ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3378/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 12/S din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în Dosarul nr. 588/1372/2009, s-a dispus, în baza art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., condamnarea inculpatului C.D.O. la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.O. la două pedepse de 7 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 189 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.O. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.O. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.O.

la două pedepse de 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. În baza art. 239 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.O. la cinci pedepse de 2 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de ultraj. În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.O. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus față de inculpatul C.D.O.

și a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, în final inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare, și, în baza art. 35, 36 C. pen., a aplicat alături pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului C.D.O. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului C.D.O.

timpul reținerii și al arestării preventive din perioada 12 februarie 2009 - 23 decembrie 2009 inclusiv. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul C.D.O. prin decizia penală nr. 313 din 07 mai 2010 a Curții de Apel Brașov. În baza art. 197 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.I., la pedeapsa de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.I. la trei pedepse de 7 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.I. la trei pedepse de 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. În baza art. 239 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.I. la cinci pedepse de 2 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de ultraj. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a purces la contopirea pedepselor stabilite mai sus în sarcina inculpatului G.I.

și i-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, în final inculpatul urmând să execute 10 ani închisoare, și, în baza art. 35, 36 C. pen., i-a aplicat alături pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului G.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului G.I.

timpul reținerii și al arestării preventive din perioada 12 februarie 2009 - 23 decembrie 2009 inclusiv. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul G.I. prin decizia penală nr. 313 din 07 mai 2010 a Curții de Apel Brașov. A constatat că părțile vătămate A.A.A., A.M.R.G., P.S.L., B.E., H.C., V.D. și C.C.I. nu s-au constituit părți civile în procesul penal. A respins acțiunea civilă formulată de către partea vătămată Ț.L.B. ca fiind tardiv introdusă. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a aparatului electroșoc, corp delict, aparținând inculpatului C.D.O. În baza art. 191 C. proc. pen., a dispus obligarea inculpaților C.D.O.

și G.I. la plata sumei de câte 1.500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezintă în privința amândurora onorar apărător oficiu pentru partea vătămată Ț.L.B., ce se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: I. În luna august 2003, inculpații C.D.O. și G.I., împreună cu martorul A.C., s-au deplasat pe terasa barului numitului I.M., local situat în apropierea parcului orășenesc Vișeu de Sus. La același bar au mers și părțile vătămate minore Ț.L.B. și A.M.R.G., în vârstă de 14 ani și respectiv 15 ani și 9 luni. La barul respectiv serveau ca ospătari martora S.M.F.

și martora S.A.I. Fiind sub influența alcoolului inculpații s-au așezat la masa părților vătămate împreună cu martorul A.C. Martorul a băut ceva după care a plecat. În continuare, inculpații, văzând intenția celor două părți vătămate de a se ridica de la masă și de a pleca, le-au oprit ținându-le de mâini și amenințându-le cu exercitarea unor acte de violență, le-au obligat să consume lichior chiar dacă ele inițial s-au împotrivit. În timp ce inculpatul C.D.O. a lovit pe sub masă cu picioarele cele două părți vătămate, inculpatul G.I. s-a deplasat în apropiere și a venit lângă terasă cu autovehiculul său, iar apoi ambii au introdus în autoturism pe cele două părți vătămate minore. Aceștia au blocat ușile autovehiculului și s-au deplasat la un imobil aflat la aproximativ 5 kilometri de centrul orașului Vișeu de Sus, într-un loc izolat, imobil în care se afla martorul B.M.F.

Aici, inculpații le-au obligat în continuare pe părțile vătămate Ț.L.B. și A.M.R.G. să consume alcool. Minorele au refuzat motivând că le este rău și au cerut celor doi inculpați să le lase să plece acasă, fiind din nou oprite de aceștia să părăsească incinta respectivei case. În continuare, inculpații au dus minorele la etajul casei, fiecare dintre inculpați conducând una din părțile vătămate în camere diferite. Părțile vătămate au dorit să părăsească respectivele camere intenționând să sară de la balcon, dar au fost oprite de inculpați. În aceste condiții, deși partea vătămată Ț.L.B. i-a spus inculpatului C.D.O. că are doar 13 ani pentru a fi lăsată în pace, inculpatul C.D.O. prin amenințări și violențe a obligat-o să întrețină un raport sexual oral, agresând minora spre a o determina să nu țipe.

