de a fi contractat boala, inculpatul întrerupsese tratamentul. Pentru acest motiv, a solicitat casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare în vederea administrării acestei probe. În susținerea motivelor de casare invocate în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea art. 176 lit. a) C. pen., motivând că, raportat la probele administrate, trebuia reținută săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că fapta nu a fost săvârșită cu intenție directă, iar inculpatul nu a urmărit în niciun moment să își omoare soția. A arătat că s-a reținut în mod eronat durata actelor de violență, iar inculpatul nu i-a aplicat lovituri în zone vitale, ci pe fondul unui conflict verbal, în care soția sa i-a răspuns că nu are importanță de ce nu mai poartă verigheta. Raportat la elementele de circumstanțiere de ordin personal, criteriile art. 72 C. pen. și scopul pedepsei, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, menționând că cei doi copii îl vizitează la penitenciar. Recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 60/Ap din 9 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, de către M.I.M.

urmează a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. - instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Apărarea a criticat greșita respingere a unor probe, critică ce nu se încadrează în cazul de casare invocat. În susținerea primului motiv de casare, apărarea a arătat că au fost respinse ca neîntemeiate, de către instanța de apel probele medicale clinice și paraclinice, care să poată duce la concluzia că boala de care suferă inculpatul ar fi putut să-i afecteze discernământul.

În acest sens, a arătat că, potrivit actelor medicale din dosar, comisia de avizare a stabilit că boala îi putea afecta alte organe, iar din anul 2001, cu 2 ani înainte de a fi contractat boala, inculpatul întrerupsese tratamentul. Înalta Curte constată că în cauză au fost administrate probe cu privire la discernământul inculpatului, de natură a lămuri cauza. Astfel, Raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A/2011 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală, a ajuns la concluzia că inculpatul M.I.M. nu prezintă tulburări psihice de natură să-i modifice capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Instanța de fond a admis cererea inculpatului și a dispus completarea expertizei, deoarece anterior evenimentelor din 11 iunie 2011 inculpatul s-a aflat într-o stare depresivă pentru care primea tratament medical anxiolitic sedativ și, pe de altă parte, în perioada 1997 - 2001 a fost în evidență terapeutică pentru lues, tratament pe care l-a întrerupt din proprie inițiativă în anul 2001 - aspecte pe care a omis să le evidențieze Comisiei medicale cu ocazia primei examinări psihiatrice, prezentând instanței înscrisuri medicale. Concluziile completării la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică dispus de instanța de fond la solicitarea apărării inculpatului au fost în același sens, al existenței discernământului, astfel încât o nouă probă a fost corect respinsă de către curtea de apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. - când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. În susținerea motivelor de casare invocate s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea art. 176 lit. a) C. pen. Probele administrate, în opinia apărării conduceau la concluzia săvârșirii infracțiunii de omor calificat. Critica apărării nu se încadrează în cazul de casare invocat, ci în art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. Instanța de fond și cea de apel au reținut corect încadrarea juridică în raport de intensitatea loviturilor (cercetarea la fața locului scoate în evidență că loviturile aplicate au făcut ca petele de sânge să sară pe pereți) și durata acestora (ca urmare a certurilor inculpatul a lovit victima cu un mop peste spate și peste umeri, iar apoi cu un furtun de cauciuc până ce a leșinat).

Încadrarea juridică este consecința coroborării declarațiilor inculpatului cu concluziile raportului de expertiză medico legală. Inculpatul a declarat: "am lovit-o cu mopul (...) s-a rupt coada mopului (...) rețin că am lovit-o și cu bucăți mai mici din acea coadă care avea capetele cu metal și am văzut că îi curge sânge din cauza că am zgâriat-o cu metalul respectiv (...), m-am dus la furtunul de la mașina de spălat, am tăiat aproximativ 1 metru din acesta, cu care am început să o lovesc de mai multe ori peste tot corpul". Aceeași poziție a avut-o inculpatul și în fața instanței de judecată, poziție consemnată în declarația dată în 21 septembrie 2011: "(...) am început să ne certăm, ne-am și jignit, fără să judec am luat coada mopului care era în bucătărie și cu forță și în repetate rânduri am lovit-o.

Acel mop s-a rupt, s-a rupt în două, a devenit înțepător-tăietor, dar am continuat să o lovesc pe unde am nimerit (...) am tăiat furtunul de la mașina de spălat, am continuat să o lovesc (...) i-am aruncat cu apă pe față, agresiunea cu ceartă cu tot a durat cam o oră și jumătate". Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. - când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Pedeapsa aplicată este consecința naturii deosebit de grave a faptei.

Inculpatul a arătat că victima (...) țipa tot timpul (...) au ieșit copii din camera alăturată, aceștia plângeau, le-am zis să meargă la culcare (...) am continuat cearta și din nou am început să o lovesc în aceleași condiții ca cele de mai sus (...) am tot lovit-o așa nu țin minte cât timp, pe la orele 1:30 - 2:10 am lăsat-o în pat și am ieșit afară (...) când m-am întors nu mai mișca (...) am fost provocat de soție, asta-i tot". Numărul leziunilor produse victimei indică violențele extreme la care aceasta a fost supusă (facial și frontal multiple echimoze violeacee între 0,8/1 cm și 2/1,5 cm și mici excoriații acoperite cu crustă hematică subțire între 0,2/0,1 cm și 0,3/0,2 cm, pavilioane auriculare tumefiate violaceu difuz predominant cel drept, regiunea abdominală și prelungindu-se mamar și presternal difuz multiple dungi echimotice cu centrul palid cu lățime de cea 1,6 cm, cu direcții oblice diferite, unele intersectându-se; presternal excoriație de aspect pergamentat brun de 1,2/0,5 cm; fața posterioară a trunchiului prelungindu-se inferior și în regiunile fesiere și superior pe umeri și cervical, centrate de dungi echimotice cu lățime de 1,6/1,8 cm;brațul și antebrațul tumefiate violaceu neomogen, plăgi profunde,

pe ambele coapse și gambe predominant pe fețele antero externe și prelungindu-se pe fața dorsală a picioarelor tumefacții violacee confluente accentuate la nivelul gambelor). Pedeapsa reflectă atât natura și intensitatea violențelor, care au continuat și după ce victima a leșinat, dar și faptul că violențele s-au produs în fața copiilor. Pe parcursul judecării cauzei în apel sau în recurs inculpatul nu a administrat probe de natură a infirma aprecierea instanței de fond cu privire la cuantumul sancțiunii și modalitatea de executare. În condițiile pedepsei rezultante aplicate inculpatului, de 22 ani închisoare, condamnatul se poate libera condiționat după executarea efectivă a 14 ani și opt luni închisoare.

Inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 11 iunie 2011 până la data de 1 august 2012, perioadă ce se deduce din pedeapsa dispusă de instanță. După ce a executat cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care depășește 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei. În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin două treimi din durata pedepsei când aceasta depășește 10 ani.

Apreciind recursul ca nefondat, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 60/Ap din 9 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.I.M. durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 11 iunie 2011 până la data de 1 august 2012. Obligă recurentul-inculpat M.I.M. la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 august 2012. Procesat de GGC - AZ