ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3408/2008

Asupra

recursului de față;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99/S din 27

august 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul

nr. 660/1372/2006 a dispus condamnarea între alții, a inculpatului A.I.C. la

pedepsele de:

-

12

ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a

II

a și b C.

pen., pe o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută

de art. 174 alin. (1) C. pen., parte vătămată M.G.

- 6 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a),

teza a

II

a și b C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C.

pen., parte vătămată M.R.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b)

C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate , dispunându-se ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și în baza art. de 35 alin.

(3) C. pen., pedeapsa complementară a a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a), teza a

II

a și b C. pen., pe o

durată de 6 ani.

În baza art. 86

4

C. pen.,

rap. la art. 83 C. pen. s-a

dispus

revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani

închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 342/S din 23 iunie

2004

Tribunalului Brașov, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 3027 din 13 mai 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, dispunându-se executarea în întregime alături de pedeapsa

aplicată în cauză.

În baza

art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus executarea în întregime

de către același inculpat a pedepsei de 1 an închisoare , care a fost

constatată ca fiind grațiată prin sentința penală nr. 342 din 25 iunie2004 a

Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3027 din 13 mai

2005

a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, alături de pedeapsa aplicată mai sus.

În baza art. 71 C. pen., s-a dispus

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II

a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a fost menținută starea

de arest a

inculpatului A.I.C., iar în baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării

preventive de la

20 noiembrie 2006 la zi.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul A.I.C.,

cauza fiind

înregistrat pe rolul Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

sub nr. 660/1372/2006.

Prin încheierea din 17 octombrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

în dosarul nr. 660/1372/2006 s-a dispus, între altele, în baza art. 300

2

, raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea

stării de arest a inculpatului A.I.C. deținut în Penitenciarul Codlea, în baza

mandatului de

arestare preventivă nr.

77 din 20 noiembrie 2006 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov).

În motivarea încheierii instanța de

apel a reținut că, se mențin în continuare temeiurile care au fost avute în

vedere la luarea măsurii arestării

preventive

față de inculpat., respectiv dispozițiile art. 148 lit. d) și f) C. proc. pen.

,

inculpatul săvârșind cu intenție o nouă infracțiune iar pedeapsa prevăzută de

lege este închisoarea mai mare de 4 ani, existând totodată probe că lăsarea sa

în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpatul A.I.C., solicitând admiterea recursului, casarea acestei,

revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lui în stare de libertate,

întrucât probele administrate în caută nu dovedesc faptul că a fost prezent la

locul faptei, nefiind autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată.

Examinând

recursul în raport de motivele invocate, dar și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se constată că

acesta este nefondat, pentru

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 5 paragraful 4 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană lipsită de libertatea

sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui

tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității

deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.

Potrivit art. 300

2

C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, procedând conform art. 160

b

din același cod.

Pe de altă parte, conform dispozițiilor

art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., dacă instanța constată că

arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice

privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive și punerea de

îndată în libertate a inculpatului. Alineatul 3 al aceluiași articol, prevede că,

în cazul în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să

justifice privarea de libertate, menține măsura arestării preventive.

Revenind la cauză, se reține că,

referitor la legalitatea măsurii arestării preventive, din examinarea actelor

dosarului rezultă că, în conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit.

c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inculpații au fost inițial

arestați în vederea aducerii lor în fața autorității judiciare competente,

existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit fapte prevăzute de legea

penală.

Măsura arestării preventive a fost

luată de judecător în condițiile art. 149

1

C. proc. pen., cu

asigurarea drepturilor și garanțiilor procesuale instituite pentru persoanele

private de libertate, legalitatea și temeinicia măsurii fiind examinată de

instanța de control judiciar.

Totodată, măsura arestării preventive a

fost prelungită și, ulterior, menținută de instanța de fond pe parcursul

judecării cauzei, iar prin sentința penală nr. 99/S din 27 august 2008

pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul nr.

660/1372/2006 s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepse privative de

libertate.

Hotărârea de condamnare a inculpatului

pentru faptele reținute în sarcina sa, chiar dacă nu este definitivă,

justifică, potrivit art. 5 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, menținerea măsurii arestării.

Cât privește temeinicia măsurii

arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, la luarea

acestei măsuri, instanța a reținut că se impune arestarea preventivă a

inculpatului, fiind întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen.,

precum și cazurile prevăzut de art. 148 lit. d) și f) C. proc. pen., respectiv

acesta a săvârșit cu

intenție, o nouă

infracțiune, iar pe de altă parte, a săvârșit o infracțiune pentru

care

legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în

libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității având în

vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, și gradul ridicat de

pericol social al infracțiunilor săvârșite.

În acest sens se reține că, în noaptea

de 18 spre 19 noiembrie 2006, orele 4,00, împreună cu inculpatul H.V.C., în

curtea interioară a Complexului Astra din municipiul Brașov, a aplicat mai

multe lovitura în zona capului victimei M.G., cu o bâtă de basseball, respectiv

cu pumnii și picioarele, lovituri care au condus la scurt timp la decesul victimei

Așadar,

constatând că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 300

2

cu

referire la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. și la art. 5

paragraful 1 lit. a) și c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, înalta

Curte, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I.C.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la sumei de plata sumei de 200 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.I.C. împotriva încheierii din 17 octombrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

în dosarul nr. 660/1372/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 24 octombrie 2008.