Într-o altă cameră de la etaj, inculpatul G.I. a obligat-o pe partea vătămată A.M.R.G., prin violență și amenințare, la un raport sexual normal, după care a încercat să întrețină cu ea raport sexual oral. Ambele părți vătămate minore au fost astfel împiedicate să plece timp de 4-5 ore. În final, părțile vătămate au fost conduse de cei doi inculpați cu mașina până în apropierea locuinței lor și după ce au fost amenințate cu acte de violență asupra lor și a membrilor familiilor lor spre a fi determinate să nu spună părinților cele întâmplate și să nu anunțe autoritățile judiciare au fost lăsate să plece. Temându-se că violențele cu care au fost amenințate se vor materializa (agresivitatea inculpaților fiind notorie în localitate) cele două minore nu au relatat membrilor familiilor lor ce li s-a întâmplat în ziua respectivă.

II. În seara unei zile din luna noiembrie 2003, inculpatul C.D.O., fiind sub influența băuturilor alcoolice, a acostat-o și imobilizat-o pe partea vătămată Ț.L.B., încercând să o introducă pe minoră în autovehiculul din fața Discotecii V. din Vișeu de Sus în care se aflau martorii A.C. și G.A.A. Minora Ț.L.B. a cerut ajutor martorului H.F., astfel că inculpatul C.D.O. a fost nevoit să o lase și să plece din acel loc. Partea vătămată Ț.L.B. a relatat imediat vărului ei, martorul C.Ș.F. ce i s-a întâmplat în acea seară, precum și cele petrecute în august 2003. Martorul C.Ș.F. a anunțat-o pe mama părții vătămate Ț.L.B., Ț.I., despre cele întâmplate, iar aceasta a luat legătura cu mama celeilalte părți vătămate A.M.R.G.

În cursul lunii noiembrie 2003, autoritățile judiciare au fost sesizate despre faptele comise de inculpații C.D.O. și G.I. în august 2003 și de inculpatul C.D.O. în noiembrie 2003. III. În data de 14 august 2008, inculpații C.D.O. și G.I. s-au deplasat în jurul orelor 09.00 în localul pizzeriei A. din Vișeu de Sus unde au consumat băuturi alcoolice, fiind însoțiți la masă de martorul C.V. În jurul amiezii, fiind în stare de ebrietate, inculpatul C.D.O. a prins-o de mână pe partea vătămată A.A.A., care lucra în acel local dar era liberă în ziua respectivă, fiind însoțită de o prietenă, inculpatul întrebând-o pe partea vătămată de ce nu îi servește, partea vătămată i-a răspuns că nu este de serviciu, după care inculpatul C. a tras-o de mână și a pus-o pe scaun, iar pe prietena ei pe un colțar.

Prietena sa a fost chemată de o vecină, iar pe partea vătămată inculpații nu au lăsat-o să plece, băgând-o pe aceasta între cei doi inculpați pe colțar. Deși a încercat să plece, inculpații nu au lăsat-o, partea vătămată a început să plângă, i-a cerut ospătarului să cheme șeful localului. Atunci inculpatul C.D.O. a strâns-o de gât și a aplecat-o sub masă pentru a o supune la perversiuni sexuale, îndemnându-l pe celălalt inculpat să se deschidă la pantaloni pentru a întreține cu partea vătămată raporturi sexual orale. În acel moment a apărut prietenul părții vătămate care a încercat să o scoată de la masă, dar inculpații au refuzat să o elibereze pe partea vătămată (ținând-o la masă între ei) chiar și după intervenția prietenului acesteia, martorul P.I.C., pe care l-au amenințat cu exercitarea de violențe, inculpatul C.D.O.

încercând chiar să îl lovească cu un scaun. Astfel, martorul s-a văzut nevoit să apeleze la sprijinul organelor de poliție. Martorul P.I.C. a fugit în stradă și i-a cerut ajutorul părții vătămate (agent șef adjunct de poliției) P.S.L. - ce se afla la intersecția DN 18, unde dirija circulația împreună cu colegul său partea vătămată (agent) B.E. Partea vătămată P.S.L. s-a deplasat în local împreună cu martorul P.I.C. și observând că inculpații se aflau sub influența băuturilor alcoolice, iar inculpatul C.D.O. i-a pus mâna pe cap părții vătămate încercând să o împingă cu capul sub masă, le-a cerut acestora să înceteze și să îi permită părții vătămate A.A.A. să plece împreună cu el (pretextând că aceasta îi este verișoară).

