ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3408/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 99/S din 27 august 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr. 660/1372/2006 a dispus condamnarea între alții, a inculpatului A.I.C. la pedepsele de: - 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II a și b C. pen., pe o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., parte vătămată M.G. - 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II a și b C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., parte vătămată M.R.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate , dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și în baza art. de 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară a a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II a și b C. pen., pe o durată de 6 ani. În baza art. 86 4 C. pen., rap. la art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 342/S din 23 iunie 2004 Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3027 din 13 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispunându-se executarea în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus executarea în întregime de către același inculpat a pedepsei de 1 an închisoare , care a fost constatată ca fiind grațiată prin sentința penală nr. 342 din 25 iunie2004 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3027 din 13 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, alături de pedeapsa aplicată mai sus. În baza art. 71 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului A.I.C., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 20 noiembrie 2006 la zi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.I.C., cauza fiind înregistrat pe rolul Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, sub nr. 660/1372/2006. Prin încheierea din 17 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 660/1372/2006 s-a dispus, între altele, în baza art. 300 2 , raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului A.I.C. deținut în Penitenciarul Codlea, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 77 din 20 noiembrie 2006 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov). În motivarea încheierii instanța de apel a reținut că, se mențin în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat., respectiv dispozițiile art. 148 lit. d) și f) C. proc.

pen. , inculpatul săvârșind cu intenție o nouă infracțiune iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, existând totodată probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A.I.C., solicitând admiterea recursului, casarea acestei, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lui în stare de libertate, întrucât probele administrate în caută nu dovedesc faptul că a fost prezent la locul faptei, nefiind autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Examinând recursul în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 5 paragraful 4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 b din același cod. Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Alineatul 3 al aceluiași articol, prevede că, în cazul în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menține măsura arestării preventive. Revenind la cauză, se reține că, referitor la legalitatea măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, în conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inculpații au fost inițial arestați în vederea aducerii lor în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Măsura arestării preventive a fost luată de judecător în condițiile art. 149 1 C. proc.

pen., cu asigurarea drepturilor și garanțiilor procesuale instituite pentru persoanele private de libertate, legalitatea și temeinicia măsurii fiind examinată de instanța de control judiciar. Totodată, măsura arestării preventive a fost prelungită și, ulterior, menținută de instanța de fond pe parcursul judecării cauzei, iar prin sentința penală nr. 99/S din 27 august 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul nr. 660/1372/2006 s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepse privative de libertate. Hotărârea de condamnare a inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, chiar dacă nu este definitivă, justifică, potrivit art. 5 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, menținerea măsurii arestării.

Cât privește temeinicia măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, la luarea acestei măsuri, instanța a reținut că se impune arestarea preventivă a inculpatului, fiind întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen., precum și cazurile prevăzut de art. 148 lit. d) și f) C. proc. pen., respectiv acesta a săvârșit cu intenție, o nouă infracțiune, iar pe de altă parte, a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității având în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, și gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite.

În acest sens se reține că, în noaptea de 18 spre 19 noiembrie 2006, orele 4,00, împreună cu inculpatul H.V.C., în curtea interioară a Complexului Astra din municipiul Brașov, a aplicat mai multe lovitura în zona capului victimei M.G., cu o bâtă de basseball, respectiv cu pumnii și picioarele, lovituri care au condus la scurt timp la decesul victimei Așadar, constatând că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. și la art. 5 paragraful 1 lit. a) și c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, înalta Curte, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I.C.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la sumei de plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I.C. împotriva încheierii din 17 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 660/1372/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2008.