Inculpații s-au manifestat în continuare trivial proferând tot felul de obscenități la adresa celor prezenți și au refuzat să îi permită părții vătămate să se ridice și să plece. Partea vătămată P.S.L. a tras-o și a scos-o pe aceasta de mână de la masă, printre cei doi inculpați și apoi i-a cerut acesteia să plece din local. Inculpatul C.D.O. a început a-i adresa părții vătămate P.S.L. insulte reproșându-i că anterior i-a întocmit dosar penal și că datorită lui a făcut închisoare, apoi l-a amenințat cu exercitarea unor violențe împreună cu inculpatul G.I. Partea vătămată P.S.L. s-a retras din pizzerie prezentându-se părții vătămate B.E., ceea ce s-a petrecut anterior în local. După câteva minute, inculpații C.D.O.

și G.I. au venit în fugă, spre locul unde se aflau părțile vătămate P.S.L. și B.E. Inculpatul C.D.O. a încercat să îl lovească cu pumnii pe partea vătămată P.S.L. însă cum acesta s-a ferit nu a reușit să îl atingă. Un bărbat neidentificat, a încercat să îl imobilizeze pe inculpatul C.D.O., care s-a smucit și s-a îndreptat din nou către partea vătămată P.S.L., care se retrăgea cu spatele. Inculpatul C.D.O. l-a împins pe partea vătămată B.E. spre a se putea apropia și mai mult și a-l lovi pe partea vătămată P.S.L. căruia îi adresa tot felul de injurii și amenințări cu moartea încurajat fiind și de atitudinea celuilalt inculpat care îl aproba și îl completa, adresând trivialități părților cât și persoanelor ce circulau pe trotuare.

Inculpatul C.D.O. l-a împins pe partea vătămată B.E. când acesta a încercat a-l opri să se apropie de P.S.L.. Părțile vătămate P.S.L. și B.E. s-au văzut nevoiți să solicite ajutorul prin stație colegilor lor polițiști întrucât o patrulă de jandarmi ce a intenționat să le acorde sprijinul nu a reușit să îi determine pe cei doi inculpați să înceteze scandalul. În acel context, partea vătămată P.S.L. i-a avertizat pe cei doi inculpați să înceteze cu manifestările huliganice că altfel se va vedea nevoit să facă uz de armamentul din dotare. Văzând că ambii inculpați continuă scandalul și nu se supun somației, partea vătămată P.S.L. a decis să se retragă spre zona unde, lângă Hotelul B., parcase mașina de serviciu a Poliției Rutiere și pătruns în autovehicul a realizat o casetă video de 30 secunde, după care a demarat.

La fața locului au ajuns și agenții de poliție părți vătămate, H.C. și V.D., inculpații continuând a adresa insulte, cuvinte obscene și amenințări tuturor polițiștilor prezenți în zona respectivă. Tot inculpatul C.D.O. a împins-o și pe partea vătămată H.C., insultându-l atât el, cât și celălalt inculpat pe acesta, fiindcă s-a apropiat de ei și le-a cerut să înceteze cu trivialitățile pe care le proferau ambii inculpați în acel loc. Circulația a fost stânjenită și blocată chiar câteva minte urmare scandalului produs de către cei doi inculpați, trecătorii manifestându-și indignarea pentru faptul că organele de ordine nu sunt capabile să gestioneze situația și să restabilească ordinea, cu atât mai mult cu cât premierul României se afla la acea dată în vizită oficială în localitate.

Cei doi inculpați s-au deplasat în continuare în pizzeria A. și au adresat cuvinte obscene la adresa clienților și personalului de serviciu din localul respectiv, bruscându-l pe patronul acestuia, martorul R.L., și determinând prin atitudinea lor turbulentă părăsirea localului de către clienți și retragerea personalului din sala unde făceau ei gălăgie. La ieșirea din local ambii inculpați au proferat amenințări față de ofițerul de poliție, partea vătămată C.C.I., sosit la fața locului urmare apelului primit prin stație. Amenințările au fost cu suprimarea vieții lui, cât și a familiei sale în contextul folosirii de către inculpatul C.D.O. a unui aparat electroșoc, corp delict atașat dosarului penal.

Ambii inculpați au refuzat invitația organelor de poliție de a se prezenta la sediul Poliției Orașului Vișeu de Sus și au plecat spre Hotelul B. de unde au fost ridicați la scurt timp de către lucrătorii S.P.I.R. IV. La data de 14 octombrie 2008, aflându-se în hanul M. din localitatea Ocana Șugatag, inculpații C.D.O. și G.I. au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, atât în interiorul localului, cât și pe terasa acestuia, martorului B.G., cauzându-i acestuia leziuni corporale vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale. Prin agresiunea exercitată, inculpații au tulburat grav liniștea publică, clienții localului și parte din personalul hanului părăsind locația respectivă spre a-și asigura scăparea, fiind anunțate pentru intervenție organele de poliție din Ocna Șugatag.

Ulterior, victima B.G. s-a împăcat cu inculpații, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților C.D.O. și G.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 C. pen. Prima instanță, analizând probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, a reținut vinovăția celor doi inculpați, aplicându-le pedepse care reflectă gradul de pericol social al faptelor comise. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpații C.D.O. și G.I. Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, solicitând majorarea acestora și aplicarea unui spor de pedeapsă, respectiv greșita stabilire a cuantumului cheltuielilor judiciare.

Inculpații au solicitat desființarea sentinței și în rejudecare achitarea, întrucât probele administrate nu dovedesc vinovăția în raport de faptele reținute prin actul de sesizare a instanței. Prin decizia penală nr. 14/Ap din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov. A fost desființată sentința și în rejudecare, a fost majorat cuantumul cheltuielilor judiciare către stat, obligând pe fiecare inculpat la câte 2.000 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații C.D.O.

și G.I. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. În esență, instanța de apel a reținut că probele administrate au înlăturat prezumția de nevinovăție, condamnarea inculpaților dispunându-se în baza probelor administrate în cauză. S-a apreciat că se impune majorarea cuantumului cheltuielilor judiciare către stat, celelalte critici ale Parchetului, în sensul majorării pedepsei și aplicarea unui spor de pedeapsă nefiind întemeiate. Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații C.D.O. și G.I. Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Sub primul aspect, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul C.D.O.

din infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (5 fapte) în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (3 fapte) - părți vătămate P.S.L., V.D. și C.C.I. -, respectiv în infracțiuea de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) și (2) C. pen. (2 fapte), - părți vătămate B.E. și C.I. Pentru inculpatul G.I. s-a solicitat în baza acelorașii dispoziții legale, schimbarea încadrării juridice din 5 infracțini de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) și (2) C. pen. (5 fapte), în infracțiunea prev. de art. 239 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (5 fapte). Prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. s-a solicitat majorarea pedepselor în raport de gravitatea faptelor și a modalității de săvârșire a acestora. Recurenții inculpați C.D.O. și G.I. au invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există. Au arătat că hotărârile de condamnare se fundamentează doar pe declarațiile părților vătămate care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză. În ceea ce privește infracțiunea de ultraj, apărarea critică faptul că instanțele au avut în vedere doar rapoartele întocmite de poliție, care evident aveau interes în cauză. Sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate, apărarea susține că acțiunea inculpaților a fost o glumă, neputându-se reține o lipsire de libertate în sensul prevăzut în norma de încriminare.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele: Starea de fapt reținută în cauză este corectă și se fundamentează pe ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești. Infracțiunile de viol prev. de art. 197 alin. (2) și (3) teza I C. pen., respectiv lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., constau în aceea că în cursul lunii august 2003 inculpații C.D.O. și G.I. au lipsit de libertate părțile vătămate Ț.L.B. și A.M.R., în vârstă de 14 ani și respectiv 15 ani și 9 luni, întreținând prin violență raporturi sexuale.

Vinovăția inculpaților este dovedită cu declarațiile victimelor, declarațiile martorilor și cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească. I. Rezultă că părțile vătămate se aflau, într-o zi din luna august 2003, la un bar situat în parcul orășenesc Vișeu de Sus. La un moment dat au venit și cei doi inculpați, aflați sub influența băuturilor alcoolice, care s-au așezat la masa celor două fete, iar în momentul în care acestea au încercat să plece au fost amenințate, obligându-le să consume băuturi alcoolice. Fără acordul celor două victime, inculpatul G.I., în înțelegere cu inculpatul C.D., a parcat autoturismul lângă terasă și le-a forțat pe cele două minore, să intre în mașină.

Imediat, cei doi inculpați au blocat ușile autoturismului, deplasându-se la o casă situată la o distanță de aproximativ 5 km de centrul orașului Vișeu de Sus. Părțile vătămate au fost obligate să consume alcool, iar atunci când au cerut să plece, inculpații s-au împotrivit, le-au dus împotriva voinței lor, în camerele situate la etajul imobilului unde le-au amenințat și lovit, obligându-le să întrețină raporturi sexuale. Partea vătămată Ț.L.B. i-a spus inculpatului C.D. că are doar 13 ani, ambele victime încercând să sară pe balcon fiind oprite de inculpați. După aprox. 4-5 ore, părțile vătămate au fost duse de inculpați, cu același autoturism, până în apropierea locuințelor acestora, fiind amenințate în cazul în care vor reclama ce s-a întâmplat familiilor sau autorităților judiciare.

Prezența inculpaților și a părților vătămate în bar, respectiv atitudinea acestora, este confirmată de martora S.M.F., care a observat când cei doi inculpați au obligat victimele să consume alcool, iar în momentul în care s-au ridicat să plece, inculpații le-au prins de mână, obligându-le să bea lichior. Martora - barman de serviciu - observând ce se întâmplă, a refuzat să-i mai servească cu băuturi alcoolice. Relevantă sub aspectul vinovăției, este declarația martorului B.M. - administratorul imobilului - care i-a văzut pe cei doi inculpați, cerându-i câte o cameră, după care toți au plecat spre localitatea Vișeu. Deși victimele au fost amenințate de inculpați, acestea au relatat, în cele din urmă, familiei ce s-a întâmplat iar în momentul reconstituirii, în prezența martorului asistent I.G., partea vătămată Ț.L.

a plâns, indicând traseul, afirmând că inculpații erau cunoscuți în comunitate ca fiind violenți. Ca atare, declarațiile părților vătămate nu sunt singulare, ele se coroborează cu celelalte probe care dovedesc vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunilor de lipsire de libertate și viol. Ulterior, în cursul lunii noiembrie 2003 inculpatul C.D.O. a acostat partea vătămată Ț.L., încercând să o introducă cu forța în mașina sa, dar nu a reușit întrucât la strigătul victimei a intervenit numitul H.Ș. astfel că fapta sa nu s-a consumat. În mod corect instanța de fond a avut în vedere declarația dată de acest martor în faza de urmărire penală, revenirea acestuia în cursul cercetării judecătorești fiind posibilă tocmai datorită faptului că inculpații erau cunoscuți ca persoana violente în comunitate.

II. Infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, (parte vătămată A.A.), ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, respectiv ultraj, săvârșite de inculpați la data de 14 august 2008, sunt dovedite nu numai cu rapoartele întocmite de organele de poliție, dar și cu celelalte probe care dovedesc vinovăția acestora. La data de 14 august 2008, inculpații C.D.O. și G.I. se aflau la pizzeria A. din orașul Vișeu de Sus, consumând băuturi alcoolice. La un moment dat, inculpatul C. a prins-o de mână pe partea vătămată A.A. cerându-i să-i servească cu băuturi alcoolice, dar aceasta a refuzat spunându-le că nu este de serviciu. Împotriva voinței acesteia, inculpatul C. a tras-o de mână și a forțat-o să stea pe un colțar între el și inculpatul G. Deși partea vătămată a încercat să plece, aceasta a fost împiedicată de inculpați, C.D.

a strâns-o de gât, a aplecat-o sub masă cu scopul de a o supune la perversiuni sexuale, îndrumându-l și pe inculpatul G. să întrețină cu victima raport sexual. La intervenția martorului P.I. - prietenul părții vătămate - inculpații au încercat să-l lovească cu un scaun, împrejurare în care a fugit în stradă cerând ajutor agenților de poliție P.S.L. și B.E. Deși agenții de poliție le-au cerut inculpaților să înceteze, aceștia s-au manifestat în continuare trivial, partea vătămată P.S. reușind, însă, să scoată victima din mâinile inculpaților. La scurt timp, inculpatul C.D. a lovit părțile vătămate B.E. și H.C. - care au venit la fața locului pentru a aplana conflictul - proferând amenințări asupra acestora dar și față de celelalte părți vătămate, P.S.L., V.D.

și C.C. Acte de amenințare au fost proferate și de inculpatul G.I., fiind necesară intervenția organelor de poliție pentru aplanarea conflictului. Atitudinea inculpaților din bar, față de partea vătămată A.A., gesturile obscene, scandalul produs, dar și amenințările și violențele exercitate asupra părților vătămate - agenți de poliție - sunt dovedite nu numai prin rapoartele întocmite de organele de poliție dar și prin declarațiile martorilor și ale părții vătămate. Nu poate fi însușită versiunea inculpaților, în sensul că au făcut o glumă cu partea vătămată A.A. în condițiile în care aceștia au fost violenți, au împiedicat-o să plece atunci când aceasta le-a solicitat în mod expres. Mai mult, agresivitatea a continuat, nefiind suficientă intervenția martorului P.I.C.

- prietenul părții vătămate - fiind necesară prezența organelor de poliție. Prin urmare și cu privire la aceste fapte, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpaților C.D.O. și G.I. III. În fine, infracțiunea de vătămare corporală săvârșită de inculpații C.D.O. și G.I. în data de 14 octombrie 2008, asupra părții vătămate B.G., Înalte Curte are în vedere, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, raportul de expertiză care atestă leziunile suferite, precum și modalitatea de producere a acestora. Fapta a fost comisă de inculpați în hanul M. din localitatea Ocna Șugatag, persoanele aflate în local fiind nevoite, pentru a-și asigura scăparea, să se retragă și să anunțe organele de poliție.

Inculpații au tulburat liniștea publică, atitudinea recalcitrantă a acestora fiind înfrântă numai după sosirea organelor de poliție la fața locului. În ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală, partea vătămată s-a împăcat cu cei doi inculpați astfel încât în sarcina acestora s-a reținut numai infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. Ca atare, în raport de probele administrate, Înalta Curte constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt, reținând vinovăția inculpaților ca fiind dovedită, astfel că nu se poate dispune achitarea așa cum s-a cerut prin motivele de recurs. Hotărârile pronunțate în cauză sunt însă criticabile în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei de ultraj și implicit sub aspectul cuantumului pedepsei ce se impune a fi aplicată pentru această infracțiune.

Din probele administrate a rezultat că ambii inculpați au amenințat organele de poliție, dar numai inculpatul C.D. a și lovit părțile vătămate B.E., respectiv H.C., astfel că în sarcina inculpatului C.D. se vor reține două infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) și (2) C. pen. și trei infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) C. pen., iar pentru inculpatul G.I. cinci infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) C. pen. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul disp. art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpații C.D.O. și G.I. În rejudecare, se vor descontopi pedepsele rezultante, va schimba încadrarea juridică a faptelor astfel cum s-a arătat, iar pentru infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen., Înalta Curte va aplica inculpatului C.D.

o pedeapsă cu închisoare de câte 1 an și 6 luni, iar pentru inculpatul G.I. cinci pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.D. va executa o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen., iar inculpatul G.I., o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Văzând și dispozițiile art. 189-192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpații C.D.O. și G.I. împotriva deciziei penale nr. 14/Ap din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 12/S din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, aplicarea legii mai favorabile și individualizarea judiciară a pedepselor. Rejudecând în aceste limite: I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., aplicată inculpatului C.D.O.

și repune în individualitatea lor pedepsele, după cum urmează: - pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b), d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.; - 2 pedepse de câte 7 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.; - pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 20 C. pen. rap.

la art. 189 alin. (2) C. pen.; - pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - cinci pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 2 ani spor de pedeapsă.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (5 fapte) în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (3 fapte) - părți vătămate P.S.L., V.D. și C.C.I. și, respectiv, art. 239 alin. (1) și (2) C. pen. (2 fapte) - părți vătămate B.E. și H.C. În baza art. 239 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen., dispune condamnarea inculpatului C.D.O. la trei pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (3 fapte) - părți vătămate P.S.L., V.D. și C.C.I. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate cu: pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b), d) și e) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.; 2 pedepse de câte 7 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.; pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen.; pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 2 pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și 2 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și dispune executarea pedepsei celei mai grele de 10 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, inculpatul executând în final 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., aplicată inculpatului G.I.

și repune în individualitatea lor pedepsele, după cum urmează: - pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.; - 3 pedepse de câte 7 ani închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.; - 3 pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.; - 5 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de ultraj prev. de 239 alin. (1) și (2) C. pen.; - 2 ani spor de pedeapsă.

În baza art. 334 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și 2 C. pen. (5 fapte) în infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. și condamnă pe inculpatul G.I. la cinci pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (5 fapte). În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate cu: pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.; 3 pedepse de câte 7 ani închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

și 3 pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și dispune executarea pedepsei celei mai grele de 8 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, inculpatul executând în final 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții intimați inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2012.